METODE ALTERNATIVE DE EVALUARE UTILIZATE ÎN

ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR

EDUCATOARE: BOUREANU MARIANA, GRĂDINIŢA NR. 4, DOROHOI

Reforma sistemului educativ românesc nu poate fi concepută fără o regândire la

nivelul tuturor celor trei componente ale spiralei educaţiei:predare-învăţare- evaluare,
recunoscut fiind unanim faptul că între acestea există o relaţie de intercondiţionare
reciprocă, fiecare realizându-se prin raportare la celelalte.
O reformă educaţională reală, pertinentă impune o nouă concepţie asupra
evaluării progresului şcolar, aceasta fiind impusă şi de modificările intervenite la nivelul
curriculumului şcolar, modificări care trebuie secondate de schimbări în domeniul
evaluării rezultatelor. Fenomenul evaluator a căpătat valenţe din ce în ce mai mai
ample. El este astăzi mai mult decât un proces final sau paralel cu învăţarea , este un
act integrat structural şi funcţional în activitatea instructiv-educativă.
Analizând practicile evaluative Ion T. Radu remarca: ”Evaluarea performanţelor
şcolare este tot mai mult înţeleasă nu ca o acţiune de control…ci ca un proces ce se
interpune organic cu celelalte procese ale actului didactic, exercitând o funcţie esenţial
formativă, concretizată în a informa şi a ajuta în luarea unor decizii cu scop de
ameliorare a activităţii în ansamblu.”
Sensul schimbării în domeniul evaluării se face simţit atât prin schimbarea
accentului de pe evaluarea produselor învăţării pe procesele pe care acestea le implică ,
cât şi prin abordarea unor strategii didactice evaluative cât mai variate care pun accent
pe participarea copilului la propria sa formare şi evaluare.
Metodele complementare de evaluare reprezintă o alternativă viabilă la formele
tradiţionale de măsurare şi apreciere a rezultatelor şcolare . Ele sunt apreciate
deoarece:
 reuşesc să se îmbine armonios cu învăţarea,
 interesează rezultatele şcolare pentru o perioadă mai lungă de timp,
 vizează formarea de capacităţi, dobândirea de competenţe şi schimbări în planul
intereselor, aptitudinilor,
 prin tonusul lejer care-l impun actului evaluativ au puterea de a elimina
tensiunile induse de metodele tradiţionale de evaluare
Metodele alternative de evaluare prezente în mai toate materialele de
specialitate şi care sunt mai frecvent utilizate în învăţământul românesc sunt:
observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului copilului, proiectul, portofoliul,
studiu de caz, metoda R.A.I.,evaluarea cu ajutorul calculatorului, tehnica 3-2-1,
investigaţia, interviul e.t.c. Multe dintre aceste metode alternative de evaluare sunt
aplicabile şi în învăţământul preşcolar.
În activitatea desfăşurată cu preşcolarii am căutat de fiecare dată să utilizez
demersul evaluativ cel mai potrivit, convinsă fiind că numai apelând la o varietate de
metode de evaluare îmi pot forma o imagine cât mai corectă asupra progreselor atinse
de fiecare copil şi numai astfel pot folosi rezultatele evaluării într-un mod constructiv
având drept urmare revizuirea actului didactic.
PORTOFOLIUL numit în multe materiale de specialitate “cartea de vizită” a
copilului este un instrument evaluativ care permite educatoarei, şi nu numai, să
urmărească progresul copilului în plan cognitiv, atitudinal şi comportamental pe
parcursul unui interval de timp mai îndelungat ( un semestru, un an şcolar,sau chiar pe
parcursul perioadei preşcolare).
Structurat sub forma unei mape deschise în care în permanenţă se mai poate
adăuga ceva, portofoliul este un element flexibil de evaluare care permite fiecărui copil
să lucreze în ritmul său propriu, să-şi pună în valoare toate calităţile cu care este
înzestrat.
 Scopul principal al portofoliului nu vizeză numai evaluarea , ci mai ales urmăreşte
stimularea învăţării, notă dată de implicarea directă a copiilor în alcătuirea portofoliilor.
În activităţile desfăşurate cu preşcolarii utilizez frecvent portofoliul. Ilustrative sunt
portofoliile alcătuite pentru activităţile artistico-plastice. Cu prilejul evaluării acestor
portofolii copiii sunt puşi în situaţia de a se autoevalua, manifestă dorinţa de a completa
anumite materiale, sesizează cu uşurinţă progresele făcute, au posibilitatea de a-şi
prezenta lucrările care compun portofoliul. Urmărind atent copilul eu am prilejul de a
observa atitudinea copilului faţă de propria muncă, mă folosesc de ocazie pentru a-i
lăuda reuşitele şi încerc să-i atrag atenţia asupra unor lucruri care necesită îmbunătăţiri.
