Sunteți pe pagina 1din 8

REFERAT

Contrafacerea semnăturii, adăugarea sau înlăturarea de


text în documente.

Criminalistica fiind o ştiinţă care contribuie la lupta împotriva


criminalităţii, a intervenit şi în cazul infracţiunilor de fals în înscrisuri, care s-
au înregistrat odată cu apariţia actelor scrise.
Dezvoltarea extrem de rapidă a vieţii societăţilor umane a determinat o
creştere foarte mare a numărului de înscrisuri şi corelativ o înmulţire a cazurilor de
falsificare

În ultimele două decenii, problema falsului în documente a căpătat o


importanţă deosebită, avind un viu interes practic şi ştiinţific. Constituind un
subiect frecvent cercetat şi discutat în literatura de specialitate, problema
falsificarii documentelor continuă şi astăzi să fie una actuală. Aceasta
deoarece, în pofida tuturor eforturilor de prevenire a falsului în acte în statul
nostru, totuşi in practica se intilnesc numeroase dificultati la capitolul depistării și
contracarării acestui fenomen.. Acest lucru ne pune itntr-o situatie deloc
favorabilă ca fiind un stat de drept. . Fară îndoială, documentele, reprezintă un
capitol important în istoria de milenii a omenirii. Cu toate că nivelul cultural de
dezvoltare a omenirii în prezent este destul de înalt, falsificarea înscrisurilor e o
problemă actuală. Deseori, pentru satisfacerea cerințelor, unele persoane
recurg la falsificarea documentelor de tot  felul.
Actele scrise au o deosebită importanță în toate domeniile de activitate,
deoarece servesc la fixarea apariției, modificării sau stingerii raporturilor juridice
de tot felul. Ele atestă fapte și evenimente de mare însemnătate pentru activitatea
organelor publice și pentru apărarea drepturilor legale ale cetățenilor. Iata de ce
este necesar ca fiecare act să fie veridic, adică să fie conform realității, și nu alterat
în formă sau conținutul său prin intermediul diferitor modalități.
Prezenta lucrare cu tema “Contrafacerea semnăturii adăugarea sau
inlăturarea de text în documente”, are menirea de a prezenta date cu privire la
analiza falsurilor în înscrisuri.. Aici se arată modalităţile practice în care se poate
realiza falsul de documente, măsurile de protecţie care pot fi luate de organele
emitente pentru a face imposibilă sau greu de realizat falsificarea, dar mai ales
posibilitatea de a depista prin diferite metode un document fals.

Capitolul I. DOCUMET – SURSĂ DE PROBĂ ȘI OBIECT DE


CERCETARE CRIMIALISTICĂ

Capitolul II. MODURILE DE FALSIFICARE A DOCUMENTELOR


ȘI METODELE STABILIRII FALSULUI ÎN ACESTĂ SURSĂ DE PROBĂ 

Primul capitol
Deşi, în general noțiunea folosită este cea de act sau înscris adecvată în
terminologia examinării criminalistice utilizarea noțiunii de document.
Document -orice înscris tipărit, dactilografiat, manuscris, schiţă,
desen, prin care se atestă starea civilă, identitatea personală, pregătirea şcolară
ori profesională, încheierea de diferite contracte, felurite declaraţii, precum şi
bilete de călătorie, timbre, etc. Astfel potrivit art.157 C.P.P constituie mijloc
material de probă documentele în orice formă (scrisă, audio, video, electronică
etc.) care provin de la persoane oficiale fizice sau juridice dacă în ele sînt expuse
ori adeverite circumstanţe care au importanţă pentru cauză1.
Practica judiciară demonstrează că sfera de aplicare a documentelor în
procesul penal. Pe primul plan se află documentele de evidență privind circulația
bunurilor materiale și a surselor bănești. Facturile, bonurile, chitanțele, actele
privind transportarea și desfacerea mărfurilor, actele de decontare a mijloacelor
bănești ect., fiind folosite deseori de către autorii infracțiuilor de sustragere,
reprezintă surse de înaltă valoare probantă asupra subiectului, obiectului și
obiectivității faptei săvîrșite. A doua categorie de documente, folosite ca sursă de
1
C.P.P. al RM din  14.03.2003, nr. 122-XV, Monitorul Oficial, nr. 104 – 110 din 07.06.2003.
probă în procesul penal, o constituie actele emanate de la organelle administrative
de stat precum: cele de identitate, certificate privind starea civilă, de studii și de
profesie .
La analiza criminalistică a documentelor scrise se mai pot ridica şi
următoarele probleme: stabilirea autenticităţii actului, refacerea actelor deteriorate,
citirea textelor cifrate şi invizibile, identificarea materialului din care este făcut
actul scris, stabilirea vechimii actului scris, stabilirea falsului în acte, cercetarea
ştampilelor şi a sigiliilor, cercetarea biletelor de bancă şi a timbrelor, identificarea
textelor dactilografiate, identificarea persoanelor după scris.
Clasificarea documentelor, ca orice clasificare se face după diferite
criterii. În literatura de specialitate documentele sunt clasificate după următoarele
criterii2:. Mare importanţă au documentele care reglementează circulaţia
banilor şi a bunurilor. Spre exemplu:
- diferite documente bancare;
- de contabilitate;
. După modul de executare:
- documente manuscrise care la rândul lor pot fi alfabetice şi cifrate
(criptografice);
- documente dactilografiate (tipărite);
- documente electronice;
După sursa emitentă:
- documente emise de autorităţile publice;
- documente emise de instituţii, organizaţii, întreprinderi şi alte persoane juridice;
- documente emise de persoane fizice;
5. A cincea grupă de documente este cea formată din:
- însemnări;
- scrisori;
- adresări
După originalitate deosebim:

