Sunteți pe pagina 1din 2

Etimologie

Din latină agnellus < diminutiv al lui agnus („miel”). Fonetismul prezintă dificultăți, confer
Pușcariu, Dacor., I, 424-5 și Rosetti, I, 85. Explicație oferită de Candrea-Dens., și admisă de
Tiktin, care se bazează pe o formă intermediară *(a)mnel, cu disimilarea grupului mn > m, a fost
considerată inacceptabilă de Meyer-Lübke, Dacor., II, 2, pe motive discutabile.

Ipoteza lui Rosetti, BL, V, 33 (și Rosetti, Mélanges, 171), cu privire la un rezultat român *ñel
trecut la miel prin fonetism analogic, pentru a evita pronunțarea ñ, care în română s-ar considera
„patoise”, e destul de puțin probabilă, fiindcă propune pentru dacoromână un rezultat gn > ñ,
care nu apare în alte exemple. Macedoromână ńel (confer milia > macedoromână ńil’e, melem ›
macedoromână ńere etc.) și, pe de altă parte, rezultatul similar mia, miță și mior și probabil
miață, indică destul de clar pentru română, trecerea lui gn inițial > mn > n.

Înrudit cu aromână njel, catalană anyell, dalmată anjial, franceză agneau, friulană agnel, italiană
agnello, occitană anhèl, retoromană agnè, siciliană agneddu și venețiană agneło, gnel.

Pronunție

 AFI: /mjel/

Substantiv

Declinarea substantivului
miel
m. Singular Plural
Nominativ-
miel miei
Acuzativ
Articulat mielul mieii
Genitiv-
mielului mieilor
Dativ
Vocativ mielule mieilor

1. (zool.) puiul oii (în special de sex masculin), în primele luni de la naștere.
2. (p.rest.) blana prelucrată a acestuia.
3. (gastr.) carnea acestuia.
4. (bis.) simbolul inocenței.
5. (argou) penis.