CURS DE FORMATORI

METODA FOCUS GRUP – AVANTAJE,

DEZAVANTAJE ȘI MOD DE APLICARE

MORGOVAN LARISA

SALONTA 2018
 În cadrul predării – învăţării se pot utiliza metode care sunt expresia celor mai noi
inovaţii pedagogice şi care pun accent pe dezvoltarea personalităţii copilului. Acestea intră
din ce în ce mai mult în practica educaţională, în diferite grade de aprofundare sau în
combinaţie cu unele dintre metodele tradiţionale.
Considerată ca fiind una dintre cele mai apreciate modalităţi de investigare a opiniilor
şi atitudinilor, atât la nivel individual, cât şi la nivel grupal, metoda (interviul) focus grup
oferă cercetătorului o mare cantitate de informaţii, cu un mare grad de obiectivitate.
Interviul de tip focus grup este utilizat in ştiinţele sociale începând cu anii ’30.
Interviul (engl. interview, „întrevedere, întâlnire”) este o tehnică de obţinere prin
întrebări şi răspunsuri a informaţiilor verbale de la indivizi şi grupări umane în vederea
verificării ipotezelor sau pentru descrierea ştiinţifică a diferitelor procese şi fenomene social-
umane.
Aplicarea metodei focus grup se leagă de numele lui Paul Lazarsfeld și Robert Merton,
care, în timpul celui de-al doilea război mondial, au folosit această metodă (denumită interviu
focusat) pentru a evalua efectele propagandei naziste.
Tehnica „focus grup” este tot o metodă care utilizează potenţialul de învăţare şi
producţia de idei în cadrul grupurilor. În cadrul acestei tehnici este presupusă o discuţie
focalizată, care trebuie să furnizeze un complex informaţional calitativ. O caracteristică
importantă a acestei metode este că participanţii îşi pot modifica sau chiar schimba total
părerile până la finalul discuţiilor.
Interviul de tip focus grup se diferenţiază de interviul individual prin aceea că ,,focus
grupul smulge o multiplicitate de perspective şi procese emoţionale într-un context de grup”
(Cojocaru, 2003) care produc date datorită interacţiunilor dintre indivizii participanţi, dar care
nu încurajează discuţiile interactive dintre participanţi.
Procesul de desfăşurare al focus grupului presupune o planificare a studiului. Se poate
lucra în grup în manieră cumulativă - presupune obţinerea unui evantai mai larg de informaţii
– sau în manieră contradictorie – presupune necesitatea atragerii persoanelor care manifestă
rezerve şi tendinţe inhibitorii prin agresiune şi confruntare.
Această metodă este complexă, nu neapărat prin modul de desfăşurare, ci prin felul în
care atinge obiectivele pe care şi le propune. Avantajele ei sunt că apropie participanţii de
lucrul într-un grup natural, le dezvoltă plăcerea pentru discuţie, care se desfăşoară într-un
climat pozitiv şi introduce maniera pozitivă de focalizare pe o activitate sau sarcină,
dezvoltând strategii naturale de ocolire ori de diminuare a divagaţiilor şi fenomenelor de
perturbare a comunicării, flexibilitatea (posibilitatea de a obţine răspunsuri specifice la fiecare

