Universitatea din Oradea

Facultatea de Geografie, Turism şi Sport

Departamentul de Educație Fizică, Sport şi Kinetoterapie

Programul de studiu : Educație Fizică și Antrenament Sportiv

Tehnica si metodica predarii atletismul in

liceu

Coordonator științific:
Lect. univ. dr. Marinău Marius
Student: Toia Vlad,
E.F.A.S, anul II

2020

Coordonator:
Lect.univ.dr Szabo-Alexi Paul
 Procedeul tehnic cu răsturnare dorsală

Elanul

Specificul fazei de debut în tehnica procedeului, ce vizează dobândirea vitezei optime şi

pregătirea unei bătăi eficiente, este caracteristic şi săriturii în înălţime cu răsturnare dorsală. Ceea
ce diferenţiază în cea mai mare măsură elanul la acest procedeu, este aspectul său general, fiind
singurul elan cu altă formă decât cea rectiliniară.

Viteza optimă, dobândită tot pe seama unei alergări accelerate, este superioară celei
realizate în cazul celor două procedee tehnice precedente, situându-se în cazul săritorilor de
valoare în jurul valorilor de 8-8,5 m/s în proba masculină, respectiv 7-8 m/s în cea feminină,
maximumul acesteia fiind înregistrat pe unul din ultimii trei paşi (de regulă pe uhimul).

Lungimea elanului variază în limite destul de largi, în funcţie de particularităţile

săritorului şi de utilizarea sau nu a paşilor de mers ori alergare tropotită care preced elanul
propriuzis şi se cifrează la cca. 9-11 paşi de alergare la care de regulă se adaugă paşii preliminări
de mers sau alergare.

Subordonarea acestei faze necesităţii de a transforma componenta orizontală în viteză

ascensională, respectiv necesităţii de a realiza o bătaie eficientă, se manifestă şi în acest caz prin
structurarea şi ritmarea specifică mai ales ultimilor trei paşi ai elanului. Astfel, ritmul
caracteristic majorităţii săritorilor, determinat de lungimea „scurt - lung - mai scurt” permite
creşterea vitezei orizontale până la optim pe această porţiune şi de asemenea, prin uşoara
coborâre a C.G.G. al corpului pe penultimul pas - pasul lung - valorificarea forţei de impulsie a
piciorului de bătaie.

In privinţa formei şi orientării, există în practică două modalităţi de abordare a acestui aspect:

 elan de formă curbiliniară pe toată lungimea traiectoriei;

 elan de formă rectiliniară pe prima parte şi de formă curbiliniară pe ultima parte;

 Deoarece ultima variantă este preponderent utilizată şi şi-a validat eficienţa prin
performanţele obţinute de săritorii care o abordează, o vom descrie şi noi. Astfel, alergarea
în linie dreaptă - faza de accelerare - se realizează pe primii 4 - 5 paşi ai elanului, începând
de la un semn de control precedat de regulă, de mişcările pregătitoare (paşi de mers sau
alergare). Locul din care începe această secvenţă se situează perpendicular pe o linie
imaginară dusă în prelungirea ştachetei, la cca. 4 - 6 metri de stâlpul apropiat în direcţia din
care începe elanul (Figura nr. 21.).

Aspectul alergării este similar alergării de viteză, cu trunchiul înclinat înainte, cu

contact pe sol pe partea anterioară a labei piciorului, cu o impulsie energică urmată de o
ridicare accentuată a coapsei în plan anterior, totul determinând caracterul de alergare
activă.

Intrarea pe a doua parte a elanului - curba de impulsie - determină modificarea

aspectului alergării din cauza necesităţii de a compensa efectul forţei centrifuge (cu atât mai
mare cu cât raza de curbură este mai mică) şi de a pregăti faza cea mai importantă a săriturii,
bătaia. Aspectele cele mai importante care vizează tehnica sunt: > contactul pe sol trece de
pe partea anterioară a labei piciorului, pe toată talpa;

 alergarea rămâne activă menţinând viteza orizontală, dar cu diminuarea fazei de

amortizare a pasului alergător, astfel că oscilaţia verticală a C.G.G. al corpului se
reduce;

 trunchiul se îndreaptă, odată cu propulsarea bazinului înainte;

 pentru compensarea forţei centrifuge - care apare ca o consecinţă a deplasării

oricărui corp pe o traiectorie curbă şi care este direct proporţională cu masa corpului
şi invers proporţională cu raza de curbură - corpul săritorului se înclină spre
interionil arcului de cerc cu cca. 25”-30";

 ca o consecinţă a traiectoriei, laba piciomlui de bătaie se aşează la un unghi situat

