este un curent literarar secolului al XVIII-lea supranumit "secolul luminilor".

 Aparitia acestui curent literar a fost favorizata de cateva conditii social-istorice:

• revolutia burgheza din Anglia;

• semnarea "Declaratiei Drepturilor Omului".
Trasaturile iluminismului:

• promovarea ratiunii;
• sustinerea tolerantei interetnice; 18885hfi51ism3c
• combaterea
combate rea docmelor si a bisericii (anticlericalismul);
(anticlericalismul);
• asezarea in centrul preoparilor a valorilor umane.
- poarta numele de "Scoala Ardeleana".

Reprezentanti ai iluminismului romanesc: fs885h8151issm

• Samuil Micu Klein;

• Gheorghe Sincai;
• Petru Maior;
• Ion Budai-Dele
Budai-Deleanu.
anu.
este o specie a genului epic in versuri de mari dimensiuni cu un fir epic intins si cu personaje cu puteri
supranaturale, aceste sunt de obicei personaje legendare. Epopeea apare in Grecia Antica si e preluata de cultura latina.

Cele mai celebre epopei sunt: "Eliada si Odiseea" de Homer si "Eneida" scrisa de Vergiliu.

"Tiganiada" este capodopera literara a iluminismului romanesc si reprezinta cea mai celebra epopee din literatura romana.

Desi redactata in doua variante ea nu ajunge sa fie publicata decat in 1925. Din aceasta cauza literatura romana va avea
foarte mult de pierdut. Si alti autori pasoptisti (ex: Ion Heliade Radulescu) incep sa scrie o epopee a neamului insa aceste
proiecte nu sunt finalizate.

Ion Budai-Deleanu, om de o vasta cultura gaseste punctul de plecare al "Tiganiadei" in lucrarea "Batra homiamahia" ("Lupta
broastelor cu soarecii") de Tasso, in "Don Quijote de la Mancha" a lui Cervantes si in "Orlando furioso" de Aristo.

"Tiganiada" are ca tema calatoria alegorica pe care o face neamul tiganesc in cautarea unei forme statale.
Titlul este unul alegoric creat dupa modelul marilor epopei ("Iliada", "Odiseea", "Eneida"). Acesta ne trimite la personajul
central al operei si

anume la etnia tiganilor . Titlul este unul alegoric deoarece sub intruchiparea tiganilor, Ion Budai-Deleanu ascunde ascunde
aspiratiile iluministe ale romanilor din Ardeal.

Din punct de vedere compozitional "Tiganiada" sau "Tabara tiganilor"este alcatuita din 12 cantece compuse de cantaretul
Leonachi Ghianeu si imbogatita "cu multe insemnari si luari aminte, critice istorice, filosofice, filologice si gramatice de catre
Mitru Perea si alti mai multi in anul 1800". O astfel de structura isi dovedeste modernitatea datorita multitudinii de voci
naratoriale. Personajele care comenteaza evenimentele in subsolul paginii devin voci naratoriale de sine statatoare. Ele nu
explica ceva ci au rolul de a crea o opera in opera.

 Actiunea se desfasoara in Muntenia lui Vlad Tepes. Domnitorul se hotaraste sa-i inaremeze pe tigani pentu a lupta impotriva
turcilor deoarece dorea sa evite folosirea acestora ca iscoade. Pentru a-i convinge Vlad voda le promite o localitate numita
Spateni unde acestia sa se organizeze intr-o formatiune statala. Tiganii se lasa greu convinsi, mai intai avand loc un sfat care
are rolul de-ai evidentia caracterul eterogen si instabil.

Mai intai tiganii sunt supusi unor probe de curaj. Vlad Tepes si armata lui se deghizeaza in turci fara a fi recunoscuti de tigani
iar apoi pune in calea acestora carele cu bucate. La cele doua probe tiganii esueaza dovedind lipsa curajului si o pofta de
mancare nemasurata.

In schimbul intrarii in lupta Vlad Tepes le ofera ca recompensa localitatea Spateni plasata strategic intre Barbatesti si
Inimoasa.Denumirea localitatilor este una evident parodica ea desemnand lipsa curajului si a tragerii de inima din partea
tiganilor.

Odata intrati in lupta tabara tiganilor este tulburata de interventia Satanei care o rapeste pe Romica, logodnica viteazului
Parpangel. Pentru a-si regasi iubita acesta porneste intr-o cala torie initiatica la capatul careia trebuie sa dovedeasca faptul
ca este apt de a se insura, de a-si intemeia o familie si de a conduce etnia tiganilor. Bineinteles ca aceasta calatorie este tot
parodica. Parpangel este supus unor probe astfel trece printr-o padure vrajita si poposeste la un han care in mod miraculos
se transforma dimineata intr-o balta cu broaste. Satana reuseste de fiecare data sa-l amageasca pe Parpangel. Dezamagit,
eroul se hotaraste sa se intoarca in tabara tiganilor. Pe drum se intalneste cu viteazul Argineanu imbracat in armura vrajita si
 jac schimb de haine. Astfel Parpangel intra in lupta impotriva turcilor. Infricosati de vederea armurii si crezant ca este
 Argineanu turcii bat in retragere si toata aceasta aventura eroica se termina cu o banala cadere de pe cal a lui Parpangel.

Lesinat mai mult de frica eroul cala toreste in iad si in rai. Cand isi revine o regaseste pe Romica si fac nunta. La ospatul de
nunta Parpangel povesteste tuturor tiganilor cele vazute in iad si in rai. Dupa acestea tiganii pornesc un sfat

in vederea stabilirii formei de organizare statala. Nu reusesc din cauza naravurilor innascute ale acestora. Totul se incheie cu
o dezbinare a tiganilor fiecare apucand pe o alta cale.

Povestirea spusa de Parpangel tiganilor despre calatoria sa in rai este impanzita de elemente specifice neamului tiganesc cel
mai important fiind mancarea.

 Aspectele relevante pentru descrierea taramului infatisat de Parpangel sunt: situarea geografica "intre cer si pamant", clima
zile senine, ceriul limpede, fara nouri", "vantucele dragalase, line", "nu e vara zadufoasa, nici iarna cu ger, nici toamna rece,
ci tot primavara mangaioasa", relieful "campuri cu flori osebite", "dealuri si coaste de cas, de branmza, de slanina" , "muntii
si stancele gurguiate tot de zahar, stafide, smochine", "rauri de lapte dulce pe vale", flora si fauna "rodii in loc de arburi si
copace", "in loc de nisip si tarana/ Tot graunta de aur iei in mana", "struguri, vin".

In descrierea acestui rai Parpangel porneste de la formele de relief, clima si vegetatia intalnite in lumea reala si le transforma
idealizandu-le intr-un rai tiganesc. In acest rai al tiganilor totul trimite le o abundenta de bucate semn ca tiganilor nu le este
data munca ci lenea si ospatul.
Naratorul este cel care povesteste niste intamplari reale sau imaginare. Vocea naratoriala a acestua se identifica cu persoana
a III-a singular. Naratorul care stie tot despre personaje si intamplarile prin care acestea vor trece se numeste narator
omniscient si omniprezent (sau narator creditabil).

Naratorul necreditabil este acel narator care din diverse mative deformeaza lumea prezenta astfel incat el nu mai poate fi
crezut de catre cititor.

Parpangel este un astfel de narator necreditabil. Acest erou este actor al intamplarii povestite si totodata si narator. Vocea
naratoriala se identifica cu cea a personajului si prezentarea se face la persoana I.

Intitulata "poemation eroi-comico-satiric", "Tiganiada" se dovededeste a fi o alegorie ce intrupeaza nazuintele de veacuri ale
romanilor ardeleni. Esenta acesteia o reprezinta democratia fara fond. In incercarea lor de a-si gasi o forma dre organizare
statala, tiganii dovedesc lipsa adecvarii la fondul lor originar acela de populatie omada fara posibilitatea de a se aseza intr-un
loc.

Prezenta vocilor naratoriale aflate in subsolul paginii nu are rolul de a explica un eveniment ci de a imbogati textul. Numele
din subsol sunt caracterizante, ceea ce spun personajele se regaseste in semnificatia numelor acestora creand astfel o opera
in opera.

Ion Budai-Deleanu se dovedeste a fi un creator modern care trece de limitele timpului sau.