2
întrebare), observarea comportamentelor nonverbale (fapt ce sporeşte cantitatea şi calitatea
informaţiilor), spontaneitatea răspunsurilor , asigurarea răspunsurilor la toate întrebările şi,
prin aceasta, sporirea volumului informaţiilor, studierea unor probleme în profunzimea lor etc.
Pe lângă toate aceste avantaje, metoda focus-grup are și unele dezavantaje, cum ar fi:
timpul îndelungat, neasigurarea anonimatului, lipsa de standardizare în formularea
întrebărilor, erorile datorate operatorilor de interviu etc.
Focus grupul este o tehnică pe care o putem folosi în cercetarea/evaluarea unei situaţii,
probleme prin prisma interpretărilor pe care le dau oamenii acestora, a sentimentelor faţă de
un anumit eveniment, fenomen, a opiniilor faţă de un program, produs, servicii, idei etc.
Practic, el poate fi aplicat în toate domeniile vieţii sociale atunci când se urmăreşte obţinerea
unor informaţii în mod nemijlocit de la persoane. Tehnica focus grupului este una calitativă,
dar care nu exclude tehnicile de tip cantitativ. Ea poate fi folosită înaintea cercetărilor şi
evaluărilor cantitative pentru a se obţine informaţii exploratorii despre un domeniu, o temă,
sau ipoteze şi pentru pregătirea culegerii de date de tip cantitativ (de exemplu, prin
intermediul chestionarelor); această tehnică poate ajuta la rafinarea instrumentelor de
cercetare care vor fi folosite în culegerea datelor. Focus grupul poate fi folosit ca tehnică
pentru aprofundarea informaţiilor despre o anumită temă, după culegerea şi analiza datelor
cantitative, folosind la obţinerea unor date necesare realizării interpretării calitative a
materialului informaţional cules. Totodată, tehnica focus grupului poate fi utilizată
independent de orice cercetare cantitativă atunci când ne interesează doar opiniile, sugestiile,
reacţiile persoanelor selectate pentru interviul de grup.
Focus grupul permite cercetătorului să interacţioneze direct cu subiecţii săi, spre
deosebire de ancheta cantitativă de exemplu. Investigatorul poate să clarifice şi să caute
argumente pentru unele idei sau opinii prin discuţie cu cei prezenţi în grup. Informaţii
suplimentare pot fi obţinute din elementele de comunicare non-verbală, inaccesibile prin alte
metode.
Prin focus grup se obţin cantităţi mari de date calitative formulate în limbajul, termenii
şi stilul subiecţilor, având acces din interior la viaţa acestora şi la viziunea despre lume.
Focus grupul are, pe de altă parte şi unele limite care nu pot fi ignorate:
 Numărul mic de participanţi face rezultatele greu generalizabile.
 Rezultatele pot fi distorsionate de diverse efecte de dinamică de grup precum gândirea
de grup, efectul de polarizare a grupului şi dominarea grupului de câte un membru mai
vocal sau mai prestigios, care îi reduce la tăcere pe ceilalţi.

