Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Proiect
La tema:
Tipologia strategiilor
manageriale
Bibliografie/Webografie ............................................................................................... 22
2
INTRODUCERE
În conceperea și fundamentarea activităților firmelor un rol esențial îl au strategiile
politice, elaborate de către organismele manageriale. Concretizarea esențială a previziunii,
srategiile și politicile jalonează dezvoltarea fiecarei întreprinderi, de conținutul lor depinzînd
adesea decisiv eficacitatea interfaței cu suprasistemele din care face parte, masura în care acestea
își mențin și amplifică segmentul de piață ocupat, profitabilitatea obținută.
Termenul de strategie are o istorie multimilenară. Americanul Brian Quinn a spus "Inițial
în antichitatea greacă timpurie termenul de “strategos” se referea la rolul generalului care
comandă o armată. Ulterior, a dobîndit sensul de artă a generalului, referindu-se la abilitățile
psihologice și comportamentale care dădeau posibitatea generalului să-și îndeplinească rolul său.
În timpul lui Pericle (450 î.e.n.), accepțiunea strategiei era de calitate managerială
(administrativă, lidership, oratorie, putere), iar pe vremea lui Alexandru cel Mare (330 î. e. n.),
strategia se referea la abilitatea de a desfășura forțele pentru a copleși opoziția (dușmanului) și de
a crea un sistem unitar de guvernare globală. Această ultimă accepțiune a fost utilizată, secole
de-a rîndul, în cea mai mare parte a abordărilor militare, extinzîndu-se, începînd cu secolul al
XX-lea, și în economie, politologie ș. a. m. d.".
Printre primii care a punctat importanța deosebită a strategiei pentru firme, au indicat
conținutul său a fost profesorul american Peter Drucker. În 1954, acesta relevă că strategia unei
organizații răspunde la două întrebări: În ce constă afacerea? și care ar trebui să fie obiectul de
activitate al firmei?
Primii specialiști care au realizat această diferențiere au fost Keneth Andrews și Igor
Ansoff. Andrews definește strategia ca fiind structura obiectivelor, țelurilor și scopurilor,
3
politicile și planurile majore pentru realizarea lor, astfel se stabilește încît să definească obiectul
actual sau viitor de activitate al afacerii de tipul întreprindere, prezent sau preconizat. Igor
Ansoff tratează strategia ca axul comun al activitătilor organizațiilor și produselor
produselor/piețelor, ce definește natura esențială a activității economice, pe care organizația o
realizează sau prevede să o facă în viitor. El identifică patru componente ale strategiei și
domeniul produs/piață, vectorul de creștere, avantajul competitiv și sinergia. Abordarea lui
Ansoff și a grupului său a avut un mare impact științific și pragmatic asupra managementului
firmei.
Ulterior alți specialiști au definit parțial diferit strategia. Între aceștia menționăm pe D.
Shendel și G. Hoffer care într-o lucrare definesc strategia ca fiind "structură fundamentală a
desfășurării (repartizării) resurselor prezentate și previzionate și a interacțiunilor cu mediul, care
indica cum organizația îsi va atinge obiectivele". Cîtiva ani mai tîrziu Brian Quin formulează
urmatoarea definire "strategia este un model sau un plan ce integrează scopurile majore ale
organizației, politicile și secvențele de acțiune într-un întreg coerent". O strategie bine formulată
ajută conducatotul să aloce resursele într-o viziune unică și viabilă, bazata pe competentele și
disfuncționalitățile interne, schimbările anticipate în mediu de mișcările concurenților
intelegenți.
Mai recent, Henry Mintzberg, în lucrarea menționată mai sus prezintă 5 definitii ale
strategiei:
- Strategia ca o schiță sau un proiect ce constă într-o manevră menită să asigure depașirea unui
contracurent sau oponent;
- Strategia are un model ce stabilește structura de acțiuni consistente în plan comportamental;
- Strategia ca o perspectivă ce implică nu numai stabilitatea unei poziții, dar și o anumită
percepere a realității ce se reflectă în acțiunile vizînd piața, tehnologia etc.
4
Din galeria contribuțiilor majore al definirii strategiei nu poate firește, să lipsească Michael
Porter, după toate probabilitățile specialistul numarul 1 în strategii în perioada actuală. Folosind
termenul de "strategie generica", Porter arată că aceasta constă în specificarea abordarii
fundamentale pentru obținerea avantajului competitiv urmărit de firmă, ce furnizează contextul
acțiunilor de întreprins în fiecare domeniu funcțional. În practica de actiune, fară o articulare
clară avantajul competitiv se urmarește a se realiza și modalitățile de utilizat.
