UNIVERSITATEA DE STAT DIN TIRASPOL

CATEDRA GEOGRAFIE REGIONALA, UMANA SI TURISM

FACULTATEA GEOGRAFIE

REFERAT
Tema: “Baza tehnico-materiala si sursele de
finantare a investitiilor in turism.”

A elaborat: Zamfir Ecaterina,

Gr.122, masterat.

A verificat: Taban Elena,

lector superior.

Chisinau 2017
Plan:
Introducere
1. Continutul si particularitatile bazei tehnico-materiale a turismului
2. Investitiile si finantarea lor.
2.1.Investitiile, calea principala de dezvoltare si modernizare a bazei
tehnico-materiale a turismului.
3. Finantarea, creditarea si decontarea investitiilor

4. Finantarea, creditarea  si decontarea  reparatiilor capitale

Bibliografie
Introducere

Baza tehnico-materiala a turismului cuprinde totalitatea mijloacelor materiale de

care se foloseste turismul pentru realizarea functiilor sale economice si sociale. In acest
context se au in vedere atat mijloacele materiale specifice turismului, cat si cele comune,
apartinand altor ramuri, dar folosite si de turism (infrastructura generala). In cadrul bazei
materiale a turismului, capacitatile de cazare, de alimentatie publica, agrementul etc.,
prin numarul si structura lor, reflecta, in cea mai mare masura, gradul de dotare si
dezvoltare turistica, in ansamblu sau la nivel teritorial.
Importantele resurse financiare alocate turismului s-au concretizat in realizarea
unei puternice baze materiale a turismului (de cazare, alimentatie publica, tratament,
agrement, transport etc.), care a permis valorificarea intr-o anumita proportie a bogatelor
resurse turistice raspandite pe intregul teritoriu al tarii noastre.
In raport cu modul particular in care se consuma si se inlocuiesc, resursele
materiale (capitalul tehnic) se separa in capital fix si capital circulant.
Capitalul fix, componenta a avutiei nationale, este format din bunuri de lunga
durata care servesc ca instrumente ale muncii in mai multe etape de productie, se
consuma treptat si se inlocuiesc dupa mai multi ani de utilizare. Ele se caracterizeaza
prin faptul ca isi pastreaza forma initiala pe toata durata functionarii, in timp ce valoarea
lor se reduce, transferandu-se asupra rezultatelor; de asemenea, ele sunt, in mare masura,
specializate in indeplinirea anumitor operatii, ceea ce limiteaza destinatiile acestora,
imprimandu-le rigiditate in exploatare. Cea mai generala structura a lor include:
constructii (in principal, cladiri) si echipamente de productie (masini, utilaje, instalatii,
mecanisme si dispozitive de masurare, control si reglare, mijloace de transport etc.),
subdivizate, la randul lor, pe grupe si tipuri.
Capitalul circulant, parte a fondurilor de productie, se caracterizeaza prin faptul
ca se consuma integral in cadrul unui singur ciclu de productie si, ca atare, trebuie
inlocuit cu fiecare circuit economic. Din sfera acestui capital fac parte: materii prime,
materiale, energie, combustibili etc. Aceste componente sunt mai putin specializate,
fiind susceptibile mai multor destinatii.
1. Continutul si particularitatile bazei tehnico-materiale a turismului