3
  Enunţurile subiecţilor sunt produse într-un context dinamic, de interacţiune, ceea ce
face analiza datelor şi compararea răspunsurilor dificile. Propoziţiile enunţate depind
de desfăşurarea discuţiei de grup.
 Moderatorii neexperimentaţi pot distorsiona răspunsurile oferind, deliberat sau nu,
indicii privind răspunsurile dorite.
Focus grupul, ca orice metodă, are limitele sale. Important este ca metoda să fie folosită
pentru obiective adecvate, cu grijă pentru validitatea şi fidelitatea datelor şi conştientizând
limitele ei.
Focus-grupurile sunt constituite pentru cercetare, pentru a rezolva o problemă. Focus
grupurile cuprind în general între 4 şi 12 persoane.
Desfăşurarea activităţii se face în conformitate cu o planificare ce include:
 stabilirea scopului;
 o tipologie a întrebărilor de utilizat, care trebuie să aibă calitatea de a părea spontane(chiar
dacă sunt îndelung gândite);
 şi corelate strâns cu gradul de cunoaştere al participanţilor.
Tipurile de întrebări pot fi: de cercetare, de aprofundare sau direcţionare de probleme,
pregătitoare şi de redirecţionare, de depersonalizare, factuale, afective, anonime etc.
Desfăşurarea în condiţii optime a acestei metode presupune îndeplinirea unor condiţii:
 clasa de elevi să se împartă in mai multe micro-grupuri(echipe) funcţionale, fiecare cu
acelaşi număr de participanţi;
 grupurile iniţial formate vor fi eterogene sub aspectul potenţialului de implicare a
membrilor săi;
 în cadrul fiecărui grup, în mod discret, profesorul desemnează un elev cu sarcina de a
contraargumenta în momentul în care se ajunge prea rapid şi prea facil la epuizarea
sarcinii şi la consens;
 se realizează, iniţial, o diagramă precisă, prin nominalizarea grupurilor şi a participanţilor
în cadrul acestora, pentru a o compara cu situaţia finală.
În desfăşurarea ei metoda focus-grup poate să parcurgă următoarele etape:
1. Profesorul anunţă subiectul activităţii şi sarcina de lucru cu secvenţele (sarcinile) ei
succesive;
2. Fiecare micro-grup îşi desfăşoară activitatea independent; discută liber asupra fiecărei
sarcini.Prin interacţiunile intragrup se ajunge la epuizarea subiectului și formularea unei
concluzii. În cazul în care grupul este prea inert şi se ajunge prea repede la consens, intervine
elevul-oponent care caută să dinamizeze discuţia bazându-se pe contraargumente.
4
3. Al doilea grup preia concluziile primului grup şi dezvoltă acelaşi subiect, folosindu-se de
noi informaţii. Concluziile celui de-al doilea grup sunt preluate mai departe de cel de-al treilea
grup care dezvoltă, în felul lui, acelaşi subiect. Procesul continuă în acelaşi mod cu restul
grupurilor incluse în activitate.
4. Treptat, discuţiile se apropie de un consens la nivelul majorităţii grupurilor. În această fază
se pot realiza schimburi de membri care au disponibilităţi pentru aceleaşi idei, opinii, soluţii.
5. Dacă există grupuri ,,deviante” sau mai puţin implicate, profesorul redeschide subiectul în
plen. De această dată, desfăşurarea dezbaterii este asemănătoare metodei Phillips-66, cu lideri
de opinie aflaţi în opoziţie, la care se asociază membrii diferitelor grupe care au puncte de
vedere comune. Apoi, se urmăreşte dinamizarea şi echilibrarea ,,grupurilor problemă” până la
finalizarea subiectului avut în vedere.
6. În final, profesorul prezintă comparativ diagrama interacţiunilor atât diferite, eventual, din
startul activităţilor intragrup cu diagrama interacţiunilor şi influenţelor reciproce realizate în
urma exerciţiului focus-grup, în care grupurile participante, de acum integrate, depind direct
unele de altele.
Moderatorul este cel care suscită exprimarea opiniilor şi dirijează ordinea de zi a
discuţiilor; poate fi chiar cercetătorul însuşi sau o persoană pregătită pentru a atinge
obiectivele cercetării.
Funcţii ale cercetătorului:
- să se asigure că se respectă programul de cercetare;
- să încurajeze toţi membrii grupului să participe la discuţii;
- să fie un comunicator abil:
- să susţină dinamica discuţiei;
- să evite să-şi prezinte propriile judecăţi şi evaluări asupra subiectului discutat sau asupra
discuţiei înseşi;
- să nu pună întrebări tendenţioase;
- să încurajeze clarificarea punctelor de vedere şi să explice enunţurile şi afirmaţiile formulate
ambiguu;
Metoda focus-grup este o metodă complexă şi eficientă pentru că reuneşte/apropie
participanţii într-un grup natural (influenţele vor fi puternice), dezvoltă interesul /plăcerea
pentru discuţii, impune climat pozitiv şi induce o manieră pozitivă de focalizare pe o sarcină.
În concluzie, deşi aparent focus grupul este o metodă de cercetare facilă, succesul
metodei ține de respectarea rigorilor metodologice, de experienţa și abilitățile de moderare și
de capacitățile analitice ale moderatorului.

5
Bibliografie:
Cerghit, I. (2006). Metode de învăţământ, Editura Polirom, Iaşi;
Cojocaru, D. (2003). Focus grupul – tehnică de cercetare a socialului, în Revista de
Cercetare şi Intervenţie Socială vol. 3/2003, Editura Lumen ,Iaşi;
Krueger, A., Casey, M. (2005). Metoda focus grup, Editura Polirom, Iași;
Miftode, V.(2003), Tratat de metodologie sociologică, Editura Lumen, Iaşi;