Măr

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigation
Jump to search
Acest articol se referă la o specie de plante. Pentru alte sensuri, vedeți Măr
(dezambiguizare).
Măr

Malus domestica
Clasificare științifică
Regn:
Plantae
Diviziune:
Magnoliophyta
Clasă:
Magnoliopsida
Ordin:
Rosales
Familie:
Rosaceae
Subfamilie:
Maloideae sau Spiraeoideae
Gen:
Malus
Specie:
M. pumila
Nume binomial
Malus pumila
Mill. 1768
Sinonime
Lista sinonimelor:[1]
Malus sylvestris (L.) Mill.
Malus communis Poir.
Malus domestica Borkh.
Malus malus (L.) Britton
Pyrus malus L.
Pyrus pumila (Mill.) K. Koch
Malus sylvestris auct. non (L.) Mill.
Malus praecox (Pall.) Borkh.
Pyrus malus var. paradisiaca L.
Malus pumila var. niedzwetzkyana (Dieck) C.K. Schneid.
Malus sylvestris var. praecox (Pall.) Ponomar.
Modifică text

Mărul este o specie de plante din familia Rosaceae. Această specie cuprinde între
44 și 55 de soiuri, care se prezintă ca pomi sau arbuști. Varietățile de măr cresc
în zona temperată nordică din Europa, Asia și America de Nord, printre acestea
existând un număr mare de hibrizi.
Cea mai răspândită formă a mărului este mărul de cultură.

Cuprins
1
Utilizări medicinale
2
Producători principali
3
Soiuri de mere
4
Galerie
5
Note
6
Legături externe
7
Vezi și
Utilizări medicinale[modificare | modificare sursă]
Chiar dacă este un aliment, calitățile sale terapeutice sunt cunoscute încă din
timpuri străvechi. Plinius cel Bătrân îl recomandă în bolile de stomac, iar ceva
mai târziu, călugărița Hildegard von Bingen recomandă mărul contra migrenelor, a
durerilor de ficat și de splină.[necesită citare]
Mărul are acțiune tonică, diuretică, uricolitică, depurativă, antiseptică,
intestinală, laxativă. Este indicat în astenie, surmenaj, convalescență,
graviditate, anemie, reumatism, gută, litiază urică, hepatită, colibaciloză, stări
febrile, ulcer gastric, gastrite, insomnie, diabet și altele.[necesită citare]
Partea comestibilă a mărului este receptaculul (o prelungire a codiței), iar
fructul în sine este ceea ce se numește în termeni populari „cotor”, parte care în
cele mai multe cazuri nu este comestibilă.
Cercetările sugerează că merele pot reduce riscul de cancer la colon, cancerul de
prostată și cancerul pulmonar.[2] Cojile de mere conțin acid ursolic, care, pe baza
experimentelor pe șobolani, crește masa mușchilor scheletici și a țesutul adipos
brun, de asemenea scade grăsimea de culoare albă, reduce obezitate, intoleranța la
glucoză și steatoza hepatică.[3]