Baza tehnico-materiala a turismului desemneaza totalitatea mijloacelor materiale

intrebuintate in activitatea turistica  pentru indeplinirea functiilor sale economice si
sociale. Sfera sa de cuprindere include nu numai mijloacele materiale specifice turismului
(infrastrucura specifica), ci si pe cele comune, apartinand patrimoniului altor ramuri, dar
folosite  si de turism (infrastructura generala). Prioritar, in cadrul bazei tehnico-materiale
a turismului, capacitatile de cazare, cele  de alimentatie publica, de agrement, prin
volumul si structura lor reflecta gradul de inzestrare si dezvoltare turistica, atat pe
ansamblu cat si la nivel comunitar-
teritorial.                                                                                           
          Realizarea unei puternice baze tehnico-materiale a turismului (de
transport,cazare,alimentatie publica,tratament agrement,etc), capabila sa raspunda
asteptarilor unor clienti tot mai exigenti, implica importante resurse financiare alocate
turismului. Fara aceasta premisa economica, resursele turistice raspandite pe teritoriul
unei tari in calitate de componenta a ofertei, nu pot fi valorificate corespunzator. Volumul
si ponderea resurselor financiare orientate spre domeniile activitatii turistice intr-o
economie nationala reflecta nivelul de interes pe care se plaseaza aceasta ramura intr-o
perioada de dezvoltare a oricarei economii nationale.
           In primul rand, intre baza tehnico-materiala si resursele naturale turistice trebuie sa
existe o corespondenta ca volum al doatarilor, atat pe plan cantitativ cat si pe plan
calitativ-structural. De exemplu, prezenta unor forme de relief si a conditiilor climatice
propice practicarii sporturilor de iarna necesita dotarea statiunilor de un asemenea profil
cu echipamentele specifice. Sau,existenta unor resurse de ape termale justifica edificarea
unei statiuni cu o baza de tratament adaptata la specificul de valorificare al resursei
respective si dimensionata la nivelul debitului care sa asigure un numar optim de
proceduri.
            In al doilea rand, tinand seama de rigiditatea ofertei turistice una din trasaturile
amintite ale acesteia ce nu trebuie nici un moment subevaluata, de notat este faptul ca
baza tehnico-materiala turistica se cere astfel conceputa incat sa fie adaptata si unui
anumit segment al cererii turistice, cunoscute sau estimate. De regula, dupa cum o
demonstreaza si realitatea, racordarea bazei tehnico-materiale se face la cel mai apropiat
segment al cererii turistice, avand in vedere importanta distantei in directionarea cererii.
Intr-un asemenea context, investitiile pentru construirea, modernizarea si deversificarea
echipamentului ce intra in componenta bazei tehnice a turismului sunt determinate de
doua variabile independente:resursa naturala si cererea turistica.
            In al treilea rand n-ar trebui neglijata o observatie suplimentara, permanent
invocata de specialisti, care exprima de altfel una din multiplele particularitati ale relatiei
cererii si ofertei turistice, anume aceea ca investitiile in baza materiala a ofertei sunt
dependente ca volum absolut de dimensiunea si calitatea resurselor naturale, fiind in
raport direct cu acestea. Ca investitie specifica insa, pe unitatea de echipament (loc de
cazare,de divertisment,de agrement) efortul investitional este invers proportional cu
calitatea atractiei turistice a resurselor naturale. Exemplele sugestive ne sunt cunoscute.
Astfel, resurse naturale originale si atractive, de exemplu, de tipul Deltei Dunarii, sau mai
nou, de tipul agroturismului si turismului rural, necesita investitii specifice reduse in baza
materiala. Invers, localizarile turistice situate in zone cu resurse naturale sarace cum ar fi
orasul Las Vegas construit in plin desert, suplinesc lipsa resurselor naturale prin cele mai
ridicate investitii specifice in baza tehnico-materiala, aceasta constituind de fapt sursa de
atractivitate a unei destinatii din aceasta categorie.
Structurile de primire turistice, indiferent de forma de proprietate si organizare, se
clasifica in functie de caracteristicile constructive, de calitatea dotarilor si a serviciilor
prestate. Clasificare structurilor de primire turistice se face de catre Ministerul Turismului
care elibereaza certificatul de clasificare.
       Structurile de primire turistice se clasifica astfel:
 structuri de primire turistice cu functiuni de cazare turistica:  hoteluri, hoteluri-
apartament, moteluri, vile turistice, cabane, bungalouri, sate de vacanta,
campinguri, camere de inchiriat in locuinte familiale, nave fluviale si maritime,
pensiuni turistice si pensiuni agroturistice si alte unitati cu functiuni de cazare
turistica;
 structuri de primire turistice cu functiuni de alimentatie publica: unitati de
alimentatie din incinta structurilor de primire cu functiuni de cazare, unitati de
alimentatie publica situate in statiuni turistice, precum si cele administrate de
societati comerciale de turism, restaurante, baruri, unitati de fast food, cofetarii,
patiserii si care sunt atestate conform legii;
 structuri de primire turistice cu functiuni de agrement: cluburi, cazinouri, sali
polivalente, instalatii si dotari specifice agrementului turistic;
 structuri de primire turistice cu functiuni de transport: transport rutier: autocare
etc.;  transport feroviar: trenulete, trenuri de cremaliera etc.; transport fluvial si
maritim: ambarcatiuni cu scop turistic; transport pe cablu: telecabine, teleschi etc.;
 structuri de primire turistice cu functiuni de tratament balnear: unitati de prestari
de servicii pentru tratament balnear, componente integrate sau
arondate complexurilor de turism balnear – cladiri care includ in acelasi edificiu
ori in edificii legate fizic sau functional structuri de primire turistice (de cazare, de
alimentatie si de tratament balnear, eventual de agrement).[1]