• Definitie
• Reprezentanti
•

• Definitie
• Reprezentanti

• Tiganiada (Comentariu)
• Epopeea (Definitie)
• Introducere
• Geneza operei
• Tema operei
• Semnificatia titlului
• Compozitia
• Firul epic
•

• Incheiere

 ALTE DOCUMENTE
Zeita Hera
  ALTE DOCUMENTE
Zeita Hera
Istoriografia iluminista EUROPA FEUDALĂ
româneasca
ENUMA ELISH
Iluminismul s-a manifestat si în cultura Egiptul-Religia
româna ca un fenomen spiritual semnificativ.
Sunt
Sunt doua
doua aspec
aspecte te care
care trebui
trebuiee avute
avute în Civilizatia azteca
vedere
vedere atunci
atunci cândcând discuta
discutam m iluminis
iluminismul
mul
român. In primul rând. curentul se Evolutionismul
individu
individualiz
alizeaz
eaza a prin deschdeschideiderea
rea lui spre
spre GENEALOGIE
feno
fenomemenunull nati
nationonalal.. Nu esteeste sing
singul
ular
ar în
aceasta
sta priv rivinta
inta.. Toa Toate manif anifeestar
staril
ile
e  Alexandru Lapusneanul
iluminism
iluminismuluiului în Europa
Europa central-
central-esti
estica
ca îsi
asociaza, într-o masura sau alta, interesul MARESALUL ANTONESCU SAU UN OM ASA
pentru problema
problema nationala si procesele procesele de CUM A FOST
ordin national. Apare astfel o particularitate
Mituri antice. Mituri moderne
 în raport cu iluminismul
iluminismul apusean, care, asa
cum am subliniat mai sus, era interesat de
ceea
eea ce constit stitu
uia esen senta comuna una si
univ
univer
ersasala
la în desf desfas
asur urar
area
ea isto
istori
riei
ei si în
manifestarea intelectuala a indivizilor. De
aici.
aici. lipsa
lipsa de preocpreocup upar
aree a iluminis
iluminismulmuluiui
apus
apuseaean n pent
pentru ru feno fenome
men nul natination
onalal,,
pent
pentruru aspeaspect ctel
elee specificitatii. Lumea
trebuia
trebuia înteleasa
înteleasa ca totalita
totalitate
te pentru ratiune - adevarat
adevaratele
ele probleme care se ridicau
erau de ordin universal. Aplicarea ei la realitatea sociala este chemata sa dezvaluie
mai ales uniformitatile si nu particu particulari
laritat
tatile,
ile, fiindca
fiindca pe temeiul
temeiul universa
universalulu
luluii se
poate construi determ determini inismu
smul,l, se pot dezvalui
dezvalui regular
regularita
itatil
tile,
e, deci
deci se accede
accede spre
raporturi de cauzalitate si de lege.
O viziune integratoare nu putea, asadar, sa încline spre ceea ce segmenteaza si
compartimenteaza realitatea universala a istoriei.
Aceasta
Aceasta perspectiva
perspectiva de analiza
analiza a iluminismu
iluminismului
lui a trebuit
trebuit - am putea spune,
spune, în
mod necesar, - sa sufere retusuri
r etusuri si amendamente.
Intr-adevar, realizarea societatii civile, bazata pe domnia legii si pe rolul activ al
celor
celor guvern
guvernat
ati,
i, nazuin
nazuinta
ta spre
spre regene
regenerar
rare,
e, cautar
cautarile
ile menite
menite sa asezeaseze temelii
temelii noi
umanitatii
umanitatii nu erau opuse fenomenu
fenomenului lui national,
national, ci, dimp
dimpototri
riva
va,, se înte
înterp
rpen
enet
etra
rau.
u.
Natiunile
Natiunile aspirau
aspirau si ele la criterii
criterii si valori
valori proprii proiectelor
proiectelor universaliste
universaliste pe care le
conc
concep
epea
eau
u filo
filoso
sofi
fi ca Imma
Immanu nuel
el Kant
Kant.. Nu exis
exista
ta,, deci
deci,, o inco
incomp
mpatatib
ibil
ilit
itat
ate
e într
între
e
iluminism
iluminism si afirmar
afirmarea
ea fenome
fenomenulu
nuluii nation
national.
al. De altfel
altfel,, cele
cele doua
doua proces
procese e sunt
sunt si
sincrone, încât este de înteles ca ele trebuiau sa aiba puncte de contact.
Aceste
Aceste puncte de contact
contact se regasesc
regasesc acolo unde problema nationala
nationala se afla la
ordinea
ordinea zilei.
zilei. Le întâlnim
întâlnim,, cum am amintit
amintit la gândito
gânditorii
rii germani,
germani, în Europ
Europa
a cent
centra
ral-
l-
estica, acest moment este si mai pronuntat. Aici viziunea iluminista îsi asuma fenomenul
national, devenind purtatorul mesajului acestuia.

Ca atare, se pastreaza 333e421d nucleul rationalist al iluminismului, dar tematica

de predilectie descinde din ideea nationala. Pe terenul românesc, exemplul
99
 extrem
extrem de caracteristic
caracteristic este Scoala Ardeleana.
Ardeleana. Conectata
Conectata la miscarea
miscarea de idei a
epocii. Scoala Ardeleana ramâne credincioasa traditiei problemelor culturii noastre
din perioadele anterioare: umanismul si preiluminismul.

Ea manifesta un interes aparte pentru istorie si filologie. Faptul este de înteles

daca
daca avem
avem în vedere
vedere ca ideea
ideea nation
nationala
ala s-a fundam
fundamententat
at pe comun
omunititat
ate
ea
istorica, pe cultura si pe limba.
Meritul Scolii Ardelene consta în faptul ca a dat un sens activ ideilor care au
germinat în gândirea
g ândirea umanista, facând din ele
el e în mod deliberat pârghii de aparar
aparare
e
si afirmare a drepturilor poporului român, în primul rând a românilor transilvaneni.
Faptul
Faptul de cultu
cultura
ra dobân
dobândes
deste
te astfe
astfell o finali
finalitat
tatee politica
politica precisa.
precisa. El premerge
premerge
miscarii
miscarii nationale
nationale cu caracter
caracter politic,
politic, cont
contriribu
buin
ind
d la preg
pregat
atir
irea
ea prog
progra
ramu
mulu
luii
ideologic al acestei miscari.
Deci. la nivelul Scolii Ardelene, constiinta nationala nu se manifesta doar ca un
simplu
simplu act de cunoaste
cunoastere,re, nu are o expresie
expresie contemplat
contemplativa,
iva, ci devin
devine
e acti
activa
va,,
prefatând etapa miscarii politice nationale .
L

Princip
Principalii
alii repreze
reprezenta
ntanti
nti ai Scolii
Scolii Ardelen
Ardelenee au fost:
fost: Samuil
Samuil Micu,
Micu, Gheorghe
Sincai,
Sincai, Petru Maior,
Maior, Ion Budai Deleanu
Deleanu Ei si-au desfasura
desfasuratt activ
activit itat
atea
ea rntr-
rntr-un
un
mediu soda!-istori
soda!-istoricc si cultural
cultural efervesce
efervescent.
nt. Toti au învatat
învatat la scoli
scoli superioa
superioare
re din
Apus.
Apus. la Roma
Roma sau la Viena
Viena,, fiind
fiind trimis
trimisii acolo
acolo spre a se pregat
pregatii sa active
activeze
ze în
structurile ecleziastice greco-catolice pentru cinul preotesc; s-au format ca oameni
de cultura cu un orizont întins de preocupari. Intr-o scriere dedicata Scolii Ardelene,
Lucian Blaga arata ca reprezentantii acesteia au avut permanent în vedere situatia
cultura
culturala
la extrem
extrem de grea în care se aflau aflau românii
românii transilv
transilvane
aneni.
ni. Ca atare,
atare, era de
 înfaptuit
 înfaptuit o opera uriasa
uriasa în toate domeniile. De aici. enciclopedismul lor.l or. nazuinta de
a se manifesta în toate domeniile spre a contribui la închegarea corpului de cultura
româneasca14.

Corifeii
Corifeii Scolii Ardelene au cultivat
cultivat deopotriva
deopotriva filosofia,
filosofia, logica, teologia,
teologia, dar
mai cu seama s-au manifestat cum am amintit, în domeniul istoriei si lingvisticii.
Activ
Activita
itatea
tea lor s-a desfa
desfasur
surat
at în ultime
ultimele
le deceni
deceniii ale seco
secolul
lului
ui al XVIl
XVIlI-
I-le
lea
a si la
 începutul secolului al XIX-lea. Preocuparile lor de ordin national au un mare înaintas,
pe episcopul unit Inochentie Micu Clain. care a aparat drepturile românilor într-o
serie de demersuri si de replici

D. Popovici, Literatura româna in epoca luminilor, editie îngrijita de Ioana Em

Pelrescu, Editura Dacia, Cluj, 1972, p. 46.
Lucian Blaga Gândirea româneasca in Transilvania în secolul al XI1] l-lea,
Editura Stiintifica. Bucuresti, 1966, p. 129. 100
 adresate Dietei din Transilvania si Curtii de la Viena, între 1728-l751. Pe temeiul
vechimii si latinitatii românilor, al faptului ca românii sunt etnia majoritara în provincie,
al participarii populatiei românesti la sarcinile de ordin fiscal si militar, Inochentie Clain
a elaborat un întreg program de revendicari si de reforme care vizau egala îndreptatire
a românilo
românilorr cu celelalte
celelalte nationalitati,
nationalitati, recunoasterea
recunoasterea lor si a confesiunilo
confesiunilorr românilor
românilor
printre natiunile si religiile recepte, pnn urmare, înlaturarea discriminarilor de ordin
politic, civic si religios, accesul egal al românilor la functiile administrative în stat.
precum si la învatatura.

