Eruptia dentara.

Termeni de formare, mineralizare si eruptie a dintilor

temporari si permanenti

1. Eruptia dentara. Definitie. Generalitati.

Eruptia dentara este un fenomen de crestere, corelat cu dezvoltarea dintelui, care se desfasoara conform unui tipar
genetic. Aceasta ete etapa finala a ontogenezei si incepe in momentul cand coroana dentara este formata complet,
radacina fiind edificata partial (1/3 pana la maximum ½ din lundimea ei). Concomitent cu deplasarea coroanei are loc si
edificarea treptata a radacinii, care se finalizeaza o data cu inchiderea apexului.

Procesul de eruptie dentara incepe de la varsta de 6 luni ( primii dinti temporali) si se termina la 18- 25 de ani ( molarii
trei), concomitent cu edificarea radacinilor.

In migrarea sa, dintele antreneaza si sacul folicular care se erupe cand dintele strapunge mucoasa bucala:

 Sacul coronar- se uneste cu mucoasa gingivala formand insertia epiteliala.

 Sacul folicular periradicular- va forma fibre periodontale, fiind un stimul constant si permanent pt mentinerea osului
alveolar care se formeaza si dispare odata cu dintele.

2. Enumerati si caracterizati etapele eruptiei dentare.

Eruptia dentara se desfasoara in trei etape caracteristice in functie de miscarile eruptive: preeruptiva (intraosoasa),
prefunctionala si functionala.

Etapa preeruptiva (intraosoasa) Etapa prefunctionala Etapa functionala

 coroana este complet
formata, incepe edificarea
radacinii
 deplasarea dentara
intraosoasa poate fi
apreciata drept o
consecinta a dezvoltarii
rapide a celulelor pulpare
 este etapa care dureaza cel
mai mult
 deplasarea dintilor e
controlata de modificarile
osului alveolar
 directia deplasarii este
influentata de musculatura
periorala si de limba
 2 etape caracteristice: eruptia
dintilor temporari ( 6 luni- 2.5
ani) si eruptia dintilor
permanenti ( incepe la 6 ani)
 este reprezentata de
miscarile parcurse de dinte
de cand atinge planul de
ocluzie, intra in functie
 miscarile dintilor sunt
oprite de contactul
acestora cu dintii
antagonsti si cu cei vecini
dar si de terminarea
formarii radacinii
 are loc finalizarea cresterii
radacinii

3. Mecanismul de eruptie a dintilor. Teoriile eruptiei dentare.

Deoarece procesul de eruptie este un fenomen complex, s-au emis o serie de teorii care au incercat sa explice mecanismul
eruptiei dentare:

