Sunteți pe pagina 1din 3

Fundamentele pedagogiei

Fişă de lucru (seminar)

Numele şi prenumele _________________________________________________________________

1. Apreciaţi cu A (adevărat) sau F (fals) următoarele afirmaţii:


 Prin funcţia ,,Dezvoltarea conştientă şi progresivă a ponteţialului biopsihic uman” educaţia răspunde unor
nevoi individuale raportate la nevoile sociale;
 Educaţia nonformală este complexă, programată, organizată, intenţionată, conştientă, asigură comunicarea şi
asimilarea cunoştinţelor într-un cadru interactiv ce se stabileşte între subiectul şi obiectul educaţiei;
 Procesul de accelerare a schimbărilor, dinamismul vieţii economice, mobilitatea profesiilor, evoluţiaştiinţelorşia
tehnologiilor sunt condiţii care împiedică educaţia permanentă, întrucât oamenii nu pot aplica mereu ceea ce
învaţă;
 Procesul de dezvoltare are un caracter ascendent, deşi presupune unele stagnări sau reveniri la etapele
anterioare;
 Idealul educaţional exprimă finalitatea de maximă generalitate a acţiunii educaţionale, modelul de om,
proiectul teoretic care direcţionează întregul proces instructiv-educativ dintr-o epocă istorică dată.

2. Având în vedere informaţiile din textul următor, răspundeţi cerinţelor a, b şi c:

Zestrea ereditară constituie o premisă necesară pentru dezvoltarea psihică. Ea nu produce direct aptitudinile
si atitudinile, capacitățile şi interesele, caracterul şi concepția despre lume a individului. Fructificarea
potențialităților ereditare este mijlocită de mediu şi de modalitățile de organizare a activității celui care se
dezvoltă. Astfel, în fazele de început ale dezvoltării, acțiunea factorilor ereditari este mai pregnantă si efectele
ei mai ușor vizibile. La vârste mai târzii, influenţa lor devine mai puțin evidentă, ea contopindu-se cu
experiența deja achiziționată.
In relație cu fenomenele psihice, factorii ereditari sunt considerați premise necesare, dar nu şi suficiente
pentru dezvoltarea acestora şi pentru formarea însușirilor lor.
Predispozițiile native au un caracter polivalent, ceea ce înseamnă că pe același fond ereditar se pot realiza,
sub influenta factorilor de mediu şi educație, profiluri şi însușiri psihice diferite. Ele nu predetermina, in mod
fatal, anumite calități şi însușiri ale personalității umane, însă oferă baza necesară pentru învățare, pentru
însușirea experienței sociale şi influențează dinamica elaborării unor noi mecanisme ale comportării.

a) Menţionaţi trei caracteristici ale eredităţii.


b) Argumentaţi, în 4-5 fraze, rolul mediului în formarea profilurilor şi însuşirilor psihice.
c) Exemplificaţi, printr-o situaţie reală sau ipotetică, importanţa educaţiei în modelarea ,,zestrei
ereditare”.

3. Prezentaţi într-un eseu de aprox. două pagini conexiunea dintre informarea şi formarea intelectuală.
În redactarea eseului veţi cuprinde: specificul educaţiei intelectuale în dinamica laturilor (domeniilor) educaţiei
integrale, aspecte teoretice cu privire la sarcinile educaţiei intelectuale (informarea şi formarea intelectuală),
modalităţi practice de informare şi formare intelectuală, exemple.

Exercițiul 2:

a) Ereditatea:

- este o premisă necesară dar nu și suficientă în dezvoltarea psihică;


- este influențată de mediul și activitățile individului;
- este mai vizibilă la vârste mici, mai puțin evidentă la vârste mai mari.