Inochentie Micu Clain preconizeaza, deci. o modificare constitutionala esentiala în

 Transilvania. El da ideii de natiune o conceptie etnica moderna, nu una feudala prin
care natiunea avea un înteles politic-juridic, reunind grupuri de persoane cu interese
comune de ordin social, profesional,
profesi onal, confesion
confesional
al etc.
etc.
Or. pentru
pentru Inoche
Inochenti
ntie
e Micu.
Micu. natiun
natiunea
ea însem
însemna na întrea
întreaga
ga comun
comunita
itate
te etnica
etnica a
românilor. Ea raspundea cerintei timpurilor moderne, intereselor fundamentale ale
român
românilo
ilor,
r, „în toat
toatee petiti
petitiile
ile,, reven
revendic
dicar
arile
ile - scrie
scrie istor
istoricu
icull David
David Prodan
Prodan despre
despre
activitatea lui Inochentie Micu - e nelipsita natiunea. Chiar revendicarile clerului sunt
ale clerului
cler ului si natiunii, se confunda cuc u revendica rile ei"15.
revendicarile
Activitatea lui Inochentie Micu este începutul unui drum si al unui program care
va continua de-a lungul întregii miscari de emancipare a românilor din Transilvania.
Pe aceasta directie
directie se vor însene, peste doua
doua generatii, reprezentantii Scolii Ardelene.
Ei vor
vor da un amplu
amplu fundam
fundamenentt istoric,
istoric, lingvi
lingvisti
sticc si cultur
cultural
al unei
unei consti
constiint
inte
e mai
puternice si mai vii a problemei natiunii române în epoca.

Primul
Primul în seria
seria cronol
cronologi
ogica
ca dintre
dintre mani
mani repreze
reprezentantanti
nti ai Scolii
Scolii ardelen
ardelenee a fost
Samuil Micu (1745-l806), nascut la Sad, lânga Sibiu. Devenit preot, Samuil Micu a
studiat filosofia si teologia la Viena, între anii 1766-l772. Câmpul preocuparilor sale a
fost mult mai larg decât cursurile
curs urile cerute de
d e programa de studiu. A beneficiat
beneficiat astfel de o
 întinsa cultura în variate domenii: matematica, economie, fizica, a cercetat opera unor
mari gânditori ai vremii -Christian Wolf, Fnedrich Baumeister etc. A întocmit peste 60
de lucrari
l ucrari,, dintre care 13 au fost tiparite în timpul vietii.
15
D. Prodan, Supplex Ubellus Vdacfwmim, Editura Stiintifica si
Enciclopedica, Bucuresti, 1987, p. 153.

101
  în 1778 a scris, în latina. Scurta cunostinta a istoriei românilor  (un rezumat a
aparu
aparutt în limlimba
ba româ
românana).
). Pri
Princ
ncipa
ipala
la sa opera
opera istori
istorica
ca este
este Isto
Istori
ria,
a, lucrur
lucrurile
ile si
întâmplarile românilor. A publicat în timpul vietii doar introducerea la aceasta vasta
lucrare,
lucrare, în primul volum
volum a staruit asupra
asupra romanilo
romanilorr în Dacia; al doilea volum este
es te dedicat
dedi cat
istoriei Ţarii Românesti
Românesti ; al treilea -Istoria domnilor Moldovei pâna la 1595; al patrulea,
o isto
istori
rie
e a bise
biseri
rici
ciii româ
românenest
stii în Tran
Transi
silv
lvan
ania
ia,, Istori
Istoria
a beseri
besericea
ceasca
sca a Episco
Episcopie
pieii
românesti din Ardeal. Este vorba de o istorie integrala a românilor având ca tema
fundamentala originea, continuitatea si unitatea poporului român. .,Conceptia generala
despre istorie izvora din rationamentul conceptiei sale filosofice. Ea genereaza o serie de
trasaturi
trasaturi noi: înlantuirea
înlantuirea cauzala
cauzala a evenimen
evenimentelor
telor,, folosirea
folosirea exacta
exact a a izvoarelor,
izvoar elor, eruditia,
erudi tia,
 îndemnul pentru luminarea maselor"' , în domeniul
6
domeniul lingvistic, Samuil Micu este autorul,
autorul,
 împreuna cu Gheorghe Maior, al primei gramatici românesti Elementa linguae daco-
mmanae sive valahicae (1780) (Elemente ale limbii daco-române sau valahe).

Samuil
Samuil Micu a propus
propus un program
program de luminare
luminare,, materia
materializa
lizatt în trad
traduc
ucer
erii si
prelucrari cu caracter filosofic si religios.
Un alt reprezentant al Scolii Ardelene este Gheorghe Sincai ( 1754-l816 ). A studiat la
colegiul reformat din Târgu Mures si la cel iezuit din Cluj. devenind în 1778 profesor de
retorica si poetica la Blaj. La 1774 a fost trimis sa învete la vestitul colegiu De propaganda
fide (Despre propagarea credintei) la Roma

Sincai este omul unei opere si al unei idei. Opera se numeste Uranica românilor si
a mai multor neamuri. A lucrat la ea întreaga viata si a publicat doar partea de început
 în timpul vietii sale (în „Calendarul de la Buda" pe 1808-l809). A strâns o mare masa
de documente (27 de tomuri) în vederea scrierii ei. Lucrarea avea sa vada lumina
tiparului în editie integrala abia în 1853-l854.
1853-l854. Mihail Kogalniceanu
Kogalniceanu era atât de convins
convins
de însemnatatea ei capitala, încât exclama la 1840. în „Dacia literara": „Hromca iui
Sincai este un lucru atât de mare, atât de pretios, încât cuvintele îmi lipsesc spre a-mi
arata
arata mir
mirare
area.
a. Mii de docum
document
entee necuno
necunoscu
scute
te,, rare,
rare, se afla
afla adunat
adunate:
e: si nu stau
stau la
 îndoiala a zice ca cât Hronica aceasta nu va fi publicata,
publ icata, românii nu vor avea
avea istorie"" 17.
istorie

16
Dictionarul literaturii române de la origini pâna la 1900. Editura
Academiei, Bucuresti, 1979, p.567.
17
M.Kogalniceanu, Gheorghe Sincai, în „Dacia literara'', 1&40, partea a 1l-
a p.
217.

217. 102
 Hronica românilor ti a mai multor neamuri nu are structu
structura
ra unei
unei lucr
lucrar
arii de
interpretare istorica. Sincai foloseste modelul cronicilor, fixând pe ani evenimentele si
faptele în succesiunea lor cronologica, îsi începe expunerea în anul 86 î.e.n., în care
„Dechebal se ridica împotriva fricosului împarat Domitian", pâna la 1739. an de sinod al
bisericii unite sub Inochentie Micu Claia

Pentru fiecare an despre care s-au pastrat izvoare prezentând interes. Sincai fiice
mentiuni asupra evenimentelor, comenteaza izvoarele si adesea citeaza paragrafe dm
textele acestora. Documentarea lui este imensa. Daca stolnicul Constantin Cantacuzino
sau Dinitrie Canterrir au folosit pentru scrierile lor între 100 si 150 de izvoare, Gheorghe
Sincai utilizeaza peste 450 de izvoare (anale, cronici, acte de cancelarie si alte scrieri).
Efortul lui acopera munca unor întregi echipe de cercetatori.

Sincai este un temperament

temperament puternic, o fire inflexibila în comp compororta
tame
mentntul
ul si
 în convingerea sa. A probat-o cu însasi conduita vietii, Pastrându-se pâna la capat
drept în fata adversarilor. Nu s-a bucurat de nici un favor, a fost pus în situatia sa caute
surse de trai aleatorii, dar nu a cedat.

Atasat valorilor iluministe, Gheorghe Sincai

Si ncai a dat o foarte mare importanta operei
operei
de educ
educar
are
e a mase
maselo lor.
r. In cali
calita
tate
te de dire
direct
ctor
or al sco
scolilo
lilorr româ
român
nesti
sti unit
unite
e din
din
 Transilvania, el a contribuit semnificativ la reorganizarea si dezvoltarea retelei de scoli,
la îmbunatatirea programelor de învatamânt la elaborarea unor manuale.
De asemenea, marele carturar a fost sensibil la ideea ameliorarii starii taranilor pe
calea reformelor. „Românii cei prosti (în sens de simpli - n.ns.) -scria Sincai - au gemut
sub tiranie
tiranie pâna în anul 1785. când s-au milostivit
milostivit augus
augustu
tull împar
împarat
at losif
losif II a stric
strica
a
18
iobagia" .
Principala directie a gândirii lui Sincai este însa de ordin politic, tinând la repunerea
romanilor în drepturile lor. la
l a recâstigarea libertatilor pierdute.
Impres
Impresion
ionant
anta a prin vastit
vastitate
atea
a demers
demersulu
ului,
i, prin faptul
faptul ca îmbrati
îmbratisea
seaza
za trecu
trecutu
tull
tuturor
tuturor românilor,
românilor, prin caldura
caldura mesajului
mesajului national si iluminist,
iluminist, Hronica românilor  ramâne
un monument de prima importanta în cultura româna.
Pentru istoriografie, ea îsi sporeste înca rolul prin faptul ca unele izvoare folosite
de Sincai s-au pierdut între timp, astfel ca mentionarile si extrasele din cartea sa sunt
singurele care au mai ramas.
18
Gheorghe Sincai, Opere u, Hronica românilor, toni H, editie îngrijita de Horea
Fugariu, note de Manole Neagoe, Editura Pentru Literatura, Bucuresti, 1969, p. 184.