2. Investitiile si finantarea lor.

Investitiile–constituie calea dezvoltarii dinamice a bazei tehnico-materiale a

prestarilor de servicii catre populatie, in special, a turismului in complexitatea lui.

2.1. Investitiile, calea principala de dezvoltare si modernizare a bazei tehnico-

materiale a turismului.
 Baza tehnico-materiala creeata prin noi investitii de catre societatile comerciale pe
actiuni turistice, prin atragerea si de capital strain, concretizata in construirea de hoteluri
si modernizarea celor existente, hanuri sau cabane, unitati de alimentatie publica, va
conduce la o mai buna valorificare in scopuri turistice a conditiilor naturale de care
dispune tara noastra.
            Valorificarea bogatului patrimoniu turistic de care dispune tara noastra si pentru
extinderea turismului si in alte zone geografice mai putin exploatate turistic, se impune ca
in perioada viitoare, societatile comerciale si intreprinzatorii particulari (agentiile si
companiile turistice private) ca si investitorii straini (societati comerciale mixte) sa
execute noi investitii la un nivel superior de confort international in urmatoarele
domenii :
 cai si mijloace de transport ;
 locuri de cazare si de alimentatie publica ;
 baza de tratament si de agrement ;
 obiective culturale ;
 instalatii pentru utilizarea energiei geotermale ;
 instalatii solare pe litoral etc.
             Baza tehnico-materiala se asigura atat prin investitii specifice turismului, care
raspund cererii turistice ca :
 cladiri (hoteluri)
 mobilier
 utilaje pentru alimentatie publica
 inventar gospodaresc
 instalatii electronice
 mijloace de agrement
 mijloace de transport proprii etc.
   cat si prin investitii nespecifice destinate dezvoltarii altor ramuri si care servesc si pun
939e42j in valoare desfasurarea calitativa a actiunilor turistice, cum sunt :
 transportul rutier, aerian si naval ;
 reteaua de gaze ;
 telecomunicatii ;
 aprovizionarea cu apa ;
 centrale termice ;
 posta, sanatate, cultura etc.
             Interdependenta dintre cele doua categorii de investitii si justa lor proportionare –
reprezinta o conditie esentiala pentru buna desfasurare a activitatii turistice, asigurand
totodata competitivitatea pietei noastre turistice pe plan intern si international.
            Prin INVESTITII – se intelege totalitatea cheltuielilor efectuate intr-o anumita
perioada pentru crearea de noi active reale(cum se numesc in economia de piata) active
fixe sau imobilizari corporale si necorporale productive si neproductive, precum si pentru
reconstruirea, largirea si modernizarea celor existente. Se asimileaza notiunii de investitii,
cheltuielile pentru lucrari de proiectare, prospectiuni si explorari geologice, cercetari
stiintifice efectuate in legatura cu investitiile, cheltuielile cu pregatirea cadrelor necesare
obiectivelor ce se construiesc, precum si cheltuielile pentru plata salariilor personalului
administrativ si tehnic al noilor unitati in curs de constructie.
            In activitatea de turism, prin investitii se intelege totalitatea cheltuielilor care se
fac pentru asigurarea bazei materiale mobile si imobile (constructii, instalatii,
echipament, mobilier,etc.) care participa la prestarea serviciilor turistice.
             Desfasurarea activitatii de investitii in orice ramura a economiei nationale,
in conditii de eficienta si rentabilitate, corespunzator economiei de piata si liberei
concurente, necesita cunostinte temeinice din partea cadrelor cu pregatire tehnica,
financiar-bancara in urmatoarele directii :
   - exigenta sporita in ce priveste fundamentarea tehnico-economica a noilor obiective de
investitii ;
   - elaborarea si pregatirea din timp a documentatiilor tehnico-economice si financiare ;
   - asigurarea tuturor conditiilor tehnice pentru inceperea si realizarea lucrarilor, a
achizitionarii utilajelor si echipamentelor din tara sau in cadrul unor societati mixte ;
   - punerea in functiune a capacitatilor construite la termenele prevazute si la parametric
tehnico-economici stability prin documentatia tehnica si financiara etc. [2]

