Clasa a IX- a -25.05.2020 Prof.

Mihail Ștefan Minulescu

Opera în clasicism

Secolul al XVIII-lea a fost o perioadă în care artiștii din diferite domenii s-au
distanțat mult de stilul baroc, caracterizat prin ornamentul excesiv, adeseori
greoi și adoptarea stilului simplu, lipsit de podoabe. Această tendința și-a pus
amprenta în principal în arhitectură și în pictură, dar și în muzică.
Cei mai importanți reprezentanți au fost Joseph Haydn , Wolfgang Amadeus
Mozart și Ludwig van Beethoven. Joseph Haydn a compus opere care se înscriu
în viziunea dramaturgică barocă, cu subiecte mitologige: Armida, La vera
Constanza, Orlando Paladino etc. Wolfgang Amadeus Mozart recurgând la o
literatură actuală în epocă, aduce ăn scenă personaje mai veridice precum Nunta
lui Figaro de Beaumarchais. Operele sale fiind recunoscute prin veridicitatea
personajelor în opere precum: Răpirea din Serai, Don Giovanni, Mozart
deschide drumul operei germane, prin apelarea la forma singspiel-ului, în opera
Flautul Fermecat. Ludwig van Beethoven a scris o singură operă, Fidelio, pe
care a cizelat-o în timp, ajungând în versiunea finală la o perfectă coeziune a
textului cu muzica și dramaturgia scenică.
Pentru compozitorii din perioada clasicismului şi nu numai, muzica este o
artă precum poezia, o artă care exprimă sentimentele autorilor sub cele mai
diverse forme.