CHESTIONARUL DE ANXIETATE CATTELL – C

autor Raymond B. Cattell

Consideraţii generale

Anxietatea este un simptom central în psihopatologie şi evaluarea ei ridică o serie de

probleme clinicienilor. Estimarea ei directă presupune atât observarea manifestărilor
comportamentale, cât şi analiza relatărilor verbale ale persoanei despre trăirile ei şi despre o serie de
simptome somatice pe care le prezintă. Trebuie precizat că manifestările somatice ale anxietăţii nu
variază proporţional cu intensitatea resimţită, iar analiza istoricului privind apariţia şi manifestarea
acestora este posibilă în cazul bolnavilor cu un nivel intelectual relativ ridicat. Pe de altă parte unii
subiecţi îşi inhibă comportamentele anxioase, anxietatea fiind una voalată, ceea ce face şi mai
dificilă judecarea corectă a tulburărilor.
Importanţa manifestărilor anxioase pentru psihicul indivizilor a generat cercetări menite să
dezvolte metode de măsurare obiectivă a acestor trăiri disfuncţionale.
Astfel, se utilizează:
1. scale clinice de măsurare a anxietăţii - de exemplu, Scala Hamilton, Zung, Scalele
Wittenborn......;
2. tehnici psihofiziologice - poligrafie, electromiografie, înregistrarea clipirii pleoapelor,
electroencefalografie;
3. teste obiective de personalitate - chestionare, ca de exemplu Burns, Cattell ......;
4. teste proiective de personalitate - Desenul persoanei, Testul aperceptiv tematic - TAT,
Testul frazelor despre Eu, Testul Rotter........
Analiza anxietăţii (validitatea ei ca factor luat în sine) ridică însă o problemă. Eysenck,
pentru prima dată, consideră că anxietatea nu este un factor în sine, ci ea poate fi explicată prin
combinarea factorilor de nevrozism şi de extraversiune. Numeroase alte studii au arătat şi ele că în
analiza factorială a nevrozismului, la subiecţii normali sau patologici, se izolează un factor oblic în
raport cu factorul de nevrozism, deci diferit el.
Nevrozismul se prezintă ca un defect general de adaptabilitate, surmenaj, rigiditate,
epuizare fizică şi psihică fără motive neapărat obiective ca semnificaţie sau ca intensitate. (Întrebată
despre motive, persoana le poate invoca, dar ele sunt subiective, adică ies mai mult sau mai puţin
din limitele obiectivităţii – a reacţiilor şi atitudinilor caracteristice majorităţii populaţiei.)
Nevrozismul desemnează hiperreacţia emoţională generală, de tip anxios, şi predispoziţia
spre depresie sub efectul unui stres. Notele ridicate la nevrozism sunt indici ai labilităţii emoţionale
şi hiperreactivităţii. Indivizii care au note ridicate la nevrozism au tendinţa de a fi emotivi,
hiperreactivi, hipersensibili şi au dificultăţi în a funcţiona într-un regim energetic (tensional) normal
pe parcursul sarcinilor, ca şi în a reveni la un regim energetic normal (în a se descărca de tensiune)
după sarcini emoţionale. Astfel de subiecţi se plâng adesea de dereglări somatice difuze ca: dureri
de cap, tulburări digestive, insomnie, dureri de ceafă şi spate. De asemenea sunt persoane care îşi
fac numeroase griji, sunt neliniştite (anxioase) şi prezintă o stare generală de disconfort. Astfel de
persoane au predispoziţie către tulburări nevrotice sub presiunea stresului, deşi este posibil, cel
puţin pentru o perioadă, ca un subiect să aibă o cotă ridicată de nevrozism şi totuşi să se adaptează
la muncă, viaţă socială, sexuală, familie.
Cercetările, în special cele din domeniul educaţiei, au arătat arată importanţa dimensiunilor
extraversiunii şi nevrozismului în situaţiile şcolare. In general, în interiorul unor grupuri
universitare s-a observat că indivizii care au note mai ridicate la nevrozism şi apropiate de polul
introversiei obţin cele mai bune rezultate. Pentru clinică şi în situaţiile în care inventarul este utilizat
în scop diagnostic, s-a demonstrat că bolnavii cu nevroze – anxioase, depresiv-reactive, fobice,
obsesionale – au note ridicate la nevrozism şi note scăzute la extraversiune (se apropie de polul
introversiunii).