Clasificarea investitiilor se face tinand seama atat de criterii economice, cat si

financiare, astfel :
 
1) Dupa modul de finantare, investitiile se impart :

   a) Investitii finantate din bugetul public si din fondul de dezvoltare la regiile autonome

si societati comerciale de stat, in ramurile de importanta nationala ;
   b) Investitii finantate cu participarea capitalului roman de stat sau particular si strain de
stat sau particular sub forma societatilor comerciale mixte ;
   c) Investitii finantate din fondurile proprii de investitii si prin cooperare cu capital strain
la societatile comerciale pe actiuni ;
   d) Investitii finantate din capital privat prin atragere si de capital strain pentru
construirea unor intreprinderiprivate (agentii turistice private) ;
 
2) Privite din punctul de vedere al structurii, investitiile se grupeaza in mai multe
categorii :

 lucrari de constructii-montaj ;
 utilaje, instrumente, echipamente, mobilier etc. ;
 prospectiuni, lucrari geologice si alte investitii ;
 
            3)Din punct de vedere al executiei, lucrarile de investitii se impart in :
  lucrari executate in antrepriza, de societati comerciale antrepriza de constructii-
montaj ;
 lucrari executate in regie de catre societatile comerciale insasi, cu forte proprii.

Eficienta economica a investitiilor in turism se poate exprima cu ajutorul mai multor

indicatori dintre care mentionam :
  
   1.Valoare investitiei – este indicatorul care arata totalitatea cheltuielilor necesare pentru
pregatirea, executia si punerea in functiune a obiectivului de investitii. Aceste cheltuieli
se estimeaza in devizul general al lucrarii.
    Indicatorul ‘valoarea investitiei’ cuprinde pe langa valoarea investitiilor
directe (hoteluri si dotarile aferente, unitati de productie pentru alimentatia publica si
servirea mesei, laboratoare de cofetarie-patiserie etc.) si valoare
investitiilor conexe si colaterale ca : dotarile pentru agrement din jurul obiectivelor
construite, terenuri sportive, cai si drumuri de acces, spatii verzi, canalizare, retele de
telecomunicatii si electrice, centrale termice etc.
  
   2. Influenta factorului timp asupra eficientei investitiilor.
    Acest indicator arata efectul economic al imobilizarilor de fonduri materiale si banesti
atat pe parcursul executiei lucrarilor de investitii, cat si in perioada in care obiectivul de
investitii realizat si pus in functiune nu este utilizat la intreaga capacitate.
    Reducerea timpului de imobilizare a capitalurilor si economisirea acestora au o
influenta directa asupra eficientei economice a investitiilor si se poate realiza prin
reducerea duratei de executie a lucrarilor de constructii-montaj si punerii partiale in
functiune a anumitor capacitati inainte de terminarea finala a intregii investitii.
   
