EM

Expertize Metalografice

MATERIALE COMPOZITE UTILIZATE IN INDUSTRIA AUTO

– fibra de carbon

Coordonatori:

prof.dr.ing. Corneliu Munteanu

șef lucr.dr.ing. Bogdan Istrate 

Purusniuc
Sebastian
DETIM anul II

1
 -referat-

MATERIALE COMPOZITE – PREZENTARE GENERALĂ

1.1 Proliferarea şi diversificarea materialelor compozite

Materialele compozite au fost folosite cu mult înainte de a fi fost definite (piatra, lemnul, iar
mai târziu, dar cu peste o sută de ani în urmă, betonul).
Au trecut aproape 60 de ani de când materialele plastice armate cu fibre de sticlă au fost
utilizate pentru prima oară datorită calităţilor lor deosebite în comparaţie cu ale materialelor clasice.
Performanţele tot mai înalte cerute structurilor de rezistenţă în general, dar mai ales celor
destinate aeronauticii şi aplicaţiilor militare, impun acestora condiţii foarte severe în timpul
funcţionării.
În general, prioritare sunt considerentele aerodinamice de optimizare funcţională a profilelor
structurilor aeronautice şi satisfacerea condiţiilor restrictive legate de: rezistenţe mecanice
deosebite într-un interval larg de valori ale temperaturii ambientale, vibraţii, rezistenţă la oboseală,
rigiditate, greutate minimă şi fiabilitate maximă.
Ca urmare, apar tot mai frecvent situaţii în care materialele tradiţionale nu pot satisface în
totalitate multitudinea restricţiilor menţionate iar cum configuraţia geometrică a structurilor este în
general impusă, singura pârghie unde se poate acţiona, rămâne cea a utilizării de materiale noi, cu
calităţi deosebite.
Pentru o structură mecanică cu configuraţie geometrică şi condiţii de lucru cunoscute, este
necesar să se proiecteze şi să se realizeze materialul adecvat din care aceasta să fie confecţionată.
Au apărut astfel materialele compozite, care sunt o nouă clasă de materiale ce prezintă o
mare importanţă tehnologică şi ale căror aplicaţii cunosc în prezent o dezvoltare intensă în mai
multe domenii [1].
Materialele compozite fac parte din categoria „noilor materiale” şi sunt create special pentru
a răspunde unor exigenţe deosebite în ceea ce priveşte:
- rezistenţa mecanică şi rigiditatea;
- rezistenţa la coroziune;
- rezistenţa la acţiunea agenţilor chimici;
- greutatea scăzută;
- stabilitatea dimensională;
- rezistenţa la solicitări variabile, la şoc şi la uzură;
- proprietăţile izolatoare şi estetica.

Principalul avantaj al acestor materiale este raportul ridicat între rezistenţa şi greutatea lor volumică.

2
 Figura 1.Consumul de materiale compozite
Fig. 1.1 Consumul de materiale compozite
Aceste caracteristici nu numai că au asigurat utilizarea pe scară din ce în ce mai largă a materialelor
compozite, dar au stimulat cercetările pentru descoperirea unor noi tipuri de materiale compozite cu
proprietăţi îmbunătăţite. Preocupări majore şi realizări de materiale compozite performante există în
toate ţările dezvoltate, ca urmare a dorinţei de a continua procesul de dezvoltare tehnologică, prin
utilizarea unor materiale calitativ superioare şi posibil de realizat prin procedee şi tehnologii
eficiente şi nepoluante. În figura 1.1 se prezintă consumul unor asemenea materiale până în anul
2010, în comparaţie cu materialele clasice ori cu produsele naturale [2]. În Japonia, producţia de
materiale compozite a anului 2002 s-a ridicat la aproximativ trei miliarde de dolari.
Materialele compozite constituie o soluţie tot mai des adoptată în realizarea structurilor
performante, cu aplicabilitate în toate ramurile industriale. Implementarea acestora în diverse
domenii, ca alternative avantajoase ale materialelor clasice, sau pentru obţinerea de noi aplicaţii,
altfel greu sau imposibil de realizat, ridică însă şi o serie de probleme generate de structura deosebit
de complexă a acestora şi de posibilităţile de obţinere, de comportamentul încă insuficient cunoscut
la diverse solicitări.
În toate ţările industrializate, materialele compozite reprezintă un domeniu prioritar, situat în
avangarda procesului continuu de inovare tehnologică.
Apariţia acestor materiale şi utilizarea lor în realizarea unor structuri de rezistenţă a impus
atât determinarea caracteristicilor elastice şi de rezistenţă ale compozitelor, cât şi efectuarea unor
calcule de rezistenţă, diferite (ca mod de realizare) de la un material la altul.
Un interes aparte este acordat, printre altele, determinării deteriorărilor ce pot să apară sub
sarcină, a efectului lor asupra capacităţii portante a structurilor, precum şi analizei comportării
compozitelor în condiţii dificile de lucru (variaţii de temperatură şi umiditate, vibraţii, acţiunea
agenţilor chimici etc). Acestea reprezintă numai o parte din aspectele abordate în ultimul timp de
către cercetătorii în domeniu, multitudinea lucrărilor apărute demonstrând că problemele sunt
departe de a fi rezolvate.