În schimb, psihopaţii au note ridicate atât la nevrozism, cât şi la extraversiune; istericii tind
să fie mai puţin nevrotici şi în mai mare măsură extravertiţi.
Anxietatea se caracterizează printr-o stare permanentă de tensiune psihică, iritabilitate, lipsă
de încredere în propria persoană, incapacitate sau rezerve în asumarea unui risc, diverse reacţii
neuro-vegetative (frecvent, tremurături) şi simptome psihosomatice.
Psihiatrul Porot în lucrarea Manual alfabetic de psihiatrie, notează trei caracteristici ale
anxietăţii:
1. Sentimentul unui pericol iminent şi indeterminat, sentiment însoţit de obicei de fantasme
tragice care pot amplifica trăirile, ideile şi reprezentările până la proporţiile unor adevărate
tragedii.
2. Starea de atenţie faţă de un pericol, o veritabilă alertă psihică generalizată, ce cuprinde
persoana în întregime, orice altceva încetând parcă să mai existe, totul ducând doar spre o
catastrofă iminentă.
3. Convingerea de neputinţă absolută, însoţită de un sentiment de dezorganizare şi aneantizare
(distrugere totală, reducere la nimic) în faţa pericolului.
Anxietatea este deci “o emoţie penibilă de aşteptare”, “o teamă fără obiect” care se produce
în aşteptarea unui eveniment, este o trăire subiectivă care poate fi supusă controlului voluntar prin
dezvoltarea conştiinţei de sine.
Dominanta anxietăţii este componenta afectivă, dar ea este însoţită de o simptomatologie
vegetativă mai mult sau mai puţin amplă, de la caz la caz: disfuncţii respiratorii şi cardiace, dispnee
(respiraţie cu dificultate)......ş.a.
O anxietate relativ redusă concide cu ceea ce, în mod obişnuit, se apreciază ca sănătate
mintală şi ca o bună capacitate de adaptare. O anumită cantitate de anxietate face ca individul să
acţioneze prudent şi reflexiv, cântărind situaţiile şi soluţiile.
O anxietate minimală sau lipsa anxietăţii în general, poate indica probleme legate de o
agresivitate excesivă, tendinţe anormale în privinţa asumării riscurilor de diverse feluri, deficit
intelectual.
O anxietate puternică apare în tulburările de tip nevrotic, în cele psihotice, în tulburarea de
caracter, în bolile cronice sau cronice incurabile, în handicapurile fizice şi senzoriale (cu atât mai
mult cu cât acestea sunt dobândite). O anxietate ridicată produce persoanei dificultăţi de adaptare,
ineficienţă în rezolvarea diverselor situaţii şi probleme de viaţă.
Trebuie precizat însă că, deşi s-a observat tendinţa ca persoanele cu notă ridicată la
nevrozism să aibă şi o notă crescută şi la anxietate, anxietatea nu se confundă cu nevroza. De
exemplu, nevroticii pot avea o notă foarte ridicată la anxietate într-o situaţie realmente provocatoare
de anxietate.
În contextul studiilor sale privind trăsăturile de bază ale personalităţii, numite factori primari
de personalitate (v. Chestionarul celor 16 Factori de Personalitate – Chestionarul 16 PF), Cattell a
ajuns la concluzia că anxietatea poate să fie considerată un factor de ordin secund, concepţie
concordantă cu datele psihoptologiei.
Psihologul englez / american Raymond B. Cattell s-a născut în Anglia, în anul 1905, într-o familie de
ingineri cu origini în Scoţia şi înrudiţi pe o linie mai îndepărtată cu McKen Cattell - unul dintre părinţii
psihologiei americane din secolul trecut, care, între altele, a folosit pentru prima dată termenul de test mental.
La 19 ani, R.B. Cattell a obţinut la Universitatea din Londra diploma în fizică şi chimie. Spearman, autorul
modelului bifactorial al inteligenţei, i-a stimulat interesul pentru psihologie şi a constituit un model de urmat,
în special în direcţia măsurării capacităţilor umane. În anul 1937 se stabileşte în USA, devenind cercetător la
Teachers College (Columbia University), în laboratorul lui E.L. Thorndike, autorul modelului opt-factorial al
inteligenţei, Din 1945 Cattell a lucrat ca profesor la Universitatea Illinois, ocupându-se în special de
măsurarea trăsăturilor de personalitate.
 Descrierea chestionarului