între 15‘'-30” faţă de proiecţia ştachetei pe sol;

 distanţa de la locul de bătaie la planul vertical al ştachetei variază în limitele 8 0 -

120 cm., direct proporţional cu viteza orizontală
Figura nr. 21. Fornia şi orientarea elanului

Bătaia

Succesiunea de mişcări ce realizează reorientarea vitezei de pe componenta orizontală

pe cea ascensională (preponderent verticală) creând astfel premize favorabile pentru atingerea
scopului săriturii - considerată de aceea faza cea mai importantă a tehnicii - începe cu aşezarea
piciorului de bătaie (exterior ştachetei) pe sol, aproape complet întins şi pe călcâi, cu o trecere
rapidă pe toată talpa şi cu vârful orientat tangent către arcul curbei de impulsie. Rămânerea
C.G.G. al corpului înapoia locului de contact al piciorului de bătaie, determină o poziţie generală
a corpului (Figura nr. 22.), în care;

 piciorul de bătaie este aproape complet întins, pe călcâi, cu laba piciorului rotată extern;

 trunchiul în extensie, în prelungirea piciorului de bătaie;

 piciorul de atac, susţinând masa corpului, flexat din articulaţia genunchiului;

 braţele flexate din coate, înapoia proiecţiei umerilor pe sol. Simultan cu trecerea
piciorului de bătaie pe toată talpa, are loc faza de amortizare - printr efort muscular
rezistent - concretizată într-o flexie din articulaţia genunchiului până la un unghi de 135°-
145° între gambă şi coapsă, determinând coborârea C.G.G. al corpului şi tensionarea
musculaturii extensoare, pregătind efortul muscular activ.

Figura nr. 22. Poziţia corpului la bătaie

După momentul verticalei, urmează faza de impulsie care constă în extinderea

energică, cu caracter „exploziv” a piciorului de bătaie, cu rularea de pe toată talpa pe partea
anterioară şi cu o rotaţie internă a călcâiului, însoţită de avântarea braţelor - în mod
diferenţiat - şi piciorului de atac. Astfel, braţul de pe partea piciorului de bătaie are o mişcare
limitată, pe când cel opus continuă mişcarea ascendentă către stâlpul îndepărtat, angajând şi
umărul şi capul ajungând în prelungirea piciorului de bătaie, toate aceste mişcări urmărind
frânarea mişcării de rotaţie în axul longitudinal mai mult decât este necesar. Piciorul de atac
trece în plan anterior prin flexia gambei pe coapsă şi printr-o mişcare de rotaţie internă a
genunchiului până când depăşeşte orizontala, fiind menţinut astfel pe toată durata secvenţei
ascendente a fazei următoare.

Rotaţia internă a călcâiului piciorului de bătaie împreună cu cea a piciorului de atac -

care angrenează şi şoldul de aceeaşi parte - determină iniţierea unei rotaţii a întregului corp,
finalizată pe parcursul componentei ascendente a zborului.

Zborul

Această fază, consecinţă a efortului muscular prestat în faza anterioară, începe din
momentul întreruperii contactului cu solul şi durează până înainte de reluarea contactului cu
zona de aterizare (Figura nr. 23.). în scopul unei descrieri cât mai complete şi intuitive, ea
poate fi descompusă în trei secvenţe, care în practică însă se întrepătrund:

 secvenţa ascendentă şi apropierea de ştachetă;

 trecerea ştachetei;

 secvenţa descendentă şi pregătirea aterizării.

Figura nr 23. Zborul

Prima parte a zborului se desfaşoară pe o componentă predominant verticală, în

care simultan cu apropierea de ştachetă, se continuă rotaţia în jurul axei longitudinale -
iniţiate de rotaţia labei piciorului de bătaie şi genunchiului piciorului de atac - astfel încât
săritorul ajunge orientat dorsal faţă de ştachetă. Piciorul de atac coboară lângă cel de
bătaie, amândouă atârnând liber, simultan cu iniţierea rotaţiei în jurul axei transversale
(axa bazinului) prin extensia trunchiului (Figura nr. 24.).