103
 Cu numai doi ani mai mic decât Sincai, la 1756. s-a nascut la Târgu Mures,
dintr-o familie mic nobiliara carturareasca. Petru Maior. Se tragea atât dupa tata,
cât si dupa mama, dintr-o familie de preoti.

Intre 1774-l778 a învatat la Colegiul .,De propaganda fide" din Roma. iar între
1779
1779-l7
-l782
82.. a studia
studiatt la Vien
Viena.
a. A urma
urmatt cursu
cursuriri de filos
filosof
ofic
ic si teol
teolog
ogie
ie,, s-a
s-a
preocupat de istoria bisericii si s-a documentat în legatura cu istoria românilor. A
fost
fost profe
profeso
sorr la Blaj,
Blaj, iar apoi
apoi cenzo
cenzorr si revizo
revizorr al sectie
sectieii româ
române
ne a Tipog
Tipogra
rafi
fiei
ei
Universitatii din Buda.
Reprezentantii Scolii Ardelene n-au fost anticlencali si nu au procedat la cntica
desc
deschi
hisa
sa a relig
religiei
iei.. In condi
conditia
tia lor,
lor, nici
nici n-o
n-o pute
puteau
au tace
tace.. Ei erau.
erau. însa.
însa. adep
adepti
ti ai
rationalismului, ai dreptului natural si ai interpretarii libere a Bibliei.
Perspectiva iluminista a lui Petru Maior apare cu toata claritatea în scrierea sa
Procanonul, ramasa în manuscris si publicata abia în 1894. Este o carte de predici în
cinci volume.

Contributia lui Petru Maior pe tarâm istoriografie însene câteva lucrari de mare
valoare. Se remarca, astfel. Istoria
Istoria pentru
pentru începutul
începutul românilo Dachia pe care
românilorr în Dachia
Petru Maior a reusit s-o publice în 1812, ea fiind printre putinele scrieri publicate de
reprezent
reprezentantii
antii Scolii Ardelene
Ardelene chiar în timpul
timpul vietii.
vietii. Lucrarea
Lucrarea este centrat
centrataa pe o
singura
singura mare problema
problema:: geneza
geneza poporului
poporului român,
român, demonstr
demonstrarearea
a latinitat
latinitatii
ii sale.
sale.
„Cugetul meu iaste nu întreaga istorie a românilor a o tese - spune Maior - fara cele
ce mai vârtos se tin de începutul lor în Dachia ... ca vazând românii din ce vita
stralucita sânt prasiti, toti sa îndemne stramosilor lor întru omenie si în buna cuviinta
a le urma"19. Petru
Petru Maio
Maiorr soco
socote
test
ste,
e, deci,
deci, ca istor
istoria
ia trebu
trebuie
ie sa sluje
slujeas
asca
ca vietii
vietii,,
adevarurile ci fiind un îndemn si o pilda pentru urmasi. Este marea problema a
functiei modelatoare a istoriei, nascuta o data cu însasi cercetarea trecutului si
reiterata necontenit pâna astazi.

Lucrarea se citeste cu interes multumita caracterului

caracterului ei aerisit. organ
organiza
izarii
rii
reusite, bine echilibrate a materiei si orientarii polemice foarte pronuntate a acesteia.
Intr-ad
Intr-adeva
evar,
r, Petru
Petru Maior
Maior simte
simte nevoia
nevoia sa raspund
raspunda a unor
unor istorici contempora
contemporanini -
Sulze
Sulzer,r, Eder
Eder si Engel
Engel - care
care negau
negau cont
continu
inuit
itat
atea
ea româ
româninilo
lorr si,
si, prin
prin urma
urmare
re,, si
latinitat
latinitatea
ea lor. sustinân
sustinândd teona
teona imigratio
imigratiomst
mstâ â a venirii
venirii populati
populatiei ei române
românesti
sti de
dincolo de Dunare, în secolele IX-XIII. Cntica acestor conceptii de catre Maior este
energica, sustinuta, fara menajamente.
menajamente.
19
Petru Maior, Istoria pentru începutul românilor în Dachia, Editura 1990, p.7.
104
 El demonte
demonteaza
aza puncteie
puncteie de vedere
vedere ale adversar
adversarilor
ilor si, ceea ce este importan
important,
t, le
n e u
dezvaluie substratul politic. î  f  ' ' acesta,
acesta, cartea lui Maior însasi dobând
dobândest
este
eo
se
dimensiune politica si constitui
constituie e într-o pledoarie
pledoarie ardenta
ardenta în favoar
favoarea
ea natiuni
natiuniii
române.

Fara sa fie o lucrare de m2 e eruditie sau de proportii prea ample, lucrarea a

fost receptata ca o carte a natiunii. Ea a avut un efect revelator asupra generatiilor
redest
redestept
eptari
ariii nation
nationale
ale român
românest
esti.
i. O martur
marturise
iseste
ste Mihail
Mihail Kogal
Kogalmc
mceaeanu
nu care
care o
considera
considera un nioment important
important în opera de redestep
r edesteptare constiintei nationale20, o
tare a constiintei
 încuviinteaza George Baritiu, aratând ca. pentru generatia sa, „cetirea acestei carti
strabatea ca schinteile unui fulger toata fiinta noastra; multime de presimtrri S1 idei
care
care dormi
dormita
ta în noi
noi se deste
destepta
ptara
ra deodat
deodataa ca prin farmec
farmec puternic;
puternic; ex tatia
tatia si
fanatismul
fanatismul ca noi suntem romani si nu altceva,
altceva, nu mai avea
avea nici un ctwnpa
ctwnpat,t, nu
21
cunostea nici un hotar" .
Cartea lui Petru Maior este ° pledoarie patetica pentru demnitatea poporului
român, pentru virtutile e carQ '' îndreptatesc la o soarta mai buna. buna. „în
„în istoria
istoria lui
lui
Petru Maior — releva cu justete acad. David Prodan -obsedeaza imaginea proiectata
 în viitor a noii Dacii, a unitatii românesti simbolizata de Mihai Viteazul"22.
Asa cum am amintit, Petru N/laior si-a construit polemic lucrarea. El a pornit de
la ideea ca toti scriitorii straini care negau latinitatea si continuitatea românilor nu
erau
erau mâna
mânati
ti de scc
scc P11" stiin
stiintif
tific
ice,
e, ci urma
urmare
reau
au în subt
subtex
extt inte
intere
rese
se poli
politi
tice
ce,,
denigrarea imaginii romanilor. „Voitorii de rau românilor -arata Maior - spun ca toti
românii îf* zilele lui Aurelian sa fi iesit din Dachia peste Dunare în Misia"23. Pentru
£»ce
£»ceia
ia care
care recu
recurg
rg la deni
denigr
grar
area
ea imimag
agin
inii
ii romanil
romanilor,
or, Maior
Maior folose
foloseste
ste accent
accent
distrugatoare: „Unii ca acestia fiare salbatice si urgia neamului omenesc sunt"24.
Prezenta polemica nu era singi larä în cartea lui Maior. Ea se înscrie pe o linie care
vine de la umanist. Stim ca Miron Costin. Constantin Cantacuzino si

20
Mihail Kogalniceanu, Opere tcom\A l, Scrieri istorice, editie Andrei Otetea,
Bucuresti, 1946, p. 616.

Vasile Netea, Constiinta origir '' comune fi a unitatii nationale în istoria

Poporului roniân, Editura Albatros. Bucu**6 -l980' P-97-
2
Acad. D.Prodan, Supplex Libellé Valachonim, p. 388. Petru Maior hturia pentru
încfif utl românilor în Dachia, Editura Junimea,
1990 n 29 & Ibidem, p. 39.
105
105
Dimitrie Cantemir au acordat si ei o mare importanta criticii unor anton improvizati
- Simion Dascalii. Misail Calugaai etc. - care recurgeau la teze denigratoare privind
circum
circumsta
stante
ntele
le forma
formamm popoa
popoailui
ilui român,
român, proble
problemel
mele
e continu
continuitat
itatii
ii etc. Dimitrie
Dimitrie
Cantemir
Cantemir si stolnicul
stolnicul Constantul
Constantul Cantacuzino
Cantacuzino extindeau
extindeau analiza
analiza critica
critica la scrieri
scrieri si
izvoare straine - grecesti, ungare etc.