2
http://ro.scribd.com/doc/130692642/Cercetarea-criminalistic%C4%83-a-documentelor.
- documente originale;
- copii de pe documente

- documente probe directe;


- documente probe indirecte
6.În special, ţinînd cont de baza materială ele se clasifică în documente
executate:
- pe hârtie, carton, porţelan, materiale sintetice, ţesături, lemn, metal
7. Prin procedeele de fixare a informaţiilor se deosebesc:
- documente-textuale,
- documente-imagini
8. După modul de reflectare a informaţiei veridice:
- documente autentice,
- documente falsificate,
- documente eronate
Capitolul 2
Contrafacerea scrisului sau a semnăturii

Modificarea scrisului în mod intenţionat se poate realiza prin: 2.Copierea şi


imitarea, modalităţi specifice falsificării semnăturilor.

1. Deghizarea scrisului – care constituie o schimbare voluntară a scrisului în


scopul de a ascunde identitatea autorului. Cu toate acestea, în scrisul respectiv se
menţin elemente din scrisul obişnuit al autorului, întrucît, se reflexă la grafismul
original. . Deghizarea se ma manifestă prin:
a) Denaturarea caracterelor grafice – adică are loc schimbarea înclinării,
dimensiunilor scrisului, a modului de formare şi legare a unor litere. În general se
dă o înclinare regresivă (spre stînga) întregului scris, alteori se scrie chiar cu mîina
stîngă,

b) Scrierea cu litere asemănătoare celor de tipar- în general se folosesc


majuscule.

c) Scrirera cu mîina stîngă. În acest caz scrisul este mai greoi, unghiular,
O alta modalitatea este
2.Copierea şi imitarea, modalităţi specifice falsificării semnăturilor.

Semnatura poate fi executată literal – completă sau parțial literal –


indescifrabilă. Semnatura este cea mai specifică structură de scriere a unei
persoane, oglindind personalitatea acestuia Expertiza grafică are menirea de a
stabili autorul unui scris sau al unei semnături, respectiv dacă ele au fost executate
de titular sau de o altă persoană, şi dacă cineva a contrafăcut o semnatură sau a
executat un model fictiv.

Exista si metode de examinare grafica

Metodele de examinare grafică conturate în literatura de specialitate


1. Metoda caligrafică. Potrivit acestei metode, două scrisuri au acelaşi autor
dacă sunt asemănătoare morfologic, sau au autori diferiţi în caz contrar.
Aceasta metoda are un character descriptive.
2. . Metoda grafometrică ci are în vedere raporturile dimensionale care se
stabilesc între forme şi mişcare
3. . Metoda grafonomică conform acestei metode se au în vedere gesturile
grafice ca expresii ale autorului şi ansamblul elementelor constante şi
variabile, împletirea complexă a generalului şi particularului în scris,
semnături, cifre. Un factor important aplicat acestei metode este luarea în
considerare a tuturor elementelor individuale în antecedetele autorului–
vârsta la momentul scrierii, accidente, boli, infirmităţi.

Procedee de falsificare a semnăturilor:


1. Semnăturile executate din fantezie.
2. Imitatia semnăturii este o activitate desfășurată cu intenție, pentru imitarea
servilă sau liberă, în scop infracțional a unei semnături care aparține unei
personae
Imitarea semnăturii unei persoane se realizează pe două căi:
a) prin urmărirea vizuală lentă a traseului semnăturii autentice, operația
asemănîndu-se cu o desenare după model și poartă denumirea de imitație servilă;
b) prin executarea semnăturii într-un ritm relativ normal după ce, în prealabil,
falsificatorul a studiat modelul original al semnăturii sau a facut exerciții de imitare
denumită și imitație liberă3.
3. Copierea - constă în reproducerea grafismului unei alte persoane prin folosirea
unor mijloace ajutătoare, fapt pentru care mai este denumită de către specialiști
“fals tehnic” al semnăturii

3
D.Sandu, op. cit., p. 26.
În funcție de modalitatea de falsificare, semnăturile obținute prin copiere pot fi de
două feluri:
a) semnături care nu conțin urme ale unei execuții prealabile;
b) semnături care conțin asemenea urme.