Figura nr. 24. Pregătirea pentru trecerea ştachetei

După ce capul şi umerii săritorului trec de nivelul ştachetei, braţul de pe partea

piciorului de atac, capul şi umerii, accentuează extensia trunchiului, favorizând ridicarea
bazinului şi obţinerea poziţiei de arc de cerc dorsal cu concavitatea în jos; nivelul
superior maxim al bazinului, orientează corpul cu jumătatea inferioară de o parte
(anterior) a ştachetei şi cu cea superioară de cealaltă parte (posterior) a acesteia.

Evitarea contactului cu ştacheta (eschiva) începută de ridicarea bazinului,

continuă pe prima parte a secvenţei descendente prin coborârea bazinului, întinderea
gambelor pe coapse şi flexia picioarelor pe trunchi; după trecerea ultimelor segmente
peste ştachetă, poziţia generală a corpului este de „L” (cu picioarele pe verticală în sus şi
cu tnmchiul orizontal).
 Aterizarea

Este faza cu cea mai mică pondere în economia unei sărituri şi umiăreşte exclusiv
asigurarea integrităţii corporale la contactul cu suprafaţa zonei de aterizare. Se realizează
pe spate, în zona omoplaţilor, cu capul în flexie pronunţată şi cu braţele - anticipând
aterizarea - duse flexate deasupra umerilor sau întinse lateral spre înapoi.

Picioarele uşor depărtate, se blochează la nivelul articulaţiilor coxo- femurale

pentru a nu intra în contact cu capul săritorului, din cauza inerţiei dobândite.
Materializarea poziţiei la aterizare se regăseşte în Figura nr. 25.

Figura nr. 25. Poziţia corpului la aterizare

 METODICA INVATARII SARITURII IN INALTIME CU RASTURNARE DORSALA

Pentru invatarea in bune conditii a sariturii in inaltime cu rasturnare dorsala este necesar ca elevii
sa stapaneasca deprinderi motrice care sa reprezinte punctul de plecare privind invatarea: pasul
saltat, mobilitate buna a articulatiei coxofemurale si a coloanei vertebrale, saritura in inaltime
procedeul prin pasire,

Ca etape ale invatarii pot fi considerate urmatoarele:

1. Elanul si bataia cu rotatie in jurul axului longitudinal.

2. Trecerea stachetei prin rasturnare in jurul axului transversal si aterizarea.

3. Elaborarea formei globale prin legarea elanului si bataii de zbor, trecerea stachetei, si
aterizarii.

4. Perfectionarea tehnicii.

1. Elanul si bataia cu rotatie in jurul axului longitudinal

-pasi saltati pe piciorul de bataie, piciorul de atac avantat pe diagonala spre cel de bataie, bratele
penduleaza de jos in sus,

-de pe loc avantarea piciorului de atac pe diagonala si cu ambele brate, intoarcere 90 0 spre
piciorul de bataie care se extinde ajungand pe varf,

-acelasi exercitiu dar cu desprinderea si proiectarea in fata a bazinului, aterizarea pe locul de

desprindere,

-cu elan de 3-5 pasi, alergare pe un arc de cerc, bataie, desprindere cu intoarcere de 90 0 spre
piciorul de impulsie, aterizare pe locul de desprindere,
-cu elan de 3-5 pasi de alergare pe un arc de cerc, bataie, desprindere cu intoarcere de 90 0 in fata
stachetei.

2. Trecerea stachetei prin rasturnare in jurul axului transversal si aterizarea.

-din pozitia stand cu spatele la saltele, desprinderea de pe ambele picioare spre in sus si inapoi,
aterizare pe spate cu corpul in echer,

-din stand cu spatele la locul de aterizare, avantarea bratelor de jos in sus, desprindere de pe
ambele picioare si trecere intr-o extensie pronuntata la nivelul regiunii lombare si coxofemurale,

-acelasi exercitiu cu ajutorul partenerului care efectueaza priza la nivelul soldului, piciorul de
atac este avantat indoit din genunchi,

-din stand cu spatele la locul de aterizare, avantare cu ambele brate, desprindere de pe ambele
picioare, de pe loc sau de pe o trambulina semielastica, aterizare pe spate pe saltele.