Sprijinindu-mă pe elementele pozitive, cultiv copiilor sentimentul de încredere în forţele
proprii, determinându-i astfel să se mobilizeze în vederea realizării unor lucrări mai
reuşite.
Un exemplu elocvent pentru un portofoliu de grup este cel destinat activităţilor
ecologice. Împreună cu „ecoprichindeii” de la grupa pe care o conduc ne-am propus
alcătuirea portofoliului „Ecoprichindeii în acţiune”. În acest portofoliu de grup se găsesc
lucrări reprezentative pentru activităţile ecologice desfăşurate pe parcursul derulării
proiectului „Grădiniţa mea râde sub soare.” Poze din timpul activităţilor ecologice,
îndemnuri ecologice, imnul eco, desene, picture şi aplicaţii cu temă ecologică, diplome
obţinute la finele unor concursuri, imagini din timpul unor serbări cu temă eco, file de
ierbar - sunt elementele care compun acest remember al activităţilor ecologice. Acest
portofoliul de grup oferă copiilor prilejul de a-şi exprima opiniile faţă de situaţii ce impun
decizii cu caracter ecologic, un imbold pentru activităţile viitoare şi posibilitatea de
evaluare a activităţilor desfăşurate pe parcursul derulării proiectului.
Portofoliul nu este numai o metodă alternativă de evaluare a copilului ci, poate fi
ilustrativ pentru crearea unei imagini pozitive asupra unei grupe sau a unei grădiniţe. Cu
prichindeii grupei mari lucrăm la alcătuirea portofoliului grupei. Prezentat sub forma unei
mape , portofoliul grupei cuprinde lucrări reprezentative şi reuşite, poze din timpul unor
activităţi mai deosebite, cât şi din timpul unor activităţi extracurriculare ( excursii,
concursuri, activităţi socio-umanitare), de asemenea cuprinde mostre de lucrări care au
necesitat cooperarea între doi sau mai mulţi copii din grupă, diferite observaţii făcute de
către copii privind modul în care au interacţionat în timpul unor activităţi desfăşurate pe
grupe sau în perechi.
Aranjate în ordine cronologică, materialele din componenţa portofoliului de grup
evidenţiază progresele copiilor, punctele tari ale activităţilor desfăşurate şi analiza lor
este un prilej pentru stabilirea unor obiective noi de învăţare şi deprinderi sociale pe care
şi le propun copiii grupei.
Portofoliul este o metodă de evaluare la care apelez în activitatea cu preşcolarii
deoarece:
 oferă o privire de ansamblu asupra copilului şi a activităţii desfăşurate de acesta
în grădiniţă;
 are un grad sporit de adaptabilitate la specificul diferitelor categorii de activitate,
a condiţiilor existente în grupă, a particularităţilor copilului preşcolar;
 cuprinde în actul evaluării unele lucrări realizate de copii care în mod obişnuit nu
ar fi avute în vedere;
 încurajează copiii în exprimarea personală,îi determină să se angajeze în
activitate mai activ ,îi motivează pentru realizarea unor lucrări care să- i reprezinte;
 implică direct copiii în actul evaluator determinându-i să fie mai interesaţi de
rezultatele evaluării;
 dezvoltă capacitatea copiilor de autoevaluare;
 poate fi utilizat cu succes în activitatea cu părinţii.
PROIECTUL- recomandat atât ca modalitate de învăţare, cât şi ca metodă de
evaluare este o activitate amplă ce se derulează pe parcursul câtorva zile sau
săptămâni şi oferă copiilor prilejul de a se afla într-o situaţie autentică de cercetare.
 Concentrat pe efortul voit al copilului, pe înţelegerea subiectului în toată
amploarea lui , proiectul asigură o învăţare activă, oferă posibilitatea copiilor de a arăta
ce ştiu, dar mai ales ceea ce ştiu să facă, să-şi pună în valoare anumite capacităţi. Prin
această metodă copiii intră direct în contact cu realitatea ,iar procesele, fenomenele,
obiectele sunt investigate în dimensiunile şi caracteristicile lor reale, aşa cum se
manifestă în realitate.
Ca metodă de evaluare, proiectul este un instrument prognostic întrucât pe
parcursul derulării lui putem aprecia măsura în care copilul are anumite aptitudini care-i
pot permite obţinerea în viitor a unor performanţe, şi o valoare diagnostică fiind un bun
prilej de testare şi verificare a capacităţilor intelectuale, de depistare a lacunelor şi a
greşelilor.