3. Investitia specifica este indicatorul care arata cuantumul valoric al investitiilor
necesare pentru a obtine o unitate de spor de capacitate (lei/unitate),(m 2 etc. ), pentru
realizarea unui loc de cazare sau a unui loc de masa in alimentatia publica, sau volumul
de investitii necesar pentru a realiza un leu spor de productie. [3]
4.Volumul incasarilor anuale in lei si in valuta, la 10.000 lei capital investit.
Acest indicator indica ce volum de incasari in lei sau in valuta se vor realiza la 10.000 lei
capital investit, dupa punerea in functiune a obiectivului de investitii, din
activitateaprestatiilor hoteliere, desfacerilor marfurilor prin unitatile de alimentatie
publica si din alte activitati de servicii (transport, agrement, asistenta de ghid, bancare,
asigurari, bagaje,schimb valutar etc.) ce se efectueaza in cadrul obiectivului construit.
   5. Durata de recuperare a investitiilor – indica perioada de timp in
care capitalurile cheltuite pentru punerea in functiune a obiectivului construit se
recupereaza din profitul obtinut. Cu alte cuvinte, indicatorul reflecta durata in ani sau
luni, dupa caz, in care se reconstituie capitalul investit, din rezultatele financiare obtinute
dupa intrarea in functiune a obiectivului turistic.
   Eficinta economico-sociala a investitiilor efectuate in turism, se poate exprima si cu
ajutorul altor indicatori si anume :
   - profitul anual si rata profitului ;
   - productivitatea muncii ;
   - cresterea desfacerilor de marfuri si servicii turistice ;
   - gradul de ocupare a capacitatilor de cazare si a obiectivelor de alimentatie publica ;
   - costul produsului turistic etc.
   Pentru asigurarea cresterii eficientei economice a investitiilor este necesar sa se puna
accentul, inca in faza de proiectare, pe fundamentarea temeinica a noilor obiective,
reducerea duratei de executie a lucrarilor, construirea unor obiective atractive si
functionale in vederea oferirii unor servicii de calitate.
   Eficienta economica a investitiilor in turism trebuie apreciata si in legatura cu alegerea
amplasamentului investitiei din punct de vedere turistic, economic si social.
   In alimentatia publica – legata direct de turism – eficienta economica a noilor obiective,
se asigura prin modernizarea tehnologiilor de preparare a bunurilor de consum alimentar,
care conduce la cresterea productiei, reducerea consumului de materii prime, materiale,
energie si manopera, cu influenta directa asupra sporirii valorii adaugate.
3. Resursele de finantare a investitiilor in cadrul regiilor autonome si societati comerciale
de stat, societati comerciale pe actiuni si agentii turistice private, societati comerciale
mixte.
 