Speci
Specifi
ficc pent
pentru
ru Petru
Petru Maio
Maiorr este
este ca el nu numa
numaii anga
angaje
jeaz
aza
a polem
polemic
ici.
i. dar
dar
construieste polemic întreaga sa lucrare.
Staruin
Staruinta
ta intransig
intransigent
entaa în ideea
ideea latinit
latinitati
atiii îl duce pe Maior
Maior la exager
exagerari
ari Ca si
Dimitrie Cantemir, transilvaneanul Petru Maior sustine puntatea latina a românilor,
negând orice rol al dacilor în procesul de constituire a poporului român.
Activitatea istoriografica a lui Petru Maior se remarca si prin lucrarea Istoria
bisericii românilor atât acestor din coace, precum si a celor de dincolo de Dunare
(1813
(1813).). Este.
Este. de fapt
fapt prima
prima scriere
scriere care îmbratis
îmbratiseaz
eaza
a întreaga
întreaga istorie
istorie a bisericii
bisericii
române, staruind asupra unitatii de credinta ca factor de coeziune si de unitate a
românil
românilor,
or, precum
precum si asupra
asupra probleme
problemelor lor unirii unei parti a bisericii române din
 Transilvania cu Roma. Maior înfatiseaz
înfatiseazaa aspecte interesan
interesante
te ale trecutului
trecutului religios
al românilor.
românilor. Ea este o carte
carte de referin
referinta
ta în studiere
studiereaa acestei
acestei problem
probleme e de mare
mare
semnificatie cultural-spirituala din viata poporului nostru, în domeniul lingvisticii.
Pet
Petru Maio
Maiorr este
este coau
coautotoru
rull vest
vestit
itei
ei Eleme
Elementnta
a lingua
linguaee daco
daco-ro
-roma
mananaee sive
sive
valachicae (1780), care propune norme ortografice menite sa sugereze prototipul
cuvintelor2". Prin aceasta, cei doi autori apar ca precursori ai scolii latiniste în
latin al cuvintelor
lingvistic
lingvistica,
a, fortând
fortând inutil
inutil unele
unele etimolo
etimologii,
gii, desi Maior
Maior a scris personal
personal într-o
într-o limba
curata si evoluata sensibil tata de momentul umanist din cultura româna.
Lui Maior îi apartine, de asemenea- initiativa întocmirii lexiconului de la Buda,
un dictionar româno-latin-maghiar-german, opera laborioasa. presupunând eforturi
  îndelun
îndelungat
gatee si sustinut
sustinute.
e. Elabora
Elaborarea
rea ei a continu
continuat
at si dupa
dupa moar
moarte
tea
a lui Maio
Maiorr
( 1820), cartea fiind publicata în 1825.

Daca, pâna nu de mult, figurile

figuril e exponentiale ale Scolii Ardelene erau considerate
a fi Samuil Micii, Gheorge Sincai si Petru Maior, în ultima vreme scara valorilor tinde sa
situeze cel putin pe acelasi loc pe Ion Budai-Deleaflu Nascut în 1860 la Cigmau, a
facut si el studii la Viena, unde a frecventat
25
Dictionarul literaturii române de la origini pâna la 1900, Editura
Academiei, 1979, p.537. 106
 câteva institutii de învatamânt
î nvatamânt supenor timp de zece ani. urmând, atât teologia,
teologia, cât
si filosofia. A avort o formatie enciclopedica înlesnita de cunoasterea multor limbi.

Reveni
Revenitt pentru
pentru o vreme
vreme la Blaj,
Blaj, ca profes
profesor,
or, el s-a retras din viata
viata cleric
clerical
ala
a
ajungând tocmai la Lemberg (Lvov), unde a îndeplinit functii juridico-administrative
(secreta
(secretarr de tribunal
tribunal si consilier
consilier de Curte),
Curte), îmîmpa
pamâ
mânt
nten
enit
it în Gali
Galiti
tia,
a, Ion
Ion Buda
Budai-i-
Dele
Delean
anuu a ramaramass tottot timp
timpulul cu preo
preocu
cupa
pari
ri inte
intele
lect
ctua
uale
le si spir
spirit
itua
uale
le lega
legate
te de
problemat
problematicaica provinciei
provinciei natale.
natale. Are realizari
realizari dispuse pe un larg diapazon - de ordin
lingvistic, filosofic, literar si istoric.
In literatura,
literatura, Budai-Deleanu
Budai-Deleanu a lasat
lasat o opera remarcabila:
remarcabila: Ţ iganiada, publicata
mult mai târziu (l 876).
  în filolo
filologie
gie,, a redac
redactat
tat o serie
serie de studii,
studii, în lexico
lexicogra
grafi
ficc a proiec
proiectat
tat un vast
vast
dictionar în zece volume, pe care nu a reusit sa-l realizeze, dar a realizat un lexicon
român-
român-germ
german an în patru
patru volume
volume si un altulaltul german-
german-româ
român,n, neterr
neterrmn
mnat,
at, în doua
doua
volume. In domeniul istoriografiei, în afara altor scrieri de mai mica întindere, Ion
Budai-Deleanu a elaborat ampla lucrare De originibus populonirn Transilvaniae
(Desp
(Despre re origin
originea
ea popoa
popoare
relor
lor din Trans
Transilv
ilvan
ania)
ia),, care
care a ramas
ramas pânapâna de curân
curândd în
manusc
manuscris,ris, fiind tradusa
tradusa si publicat
publicata
a abia în 1991,
1991, în doua
doua volume,
volume, sub îngrijirea
îngrijirea lui
Ladislau Gyémant,
Gyémant, în Editura Enciclopedica.
Enciclopedica. Este o carte de mare întindere si de vasta
eruditie. Partea l cuprinde „cele mai de seama prefaceri ale Daciei, precum si faptele
popoarelor care au locuit aceasta tara", începe de la potopul primordial, dar de fapt
miezul
miezul acestei
acestei prime
prime parti
parti este o istorie
istorie a Daciei
Daciei de la Traian
Traian pâna la 1699,
1699, când
  Transilv
Transilvania
ania a intrat
intrat în compon
componententaa Imperiulu
Imperiuluii Habsbur
Habsburgic
gic pe temeiu
temeiull Pacii
Pacii de la
Karlowitz.
Cea de a doua parte dezbate problema problema originilor
originilor popoarelor
popoarelor care locuia
locuiau
u în
 Transilvania - români, unguri, secui si sasi, dar si a altora care au locuit altadata: daci
si geti, agatîrsi, sciti, huni, slavi. Textul lui Budai-Deleanu e dens, contine observatii
intere
interesan
sante,
te, dar si unele
unele consid
considera
eratii
tii fantez
fanteziste
iste ca, de pilda,
pilda, aceea
aceea ca dacii
dacii ar fi
stramo
stramosii
sii slavilo
slavilor.
r. Impres
Impresion
ioneaz
eazaa la Budai-De
Budai-Delean
leanu
u spiritul
spiritul erudit
erudit si viziunea
viziunea ampla
ampla
asupra
asupra temei abordate.
abordate. Impresioneaza,
Impresioneaza, de asemenea,
asemenea, sentimentul
sentimentul duratei istorice,
dincolo de desfasu
desfasurare
rareaa caleido
caleidosco
scopica
pica a neamuril
neamurilor
or care s-au perindat
perindat în cursul
cursul
e
vremii P Pamântul Transilvaniei.

Sub avalansa acestor neamuri, istoria Transilvaniei capata un aspect Pictural, sub
care se pot distinge permanente.

107
107
 Desi
Desi Budai-
Budai-Del
Delean
eanu
u este
este mai elasti
elasticc în legatu
legatura ra cu dimen
dimensiun
siunea
ea retr
retrag
agem
em
aureliene
aureliene din Dacia,
Dacia, el se alatura
alatura totusi
totusi parerilor
parerilor autohtor
autohtoraste
aste ale români
românilor
lor.. „Eu
socotesc ca trebuie sa ma alaturi parerii celor din urma, cu atât mai mult cu cât si
traditiile proprii ale românilor afirma acelasi lucru, iar altfel originea românilor si venirea
lor în Dacia Traiana nu se poate lamuri potrivit judecatii sanatoase"26.

Daca De originibus populorum Transilvaniae, m ciuda ciuda condi

conditietieii si dorin
dorinte
teii de
exactitate, are multe ipoteze discutabile, rod al unei intuitii istorice vecine cu fantezia si
al dorintei de a explica fenomene ramase înca si astazi enigme ale trecutului (de pilda,
geneza si provenienta slavilor). Ion Budai-Deleanu a lasat un studiu exceptional de
istorie constitutionala: Despre uniunea celor trei natiuni si Approbatae constitutiones
ale Transilvaniei"'. lntr-o analiza strânsa, impecabila, cu argumentare juridico-politica si
de ordin istoric, Ion Budai-Deleanu
Budai-Deleanu demonstreaza
demonstreaza neconstitutiona
neconstitutionalitatea
litatea conditiei de
tolerat a românilor, înscrisa în legea organica  Approbatae constitutiones. Scriitorul
român arata netemeinicia istonca a definirii românilor ca tolerati si incompatibilitatea
tradit
traditiei
iei juridi
juridice
ce si politic
politice-c
e-cons
onstit
tituti
utiona
onale
le cu exclud
excludere
ereaa româ
r omâninilo
lorr din
di n regi
re gimu
mull de
stari si ordine al provinciei. Studiul lui Ion Budai-Deleanu este o pledoarie fara fisuri
  în
în apararea drepturilor egale ale români românilo
lorr din Trans
Transilvilvani
ania a cu celelcelelal
alte
te
nationalitati, în anul 1815. Ion Budai-Deleanu a întocmit un raport. Scurte observatii
asupra Bucovinei. care contine elemente de civilizatie, moravuri si etnolingvistice
despre provincie. La aproape doua secole dupa elaborarea lor. scrierile istorice ale lui
Budai-Deleanu îsi sporesc semnificatia prin recenta lor editare.