5
Capitolul I. Conceptul de strategie
Din diversitatea definițiilor date strategiei rezultă și care sunt componentele sale. În mod normal,
varietatea definițiilor se reflectă și în acepțiunile diferite asupra elementelor care o compun, cu
mențiunea ca diversitatea acestor acepțiuni este sensibil mai redusă decât a definițiilor strategiei.
6
- desfășurarea resurselor, care are în vedere nivelul și structura resurselor organizației, precum
și perfecționarea abilităților ce contribuie la realizarea obiectivelor și scopurilor. Uneori referirile
la această componentă se fac sub denumirea de “componentă distinctivă a organizației”
Obiectivele strategice reprezintă țelurile finale ale organizației care direcționează activitatea
acesteia. Obiectivele au în vedere orizonturi îndelungate, de regula 3-5 ani, și se referă la
activitatea de ansamblu a organizației.Obiectivele constituie prima componentă operațională a
strategiei care se formulează, pornind de la misiune prin prisma rezultatelor analizei firmei și
mediului, în interacțiunea lor.
- castigul pe acțiune;
- cifra de afaceri
- valoarea acțiunii;
-productivitatea muncii
7
- profitul;
- rata profitului;
Resursele sunt prevăzute, în stategii, sub forma fondurilor circulante și a celor pentru investiții.
Prima categorie de fonduri asigură resursele necesare desfășurării activităților curente. Este
foarte importantă dimensiunea lor rațională din punct de vedere economic. Două sunt pericolele
majore care intervin: primul și cel mai frecvent, subdimensionare acestora, ceea ce generează
absența lichidităților și un grad prea ridicat de îndatorare la bănci; al doilea,supradimensionarea
fondurilor circulante, are ca efect o blocare inutilă a unor disponibilități,care pot fi utilizate cu o
eficacitate sporită, schimbându-le destinația. De regulă însă, în stabilirea strategiilor,
preocuparea majoră are drept obiect fondurile de investiții, celor prin care se asigiră suportul
financiar principal, necesar operaționalizării obțiunilor strategice. Aspectul major avut în vedere
se refera la stabilirea marimii acestora, în funcție de necesitățile impuse de fiecare obțiune
strategică și de posibilitățile de alocare și – pentru cele atrase sau împrumutate- de rambursare.
Analiza financiară este esențială pentru a determina raţionalitatea economică a alocării resurselor
respective.
9
Avantajul competitiv constă în realizare de către o firmă a unor produse și servicii superioare
dintr-un punct de vedere semnificativ pentru consumatori, comparativ cu ofertele de articole
similare ale concurenților .Din această definire rezultă ca cele două caracteristici majore ale
avantajului competitiv : se referă la unul sau la mai multe elemente de importanță esențială
pentru consumator, ceea ce il determină să cumpere produsul sau serviciul respectiv; parametrii
la care firma realizează elementul respectiv trebuie să fie mai bun decât cei realizați de cea mai
mare parte a concurenților, deci să se situeze în partea superioară a ierarhiei produselor sau
serviciilor,furnizate de industria în care se încadrează firma.Concluzia specialiștilor este
urmatoarea: firmele dobândesc avantaj competitiv atunci când țara, unde iși au sediul, permite și
contribuie la acumularea cea mai rapidă de competența și active specializate. În concluzie,
avantajul competitiv este componentă invizibilă cu caracter sintetic a strategiei, cea care
conferă, în ultima instanță, viabilitate și competitivitate firmei pe termen lung.
Elaborare strategiei unei firme este un proces complex care presupune parcurgerea mai multor
etape:
10
- tehnologia folosită și filosofia generală a organizației în raport cu salariații
Diagnosticarea este orientată spre activitatea internă a firmei în principalele domenii ale acesteia:
domeniul managerial, domeniul financiar, domeniul comercial, domeniul personalului,domeniul
producției, domeniul cercetare – dezvoltare. Punctele forte și slabe ale organizației influențează
strategia acesteia.
Datorită faptului că strategia reprezintă adaptarea unor linii de acțiune care să permită
organizației să caștige competiția, ea trebuie să identifice locul pe care il ocupă în cadrul pieței și
principalii factori care explică poziția ei pe piață.