a) Resursele de finantare a investitiilor in cadrul regiilor autonome si societati comerciale
de stat sunt urmatoarele ;
- fondul de dezvoltare constituit din profiturile anuale realizate ;
- fondul de amortizare a activelor fixe dupa ce s-a asigurat rambursarea ratelor creditelor
bancare, plus dobanzile aferente pentru investitiile executate in anii anteriori ;
- sumele rezultate din valorificarea pieselor, subansamblelor provenite din casarea
activelor fixe ;
- economiile realizate din reducerea costurilor investitiilor executate in regie;
- mobilizarea rescurselor interne;
- alocatii de la buget de stat (public) sau de la bugetele unitatilor administrative locale ;
- capital strain de la persoane juridice sau fizice ;
- credite bancare.
b)  Resursele de finantare a investitiilor in cadrul societatilor comerciale pe actiuni si
agentii turistice private
- capital social propriu in natura si in bani ;
- fondul de investitii constituit din profiturile anuale realizate ;
- capital strain in natura si in bani ;
- fondul de amortizare constituit ;
- sumele de bani provenite din emiterea si vanzarea de noi actiuni si obligatiuni ;
- sumele din valorificarea pieselor, subansamblelor provenite din casarea activelor fixe ;
- economiile realizate din reducerea costurilor investitiilor executate in regie;
- credite bancare.
    Pentru urmarirea finantarii investitiilor, societatile comerciale intocmesc un ‘Buget
al finantarii investitiilor’. Acest buget cuprinde, pe de o parte, valoarea investitiilor
de finantat, iar pe de alta parte cuantumul resurselor de finantat a investitiilor (a surselor
aratate).
    La intocmirea ‘ Bugetului de finantare a investitiilor’ , societatiile comerciale
trebuie sa tina seama si de modul cum s-au calculat ‘mobilizarile’ si imobilizarile de
resurse interne la stocurile de utilaje care necesita montaj, piese de schimb, obiecte de
inventar si la alte elemente de activ si pasiv (furnizori, antrepenori, creditori pentru
investitii etc.) in legatura cu investitiile.
    Mobilizarea resurselor interne nu este sinonima cu economii de resurse, dupa cum
imobilizarea resurselor nu inseamna risipa, sau actiuni negospodaresti.
    Mobilizarea si imobilizarea apar numai cu caracter temporar, pe parcursul
executarii investitiei, pe trimestre, sau pe ani, urmand ca pana la incheierea lucrarilor ele
sa se compenseze.
    Mobilizarea resurselor interne consta in includerea in lucrari – in anul in curs – a
materialelor, prefabricatelor si utilajelor care necesita montaj etc., aprovizionate in
perioadele anterioare, ca si sumele ce se datoresc furnizorilor si antreprenorilor pentru
lucrarile de investitii executate care se achita in trimestrele urmatoare.
    Mobilizarari pot sa apara si din incasarea debitorilor la lucrarile de investitii aflate
in curs de executare, sau din valorificarea materialelor obtinute in timpul executarii
lucrarilor (nisip, pietris, materiale din demolari etc.)
    Bugetul de finantare a investitiilor constituie un instrument financiar care serveste
bancilor, constructorului, cat si beneficiarului de investitii sa urmareasca respectarea
disciplinei financiare in sensul utilizarii cu eficienta si rentabilitate capitalurile proprii si
imprumutate.
    Din executia bugetului de finantare a investitiilor pot sa apara fie disponibilitati
de resurse, fie necesar de resurse, ceea ce influenteaza relatiile reciproce dintre societatile
comerciale in cauza si banca finantatoare, pe linie de credite bancare.

3. Finantarea, creditarea si decontarea investitiilor

    Pentru deschiderea finantarii investitiilor realizate integral sau partial din alocatii
bugetare, capital propriu si credite bancare, Banca Romana de Dezvoltare sau alte banci
de stat sau particulare, vor primi urmatoarele documente :
   - lista de lucrari, utilaje, mobilier si alte obiecte de investitii – atat valoric cat si fizic ;
   - documentatia tehnico-economica aprobata ;
   - bugetul de venituri si cheltuieli ;
   - graficile de esalonare a executiei investitiilor cu termenele de punere in functiune ;
   - autorizatia de constructie eliberata de administratia locala (primarii) ;
   - contractul de antrepiza ;
   - cererea de finantare – unde se specifica sursele de finantare defalcate pe toata
perioada de realizare a investitiei.
    Contractul de antrepiza constituie forma juridica care reglementeaza raporturile
dintre beneficiarii de investitii si societatile comerciale antrepriza de constructii – montaj,
drepturile si obligatiile ambelor parti.
    El cuprinde o serie de clauze referitoare la executarea, finantarea si decontarea
lucrarilor executate, costul lucrarilor, precum si penalitatile si despagubirile pentru
neexecutarea obligatiilor asumate.
    Contractul de antrepriza se incheie numai cu antrepenorul general, urmand ca
acesta la randul lui sa incheie contracte si aranjamente cu subantrepenorii pentru anumite
lucrari cu caracter special (instalatii sanitare etc.)
    Bancile la primirea acestor documente examineaza oportunitatea si rationalitatea
economica a respectivelor lucrari de investitii, a existentei surselor corespunzatoare de
finantare si creditare.In masura in care investitiile propusear fi executate si finantate in
anul respectiv calendaristic, indeplinesc toate conditiile tehnico-economice de executie,
avizeaza deschiderea finantarii.
    Pentru completarea surselor proprii pentru finantarea investitiilor, bancile la
solicitarea beneficiarilor de investitii, acorda credite pe termen scurt, mediu si lung.
    Conditiile de acordare, utilizare si rambursare a creditelor pe termen scurt, mediu
si lung se stabilesc prin contractele incheiate cu beneficiarii de investitii indiferent de
forma de proprietate.
     Prin contractul de credite se negociaza urmatoarele :
   - volumul creditului solicitat ;
   - durata de acordare a imprumutului ;
   - termenul de rambursare ;
   - cuantumul ratelor scadente (lunare trimestriale sau anuale) ;
   - dobanda si perioada de grazie.
    Se acorda perioada de grazie in rambursarea creditului in functie de durata de
realizare a proiectului de investitii creditat, dar nu mai mult de 12 luni de la data
prevazuta in graficul pentru terminarea executiei lucrarilor.
    In contractul de credite se prevad si modalitatile de acordare a creditului, su buna
din urmatoarele forme :
   - integral la inceputul executiei investitiei ;
   - la o anumita data calendaristica ;
   - esalonat pe masura executarii lucrarilor de investitii.
    Tot in contractul de credite se prevede si nivelul dobanzii curente negociate si al
celor majorate pentru nerambursarea la termen a ratelor scadente, potrivit soldurilor
zilnice ale creditului inregistrat la banca.
  