Privita în ansamblu. Scoala Ardeleana constituie un însemnat capitol din cultura

româna, marcat de Spiritul luminilor si de efortul pentru afirmarea ideii nationale.

Iluminismul a avut traditii si în Principatele Dunarene. Aici nu s-a materializat în

scrieri de anvergura si nu are reprezentanti de acelasi nivel, ca cei ai Scolii Ardelene.
Spiritul
Spiritul rationalist
rationalist îsi face însa simtita
simtita prezenta
prezenta în sfera educatiei si a cultura într-o
î ntr-o
masura
masura mai mare decât se consideraconsidera în mod obisnu
obisnuit.
it. Cine urmares
urmarestete,, de pilda,
documen
documentele
tele privitoar
privitoare e la miscarea
miscarea scolara
scolara si educationala din
di n Principate poate sa
constate asumarea clara a valorilor

26
Ion Budai-Deleanu, Despre originea popoarelor din Transilvania, vol. l
1994, p. 188.
27
Ibidem,p. 306-336.
108
108
 rationaliste de catre factorii de decizie în domeniul educational preocuparea lor de a
asigura orientarea scolii spre asemenea valori. „De toti este stiut ca din câte lucruri
 împodobesc pe om în aceasta viata trupeasca - se spunea într-un Hrisov al domnitorului
Grigore Ghica la 1749 - învatatura este mai aleasa si mai înalta, îi face pe oameni buni
 întrebuintând întru toate ratiunea" .

Asemen
Asemenea ea postula
postulatete se pot întâlni
întâlni în numeroa
numeroase se alte document
documente e ale vremii,
atestând patrunderea la nivelul mentalului,
mentalul ui, cel putin
p utin în cercurile selecte,
selecte, a conce
conceptulu
ptuluii
de ratiune si a rolului activ care i se conferea.
Produc
Productia
tia istorio
istoriogra
grafic
fica
a este
este însa mai saraca,
saraca, mai lipsita
lipsita de anvergu
anvergura.
ra. Cîtiva
cronicari - Dionisie Eclesiarhul, Naum Rîmniceanu - sunt mai degraba de moda
veche. In Cuvânt înainte la Adunarea hronologiei domnilor tarii noastre, Naum a vorbit
despre originea românilor. Este interesanta ideea, sustinuta de el, a continuitatii
dacilor
dacilor dupa cucerire
cucerirea a romana
romana si amest
amestec
eculul lor cu colon
colonist
istii
ii romani
romani.. Ea difera
difera de
pozitia umanistilor
umanisti lor si a reprezentantilor
reprezentantilor Scolii Ardelene.
Ardelene.
A scris
scris desp
desprere rasc
rascoa
oala
la (Zav
(Zaver
era)
a) lui Tudo
Tudor.
r. preze
prezent
ntân
ând
d even
evenim
imen
ente
tele
le fara
fara
 întelegerea istorica necesara.
Dionisie Eclesiarhul (1759-l820) a lasat un Hronograf
Hronograf al Ţ arii Românesti de la
1764 pâna Ia 1815. Este Este,, pract
practic
ic,, o cron
cronic
ica
a si în cea
cea mai
mai mare
mare part
parte
e o lucr
lucrar
are
e
memorialistica. In aceasta consta, mai ales, valoarea ei de izvor istoric viu. Prezinta
situatii, caracterizeaza personaje istorice,
i storice, povesteste
povesteste interesant evenim
evenimentele
entele militare
si unele episoade din lupta de eliberare în sud-estul european.
O figura de relief mai înalt a fost episcopul de Râmnic, Chesarie (decedat în
1780).
1780). A desfasur
desfasurat
at o bogata
bogata activitate
activitate de editor
editor si initiator
initiator al unor carti bisericesti
(printre care 6 volume de Minee). s-a interesat de miscarea intelectuala din Europa,
traducând chiar din celebra Enciclopedie, condusa de Diderot29.

Fata
Fata de autorii
autorii amintiti,
amintiti, Mihai Cantacuzin
Cantacuzino o (172
(1729-
9-l79
l790)
0) este
este un om polit
politic
ic
  înz
înzes
estr
trat
at si inst
instru
ruit
it,, mare
mare ban
ban al Ţ arii
arii Româ
Române
nest
sti.
i. Nume
Numelele lui
lui evoc
evoca
a o pagina
semnificativa din miscarea politica a marii boierimi pentru obtinerea

28
Vezi Istoria Scoalelor de la 1800 la 1864, de V.A. Urechia, voi. IV,
Bucuresti, 1901. p. 33.

Vezi Dictionarul literaturii române de la origin i pâna la 1900, Editura

Academiei Române, Bucuresti, 1979, p. 148.

109
autonomiei Ţarilor Române în contextul rivalitatilor
rivalitat ilor turco-austro-ruse
turco-austro-ru se din secolul al
XVIÏÏ-lea.
La Congresul de pace de la Focsani (1774) dintre Rusia si Turcia, cele doua tari
român
române e (Ţara Române
Româneasc ascaa si Moldov
Moldova)
a) au trimis
trimis delegatii
delegatii formate
formate din boien si
reprezentanti ai înaltului cler care au asistaasistatt la negoci
negocieri
eri.. Acolo
Acolo s-au prezent
prezentatat
pretinsele
pretinsele capitulata încheiate
încheiate de domnii tarilor române cu înalta Poarta (1383;
1386; 1460) prin care s-ar fi recunoscut autonomia Moldovei si a Munteniei. Era,
deci, un drept istoric al românilor, reglementat prin capitulatii. Delegatia românilor
Ia congres cerea sa se revina la invocateinvocatelele capitulatii
capitulatii.. Mihai Cantacuzin
Cantacuzin0 a fost
purt
purtat
ator
orul
ul de cuvâ
cuvântnt al boierimi
boierimiii si, probabil,
probabil, inspirato
inspiratorulrul capitula
capitulatiilo
tiilor.
r. Ca
istoric, Mihai Cantac
Cantacuzuzino
ino a lasat
lasat doua scrieri
scrieri de real
real interes
interes:: istoria politica si
geogra
geografic
fica
a a Ţ arii
arii Române
Românesti sti si Ghenealoghi
Ghenealoghia a familia
familia Cantacuzin ilor.   în pnma
Cantacuzinilor. pnma
lucrare
lucrare mentionata
mentionata gasim infori nformatii
matii intere
i nteresante
sante cu caracter
caracter istoric,
istoric, geografic.
geografic.
economic si s tatistic despre p rovincia nord-dunareana: date despre organiza organizarearea
soci
social
alaa si juri
juridi
dica
ca,, desp
desprere asez
asezam
amin
inte
tele
le cult
cultur
ural
ale
e etc.
etc. Auto
Autorurull înserea
însereaza, za, de
asemenea, si o cronolog ie a domnilor Ţ arii Românesti, începând cu Negru Voda.

Lucrarea a fost publicata la Vierxa, în 1806 de fratii Tunusli dupa manuscris

greces
grecesc.c. Aceasta
Aceasta scriere,
scriere, interesant
interesantaa prin ea însasi,
însasi, a servit
servit model
model si sursa de
inform
informati
atiii pentru
pentru Dionis
Dionisie
ie Fotin
Fotino,
o, care
care a întocm
întocmit,
it, în limba
limba grea
greaca
ca,, o Istorie
Transilvaniei, Ţ arii Românesti si Moldovei (1818-l819). Grec
generala a Daciei sau a Transilvaniei,
de origine, f otmo
otmo s-a atasat tarii de adoptiun
adoptiune e si si-a dedicat activitatea
activitatea studierii
istoriei românilor. A proiectat-o pe imaginea vechii Dacii, asa cum rezulta din titlul
lucrarii,
lucrarii, voind
voind sa evidentie
evidentiezeze prin aceast
aceasta a caract
caracteru
erull unitar
unitar al natiuni
natiuniii rotxiân
rotxiâne.
e.
dincolo de granitele politico-statale din vremea sa.
Lucrarea a fost tiparita la 1818 la Viena. Ea a fost tradusa de George Sion în
limba româna si publicata în 185 5 fo tj-ei volume.
Contemporana cu lucrarea lui Fotino este scrierea unui alt autor grec stabilit în
Principate - Dirrutrie (Danul) Philippide, care a publicat la Lipsea, în 1810, în limba
greaca. Istoria Ror âniei, continuata cu o Geografi
Geografie României. Este o lucrare
e « României.
patrunsa d,e simpatie pentru poporul român. subliniind continuitatea sa la nordul
Du narii si în toate provinciile nationale.
nationale. Termenul „România'; despre care se credea
pâna de curând ca Philippide l-a
110
110
 folosit pentru prima data exprima constiinta de neam a românilor proiectata pe
conturul geografic locuit de poporul nostru.