În ultimii ani proiectul se bucură apreciere şi este mult utilizat în învăţământul
preşcolar. Pornind de la ideea potrivit căreia activitatea de grup este stimulativă şi din
dorinţa de a crea copiilor oportunitatea de a dezvolta o învăţare activă, extinsă până la
limitele pe care şi le stabileşte copilul şi bazându-mă pe interesul manifestat de copii
pentru anumite subiecte am desfăşurat cu preşcolarii proiecte cu teme variate : ”Ploaia”,
”Pâinea”, ”Frunza”, ”Trenul”, „Animalele din junglă”, „Apa”, „Flori de toamnă”, „ Cu ce
plecăm în călătorie”, „Cartea”, “Povestea sticlei”.
Pe parcursul derulării proiectelor toţi copiii s-au implicat activ în sarcina de lucru,
au procurat imagini, materiale, cărţi, au cerut sprijinul părinţilor pentru îmbogăţirea sferei
de cunoştinţelor,învăţarea de versuri, ghicitori, crearea de scurte povestiri . Implicarea
fiecărui copil în derularea proiectului este urmare a interesului manifestat de către copii
pentru realizarea demersului colectiv lucru asigurat prin desfăşurarea unor activităţi şi
jocuri care să menţină treaz interesul copiilor pentru tema proiectului.
În procesul de evaluare am avut în vedere nu numai produsele finale, ci însuşi
desfăşurarea procesului de învăţare a constituit pentru mine ca educator un veritabil
prilej de a observa copiii în timp ce lucrează, de a urmări relaţiile de colaborare stabilite
între copii în timpul lucrului. Toate etapele derulării proiectului sunt importante şi pot
implica absolut toţi copiii. Din păcate suntem încă tentaţi să ne centrăm atenţia pe
produsele finale ale activităţii copilului, să judecăm valoarea unei activităţi după calitatea
produsului final , când de fapt adevărata valoare a muncii unui copil stă în ceea ce a
învăţat prin ea.
Pentru a argumenta afirmaţia potrivit căreia proiectul este o metodă cu un real
potenţial formator, superior altor metode de evaluare pot aduce următoarele argumente:
copiii sunt implicaţi activ în procesul de învăţare, îşi construiesc învăţarea prin operarea
cu idei,cunoştinţe şi concepţii pe care le posedă deja, învaţă prin cooperare,
interacţionând unii cu ceilalţi, sunt încurajaţi să se exprime liber, dar să manifeste
respect pentru opinia celuilalt. Deoarece sunt antrenaţi în procurarea materialelor,în
colectarea şi analiza datelor copiii devin mai responsabili, au mai multă încredere în
forţele proprii, au şansa de a-şi planifica propriile activităţi şi au prilejul de a se bucura
de finalitatea activităţii desfăşurate.
STUDIU DE CAZ este o metodă care urmăreşte evaluarea capacităţii copiilor de
a analiza, înţelege şi interpreta anumite evenimente sau fenomene .
Această metodă poate fi utilizată cu succes şi în învăţământul preşcolar, îndeosebi la
grupele mari, deşi aparent pare un proces prea greu pentru această vârstă.
În munca desfăşurată cu preşcolarii urmăresc să-i deprind de mici să observe şi
să analizeze situaţiile sau fenomenele supuse atenţiei, să asculte şi să accepte
schimbul de opinii, să participe activ la analiza unei situaţii problemă. Prezentat sub
forma unei povestiri,a unei întâmplări aparent veridice sau chiar a unei situaţii reale,
cazul supus analizei şi dezbaterii determină copiii să se manifeste critic faţă de o situaţie
dată. A-i învăţa pe copii să gândească critic înseamnă a-i învăţa să gândească
democratic şi multicauzal, ceea ce-i va face să caute soluţii multiple la situaţiile variate
în care se vor găsi.
 “Ce a greşit Ionel”, „Aventurile lui Gigel”, „Întâmplarea din poiană”, „După faptă şi
răsplată”, „Minciuna are picioare scurte”, „Despre prieteni şi prietenie” sunt temele unor
activităţi de educaţie pentru societate care solicită copiii să analizeze situaţiile supuse
atenţiei, să asculte şi să accepte schimbul de idei, să se manifeste spontan, fără teamă
de reacţiile celor din jur. Literatura pentru copii oferă multe texte valoroase, care sunt
audiate cu interes de către copii şi care constituie tot atâtea prilejuri de analiză a unor
situaţii, de formarea unor capacităţi de apreciere.
Toţi copiii, indiferent de dezvoltarea intelectuală, contribuie la elucidarea unei
situaţii,spunându-şi părerea. Urmărind copiii antrenaţi în analiza şi dezbaterea unui caz ,
a unei situaţii mi se oferă prilejul de a-i evalua din cele mai variate puncte de vedere:
gândire, limbaj, interacţiune socială, judecată morală, imaginaţie, creativitate.