R.B. Cattell este autorul Chestionarului de anxietate C, compus din 40 de itemi, care
măsoară anxietatea generală şi două faţete / dimensiuni ale acesteia:
- anxietatea voalată – factorul A în test
- anxietatea manifestă – factorul B în test
Totodată, proba analizează cauzele anxietăţii şi le plasează la nivelul a 5 factori primari de
personalitate, autorul considerând că anxietatea este generată de 5 trăsături de bază, din cele 16 care
compun personalitatea (v. Chestionarului 16 PF).
Cei 5 factori sunt analizaţi printr-un număr restrâns de itemi, motiv pentru care unii dintre ei
au o validitate mai scăzută. Cu toate acestea ei furnizează indicaţii interesante, care pot fi
confirmate aplicând subiectului examinat şi Chestionarului 16 PF.
Factorul Q3 – Conştiinţa de sine în relaţie cu Eul social (8 itemi) – indică gradul de
coeziune şi structurare a comportamentului individual în jurul sentimentului de sine, a unei imagini
de sine acceptate, clară şi conştient definită, precum şi în funcţie de standardele sociale aprobate.
Absenţa acestei integrări a comportamentului în jurul unui concept de sine clar este una dintre
cauzele majore ale anxietăţii. Factorul Q3 arată gradul în care anxietatea s-a legat de structurile
caracteriale şi de uzanţele sociale acceptate.
Factorul C – Forţa Eului; Emotivitatea (6 itemi) – analizează capacitatea persoanei de a
controla şi de a exprima tensiunile într-un mod realist şi adaptat social. Un Eu slab, incapabil de
autocontrol, recurge la apărări multiple care duc la creşterea tensiunii subiective. Pe de altă parte, se
poate constata o reacţie circulară, în sensul că o tensiune interioară puternică poate conduce la
regresiune psihică, împiedicând cu atât mai mult creşterea normală a forţei Eului şi determinându-l,
în consecinţă, să se apere tot mai intens.
Factorul L – Insecuritate; Tendinţe paranoide (4 itemi) – analizează anxietatea generată
de comportamentele paranoide (suspiciune, bănuială, ostilitate....), în sensul că insecuritatea socială
asociată apărării paranoide conduce la anxietate.
Factorul O – Culpabilitatea anxioas-depresivă (12 itemi) – indică o tendinţă
constituţională (structurală) spre anxietate, care rezultă dintr-o combinaţie de auto-acuzare,
devalorizare (depresie) şi nelinişte, îngrijorare (anxietate), şi care în formele extreme se include
într-un sindrom psihiatric. Elementul central surprins în test este sentimentul lipsei de demnitate
personală, care conduce la culpabilizare, depresie şi anxietate.
Factorul Q4 – Tensiunea ergică (10 itemi) – evaluează anxietatea generată de presiunea
pulsiunilor activate sau de impulsurile provocate de diversele necesităţi nesatisfăcute – de la cele
bazale (foamea, excitarea apetitului sexual....), până la cele elaborate social (nevoia de afiliere,
nevoia de consideraţie, teama de o anumită situaţie....). Toate acestea generează tensiune interioară
(ergică), iar nivelul ridicat al tensiunii ergice se manifestă prin iritabilitate, nervozitate, agresivitate.
Fiind legat de pulsiuni, Factorul Q4 reprezintă, cel puţin parţial, o a doua sursă a unei anxietăţi
structurale.
O mai completă înţelegere a anxietăţii este dată de punerea în legătură a factorilor anxietăţii
din Chestionarul C, cu caracteristicile de personalitate (factorii primari de personalitate) de care
sunt legaţi, descrişi pe scurt, conform Chestionarului de personalitate 16 PF.

Tabel nr. 1
Factorii primari ai personalităţii şi itemii factorilor de anxietate corespunzători lor
Nr. Factorii primari ai personalităţii Factorii anxietăţii
1. Q3 – Sentiment de sine slab vs Sentiment de sine puternic 1, 2, 3, 4, 21, 22,
Evidenţiază defectul de integrare, lipsa de coeziune a conştiinţei 23, 24
de sine vs integrarea, coeziunea acesteia
Indică în ce măsură anxietatea provine din lipsa autocontrolului
emoţiilor şi comportamentului, din lipsa stăpânirii de sine, şi în
 consecinţa acestora, din slaba coeziune a caracteristicilor
psihologice ale persoanei în jurul valorilor sociale aprobate.

