Măsurarea capacităţii electrice

1. Aspecte teoretice
Principiul folosit este cel de măsurare a timpului de încărcare a unui condensator. De
exactitatea măsurării acestui timp depinde precizia măsurării.
Figura 1 prezintă principiul de funcţionare al capacimetrului cu sursă de curent.
Principalele componente sunt sursa de curent, i, şi comparatorul, C. Pragul de comparare se
stabileşte din Vref. Se măsoară intervalul de timp t, proporţional cu valoarea capacităţii de
măsurat Cx.
Calculul valorii şi calibrarea se realizează la nivelul unui program care poate fi
implementat atât pe un calculator, urmărirea semnalelor realizându-se la unul din porturile
calculatorului, cât şi într-un microcontroler, care poate afişa direct informaţia şi ulterior poate fi
conectat la un calculator.
Alegerea unei metode, sau a alteia, depinde de valoarea nominală a capacităţii (pF, nF,
µF). Astfel pentru valori mici (pF, nF) ale capacităţii se pot folosi metodele care folosesc
alimentarea unui circuit, în care este şi condensatorul de măsurat, cu o tensiune alternativă.
Pentru valori mari ale capacităţii (nF, µF) se poate folosi metoda de încărcare cu un
curent constant sau nu.

t
i

C calcul
Cx
Vref

Fig. 1. Princpiul de măsurare a capacităţii prin încărcare

Măsurarea capacităţilor de valoare foarte mare (>1F) impune o serie de condiţii cu privire
la timpii de lucru şi valoarea curenţilor.

Metoda definiţiei capacităţii prin curent constant), figura 2. prezintă particularitatea

folosirii unei surse de curent constant pentru etapa de încărcare. În acest mod se elimină
neliniaritatea ce conduce la complicaţii matematice, pentru obţinerea rezultatului final fiind
necesare doar operaţii matematice simple. Astfel pentru două tensiuni, aflate între tensiunea
minimă şi cea maximă, se citesc momentele de timp corespunzătoare, relaţiile 1.
∆
∆
∆ ·∆ · (1)
· ·
∆
 uc

U
U2

U1

t1 t2 ti td t
Fig. 2. Metoda definiţiei capacităţii, încărcare curent constant.

Un exemplu de sursa de curent pentru măsurarea capacităţii condensatoarelor de valori

mari este prezentată în figura 3. Schema are dezavantajele unei puteri disipate pe tranzistor mare
şi folosirea unor tranzistoare bipolare de putere de tip PNP (componente mai scumpe). S-a optat
pentru folosirea tranzistoarelor bipolare tip PNP deoarece au un front de comutaţie mai bun decât
cele NPN, iar activarea lor se face pe frontul căzător al comenzii. În plus, încărcarea
condensatorului se face faţă de masă.
I1 Vcc I2

U1 R1 R2 U2

T1 T2

R3

R4

T3

Fig. 3. Sursa de curent

 ·
· (2)
·
· ·
·
·

Pentru dimensionarea componentelor, se consideră două exemple. Din alegerea valorii

rezistoarelor se poate găsi un optim de putere disipată.
Exemplu 1:
Vcc=12V, VBE=0.7V, VCEsat=0.2V, R1=470 ohmi, R3=470 ohmi
I1=0.0118 A= 11.8 mA
Dacă impunem I2=1 A => R2=5.55 ohmi
Puterea disipată PR2=R2·I22=5.55 W pe rezistor
Puterea maximă disipată pe tranzistor PT2≈UCEmax· I2=6.45·1=6.45 W

Exemplu 2:
Vcc=12V, VBE=0.7V, VCEsat=0.2V, R1=270 ohmi, R3=430 ohmi
I1= 0.0158 A= 15.8 mA
Dacă impunem I2=1 A => R2=4.28 ohmi
Puterea disipată PR2=R2·I22=4.28 W pe rezistor
Puterea maximă disipată pe tranzistor PT2≈UCEmax· I2=7.72·1=7.72 W

2. Desfasurarea lucrarii
După parcurgerea lucrării, pentru familiarizarea cu noţiunile şi teoria aferentă, se
realizează în LTSpice schema din figura 3, pentru simularea funcţionării sursei de curent
constant. Dimensiunarea componentelor se face conform relaţiilor (2) şi exemplelor de mai sus.
Astfel se face dimensionarea pentru curenţi constanţi, folosiţi pentru încărcarea
condensatorului electric, de 10mA, 100mA şi 1A şi se simulează funcţionarea astfel încât se
compară valorile teoretice obţinute din calcule, cu cele obţinute prin simulare. Atenţie, valorile
rezistenţelor trebuie aduse la valorile standardizate, din tabele, chiar daca este nevoie de toleranţe
de 1 sau 0,5% (valorile se iau din tabele, cum s-a făcut la proiectul din semestrul I).
Valorile se trec in tabel si se calculează eroarea. Tranzistoarele se aleg în funcţie de
puterea disipată.