Stabilirea falsului în documente executat prin înlăturare sau ștersături

Înlăturarea sau ștergerea unui text reprezintă o modalitate de falsificare


întîlnită frecvent în practica judiciară, penală și civilă, ea realizîndu-se pe cale
mecanică sau chimică, fiind deseori urmată de adaugarea altui text, situație în care
ne aflam în prezența unui fals prin substituire4. Falsul prin înlaturarea de text se
poate realiza prin ștergerea unor mențiuni pe cale mecanică (răzuire, radiere),
chimică (spălare, decolorare)

           - Răzuirea se realizează cu ajutorul unor instrumente ascuțite, cum este


lama de ras, cuțitul, vîrful unui acului. . În general, falsul prin răzuire se limitează
la înlăturarea unui număr redus de cifre, litere sau alte semne și, în mod obișnuit,
se aplică la actele scrise cu cerneală, pastă sau dactilografiate.
  - Radierea se face cu guma de șters sau uneori chiar cu miez de pîine.
           -  Corodarea este o înlăturare de text ce se realizează prin utilizarea
celor mai variați reactivi chimici. Ea decolorează scrisul, transformînd cerneala
într-o compoziție slab colorată sau chiar incoloră
- Spălarea, realizată tot prin intermediul reactivilor chimici, mai ales în
cazul reactivilor organici decolorează scrisul și chiar îl dizolvă,

2.3. Stabilirea falsului în documente executat prin adăugire sau refacere de


text
Adăugirile de text sunt specifice falsului parțial, pot fi de cele mai diferite feluri,
începînd de la un semn de punctuație și terminînd cu un fragment din text. Aceste
adăugiri pot fi stabilite după mai multe criterii. În primul rînd după criteriile
fizico-grafice și fizico-chimice.
. Un element evident de adăugire îl constituie scrierea unor mențiuni pe act de
către altă persoană decît cea care a scris restul textului. Stabilirea adăugirii este
posibilă și în cazurile cînd ea se face de către aceeași persoană care a scris textul
inițial. Scrisul adăugat poate prezenta deosebiri față de cel anterior, datorită
executării sale în alt moment și în alte condiții
1. Metoda chimică--- constă în tratarea scrisului presupus adăugit și a celui
inițial cu diverși solvenți și urmărirea reacțiilor ce se produc la
decolorarea materialului de scriere, schimbarea nuanței sale de culoare,
4
 Ghid de expertize judiciare, Chișinău, 2005, p. 25..
întinderea rapidă pe hîrtia sau pe suportul pe care a fost transferat etc5.
Comportarea diferită a scrisurilor comparate față de aceeași reactivi chimici
dovedește că s-a scris cu același material, pentru elucidarea situației fiind
necesare și alte investigații.
2. Examinarea microscopică ----Ea oferă posibilitatea diferențierii
trăsăturilor executate cu cerneală, tuș și creion, prin studierea
constituenților și a modului în care aceste materiale
3. Analiza cromatografică criere au fost depuse pe înscrisul în litigiu. Ea dă
rezultate foarte bune cînd cernelurile comparate sunt de tipuri diferite
4. Diferențierea cromatică
5. Comportarea față de radiațile invizibile . Două materiale de aceeași
culoare se pot deosebi între ele prin felul cum absorb sau reflectă radiațiile
respective
6. .  Determinarea succesiunii trăsăturilor intersectate

2.4. Măsuri de prevenire a fasului în documente


Activitatea de preveire a fenomeului infracțional constituie o sarcină
complexă la realizarea căreia concurează măsuri de ordin economic, social –
cultural și juridic. Un rol de prim ordin revine în acest sens organelor de
justiție, procuraturii și ale poliției care au nu numai obligația de a efectua
actele de urmărire penală și de judecată, dar și de a contribui în mod eficient
la prevenirea infracțiunilor.
Studiile întreprinse şi analiza practicii de expertiză demonstrează că
împrejurările de natură tehnică şi organizatorică ce înlesnesc săvîrşirea falsului în
acte se pot grupa astfel:
- forma necorespunzătoare a acesteia;
- modul defectuos de întocmire a acestora;
- folosirea unor materiale de scriere necorespunzătoare;
- absenţa mijloacelor speciale de protecţie;
- insuficienta instruire a funcţionarilor care lucrează cudocumente;
- evidenţa şi păstrarea necorespuzătoare a documentelor

concluzie
Observăm că cercetarea criminalistică a documentelor este o problemă
dificilă dar foarte importantă pentru stabilirea diferitor circumstanţe. . Unii
5
Sandu D., op. cit., p.124.
autori exprimă părerea că majoritatea datelor referitoare la tema pe care am
cercetat-o sînt aproximative. Existenţa diferitor păreri arată că este o problemă
cercetată. Un rol de seamă, pentru ca cercetarea criminalistică a unui
document să dea rezultate pozitive îl are cooperarea strînsă dintre organul
juridic şi cel de expertiză. La noi în ţară cooperarea între organele de
expertiză judiciară este foarte slabă. Legături strînse sînt necesare nu numai
între centrele de expertiză ci şi între acestea şi subdiviziunile M.A.I. Acest
viciu poate fi înlăturat doar prin cooperarea dintre aceste instituţii.