            4. Finantarea, creditarea  si decontarea  reparatiilor capitale

            Prin reparatii capitale se intelege complexul de lucrari ce se executa asupra

activelor fixe in vederea mentinerii caracteristicilor tehnico-economice ale acestora, pe
intreaga durata  serviciului.
            In general, reparatiile capitale se executa atunci cand – datorita uzurii- activul fix
nu mai are randamentul initial, nu mai are precizia de lucru sau siguranta in functionare
reclamata de procesul tehnologic.
            Pentru ca reparatile capitale sa fie eficiente, intreprinderile trebuie sa tina seama
de urmatoarele:
            - de numarul reparatiilor capitale pe grupe de active fixe, structura si
periodicitatea acestora  intr-o  anumita perioada de timp;
            - de ciclul de exploatare exprimat in ani sau ore de functionare etc. de la data
punerii in exploatare si pana la efectuarea primei reparatii capitale;
            -de un normativ valoric – acceptat tehnic si economic – adica raportul procentual
dintre valoarea reparatiilor capitale si valoarea de inventar a activeului fix supus
reparatiei. Costul unei reparatii capitale poate merge pe plan mondial pana la maximum
60% din valoarea de inventar a activului fix reparat.
            In acest caz se fac cheltuieli pentru modernizare la masini, utilaje si instalatii si
depsesc 205 din valoarea reparatiilor capitale acceptate de Consiliul de administratie –
respectivele cheltuieli se finanteaza din fondul de investitii al societatii comerciale;
valoarea modernizarii majoreaza valoarea de inventar a activelor fixe reparate si se
amortizeaza.
            Cheltuielile obisnuite efectuate cu lucrarile de reparatii capitale – cuprinse in
devizul de cheltuieli in conformitate cu prevederile din B.V.C. – se includ in costul
produselor fabricate sau in costul prestarilor de servicii sau in cheltuielile de circulatie, in
anul in care au fost executate, sau esalonate pe mai multi ani, in functie si de influenta pe
care o au respectivele cheltuieli asupra rentabilitatii respectiv asupra ratei profitului.
            In cazul esalonarii reparatiilor capitale pe o perioada mai mare de un an
calendaristic, intreprinderile pot sa solicite credite bancare, urmand ca rambursarea
creditelor sa se faca din provizioanele constituite pentru reparatii capitale in perioadele
viitoare de gestiune.
            Finantarea , creditarea si decontarea reparatiilor capitale se fce pe baza urmatoarei
documentatii:
            - deviz de cheltuieli;
            - lista activelor propuse a fi reparate;
            - B.V.C. pe anul in curs.
            Lucrarile de reparatii capitale executate de societatile comerciale antrepriza se
deconteaza pe baza de facturi si situatii de lucrari executate. Daca reparatiile capitale se
executa in regie, decontarea se face pe baza de documente justificative ca: factuir, bonuri,
ctate de salarii, cecuri, etc.