2. C – Instabilitate emoţională, Eu slab vs Stabilitate 5, 6, 7, 25, 26, 27

emoţională, Eu puternic
Evidenţiază tendinţa generală spre manifestări nevrotice vs
maturitate şi echilibru emoţional
Indică în ce măsură anxietatea este legată de un Eu afectat de
emoţii, lipsit de toleranţăi la frustrare, iritabil, hiperemotiv,
hipersensibil.
3. L – Incredere (Alexia) vs Neîncrezător, Suspicios 8, 9, 28, 29
(Protension)
Evidenţiază încrederea şi interesul faţă de ceilalţi vs suspiciunea,
duritatea şi indiferenţa faţă de ei
Indică în ce măsură contribuie producerea anxietăţii invidia,
gelozia, bănuielile, dispreţul, rigiditatea, egocentrismul, toate
generând un sentimet de insecuritate socială.
4. O – Adaptare, încredere vs Tendinţe spre culpabilizare 10, 11, 12, 13, 14,
Exprimă seninătatea, îndrăzneala vs îngrijorarea, nesiguranţa 15, 30, 31, 32, 33,
Indică anxietate depresivă, care derivă din incapacitatea de 34, 35
integrare optimă în grup, agitaţie, nelinişte, tulburare, acestea
combinate cu tendinţe spre culpabilitate, presentimente şi idei
sumbre.
5. Q4 – Tensiune ergică scăzută vs Tensiune ergică înaltă 16, 17, 18, 19, 20,
Exprimă relaxare, linişte, calmitate vs presiune interioară, 36, 37, 38, 39, 40
frustrare, nelinişte
Indică în ce măsură anxietatea este rezultatul activării forţelor
pulsionale şi al unor impulsuri nesatisfăcute, generatoare de
încordare, nerăbdare, iritabilitate, de un exces de energie care nu
se poate descărca complet şi care pe fondul unor stări de
surmenaj continuă să ţină individul într-un activism ineficient.

Aplicarea testului

Testul poate fi dat individual sau colectiv şi va fi prezentat subiecţilor nu ca un test de

anxietate, ci ca fiind o foaie de autoanaliză.
Instructajul testului
Citiţi cu atenţie afirmaţiile de mai jos şi marcaţi pentru fiecaredin ele marcaţi în Foaia de
răspuns, câte un X în căsuţa corespunzătoare variantei care vi se potriveşte cel mai bine. Evitaţi
pe cât posibil varianta intermediară, astfel încât răspunsurile date să fie cât mai decise, deci cât
mai relevante pentru ceea ce vă este caracteristic.
Nu există răspunsuri corecte sau greşite, fiecare răspuns fiind bun atât timp cât el este
caracteristic persoanei. Pe măsură ce citiţi o afirmaţie notaţi şi răspunsul, răspunsurile spontane
fiind cele mai caracteristice fiecăruia din noi.
Dacă aţi ales o variantă de răspuns şi ulterior o alta vi se pare mai potrivită în ceea ce vă
priveşte, anulaţi-o pe prima şi încercuiţi-o pe cealaltă.
Nu lasaţi chestiuni fără răspuns.

Corectarea testului
 Corectarea se face conform grilei de corecţie, acordând răspunsurilor semnificative date de
subiect 1 punct sau 2 puncte. Se vor calcula: scorurile celor 5 factori, scorurile celor două
dimensiuni ale anxietăţii, scorul nivelului general de anxietate.

Grila de corecţie

Întrebarea numărul Stânga grilei Centrul grilei Dreapta grilei

1 2 1 0
2 0 1 2
3 0 1 2
4 2 1 0
5 2 1 0
6 0 1 2
7 2 1 0
8 2 1 0
9 0 1 2
10 0 1 2
11 0 1 2
12 2 1 0
13 2 1 0
14 0 1 2
15 2 1 0
16 2 1 0
17 0 1 2
18 2 1 0
19 0 1 2
20 2 1 0
21 2 1 0
22 0 1 2
23 0 1 2
24 2 1 0
25 2 1 0
26 0 1 2
27 2 1 0
28 2 1 0
29 0 1 2
30 0 1 2
31 0 1 2
32 2 1 0
33 2 1 0
34 0 1 2
35 2 1 0
36 2 1 0
37 0 1 2
38 2 1 0
39 0 1 2
40 2 1 0
 1. Calcularea scorului factorilor. Scorul fiecărui factor se calculează prin însumarea
punctelor de la itemii care îl compun.
Scorurile care rezultă astfel reprezintă notele brute (NB) ale factorilor şi ele vor fi
transformate în note standard (NS) după ce se vor aplica, acolo unde este cazul – în funcţie de sexul
şi vârsta subiecţilor – corecţiile din Tabelului nr.2.