b) Mediul constituie o sursă a dezvoltării psihice, având un rol important în formarea profilurilor și însușirilor
psihice ale individului. Mediul oferă individului circumstanțe și condiții concrete de viață, obiecte , informații
și modele de conduită, susceptibile a fi percepute și invățate. De asemenea, el oferă prilejuri de
comunicare și schimburi afective între individ și cei care îl înconjoară. Mediul poate acționa ca o barieră
sau ca un factor care favorizează, facilitează, avantajează dezvoltarea psihică.
c) Consider că educația are un rol important în moștenirea genetică a unui individ. Spre exemplu, o mama
care citește, se cultivă, ascultă muzică bună, îi va transmite și copilului ei aceste valori. Copilul
moștenește de la părinți anumite calități, însușiri, de aceea cred că este important ca mediul în care se
dezvoltă copilul să fie unul educative, cultural, propice învățării. Spre exemplu, fiul, fiica unui profesor, al
unui intellectual, cred că va dobândi înclinația spre studiu,

Exercițiul 3

Informarea și formarea intelectuală

Pentru a putea analiza cele două sarcini fundamentale ale educației intelectuale (informarea și
formarea intelectuală ), este necesar să definim această formă a educației.
Educația intelectuală este o componentă a educației care, prin intermediul valorilor științifice și
umaniste, contribuie la formarea și dezvoltarea capacităților intelectuale, a funcțiilor cognitive și
instrumentale, a schemelor de asimilare, a structurilor operatorii, a motivațiilor.
Educația intelectuală are ca scop pregătirea elevilor pentru cunoașterea și activitatea teoretică,
rațională. Este educația pentru și prin știință, ea constituind fundamentul și axul central al acțiunilor
personalității. Educația intelectuală constituie un pivot important în jurul căruia se vor profila și celelalte
laturi sau conținuturi ale cunoașterii și practicii umane.
Cele două aspecte fundamentale ale educației intelectuale sunt:
• Informativ - vizează cantitatea și calitatea informațiilor care urmează a fi transmise și asimilate de
către tânăra generație;
• Formativ – se referă la efectele asimilării informațiilor asupra intelectului tinerei generații;

I. Informarea intelectuală

Informarea intelectuală presupune transmiterea şi asimilarea valorilor ştiinţifice şi umaniste prelucrate


în conformitate cu anumite principii şi norme didactice sau ordonate într-un anumit fel cu scopul de a
facilita înţelegerea şi însuşirea lor.
Din punct de vedere pedagogic, se ridică câteva întrebări: ce, cât şi cum să se transmită elevilor? Ele
vizează atât operaţia de selectare a valorilor ştiinţifice şi umaniste din ansamblul celor acumulate la nivel
social, cât şi operaţia de transmitere care o implică şi pe cea de asimilare.
Pentru ca informarea intelectuală să fie cât mai eficientă în formarea personalităţii umane, este
necesar ca în realizarea ei să se țină cont de câteva principia, cum ar fi:
• Informarea intelectuală trebuie să fie în concordanţă cu prescripţiile idealului educaţional, ceea ce
înseamnă că ea trebuie să fie astfel realizată încât să conducă la dezvoltarea armonioasă, integrală a
personalităţii umane, prin asigurarea unui echilibru între diferitele categorii de cunoştinţe umaniste,
teoretice/practice, de cultură generală;

• Selectarea, transmiterea-asimilarea informaţiilor trebuie să se realizeze din perspectiva posibilităţii de


utilizare a acestora în etapele următoare de necesitatea de a asigura condiţii pentru asimilarea de noi
cunoştinţe, de posibilitatea optimizării relaţiilor individului cu lumea înconjurătoare;

• Selectarea şi transmiterea cunoştinţelor trebuie realizată într-o manieră integrativă, care presupune
integrarea lor în sisteme de cunoştinţe ce implică relaţii intra şi interdisciplinare, permanentă restructurare
şi reorganizare, comprimarea cunoştinţelor mai puţin relevante, în favoarea celor semnificative, esenţiale,
cu mare valoare instrumentală si funcţională;

• În procesul informării intelectuale trebuie să primeze calitatea informaţiilor evaluată din punct de
vedere psihopedagogic după criterii precum valoarea lor explicativă, instrumentală şi operaţională,
utilitatea şi actualitatea, gradul de generalitate etc.