EVALUAREA CU AJUTORUL CALCULATORULUI constituie un mijloc modern şi
util în realizarea procesului evaluativ. Deoarece lucrul la calculator este o activitate
foarte îndrăgită de copii poate constitui un prilej de evaluare
care asigură unitate cunoaşterii, depăşind graniţele disciplinelor printr-o abordare
interdisciplinară a conţinuturilor. Aşa cum în viaţa de zi cu zi nu folosim cunoştinţele
disparate, acumulate la anumite discipline şi nu valorificăm capacităţi specifice unei
materii este important să formăm la copii o gândire integratoare. Jucându-se la
calculator jocuri atractive, copilul este pus în situaţia de a aplica în contexte noi şi variate
cunoştinţele acumulate anterior.
Utilizez evaluarea cu ajutorul calculatorului în diferite situaţii: la finele unor
activităţi frontale, în timpul unor jocuri didactice, a activităţilor integrate, în cadrul
activităţilor liber alese şi la activitatea opţională “Prietenul meu calculatorul”. Jocurile: „La
fermă”,”Ne jucăm, matematică învăţăm”, „ Hai la şcoală”, ”Alfabetul”, „Vreau să ştiu” pun
copiii în situaţia de a-şi valorifica cunoştinţele acumulate la diferite arii curriculare
( cunoaşterea mediului, activităţi matematice, educarea limbajului, desen).
Evaluarea cu ajutorul calculatorului are câteva caracteristici: răspunsurile sunt
apreciate cu exactitate, timpul util de lucru este gestionat corect, rezultatele sunt
confirmate sau infirmate imediat,există posibilitatea abordării unui subiect printr-un joc,
dar cu nivel diferit de complexitate, fapt ce oferă satisfacţii tuturor copiilor .
METODA R.A.I. (răspunde, aruncă, întreabă) este o metodă deosebit de flexibilă
şi uşor de aplicat în activităţile desfăşurate atât cu preşcolarii mari cât şi cu elevi din
ciclurile superioare. Este un joc simplu de aruncare a unei mingi de la un copil la altul.
Copilul care aruncă mingea pune o întrebare celui care o prinde. Acesta răspunde la
întrebare, apoi aruncă mingea altui coleg şi-i adresează o altă întrebare vizând
conţinutul evaluat.
Furaţi de mirajul jocului, chiar şi cei mai timizi copii acceptă cu plăcere provocarea
acestui joc care, prin caracterul său antrenant, menţine trează atenţia copiilor.
Participanţii iau totul ca pe un joc binevenit la finele unei activităţi de învăţare şi sunt
atraşi de suspansul generat de întrebările neaşteptate şi de exerciţiul de promptitudine
la care îi solicită jocul.
Am utilizat cu succes această metodă de evaluare la grupa pregătitoare la
sfârşitul unor activităţi de cunoaştere a mediului, educare a limbajului, activităţi cu
conţinut matematic.
R.A.I. este în egală măsură o metodă-joc de evaluare dar şi o strategie de învăţare
care reuşeşte să îmbine cu succes competiţia şi colaborarea şi care permite realizarea
unui feed-back rapid.
Metodele de evaluare, fie ele tradiţionale sau moderne au puncte tari şi puncte
slabe. Important este ca educatorul să cunoască aceste metode şi să încerce să aplice
în fiecare moment didactic acel demers evaluativ care se pretează mai bine la situaţia
didactică existentă în vederea asigurării unui progres rapid al fiecărui copil în funcţie de
disponibilităţile proprii.
Opţiunea pentru o anume metodă de evaluare este determinată de vârsta copiilor,
de volumul de cunoştinţe, de categoria de activitate şi,în mod deosebit , de obiectivele
 urmărite.”Perfecţionarea oricărei evaluări provine din adecvarea ei la obiectivele pentru
care este făcută.”(Gemeniene Meyer- 2000)
Evaluarea este o dimensiune esenţială a procesului curricular , ea reprezintă o
practică ce poate fi continuu îmbunătăţită şi diversificată. Metodele complementare de
evaluare sunt doar o alternativă la metodele tradiţionale şi sunt menite să
îmbunătăţească practica evaluativă. Ele accentuează acea dimensiune a acţiunii
evaluative care oferă copiilor variate posibilităţi de a demonstra ceea ce ştiu dar, mai
ales , ceea ce pot să facă cu ceea ce ştiu.
BIBLIOGRAFIE:
1. Neacşu, I.,Stoica, A., Reforma sistemului de evaluare şi de examinare, Bucureşti,
Editura Aramis, 1996.
2. Oprea, Crenguţa, Lăcrămioara, Pedagogie. Alternative metodologice interactive .
Editura Universităţii, Bucureşti, 2003.
3. Radu, I.,T., Evaluarea în procesul didactic, Bucureşti, Editura didactică şi
Pedagogică, 2000.
4. Tomşa, Gheorghe, Psihopedagogie preşcolară şi şcolară, Editura „Coresi”,
Bucureşti, 2005.