histodiferentierea, distrugerea lamei dentare morfodiferenţierea ocupă un loc important.

Histodiferenţierea. Stadiul de clopot este dominat de procesul de histodiferenţiere început spre

sfârşitul stadiului de cupa. Masa de celule epiteliale similare suferă modificări precise morfologice și
functionale In urma acestui proces, în stadiul de clopot organul smaltului (organul dentar) este
alcătuit din celule epiteliale cu forme şi roluri diferite dispuse în patru straturi distincte (figura 1. 1.
C).

La periferie, cu orientare către epiteliul oral, convexitatea clopotului este alcătuită din celule cubice
cu citoplasmă puțină, săracă în organite celulare. Acest strat epitelial, cu rol de protecţie, poartă
numele de epiteliu dentar extern (epiteliu adamantin extern, epiteliul extern al smaltului).

Concavitatea clopotului este formată dintr-un singur strat de celule prismatice a căror citoplasmă
conține o mare cantitate de colagen.

Acest strat poartă numele de epiteliu dentar intern (epiteliu adamantin intern, epiteliul intern al
smalțului). Celulele acestui strat se vor diferenţia în continuare, pentru ca în final să devină
ameloblaste, numite şi adamantoblaste, celule înalt diferentiate care vor produce matricea smaltului.

Cele două epitelii dentare, intern și extern, se întâlnesc la capetele clopotului, în porțiunea cea mai
profundă, într-o zonă care se numeste buclă cervicală. Această zonă va juca un rol important în
formar tecii lui Hertwig.

Stratul de celule din centrul organului dentar formeaza reticulul stelat, numit de unii autori pulpa
smaltului. Celulele acestui strat, de forma poligonala, sintetizează și secretă glicozaminoglicani (muco
polizaharide). Datorită proprietăților hidrofile, glicozaminoglicanii acumulați în compartimentul
extracelular, atrag apa în organul smalțului. Ca urmare, se mărește volumul compartimentului extra-
celular, ceea ce duce la distanţarea celulelor care, fiind legate între ele prin intermediul
desmozomilor, capătă formă de stea. De aici și denumirea acestui strat celular.

Între reticulul stelat şi epiteliul dentar intern se găsesc mai multe rânduri de celule epiteliale turtite
care alcătuiesc stratul intermediar

Aceste celule se caracterizează printr-o activitate intensă a fosfatazei alcaline. Se apreciază că

epiteliul dentar intern și stratul intermediar trebuie considerate ca o singură unitate funcțională
responsabilă de formare smaltului (TEN CATE, 1994).
Deși încă nu se cunoaşte funcția precisă a celulelor din stratul intermediar, se pare că ele participă la
formarea smaltului prin controlul difuziunii elementelor către acesta (NANCI, 1989). De altfel,
BHUSSRY (1980) consideră că stratul intermediar este esenţial pentru formarea smalțului, el însuși
lipsind sau fiind foarte slab reprezentat la nivelul buclei cervicale, zonă a organului dentar care va fi
implicată în formarea rădăcinilor, dar în care nu se formează smalt.

Organul smaltului (organul dentar) astfel alcătuit este separat de ectomezenchimul înconjurător prin
membrana bazala.

În concavitatea organului dentar este înglo