Tabel nr. 2
Corecţiile aplicate la notele brute (NB) ale factorilor de anxietate, înaintea transformării lor
în note standard (NS)
Sex Vârsta Q3 C L O Q4
B 17 – 19 - - - –2 -
B 20 – 24 - - - –1 -
B 25 – 29 - - - - -
B 30 – 34 - - - +1 -
B 35 – 39 - - - +2 -
F 17 – 19 –1 –1 –4 - –2
F 20 – 24 –1 –1 –3 - –1
F 25 – 29 –1 –1 –2 - -
F 30 – 34 –1 –1 –1 - +1
F 35 – 39 –1 –1 - - +2

După aplicarea corecţiilor, acolo unde este cazul, notele brute ale factorilor anxietăţii se
transformă în note standard, conform Tabelului nr. 3.
O caracteristică a testelor construite de R. B. Cattell este aceea că rezultatele subiecţilor sunt
evaluate pe baza unor etaloane în 11 clase, considerate de autor ca având o mai mare sensibilitate în
surprinderea diferenţelor dintre subiecţi în privinţa fenomenelor respective.
Clasele de etalon sunt: 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10.
Tabel nr. 3
Transformarea notelor brute ale factorilor de anxietate, în note standard
Nota Q3 C L O Q4
standard Note brute Note brute Note brute Note brute Note brute
0 0 - 0 0–2 0-2
1 1 0 - 3 3
2 2 1 1 4–5 4-5
3 3 2 2 6–7 6
4 4 3 3 8 7-8
5 5 4 - 9 - 10 9
6 6 5 4 11 -12 10 - 11
7 7-8 6 5 13 12 - 13
8 9 - 10 7 6 14 – 15 14
9 11 8 - 16 – 17 15 - 17
10 12 - 16 9 - 12 7–8 18 – 24 18 - 20

2. Calcularea scorul celor două faţete / dimensiuni ale anxietăţii. Scorul fiecărei
dimensiuni se calculează astfel:
- anxietatea voalată (A) – nota brută se obţine însumând punctele itemilor 1-20 (coloana
stângă a Foii de răspuns); nota brută se transformă în notă standard conform Tabelului nr. 4
- anxietatea manifestă – nota brută se obţine însumând punctele itemilor 21-40 (coloana
dreaptă a foii de răspuns); nota brută se transformă în notă standard conform Tabelului nr. 4
Tabel nr. 4
Transformarea notelor brute ale anxietăţii voalate şi anxietăţii manifeste în note standard
Nota standard Anxietate voalată Anxietate manifestă
Note brute Note brute
0 0–1 0–2
1 2–4 4–5
2 5–7 6–7
3 8–9 8–9
4 10 – 12 10 – 12
5 13 – 14 13 – 14
6 15 – 17 15 – 17
7 18 – 20 18 – 21
8 21 – 23 22 – 24
9 24 – 27 25 – 30
10 28 – 40 31 – 40

În legătură cu cele două dimensiuni ale anxietăţii se mai poate calcula raportul dintre ele – A
/ B – constatându-se care este trăsătura dominantă a persoanei evaluate.
O anxietate voalată mai ridicată decât cea manifestă indică faptul că subiectul îşi maschează
tensiunile, şi le poate autocontrola, dar trebuie ţinut seama de intensitatea acestora (v. interpretarea
notelor standard) şi de riscul unor acumulări urmate de izbucniri brutale.
O anxietate manifestă mai mare decât cea voalată indică faptul că subiectul mai degrabă îşi
exteriorizează tensiunile, decât să le acumuleze, dar în funcţie de intensitatea lor, de contextele şi
modalităţile de descărcare se poate pune problema întăririi autocontrolului emoţional.
3. Calcularea scorului total al probei. Scorul total exprimă nivelul general de anxietate
al persoanei şi se calculează prin însumarea punctelor celor două dimensiuni – A + B. Rezultatul
reprezintă nota brută, care vafi transformată în note standard conform Tabelului nr. 5.
Tabel nr. 5
Transformarea notei brute a nivelului general de anxietate în note standard
Note A + B BĂRBAŢI A + B FEMEI
standard Note brute Note brute
0 0 – 10 0 - 14
1 11 – 14 15 - 18
2 15 – 19 19 - 23
3 20 – 23 24 - 27
4 24 – 27 28 - 31
5 28 – 32 32 - 36
6 33 – 36 37 - 40
7 37 – 40 41 - 44
8 41 – 45 45 - 49
9 46 – 49 50 - 53
10 50 – 80 54 - 80