3. Elaborarea formei globale prin legarea elanului si bataii de zbor, trecerea stachetei, si
aterizarii.

-saritura dorsala cu bataie de pe ambele picioare, de pe lada sau trambulina, cu adoptarea arcului
dorsal, a extinderii gambelor pe coapse pentru evitarea stachetei si adoptarea pozitiei echer,

-elan de 3-5 pasi, numai curba de impulsie, saritura in inaltime cu rasturnare dorsala,

-elan de 5 pasi de accelerare, si 3-5 pasi, curba de impulsie, bataie, desprindere, trecerea
stachetei, aterizare,

-saritura in inaltime cu rasturnare dorsala cu elan de 5 pasi de accelerare in linie dreapta + 3-5
pasi curba de impulsie, la inaltimi accesibile apoi la inaltimi mai mari,
-saritura in inaltime cu rasturnare dorsala cu elan complet.

4 Perfectionarea tehnicii

Perfectionarea tehnicii procedeului cu rasturnare dorsala nu se poate realiza decat in conditiile

dezvoltarii corespunzatoare a pregatirii fizice specifice astfel:

-dezvoltarea fortei maxime a membrelor inferioare si a detentei, in special a piciorului de bataie,

-dezvoltarea corespunzatoare a musculaturii spatelui, abdomenului si ridicatorilor coapsei

piciorului de atac,

-imbunatatirea elasticitatii musculare si a mobilitatii articulatiei coxo-femurale,

Succesiunea exercitiilor de perfectionare poate fi urmatoarea:

-perfectionarea pasilor pe elan, atat a rimului cat si a preciziei

-introducerea pasilor preliminari, si stabilirea individualizata a numarului pasilor din curba de

impulsie si a celor din faza de accelerare,

-perfectionarea bataii in conditiile unor elanuri tot mai rapide,

-perfectionarea trecerii stachetei cu elan mic si cu elan de concurs.

-saritura in inaltime cu rasturnare dorsala cu elan de 5 pasi de accelerare in linie dreapta + 3-5
pasi curba de impulsie, la inaltimi accesibile apoi la inaltimi mai mari,

-saritura in inaltime cu rasturnare dorsala cu elan complet.

Mijloace Numar lectie -Dozare

 1 2 3 4 5 6

Ex.1 –Trecere in pas saltat cu rotatie de 90° in jurul axului longitudinal 6 rep.
al corpului, spre piciorul de bataie, cu desprindere.

Ex.2 –Pas saltat cu rotatie de 90°in jurul axului longitudinal al 3 rep.

corpului, cu elan ritmic intermediar de 3 pasi.

Ex.3 –Cu elan de 1 pas, desprindere in pas saltat cu rotatie de 6 rep.

90° in jurul axului longitudinal al corpuluisi aterizare cat mai aproape
de locul bataii,

Ex.4–Din cultat dorsal pe saltea, adoptarea statica a pozitiei de 8 rep. 4 rep.

trecere a stachetei cu sprinji pe varful picioarelor si omoplati, bazinul
proiectat in sus si capul in flexie.

Ex.5–Desprindere cu rasturnare dorsala din stand cu spatele spre 6 rep.

zona de aterizare, fara stacheta.

Ex.6–Desprindere cu rasturnare dorsala din standpe lada de 6 rep.

gimnastica, cu spatele spre zona de aterizare, cu stacheta.

Ex.7–Desprindere cu rasturnare dorsala din standpe lada de 6 rep. 4 rep.

gimnastica, lateral spre zona de aterizare, cu stacheta.

Ex.8–Alergare in linie dreapta continuata cu alergare in arc de cerc. 4 rep.

Ex.9–Alergare in linie dreapta de la 2-4 m in exterior si 8 rep. 4 rep.

perpendicular pe prelungirea stachetei, urmata de alergare in arc de
cerc si desprindere cu rotatie de 90°in jurul axului longitudinal al
corpului in fata stachetei.

Ex.10 –Saritura in inaltime cu rasturnare dorsala cu elean din ce 2 rep. 10 rep.

in ce mai mare, pana la evidentiaerea elenului optim si la inaltimi din
ce in ce mai mari.

Ex.11 –Saritura sub forma de intrecere. 12 rep.

Evaluare. 5 rep