• Informarea intelectuală trebuie să se realizeze în concordanţă cu profilul psihologic al vârstei, nu în


ideea subordonării acţiunii particularităţilor de vârstă, ci, mai ales, în ideea luării în considerare a acestora,
în vederea stimulării potenţialului de care dispune obiectul educaţiei şi creării condiţiilor pentru trecerea la
un stadiu superior al dezvoltării ca urmare a implicării sale într-un efort susţinut pentru asimilarea de noi
informaţii;
Așadar, informarea intelectuală constă în selectarea şi transmiterea valorilor, în conformitate cu
anumite principii şi norme pedagogice şi pe baza celor mai adecvate metode care să favorizeze
asimilarea acestora de către elevi la parametrii de eficienţă autentică.

II. Formarea intelectuală

Formarea şi dezvoltarea intelectuală, reprezintă o acumulare treptată a unor modificări de funcţie a


proceselor psihice cognitive datorate învăţării, care conduc la transformarea intelectului uman concretizată
în capacităţi de cunoaştere, creativitate, autonomie intelectuală.
Formarea intelectuală presupune activarea potenţialităţilor copilului, prin intermediul informaţiei, în
scopul transformării şi restructurării sale psihice, în concordanţă cu legile interne ale dezvoltării, asigurând
astfel un sens ascendent dezvoltării intelectuale a personalităţii.
Înţelegerea corectă a procesului formării intelectuale presupune clarificarea în prealabil a relaţiei
dintre fiziologic şi psihologic în cadrul fenomenelor psihice. Componentele psihicului uman sunt
dependente de proprietăţile funcţionale ale sistemului nervos, totuşi conţinutul ca şi calităţile prin care se
exprimă sunt determinate de interacţiunea dintre subiect şi obiect, dintre subiect şi sarcină. Toate
componentele psihicului uman se elaborează şi se reelaborează continuu ca urmare a unui proces de
interiorizare, rezultat al activităţii subiectului şi al interacţiunii sale cu mediul.
Interdependența dintre informarea intelectuală şi formarea intelectuală se realizează în procesul
învăţării, în care subiectul participă cu întreaga personalitate.
Formarea intelectuală este o sarcină extrem de complexă care, implică aspecte diverse, diferenţiate în
raport de perioadele de vârstă la care se raportează. Abordând formarea intelectuală ca pe un proces
complex, de durată, evidenţiem că aceasta presupune:

• Elaborarea unor capacităţi intelectuale de natură instrumentală cum sunt: însuşirea limbii materne, a
scris-cititului, formarea priceperilor şi deprinderilor de calcul mintal, capacităţilor de stocare şi procesare a
informaţiei;

• Formarea capacităţilor intelectuale operaţionale şi funcţionale care vizează toate capacităţile


intelectuale, întreg intelectul uman, cu deosebire dezvoltarea gândirii, a operativităţii generale, cultivarea
capacităţii de comunicare;

• Stimularea şi dezvoltarea creativităţii ca dimensiune psihologică a personalităţii, care favorizează


obţinerea unor produse cu caracter original, găsirea de soluţii noi, inedite la variatele solicitări cărora
individul trebuie să le facă faţă în vederea optimei integrări socioprofesionale;

• Cultivarea motivaţiei învăţării, in ideea optimizării relaţiei dintre elev şi procesul de învăţare în cadrul
căreia un rol important îl au motivele care îl determină pe elev să înveţe, scopurile pentru care învaţă,
stările afective pe care le trăieşte în procesul învăţării;

• Familiarizarea cu metodele şi tehnicile de muncă intelectuală, însuşirea diverselor strategii cognitive


care să conducă la formarea stilului muncii intelectuale.

În concluzie, putem afirma că există o interdependență, o conexiune între informarea intelectuală şi


formarea intelectuală care se realizează în procesul învăţării, unde subiectul participă cu întreaga
personalitate. Dacă informarea intelectuală constă în selectarea, transmiterea și asimilarea valorilor
umaniste și științifice, formarea intelectuală face referire la capacităţi de cunoaştere, creativitate,
autonomie intelectuală.