Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În general
carnea este constituită din musculatura scheletului animalelor cu porțiuni de țesut conjunctiv și
adipos (gras). În cadrul acestui termen nu sunt incluse organele, părțile cornoase (copite, coarne,
pene etc.), țesuturile cartilaginoase și osoase. După normele de igienă sanitar-veterinare carnea
trebuie să fie controlată înainte de consum de o persoană calificată. După timpul de intrare în
consum carnea poate să fie carne proaspătă sau carne conservată. Conservarea poate fi realizată
prin temperatură ridicată (fierbere sau prăjire), sau prin sărare, uscare și afumare[1]. Carnea este
diferită și după proveniența sa, după specia de animal din care se obține după sacrificare. Spre
deosebire de carnea roșie, carnea albă are avantajul de a fi digerată mult mai ușor, aduce
organismului acizi grași nesaturați, ajută la reducerea lipidelor reducând riscul bolilor
cardiovasculare și a altor afecțiuni.
În prezent, cea mai cunoscută dietă bogată în carne este dieta Atkins, elaborată în anii 1970 de
cardiologul Robert Atkins.[2] În anul 2001, organizația American Heart Association a lansat un
anunț public în care dieta Atkins era criticată pentru eliminarea unor surse necesare de substanțe
nutritive din alimentație, subliniind că persoanele care urmează această dietă „sunt supuse
riscului de a nu obține toate vitaminele și mineralele necesare și totodată riscă să sufere de
probleme cardiace, renale, osoase și de anomalii ale ficatului”.[2]