In arhitectura Greciei antice s-a constatat tendinta de a

armoniza detaliile cu aspectul general al cladirii.Plastica

arhitecturala s-a bazat pe folosirea porticului de coloane atat la
cladiri laice cat si la temple. Astfel sirul de coloane genera
interesante alternante de umbre si lumini, care se declansa pe fondul
neutru al zidului. O data precizate formele lor, proportionarea
diferitelor parti componente se facea conform unor reguli, avand la
baza ca unitate de masura modulul(raza fusului coloanei la partea
superioara)
In perioada arhaica ,ca rezultat al unor cautari perseverente
ale maestrilor vremii,arhitectura elena a elaborat una dintre cele mai
marete realizari ale ei-ordinul,insemnand un sistem determinat de
asezare si proportionare a coloanelor si a antablamentului.
Ordinul grec este format din antablament si coloane, aceastea
la randul lor fiind formate din mai multe elemente.
Astfel s-au dezvoltat trei ordine: doric, ionic si corintic
 ORDINUL DORIC
Ordinul doric s-a raspandit in Grecia continentala,invadata de dorieni in secolul VI i.
Hr. Ordinul doric a fost unul dintre cele trei ordine clasice canonice ale
arhitecturii antice grecești,celelalte succedand din acesta în ordine cronologică.
Ordinul doric este cel mai simplu dintre toate celelalte ordine grecești, caracterizat prin
forme simple, severe, dand impresia de soliditate si forta.
La baza originii ordinului doric, a stat vechiul sistem constructiv din lemn. Astfel
doricul “copiaza” in piatra detalii specifice edificiilor din lemn si introduce
metopele(care inlocuiesc piesele de teracota ale elevatiei, dispuse vertical intre grinzi)
si triglifele(care constituie corespondentul estetic al capetelor grinzilor de lemn ale
acoperisului)
Templele din piatra erau proportionate dupa arhitectura de lemn. Pe baza acesteia s-
au nascut templele dorice avand dimensiuni mari, proportiile din aceasta perioada fiind
greoaie, avand coloane scunde si robuste si antablamente foarte inalte in raport cu
acestea. Constructia lor se bazeaza pe o mare rigoare arhitecturala care acorda o
importanta deosebita in dauna decorului.Decorarea lor exterioara inseamna
transpunerea in piatra a unor elemente functionale din lemn.
Caracteristicile ordinului doric:

-coloana dorică nu are baza stand

direct pe stylobat, neexistând
între acestea nicio treaptă
intermediară.
-fusul coloanei are caneluri
verticale
-friza este decorata cu metope
sculptate si triglife
-coloana se subțiază în sens
ascendent și este prevăzută,
în secțiune transversală, cu
niște adâncituri concave
semirotunde, numite caneluri.
-coloanele se termină
prin capitelele cu decorația
specifică, cea mai simplă
dintre toate ordinele grecești.
(capitelul este alcatuit dintr-o
echina rotunjita si o abaca
prismatica)
 ORDINUL IONIC
Tot in perioada arhaica apare si ordinul
doric in cadrul oraselor bogate ioniene.
Acesta se dezvolta in insulele si tarmurile
Asiei Mici.
Acesta se remarca prin suplete si eleganta.
Spre deosebire de ordinul doric acesta se
deosebeste prin proportiile mai zvelte ,printr-
un intercolonament mai larg si prin belsugul
de detalii decorative.
Daca coloana dorica era asezata direct pe
stylobat ,cea ionica este susținută de bază,
care separă fusul coloanei de stylobat.
Friza este continua si ornamentata cu
basoreliefuri.
La antablament apar profilurile imbogatite cu
ornamente sculptate
Capitelul este format din abaca, volute si
guler
Templele ionice au
proportii grandioase
si o decoratie mai
bogata.
Coloanele sunt mai
zvelte, mai inalte si
se sprijina pe o baza.
Fusul este prevazut
cu caneluri adanci,
iar capitelul este
impodobit cu o
voluta dubla.
 ORDINUL CORINTIC

Ordinul corintic este cel de-

al treilea ordin grecesc dupa
cele doric si ionic.Este cel
mai bogat din punct de
vedere decorativ.
A fost folosit mai putin la
greci, decat celelalte ordine.
A fost considerat initial
varianta decorativa a
ordinului ionic, el este reluat
si elaborat in arhitectura
romana in diferite forme.
Ceea ce oferă particularitate
coloanei corintice este
capitelul. Coloana este mai
zveltă și are capitelul ornat
cu frunze de acant. Fusul
coloanei este asemănător cu
cel ionic, dar ceva mai zvelt.
Arhitectura Greciei antice a folosit structura de rezistenta
compusa din grinda si stalp, preluata din arhitectura de lemn
si a dezvoltat medenatura izvorata din aceiasi structura,
conform cerintelor construirii templelor.
Ea creaza unitatea compozitionala a ordinului pe aceste baze,
compunand ordinele din putine tipuri de profiluri combinate
dupa anumite reguli, asigurand unitatea si concordanta
perfecta intre detaliile si ansamblul cladirii templului
 Bibliografie:
 Arh. NORA LAZARESCU, arh. GH. SARARMAN, arh. SANDA VOICULESCU, Istoria arhitecturii,
ed. Didactica si petagogica, Bucuresti, 1971
 GH. SEBESTYEN, Istoria arhitecturii, societatii scavagiste si a societatii feudale, ed. Tehnica,
Bucuresti, 1958
 JACEK DEBICK, JEAN-FRANCOIS FAVRE, DIETRICK GRUNEWALD, ANTONIO FILIPE PIMENTEL,
ed. Enciclopedia RAO
 Prof. Arh. R. BORDENACHE, ed. Tehnica, Bucuresti, 1959
 Prof. dr. arh.GH. CURINSCHI VORONA, Istoria universala a arhitecturii ilustrata II,