ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN PREGĂTIREA

BOLNAVULUI PENTRU EXPLORĂRI SPECIFICE

Planul de îngrijire
1.EVALUAREA DIAGNOSTICULUI DE ARTERIOPATIE
OBLITERANTĂ
 Evaluarea clinică a simptomelor şi semnelor;
 Evaluarea severităţii (stadializarea Leriche-Fontaine);
 Aprecierea profilului psiho-social al pacientului (grad de instrucţie,
credinţe religioase, tip de personalitate, aderenţa la planul terapeutic).
2.OBIECTIVELE TERAPEUTICE
 Ameliorarea circulaţiei arteriale periferice;
 Reducerea congestiei venoase;
 Favorizarea vasodilataţiei şi prevenirea compresiei vasculare arteriale;
 Reducerea durerii;
 Prevenirea leziunilor cutanate;
 Dialogul cu pacientul (explicarea adecvată şi adaptată a cauzei bolii,stării
prezente,a intervenţiilor diagnostice şi terapeutice);
 Obţinerea complianţei pacientului la programul terapeutic.
3.ETAPELE PRACTICE
Ameliorarea circulaţiei periferice
-poziţionarea extremităţilor sub nivelul cordului, ridicând capul patului cu 7-
15 cm;
-mobilizarea activă/pasivă adaptată a extremităţilor;
-exerciţii posturale active (gimnastică Burger-Allen);
Reducerea congestiei venoase

1
 -evitarea poziţiilor prelungite declive;
-încurajarea mersului;
Favorizarea vasodilataţiei şi prevenirii compresiei vasculare arteriale
-menţinerea unei temperaturi locale adecvate, cu evitarea frigului;
-evitarea stresului;
-evitarea hainelor şi accesoriilor strâmte;
-evitarea compresiunilor prin poziţionarea neadecvată a membrelor
Reducerea durerii
-ameliorarea circulaţiei arterelor periferice (exerciţii fizice şi medicaţie
vasodilatatoare);
-administrarea analgezicelor prescrise de medic.
Prevenirea leziunilor cutanate
-evitarea traumatizării extremităţilor (mers, încălţăminte);
-igienă adecvată a picioarelor (baie, tăiatul unghiilor, şosete bumbac);
-evitarea scărpinatului şi a frecatului picioarelor;
-alimentaţie adecvată, cu supliment vitaminic (B,C) şi proteic;
-combaterea obezităţii.
Obţinerea complianţei pacientului la programul terapeutic.
-includerea aparţinătorilor în programul de educaţie sanitară;
-instrucţiuni detaliate privind igiena picioarelor şi încălţămintei;
-abandonarea fumatului;
-includerea pacientului într-un grup de sprijin mutual.

4.PREGĂTIREA PACIENŢILOR PENTRU INVESTIGAŢII SPECIFICE

Explorarea vaselor periferice urmăreşte stabilirea gradului în care vasele
corespund funcţiunii de irigare a ţesuturilor şi organelor.
Pregătirea bolnavului şi a mediului ambiant au o deosebită importanţă în

2
explorarea vaselor periferice.
Camera în care au loc explorările trebuie să aibă o temperatură constantă de
20°C, bolnavul în timpul explorărilor fiind dezbrăcat. Este bine ca investigaţia să
se facă dimineaţa pe nemâncate, sau cel puţin la 2-3 ore de la ultima alimentaţie.
În ziua investigaţiei, bolnavul să nu fumeze.
Înainte de examinare, bolnavul să stea jumătate de oră în repaus, în poziţie de
decubit.
Arteriografia este metoda de referinţă în evaluarea stării patului arterial la
pacienţii cu arteriopatie obliterantă. Ea nu este întotdeauna suficientă ca metodă
unică şi necesită uneori completarea printr-o altă metodă. Datorită riscurilor
potenţiale pe care le implică indicaţia trebuie discutată la fiecare caz în parte şi
stabilită în funcţie de utilitatea presupusă şi contraindicaţiile existente.
Pregătirea pacientului este foarte importantă. Pacientul trebuie să fie
nemâncat de 6-8 ore. Premedicaţia cu anxiolitice şi uneori cu antihistaminice şi
corticoizi (în caz de antecedente alergice) se impune. Pentru a evita complicaţiile
hemoragice se indică oprirea tratamentului anticoagulant sau antiagregant
plachetar dacă aceasta este posibil şi se indică efectuarea unui bilanţ al hemostazei
şi o hemogramă. De asemenea, se efectuează o electrocardiogramă, o radiografie
toraco-pulmonară şi analizele de laborator uzuale. În cazul prezenţei unei
insuficienţe renale, rehidratarea este foarte importantă. De obicei, arteriografia se
efectuează la pacientul internat în spital. În anumite condiţii de securitate, ţinănd
cont de terenul pacientului, de tehnica utilizată şi de posibilitatea supravegherii la
domiciliu, investigaţia poate fi efectuată în spitalul de zi.
Doppler-ul vascular permite depistarea îngustărilor (stenozelor), produse de
plăcile de aterom (leziuni care implică depuneri de colesterol), ocluziilor arterelor
şi ale venelor mari.
Examenul se practică, în general, într-un cabinet medical specializat sau în

3
sala de consultaţie a spitalului.
În timpul examenului, medicul aplică pe zona corespunzătoare vaselor ce
urmează a fi investigate, un gel fără grăsimi care permite o mai bună difuzare a
ultrasunetelor. Îl invită pe pacient să se aşeze în poziţia cea mai convenabilă
acestei investigaţii: culcat pentru arterele picioarelor. Medicul deplasează apoi
sonda pe traseul vaselor, în timp ce aparatul înregistrează viteza sângelui care
circulă prin acel loc.
Examenul durează între 20 şi 40 minute.
De îndată ce s-a finalizat investigaţia asistenta medicală şterge gelul, iar
pacientul poate pleca şi îşi poate relua activităţile obişnuite.
Oscilometria
Metodă de evaluare indirectă a permeabilităţii arterelor membrelor. Este
metoda rapidă de screening în arteriopatiile periferice.
Se efectuează cu ajutorul aparatului Pachon, alcătuit dintr-un cadran gradat în
unităţi, o menşetă pneumatică cu două camere în care pompăm aerul cu o pară de
cauciuc. Manşeta aparatului se fixează la nivelurile dorite pe membrele bolnavului,
de unde pulsaţiile se transmit în manometru. Amplitudinea oscilaţiile arteriale se
observă pe un cadran gradat al aparatului.
Pregătirea bolnavului
Camera de examinare trebuie să aibă un climat corespunzător:
Bolnavul este culcat în repaus cel puţin 15 minute înainte;
Se descoperă membrele superioare şi inferioare.
Fixarea aparatului
Manşeta aparatului se fixează la nivelul dorit pe membrul de examinat.
Măsurarea
Se pompează aer până ce dispare pulsul periferic;

4
Se citeşte amplitudinea oscilaţiilor pe cadranul manometrului;
Se scade presiunea cu 10 mmHg şi se citesc din nou oscilaţiile arteriale.
Se scade apoi presiunea din 10 mmHg în 10 mmHg, cu citiri succesive,
până se găseste valoarea maximă a amplitudinii, ceea ce se numeşte
„indice oscilometric”.