Sunteți pe pagina 1din 6

Ciment ionomer

ISTORIC

Glass-ionomerii au fost introdusi pentru prima data de Wilson si Kent


in 1972, au aparut in Europa in 1975,devenind disponibili in Statele
Unite in 1977.Primul glass-ionomer comercial a fost facut de De Trey
Company ,distribuit de Amalgamated Dental Co in Anglia si de Caulk
in Statele Unite.

Cunoscuti ca ASPA( Alumino-Silicate-Poly-Acrylate), ei constand


dintr-o pulbere de fluoroaluminosilicat de calciu cu particule de
sticla si o solutie apoasa a unui copolymer al acidului acrylic. ASPA
erau recomandati atunci pentru restaurarea cavitatilor de clasa a V-
a dar le lipseau aspectul fizionomic placut si transluciditatea.

Glass-ionomerii sunt hibrizi rezultati din cimenturi silicate si


cimenturi policarboxilate .Intentia era sa se produca un ciment avand
atat caracteristicile cimenturilor silicate( transluciditate si
eliberare de fluor) cat si cele ale cimenturilor
policarboxilate( abilitatea de a se lega chimic la structura dintelui
neiritant pentru pulpa).
COMPOZITIE

Precum toate cimenturile, ionomerii de sticlă au ca prezentare cele 2


componente: 
- pulberea  si lichidul. 

A.Pulberea 
– este formată dintr 
-o sticlă de silicat de aluminiu şi calciu 
donatoare de ioni care conţine şi: 
-fluor
- pigmenţi 
-chiar şi substanţe radioopace.
 
Dimensiunile particulelor pulberii variază: 
-de la 50 microni pentru cimenturile de obturaţii de durată
 -la 20 de microni pentru cele folosite la cimentări.

 B.Lichidul 
 – este reprezentat în principal de acidul poliacrilic care este o
soluţie apoasă de copolimeri ai acidului poliacrilic şi acidului itaconic.
 Acidul itaconic creşte reactivitatea acidului poliacrilic faţă de sticlă.

Au mai fost introduse mici cantităţi de:


 -acid tartaric care îmbunătăţeşte priza şi
 -acid maleic care permite introducerea unor sticle de alumino
-silicaţi mai puţin reactive, ce îmbunătăţesc transluciditatea
materialelor.
 
Cimenturile glass-ionomere fotopolimerizabile
– conţin în plus pe lângă cele amintite şi 10% răşină fotopolimerizabilă.

 
Reactia de priza este in principal o reactie acid-baza intre acidul
din lichid si silicat. Reactia de priza parcurge 3 etape si dureaza cel
putin o luna dupa inserarea materialului in cavitate.

Etapa 1- dizolvarea - consta in descompunerea suprafetei


particulelor de silicat de catre acid, realizandu-se o adeziune bazata
pe difuziune intre particulele de sticla si matrice. Stratul exterior al
particulelor de sticla se descompune eliberand ioni de Ca, Na, Al si F,
ducand la formarea unui sol.

Etapa 2 – precipitarea sarurilor, gelificarea si solidificarea – se


datoreaza legarii ionilor de calciu si aluminiu de polianioni prin
gruparile policarboxilat. Intr-o prima subetapa se leaga ionii de
calciu, ducand la formarea unui ciment care poate fi considerat
intarit din punct de vedere clinic, la 4-10 minute din momentul
amestecarii. Reactia continua insa si dupa intarirea cimentului cu
legarea de matrice si a ionilor de aluminiu. Maturarea cimentului este
foarte rapida la inceput, astfel ca dupa 24 de ore, materialul atinge o
mare parte din rezistenta sa finala, dar continua apoi lent timp de
cateva luni. In etapele initiale ale prizei cimentul este predispus la
contaminarea cu apa. Aborbtia apei va duce la pierderea
transluciditatii si va predispune cimentul la eroziune. Pe de alta
parte,deshidratarea va duce la aparitia fisurilor in ciment, inmuierea
suprafetei si pierderea ionilor ce compun matricea. De aceea, daca
este folosit ca material de restaurare, cimentul trebuie protejat in
primele 24 ore cu ajutorul unei solutii rasinice fluide.