Fundamentul informațional al acestei etape il reprezintă analiza factorilor interni și externi care
determină punctele slabe și forte ale firmei, precum și oportunitățile și pericolele dezvoltării
viitoare a acesteia. Principalul instrument folosit îl reprezintă Matricea profilului competitiv al
11
firmei, care servește la identificarea competitorilor cei mai importanți ai firmei și a punctelor
forte și slabe ale acestora.
12
Capitolul II. Tipologia strategiilor manageriale
Luînd în considerație abordările manageriale și pragmatice din alte țări, mai jos este dată o
clasificare a strategiilor și principalele lor caracteristici.
14
2. Strategii independente - se elaborează independent de către managerul superior al firmei.
Pe primul plan se situază maximizarea profitului sau supravetuirea acesteia - este specifică
firmelor private .
1. Strategii de redresare - stabilește obiective cantitative identice sau apropiate celor din
perioada precedentă. Se axează pe eliminarea deficiențeolor din trecutul apropiat.
2. Strategii de consolidare - stabilește obiective cantitative identice sau apropiate celor din
perioada precedentă. Se axează asupra perfecționării laturilor calitative ale activității
întreprinderii.
4. Strategii Joint-Venture (societate mixtă) - are în vedere asocieraea unui partener străin
permanent, care devine coproprietar. Vizează obținerea de avantaj competititiv, prin absorție de
resurse suplimentare, execuție de noi produse și servicii de acces la noi piețe.
15
5. Strategii inovaționale - se axează pe promovarea rapidă a progresului tehnico-științific, sub
forma de produse și produse noi moderenizate, tehnologii perfecționate, noi sisteme de
organizare etc. Se bazează pe un ridicat potențial de cercetare - dezvoltare și de producere.
16
Capitolul III
La nivel de firma
La nivel de economie
Apelarea la strategii de către firme, creșterea performanțelor obținute de către acestea vor avea
ca efect o contribuție la bugetul național net superioară. Sporirea cifrei de afaceri, a profitului, a
dividentelor plătite acționarilor înseamnă tot atâtea baze, superioare ca volum, pentru aplicarea
de impozite și taxe ce alimenteaza bugetul central și bugetele locale.Un al doilea avantaj major al
profilării strategiilor de firmă rezidă în favorizarea dezvoltării unei activități economice, la nivel
teritorial și național. Când firmele iși fundamentează activitaea pe strategii aceasta înseamnă o
previzionare și a relațiilor cu clienții,furnizorii, băncile, etc., ceea ce contribuie la armonizarea
mai lesnicioasă și eficace a activității.In plus, în cazul existenței unei strategii economice
naționale, se crează și posibilitatea realizării mai lesnicioase a unor corelatii macroeconomice. Pe
ansamblul economiei, toate acestea determină un plus de funcționalitate, precum și eliminarea
sau diminuarea necorelărilor economice majore.Al treilea și, din punct de vedere național,cel mai
important este creșterea performanțelor de ansamblu ale economiei naționale, reflectată în
volumul și dinamica produsului național brut,venitul național și a altor indicatori
macroeconomici. Ca urmare, potențialul economic al țării,avantajul său competitiv pe piața
mondială, nivelul de trai al populației, înregistrează nivele superioare.Multiplele roluri și
avantaje ale strategiilor de firmă atât la nivelul acestora, cât și în planul economiei naționale,
explică de ce, în ultimile două decenii, majoritatea firmelor mari și mijlocii și o parte apreciabilă
din firmele mici din țările dezvoltate au trecut la elaborarea și aplicarea sistematică de strategii.
18
Anexa 1.Școlile de gîndire managerială
2. Planificare Formalizat
3. Poziționare Analitic
4. Antreprenorială Vizionar
5. Cognitivă Mental
8. Culturală Ideologic
Tabelul 1
20
Natura resurselor Probleme de Probleme de Integrare
5 ciclu al vieții funcțională
portofoliu
Legendă: FF - foarte importantă;
F - ocazional importantă;
N - neimportantă
BIBLIOGRAFIE /WEBOGRAFIE
21
http://www.rasfoiesc.com/business/management/Tipologia-strategiilor-
4.
organiz49.php
http://www.scritub.com/management/marketing/Tipologia-
5.
strategiilor1351922245.php
http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap1
6.
https://www.scribd.com/doc/28759813/4/Rolul-strategiilor-de-firma
7.
22