Analiza comparativă privind nivelul mediu al anxietăţii la persoanele normale, la nevrotici şi

la bolnavii diagnosticaţi cu isterie anxioasă, rezultate ale unui studiu, evidenţiază cu claritate
diferenţe semnificative între cele 3 categorii, conform Tabelului nr. 6.
Tabel nr. 6
Diferenţele nivelului general de anxietate în funcţie de valoarea mediei, în cazul a 3 grupuri
de subiecţi
Grupul Număr subiecţi evaluaţi Media anxietăţii generale
Normali 795 26,75
Nevrotici 154 38,34
Isterie 59 44,75
anxioasă

Interpretarea psihologică a notelor standard

Clinicianul trebuie să facă distincţia între anxietatea normală, legată de o anumită situaţie
identificabilă, şi anxietatea patologică, de origine nevrotică. Nevroza, ca dimensiune distinctă de
anxietate, conduce la creşterea cotei acesteia, în unele stări nevrotice acute putând fi întâlnite
creşteri extreme ale anxietăţii. Un nevrotic, în cazul stabilizării nevrozei, oscilează în zona notelor
standard 7 şi 8.
De asemenea, datele clinice arată că, în general, diversele forme de psihoză antrenează o
creştere a nivelului anxietăţii, nota psihoticilor fiind mai ridicată, peste 8, decât în cazul
nevroticilor.
În general, trei sferturi dintre nevrotici au note standard peste 7, în timp ce trei sferturi dintre
persoanele normale au note standard sub 7.
Dintre componentele anxietăţii Factorul Q 3 şi Factorul Q4 sunt cel mai direct influenţaţi de
mediu, după cum anumite influenţe constituţionale (ereditare) amprentează şi Factorul C (forţa
Eului), şi nu doar Factorul O şi Factorul Q 4.
S-a mai constatat că Factorul O şi Factorul L sunt cei mai stabili, în timp ce situaţiile
stresante activează puternic pulsiunile Factorului Q 4 şi tulbură un Eu imatur a cărui forţă o slăbeşte
şi mai mult (Factorul C), context în care poate să apară boala psihică. De asemenea, Factorul C
variază cel mai mult în funcţie de schimbările de situaţie pe termen scurt.
O notă standard între 0 şi 2 este semnificativă pentru apatie şi lipsa generală de motivaţie, în
acest sens, de exemplu, reuşita şcolară corelând cu o anxietate în zona medie.

Tabel nr. 7.
Interpretarea psihologică a notelor standard
Nota
Interpretarea Indicaţii
standard
Persoana prezintă o certă anxietate nevrotică. Se
Anxietate foarte puternică / recomandă aplicarea altor probe suplimentare. Se
10
extremă recomandă consiliere sau o formă de
psihoterapie.
Persoana prezintă o certă anxietate nevrotică. Se
recomandă aplicarea altor probe suplimentare. Se
9 Anxietate puternică
recomandă consiliere sau o formă de
psihoterapie.
Anxietate intensă Persoana prezintă, cu destul de multă certitudine,
8 sub limita normalităţii, dar în o anxietate nevrotică. Se recomandă consiliere
vecinătatea ei sau o formă de psihoterapie.
În principiu, persoana este relativ normală. Se
Anxietate de nivel mediu /
7 recomandă aplicarea altor probe suplimentare şi
mediu-inferior
eventual consilere.
Note anxioase accidentale
6 Normal
în trăiri şi comportament
5
4 Anxietate scăzută Normal
3
2 Apatie
1 Persoane cu tensiuni afective diminuate, liniştite,
flegmatice, placide, slab motivate, capabile să
0 suporte dificultăţile, situaţiile de criză, stresul.