Asadar, iluminismul a adus o bogata recolta de idei în cultura româna. El a

real
realiz
izat
at o sintsintez
eza
a într
între
e unel
unele
e tem
teme spec
specif
ific
ice
e ilum
ilumin
inis
ismu
mulu
luii apu
apusean
sean si
preocuparile de ordin national izvorâte din cerintele realitatii românesti si din
traditiile culturii române30
In conditiile
conditii le Ţarilor Române, iluminismul s-a relevat,
relevat , mai ales, în istoriografie
si lingvistica - doua serii de preocupari
preocupari intelectuale indisolubil
indisolubil legate de procesul
procesul
de afirmare a natiunii române.
Isto
Istorio
riogr
graf
afia
ia ilumi
ilumini
nist
sta
a a dezv
dezvol
olta
tatt si adân
adânci
citt tema
temati
tica
ca uman
umanis
ista
ta a
isto
istori
riog
ogra
rafi
fiei
ei noas
noastr
tre.
e. Ea a exti
extins
ns ana
ana info
inform
rmat
atie
iei,
i, a ridi
ridica
catt grad
gradul
ul de
profesionalism
profesionalism si de claritate a expunerii, a dat explicatiei rationaliste un câmp
mai larg de manifestare
manifesta re si a eliminat
el iminat consideratiile
consider atiile de ordin supra
suprana
natu
tural
ral din
explicarea proceselor si fenomenelor istorice.
Prin cele mai reprezentative
reprezentative manifestari,
manifestari, istoriografia
istoriografia noastra s-a situat la
nivelul celei din Europa central-estetica, iar marii ei exponenti au pastrat un
contact viu cu miscarea de idei apuseana: filosofica, istorica si lingvistica.
In felul acesta, iluminismul românesc a contribuit la pregatirea premiselor
pentru
pentru constit
constituire
uirea
a istoriog
istoriograf
rafiei
iei moderne
moderne în tara noastra,
noastra, pe valul
valul înnoirilor
soci
social
al-e
-eco
cono
nomi
mice
ce,, al expa
expans
nsiu
iuni
niii idei
ideiii si mi
misc
scar
arii
ii nati
nation
onal
ale,
e, al afir
afirma
mari
riii
romantismului în întreaga miscare cultural-ideologica. inclusiv în istoriografie. El
s-a afirmat prin câteva opere istorice de seama care ramân repere permanente
 în desfasurarea cunoasterii istorice din tara noastra

Ţiganiada http://ro.wikiped
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioa
ia.org/wiki/Ioan_Budai-Delean
n_Budai-Deleanu
u
Pentru detalii, vezi: Ţ iganiada.

Autorul şi-a declarat el însuşi modelul, cel al literaturii neserioase, început încă din antichitate
de Homer prin Bătălia şoarecilor cu broaştele. În Epistola închinătoare către Mitru Perea îşi
alcătuieşte, ca Cervantes
Cervantes,, o biografie fantezistă de ţigan supus austriac, care a participat la
campania din Egipt a lui Napoleon
lui Napoleon şi a rămas acolo. În finalul scrisorii parodiază proiectele
Şcolii Ardelene de a evoca veridic trecutul naţional.
Ţiganiada a fost redactată în două versiuni: prima, din 1800, este mai stufoasă şi cu o acţiune
mai complicată, a doua, din 1812, mai echilibrată şi mai artistică. Din păcate, ea nu a fost
cunoscută decît tîrziu, publicată mai întîi într-o revistă
r evistă obscură,  Buciumul român în 1875 în
 prima variantă, iar în cea de-a doua abia în 1925. Eminescu nu a cunoscut-o.

Opera aparţine genului epic în versuri, fiind o epopee eroi-comică. Este singura epopee
românească terminată, care are ca temă lumea pe dos, parodierea ordinii universale.

Subiectul.

Cele douăsprezece cînturi urmăresc două fire epice: pe de o parte se narează aventurile ţiganilor 
înrolaţi în armata lui Vlad Ţepeş,
Ţepeş, iar pe de altă parte aventurile lui Parpangel, în căutarea iubitei
sale Romica, furată de diavoli. Ca în orice epopee care se respectă, eroii pămînteni au duşmani
şi protectori supranaturali.

Autorul are simţul artei ca joc, subiectul şi personajele fiind pretexte pentru o „comedie a
literaturii” (N. Manolescu). De aceea, universului naraţiunii îi corespunde un metaunivers,
 prezent în subsolul paginilor şi alcătuit dintr-o armată de critici care supun „adevărul istoric”
 prezent în epopee unui tir de contestaţii umoristice. Dacă textul este o parodie, metatextul este
de asemenea parodic, ficţiunea amestecîndu-se cu critica ficţiunii, pentru că autorul „are simţul
artei ca joc, intuiţia gratuităţii şi a absurdităţii” (N. Manolescu). Există, deci, două niveluri ale
operei:

a) povestirea propriu-zisă, care este „epopeea fricii cronice şi a preocupării pentru stomac” (N.
Manolescu),
Manolescu), care parodiază motive literare consacrate, ca ubi sunt (eroii vestiţi de altădată),
muza inspiratoare, devenită aici o femeie cîrtitoare cu gură mare şi minte puţină, sau lumea pe
dos, căci epopeea începe cu defilarea ordonată à ţiganilor şi sfîrşeşte cu încăierarea acestora
(întîi ordinea, apoi haosul);

 b) critica povestirii, ale cărei personaje sunt întruchipări ale modalităţilor de receptare a
textului: Onochefalos, care se miră că Romica s-a putut transforma în tufă vorbitoare, reprezintă
lectura literală; Idiotiseanu, care afirmă că nu toate cele ce se scriu sunt adevărate, reprezintă
lectura naivă; Erudiţian, care recunoaşte împrumuturile de la alţi scriitori, este lectura savantă.

Stilul.

G. Călinescu a remarcat geniul verbal al autorului, care atenuează lipsa talentului descriptiv.
Invenţia verbală începe de la numele ţiganilor, „un grotesc de sonuri” (Aordel,
( Aordel, Corcodel,
Cucavel, Parpangel, Găvan, Giolban, Goleman, Ciormoi, Dîrboi etc.), trece prin p rin invenţii
onomatopeice unele atît de fireşti încît „trebuie un studiu deosebit pentru a vedea dacă ele nu
circulă” şi ajunge la modelarea lor în scopuri prozodice, schimbîndu-le genul şi terminaţia
 pentru a le face să rimeze (dracă, palată, copace etc).

În Istoria critică a literaturii române, Nicolae Manolescu evidenţiază valoarea Ţiganiadei

 printr-o comparaţie: „Ţiganiada este un Don Quijote al nostru, glumă şi satiră, fantasmagorie şi
scriere înalt simbolică, ficţiune şi critică a ei”.
ILUMINISMUL ROMANESC despre Sinteze literare

Iluminismul - curent cultural

Iluminismul = luminism sau secolul luminilor

Lumina = cultura, cunostinte

Curentul iluminist caracterizeaza pe plan ideologic si cultural secolul al XVIII-lea,

punand accent deosebit pe cunoasterea stiintifica, pe ridicarea popoarelor prin
cultura (prin iluminarE).

 Trasaturi:

» Promoveaza rationalismul si materialismul

» Are caracter laic, anticlerical, antifeudal, antidespotic

» Combate fanatismul si dogmele

» Impune egalitatea intre oameni, libertatea

» Sustine emanciparea maselor prin cultura

» Raspandeste cultura prin scoli, asezaminte culturale si lucrari de popularizare

Reprezentanti si lucrari definitorii:

- » Jonathan Swift {Calatoriile lui GulliveR)

» C. L. Montesquieu {ScrisoripersanE)

*s » Voltaire {CandidE) i » J. J. Rousseau {Emil sau despre educatiE)

» G. E. Lessing {LaokooN) s.a.

Conceptiile iluministe in domeniul social si politic au influentat Revolutia Franceza.

 Trasaturile iluministe vor fi preluate in mare parte si in modalitati orientate catre
realismul secolului al XlX-lea.