1. Teoria ligamentara: conform acestei teorii, motorul eruptiei dentare este reprezentat de tractiunea exercitata de
ligamentele periodontale asupra dintelui. Ea explica cel mai bine mecanismul eruptiei dentare. Ligamentele alveolare
 sunt alcatuite din celule si fibre de colagen.
- Fibroblastele au capacitate contractila, de migrare si de prindere intre ele si de fibrele de colagen, pot sintetiza si
degrada colagenul care nu mai este necesar. Formarea radacinii determina miscari in fluidul sacului folicular, iar aceste
miscari vor orienta oblic fibroblastele. Pentru a se pastra pozitia oblica este necesara capacitatea fibroblastilor de a
sintetiza colagen (pentru sustinerea pozitiei dentare) si de a degrada colagenul care NU se afla intr-o pozitie dorita. In
aceste scopuri este necesar aportul vitaminei C.
- Fibrele de colagen sunt orientate oblic (pe toata perioada formarii radacinii) avand 2 insertii : una pe mobila pe
cement si alta fixa pe osul alveolar. Forta contractila declansata de lantul de fibroblaste se transmite fibrelor de
colagen astfel incat intregul ansamblu are tendinta de scurtare. Inserţia osoasa fiind fixa, tot ansamblul se va scurta si
va tractiona dintele spre mucoasa orala. Ligamentul periodontal are un rol esential in eruptie dar nu unul exclusiv.
2. Teoria cresterii radiculare: formarea radacinii ar degaja forta necesara impingerii dintelui spre cavitatea orala prin
intermediul unei formatiuni situate la baza alveolei denumita ligament in hamac. LH Formarea unei portiuni de
radacina ar exercita presiuni pe ligamentul in hamac care are insertie fixa de o parte si de alta a criptei osoase si care
ar transforma aceasta presiune intr-o miscare de impingere a dintelui spre cavitatea orala. Dat fiind faptul ca
microscopul electronic s-a dovedit ca ligamentul in hamac nu exista, formarea radacinii este mai degraba o consecinta
a eruptiei dentare decat cauza acesteia.
3. Teoria presiunii vasculare: vasele ce exista la baza radacinii declanseaza prin mecanism hemodinamic o forta mai mare
decat cele de deasupra germenelui ceea ce ar putea avea un rol minor in miscarea eruptiva. Vasele sanguine locale nu
sunt in mod obligatoriu necesare pentru desfasurarea eruptiei dentare.
4. Teoria presiunii exercitate de cresterea pulpei: multiplicarea celulelor pulpare ar putea dezvolta o forta care sa
imprime dintelui o miscare eruptiva insa de mica amplitudine. Cresterea pulpara nu este un fenomen care sa explice
fenomenul eruptiei dentare.
5. Teoria cresterii osoase: formarea osului apical prin resorbtie si apozitie a fost implicata in initierea eruptiei dentare.
Roluri: foliculul dentar, derivatele (ligamentul periodontal, cementul radicular, osul alveolar ale eruptiei) si organul
smaltului (epiteliul redus al smaltlui). Formare osoasa nu este suficienta pentru ca eruptia dentara sa se produca.
6. Teoria dirijarii extraosoase a eruptiei de catre musculatura orala: este valabila si in prezent dar ea un poate explica
decat partial eruptia dentara. In functie de tonicitatea sa musculatura orala ar influenta eruptia extraosoasa a dintilor
stabilindu-le pozitia finala pe arcada.
7. Teoria foliculara: atribuie un rol in eruptia dentara foliculului dentar care este capabil sa produca citokine ai factori de
crestere care sunt responsabili nu numai de resorbtia radiculara a dintilor temporari, de resorbtia osului alveolar ci si
de inducerea la baza foliculului de os alveolar care ar influenta eruptia dentara.

4. Eruptia dintilor temporari.

Constituirea dentatiei temporare debuteaza o data cu inceputul calcificarii primului dinte temporar. Dentatia temporara
dureaza pana la eruptia primului dinte permanent. Cele 2 momente sunt separate de un interval de aproximativ 5- 6 ani.
La nastere, mugurii dintilor temporari se afla in grosimea oaselor maxilare fara ca nici unul dintre ei sa fie prezent in cavitatea
bucala. Mugurii dintilor temporari nu sunt dispusi asemanator viitoarei arcade dentare datorita diametrelor lor meziodistale
mai mari fata de spatiul disponibil de la acest nivel. Pentru a compensa acest conflict initial de spatiu, mugurii dintilor
temporari incearca mai multe modalitati de aliniere( plasare). Astfel au fost facute cercetari si descrise 4 tipuri de dispozitie a
dintilor de la maxila si de la mandibula.

5. Termenii de eruptie a dintilor temporari.

Durata dezvoltarii unui dintre temporar de la debutul calcificarii coronare pana la edificarea totala a radacinii este de circa
20- 25 luni. Toti dintii temporari isi incep calcificarea inainte de nastere, in lunile 3- 6 de viata intrauterina.

6. Termenii de edificare si resorbtie a radacinilor dintilor temporari.

7. Tipurile de resorbtie a radacinilor.

Procesul de resorbtie a radacinilor dintilor de lapte incepe cu mult mai inainte de eruptia dintilor permanenti
corespunzatori si decurge foarte lent. Perioadele de resorbtie sunt succedate de perioadele de repaus in activitatea
osteoclastelor, care se caracterizeaza prin aparitia cementoblastelor si depunerea de cement sau e tesut osteoid pe suprafata
dentinei distruse. Dat fiind faptul, ca cantitatea tesutului resorbat de obicei este mai mare decat cea a tesutului nou- format,
procesul de distructie a dintelui de lapte avanseaza necontenit.