  
Concluzii:

 Accentuarea rolului turismului in dezvoltarea economica generala  si in cresterea

calitatii vietii populatiei implica derularea unui proces permanent de dezvoltare
cantitativ-calitativa a bazei materiale antrenate in acest domeniu. Practic, aceasta cerinta
poate fi satisfacuta prin intermediul investitiilor. Asa cum realitatea o dovedes te,
investitiile in industria turistica sunt asemanatoare cu cele din industria grea. Alaturi de
faptul ca finantarea acestora angajeaza capitalul pe termen lung, amortizarile facandu-se
mult mai lent comparativ cu alte sectoare ale vietii sociale, investitiile in industria
turistica sunt, in general, intensive in capital, urmare a costului ridicat al infrastructurii
si echipamentului turistic. Concomitent, stabilimentele turistice utilizeaza si un volum
mai mare de munca vie. Acestea 'produc' servicii care nu se adapteaza cu usurinta la
fluctuatiile cererii. Costul intretinerii si exploatarii capacitatilor de 'productie' este
acelasi, indiferent daca functioneaza sau nu. Iata de ce, restrictiile financiare si tehnice
necesita cunoasterea si aplicarea unor reguli foarte stricte, atat in cazul deschiderii
finantarii investitiilor cat si in cel al administrarii si gestionarii unitatilor turistice.
Semnificatiile intrebarilor: ce sa produca? cat sa produca? cum sa produca? pentru cine sa
produca? sunt esentiale si pentru productia turistica, mai ales datorita rigiditatii si
volumului mare al investitiilor necesare. Pentru diminuarea si stapanirea riscului unei
investitii gresit directionate sau amplasate, devine obligatorie pentru oricare dintre
investitori' ・ eterminarea prin simulare a rentabilitatii unei investitii, masurand prin
divers i indicatori performantele economice prezumate ale unui efort investitional'1,
apreciaza specialistii in stiinta economica de profil. Indicatorii respectivi, variati si
variabili, contureaza un sistem in componenta caruia, pe o pozitie prioritara, avem in
vedere: rezultatul brut al exploatarii, investitia maxima necesara, incasarile previzibile
etc. Indicatorii pe care se vor baza deciziile de investitii turistice sunt fundamentale prin
studii de fezabilitate ce includ la randul lor: informatii asupra viitoarei destinatii turistice,
informatii asupra proiectului de investitii, analiza riscului investitiei, estimarea
investitiilor. Diagnoza privind oportunitatea unei investitii trebuie infaptuita cu toata
raspunderea, prin prisma particularitatilor, anterior subliniate, ale bazei materiale proprii
turismului. Componentele ce formeaza infrastructura turistica (generala si de
specialitate), in principal cea a cazarii prin sistemul hotelier, expun pe investitor unor
riscuri financiare deosebit de mari atunci cand studiile de fundamentare a deciziei de
finantare sunt superficial intocmite. De fapt, doua probleme stau la baza deciziei de
finantare a infrastructurii generale si a echipamentului de specialitate, respectiv:

a) alegerea metodei de adoptare a deciziei de investire;

b) alegerea modalitatii de finantare a investitiei.

Adoptarea deciziei de investire intr-un obiectiv cu destinatie turistica (hotel, restaurant
etc.) necesita, inainte de toate, constituirea unor conturi previzionale de exploatare
(functionare)  si rentabilitate, a caror conturare structurala implica existenta unor
informatii credibile, fundamentate pe realitatile actuale, in legatura cu investitia,
veniturile si cheltuielile respective.
Bibliografie:

1.http://www.qreferat.com/referate/turism/BAZA-TEHNICOMATERIALA-
A-TURISM849.php [1]

2. http://www.stiucum.com/finante/finantele-intreprinderilor/Investitiile-si-
finantarea-lor53947.php [2]

3. http://www.scritub.com/geografie/turism/BAZA-TEHNICOMATERIALA-
A-TURISM64823.php [3]