Iluminismul a propulsat din plin cercetarea stiintifica si procesul culturalizarii

maselor.
Iluminismul romanesc

Patrunderea la noi a ideilor iluministe a fost intarziata atat de dominatia straina,

cat si de feudalismul autohton. Carturarii nostri de la sfarsitul secolului al XVIII-lea
si inceputul secolului al XlX-lea s-au format sub influenta scolilor Vienei si Romei
(cei din TransilvaniA) si gratie lecturilor din rationalistii francezi si, in primul rand,
celebrei Enciclopedii ingrijite de Diderot si D Alembert (cei din Tara Romaneasca si
MoldovA). Ei au reusit destul de greu sa se emancipeze", sustinand un iluminism
original romanesc. Totusi au existat multiple semne" ale acestei originalitati. in
 Tarile Romane, influentele europene au fost extrem de puternice. Chesani
Ramniceanu si Leon Ghenca au pornit de la Enciclopedia franceza spre a impune
unele conceptii iluministe cu aplicatii autohtone. Primul s-a realizat ca filosof  al
istoriei; celalalt a incurajat introducerea limbii romane in scoli si a militat pentru
raspandirea culturii.

 Tendinte iluministe au avut, de fapt, scriitorii care au pus bazele culturii si

literaturii romane: Vacarestii, C. Conachi, Dinicu Golescu, I. H. Radulescu, Gh.
Asachi s.a.

Scoala Ardeleana

Definire, calitati, reprezentanti; principiul de baza

Un loc aparte ocupa situatia din Transilvania, unde tanara burghezie romaneasca,
mai dezvoltata datorita deschiderii catre Occident, a propus un iluminism in acelasi
timp politic si social, patriotic si national, cultural si etic - deci un iluminism original
fata de tot ce realiza Europa si lumea.

Punctul de plecare al atitudinii iluminismului transilvanean era injustitia mai

vechiului Unio trium nationum (1437), care frustra romanii din Ardeal de drepturi
fata de asa-numitele nationalitati privilegiate. Contra acestei nedreptati se ridica o
adevarata miscare ideologica, politica, nationala si socio-culturala denumita
sugestiv Scoala Ardeleana, care militeaza in primul rand pentru castigarea
drepturilor romanilor din Transilvania si -in continuare - pentru iluminarea"
poporului prin cultura, sub permanentul indemn al antifeudalismului si
rationalismului.

Programul politic esential i-a fost Supplex Libellus Valachorum Transilvaniae (1791)
in care se solicitau drepturi egale pentru romani pe baza unor documente istorice
care atestau vechimea si continuitatea lor in teritoriu.

Scoala Ardeleana a inclus practic toti ideologii si oamenii de cultura ai timpului

luminilor" transilvane. Dar corifeii au fost, fara nici o indoiala, S. Micu, Gh. Sincai, P.
Maior, I. Budai-Deleanu.

Principiile si ideile reprezentantilor Scolii Ardelene se regasesc in lucrari istorice,

lingvistice si de cultura generala. Principiul de baza este - fara indoiala - credinta in
originea si continuitatea romanilor in teritoriu, alaturi de increderea in natiune si in
cultul libertatii umane in pofida dictaturii de orice tip (de la dezumanizare si pana
la injosirea nationala).

Continutul umanist al iluminismului Scolii Ardelene

A»

Un atare principiu de exceptie si-a gasit sustinerea in idei care au consemnat o

autentica batalie stiintifica. Combatand adversarii romanilor in Transilvania,
reprezentantii Scolii Ardelene au preluat argumente ale predecesorilor lor. M.
Costin si D. Cantemir sunt citati la loc de frunte, adaugandu-li-se argumentari
moderne. Samuil Micu, Gheorghe Sincai si Petru Maior utilizeaza descrieri istorice
pentru a demonstra suprematia originii poporului roman fata cu celorlalte
nationalitati. Dar, filosofi iluministi fiind, ei nu forteaza nota, ci sustin doar
impunerea egalitatii in drepturi (conform conceptiei lui S. Micu - de exemplu - ca
toate natiile firesti se cuprind in marea natie a neamului omenesc").

Dreptul natural, legea firii devin la corifeii Scolii Ardelene principii care ar trebui sa
guverneze intelegerea dintre oameni, natiuni si popoare.

Se poate afirma cu precizie ca Scoala Ardeleana a contribuit pe deplin la afirmarea

constiintei nationale. Nu se omite exagerarea sa in deschiderea purismului, dar
aceasta trebuie inteleasa tot ca o tendinta patriotica. Reprezentantii sai au dorit sa
demonstreaze nobletea" romanilor si au ajuns sa nege alte elemente care ar fi
putut (conform conceptiei loR) sa strice o atare noblete (elemente nelatinestI).

Directiile miscarii in ansamblu, Scoala Ardeleana cunoaste doua directii

fundamentale - una pronuntat iluminista si alta erudita. De la primul nivel, se
urmarea emanciparea poporului si mai ales a taranilor prin dezvoltarea culturii si
popularizarea stiintei. Erudismul Scolii Ardelene se refera la multimea tratatelor de
istorie si de lingvistica. Dorind sa demonstreze latinitatea limbii si poporului roman,
reprezentantii sai fac trecerea de la cronica la istoria autentica, realizeaza o prima
cercetare autentica a limbii romane {Elementa linguae daco-romanae sive
valachicaE) si un dictionar {Lexiconul de la BudD). Argumentele latinitatii sunt
stiintifice si multiple: istorice, filologice si demografice. in planul limbii, se pune
problema adoptarii alfabetului latin in locul celui chirilic, se impune cerinta fixarii
normelor gramaticale, se sustine imbogatirea vocabularului prin neologisme.

De fapt, Scoala Ardeleana reprezinta cea dintai etapa de modernizare a culturii

noastre si se inscrie pe deplin in fluxul iluminismului european.

Literatura beletristica a Scolii Ardelene

A»

Scoala Ardeleana a creat un climat favorabil in literatura si nu in zadar Ion Budai-

Deleanu este numit primul poet roman de talie europeana. Opera literara
fundamentala a acestuia este Tiganiada
este Tiganiada (a mai realizat si poemul Trei vitejI),
sinteza artistica a ideilor iluministe, prima demonstratie de valoare a posibilitatilor
poetice ale limbii romane, de fapt singura noastra epopee realizata. v in perioada
in care cultura romana nu prezenta nici un alt text literar notabil

(inceputul secolului al XlX-leA), Budai-Deleanu propune o lucrare masiva in

versuri (circa 5.000) si nu de calitate indoielnica. Prin urmare, el este deodata un
deschizator de drumuri si un varf de lance" in literatura. Din pacate, opera a
disparut curand pentru aproape 100 de ani, neputand influenta in nici un fel
debutul literaturii noastre artistice.

 Tiganiada este supranumita de autorul sau Poemation eroi-comico-satiric" (alcatuit

de Leonachi Dianeu") deoarece epopeea imbina perfect fluxul luptelor eroice
conduse de Vlad Tepes cu comicariile" tiganilor adunati de acesta in tabara si cu
satira necrutatoare adresata boierimii tradatoare de neam, tiraniei feudale si
bisericii lipsite de credinta. in cele doua parti introductive ale operei (Prolog" si
Epistolie inchinatoare catre Mitru Petre"), Budai-Deleanu prezinta modelul urmat
(Homer - cu a sa Batalie dintre soareci si broastE) si se plange de saracia limbii la
acea ora - o mare piedica in realizarea respectivei lucrari.

 Tratata in 12 canturi si un epilog, Tiganiada urmareste derularea unei actiuni de

proportii pe doua planuri esentiale: in plan terestru, urmarim actiunile lui Tepes si
ale eroilor sai, parada" tiganilor, intamplarile acestora in tabara; in plan fantastic,
luptele dintre romani si turci primesc replica in conflictele dintre sfinti si draci (ca si
in Iliada lui Homer, numai ca la un nivel romanizat"), , iar calatoria lui Parpangel in
rai si in iad in cautarea Romicai, iubita sa furata de Satana - aminteste cumva de
demersul dantesc din Infernul si Paradisul.

Actiunea propriu-zisa a epopeii este aparent simpla: Vlad Tepes se pregateste de

razboi cu turcii si ordona adunarea tuturor tiganilor intr-o mare tabara, ca sa nu-1
tradeze si ca sa-i aiba stransi in caz de necesitate pe front. Intervin mai multe
actiuni complementare (rapirea Romicai, cautarile disperate ale lui Parpangel,
uneltirile" dracilor si ale sfintilor, plimbarile" arhanghelului Mihail si ale sfantului
Spiridon prin lacasurile divine, disputele din tabara tiganilor etC). in luptele cu
turcii, Tepes invinge, dar tradarea boiereasca il obliga sa plece in exil. Efortul sau
de conducator este preluat de simbolicul Romandor, caruia ostasii ii cer sa-i duca
au la libertate, au la moarte", formuland expresia unui mesaj sublim: romanii nu
pot suporta in nici un mod impilare.

Deosebita in continut, epopeea este uluitoare in forma artistica, pentru momentul

national respectiv. Precedate de argumente" sinteze, cele 12 canturi deruleaza un
flux care se vrea continuu. Versurile fluente preiau ceva din dulceata creatiilor
populare, iar numele personajelor sunt de-a dreptul simbolice: Slobozan, Baroreu,
Romandor, Angineanu, Romica etc.