Pulpa dintelui de lapte nu numai ca pastreaza mult timp viabilitatea pe parcursul resorbtiei sale, dar si participa la procesele
de distructie a dintelui. In ea se diferentiaza celule osteoclastoide ( odontoclaste), care realizeaza resorbtia predentinei si
dentinei din partea pulpei dentare. Procesul debuteaza in radacina, si cuprinde pulpa coronara.

Distructia periodontului al dintelui decidual se desfasoara intr-un rastimp foarte scurt si decurge in absenta semnelor
inflamatorii. O parte importamta de fibroblaste mor prin apoptoza si sunt absorbite de fibroblaste si macrofagele vecine.

Pana la urma, din dintele de lapte nu ramane decat coroana golita, care este usor impinsa spre afara de dintele permanent
in crestere, sau cade deja la o actiune mecanica usoara asupra ei.

8. Eruptia dintilor permanenti.

Primordiul constituirii dentatiei permanente este reprezentat de debutul calcificarii primului dinte permanent. Acest
moment este separat de cel al eruptiei ultimului dinte permanent de un interval de aproximativ 20 de ani.

Mugurii dintilor permanenti sunt situati in cripte osoase din grosimea oaselor maxilare. Ei sunt dispusi spre oral fata de
dintii temporari ocupand pozitii care le permite o concentrare cat mai mare.

Incisivul central superior permanent se afla intr-o palato- pozitie fata de radacinile centralului si lateralului temporar.
Premolarii nu intampina un conflict de spatiu, deoarece diametrul lor mezio- distal este mai mic decat cel al molarilor
temporari. Molarii permanenti ocupa o pozitie distala fata de molarul secund temporar, zona dispunerii lor depinzand de
dezvoltarea sagitala a proceselor alveolare.

Perioada de formare a unui dinte permanent este cuprinsa intre 6- 12 ani. Eruptia unui incisiv permanent incepe la
aproximativ 9 ani de la debutul formarii acestuia. Caninul si premolarii erup dupa aproximativ 12 ani de la inceputul formarii,
iar molarii 2 si 3 la 13- 14 ani. Cu exceptia molarilor primi permanenti a caror calcificare poate incepe la nastere, toti ceilalti
dinti isi incep calcifierea dupa nastere.

Eruptia dintilor permanenti incepe cu primul molar, apoi dintii inferiori erup in ordinea lor numerica. Caninii superiori
raman adeseori ectopici ( in afara sirului dentar).

Reguli generale de eruptie a dintilor permanenti:

1. Dintii inferiori erup intotdeauna inaintea omologilor superiori

2. La fete eruptia este in avans fata de baieti
3. Eruptia incisivilor si primilor molari reprezinta prima parta de dezvoltare a sistemului dentar, la 7 ani incisivii centrali si
primii molari se afla in general pe arcade, iar la 8 ani erup incisivii laterali
4. Dupa o perioada de repaus, erup caninii si molarii denumiti si dinti intermediari, deoarece sunt incadrati de dintii
permanenti
5. Primul premolar superior apare inaintea caninului la baieti, invers decat la fete. Sunt urmati de premolarii 2 si de
caninul superior
6. Molarul 2 prelungeste spre distal arcada dentara permanenta, care nu-si atinge lungimea definitiva in jur de 18 ani,
dupa
o perioada lunga de repaus, prin eruptia malorului 3

Intre varsta de 6 si 12 ani copilul prezinta pe arcade dinti ce apartin de 2 generatii succesive. Este perioada dentatiei mixte
care se finalizeaza o data cu pierderea ultimului dinte temporar.

Morfogeneza arcadelor dentare se deruleaza de-a lungul unei perioade de 20 de ani cu o succesiune de faze de activitate si
inactivitate.

Aspecte ale termenului de eruptie dentara:

1. Eruptie activa primara

2. Eruptie activa secundara ( fiziologica)
3. Eruptie activa secundara accelerata ( patologica)
4. Eruptia pasiva
5. Eruptia continua
 6. Eruptia precoce
7. Eruptia intarziata ( tardiva)

9. Termenii de eruptie a dintilor permanenti ( ani):

10. Termenii de formare a radacinilor dintilor permanenti