Etapa 3 – hidratarea sarurilor- este asociata cu faza de


maturare si duce la o imbunatatire semnificativa a proprietatilor
fizice.

Eliberarea de fluor

GICs contine fluor in proportie de 10 – 23%,fluorul localizandu-se in


principal in particulele “ glass” dar poate fi gasit si in matrice .

Fluorul este eliberat sub forma de fluorura de Na care nu participa


la formarea matricii,dar eliberarea nu duce la reducerea calitatilor
fizice.Eliberarea este mare imediat dupa preparatie si scade dupa o
perioada de timp.Eliberarea este masiva in primele 24-48 de ore
dupa care urmeaza o scadere rapida.Initial este eliberat fluorul de la
suprafata,apoi cel din straturile profunde ale materialului.

Fluorul a fost gasit la 7,5 mm de marginea restauratiei cu GIC tip


II.Dupa 3 saptamani s-a observat ca GICs elibereaza de 2,5 ori mai
mult fluor in comparatie cu cimentul silicat.

Cantitatea de fluor eliberata scade odata cu scaderea pH-ului.

GICs in saliva artificiala elibereaza mai putin fluor decat in apa


neionizata.

Studiile au evidentiat ca GICs functioneaza ca un sistem eliberare-


captare a fluorului.Introdus “ in vitro “ intr-un gel cu fluor,GICs se
incarca cu o mare cantitate de fluor pe care o elibereaza apoi
fragmentat. Eliberarea este mai mare la GICs de tip II decat la cel
de tip I datorita faptului ca pulberea din amestec este mai mare
cantitativ la tip II ,deci contine o cantitate mai mare de particule de
sticla care vor elibera o cantitate mai mare de fluor. Amestecul
realizat manual elibereaza mai putin fluor decat cel realizat
mecanic.Aplicarea unui sigilant reduce cantitatea de fluor eliberata.

GICs reduce solubilitatea smaltului cu 52%.

Fluorul eliberat din GIC reduce incidenta cariei,dar exista dovezi ca


ar actiona si in cariile secundare.

Glasionomerii s-au dovedit a fi sigilanti foarte eficienti pentru


fisurile deschise, desi nu s-au publicat multe studii pe termen lung
referitoare la ei. Valoarea lor consta in adeziunea la smalt prin
schimb ionic si, in plus, in eliberarea continua de fluor. Au aceleasi
limite ca si rasinile, intrucat nu curg dincolo de punctual unde fisura
este mai ingusta de 200µm.

Pentru o inserare corecta, suprafata dintelui trebuie conditionata cu


acid poliacrilic 10% timp de 10 secunde, apoi spalata bine si uscata cu
grija. Astfel se indeparteaza placa bacteriana si se scade tensiunea
superficiala a smaltului, permitandu-se o buna adeziune si o adaptare
corecta a materialului. Un ciment cu priza rapida de tipul II
restaurativ, autopolimerizabil sau cu adios de rasini, trebuie realizat
cu un raport crescut de pulbere / lichid si lasat sa curga in fisura. Se
poate aplica degetul (in manusa si usor lubrifiat) peste cimentul
autopolimerizabil pentru a asigura o adaptare completa in
profunzimea fisurii. Se tine degetul pana la priza cimentului si apoi
se modeleaza cu atentie pentru a nu deshidrata cimentul. Un
glasionomer cu adaosde rasini este mai fluid si va curge mai usor in
fisura, fara presiune, analog rasinilor.

In timp, rasinile composite sau glasionomerii ar putea fi indepartati


ca rezultat al stresului ocluzal dar, datorita calitatilor cementului ,
va ramane un reziduu care va elibera fluoruri, sigiland fisura inca
multi ani. Chiar daca pare pierduta, rezistenta la carie va ramane inca
semnificativa.