1.2 Clasificarea materialelor compozite

Materialele compozite suscită din partea specialiştilor din cercetare, învăţământ şi producţie
un interes crescând, interesând mai ales comportarea lor în diferite condiţii de exploatare (solicitări
mecanice simple sau complexe şi acţiunea mediului).

Materialele compozite se definesc ca fiind sisteme de corpuri solide, deformabile, obţinute prin
combinaţii la scară macroscopică ale mai multor materiale.

R. M. Jones clasifică materialele compozite astfel [3]:

3
-materiale compozite fibroase, obţinute din materiale sub formă de fibre, introduse într-un material
de bază numit matrice;
-materiale compozite laminate, rezultând din straturi suprapuse din diferite materiale;
-materiale compozite speciale, alcătuite din particule introduse în matrice.

N. Cristescu prezintă o altă clasificare a materialelor compozite [4]:

-materiale compozite armate cu fibre (fibroase) - fibre lungi plasate într-un aranjament prestabilit
sau fibre scurte plasate aleatoriu;
-materiale compozite hibride, alcătuite din mai multe fibre;
-materiale compozite stratificate, realizate din mai multe straturi, lipite între ele;
-materiale compozite armate cu particule.

2 .Fibra de carbon

Figura 2. Fibra de carbon

2.1.Scurta descriere

Fibra de carbon este un material ce consta in fibre extrem de subtiri de diametrui ntre 0.005-0.010
mm si compuse in mare parte din atomi de carbon. Atomii de carbon sunt legati intre ei
formand cristale microscopice, asezate mai mult sau maip utin paralel cu axa longitudinala a fibrei.

Aliniamentul cristalelor face fibra foarte rezistenta raportat la marimea sa.Cateva mii de fibre de
carbon sunt rasucite laolalta pentru a forma un fir, care poate fi folosit ca atare sau tesut intr-o
tesatura. Fibra de carbon are multe modele de tesatura diferite si poate fi folosita impreuna cu o
rasina plastica si asezat ori matritat pentru a forma materiale compozite, cum ar fi plasticul armat cu
fibre de carbon (cunoscut ca"fibra de carbon") in scopul de a oferi un material cu un bun raport
rezistenta/greutate.

4
 Densitatea fibrei de carbon este de asemenea semnificativ mai mica decat densitatea otelului,
facand-o ideala pentru aplicatii in care este necesara o greutate redusa. Proprietatile fibrei de
carbon, cum ar fi elasticitatea mare,greutatea redusa si coeficientul mic de dilatatie/contractie, o
fac foarte des utilizata in aeronautica, inginerie militara/civila si sporturi cu motor, pe langa alte
sporturi. Este totusi relativ costisitoare in comparatie cu materiale similare,de exemplu fibra de
sticla ori plasticul.

Fibra de carbon este foarte rezistenta la alungire si indoire, dar fragila cand este expusa comprimarii
ori socurilor puternice (de exemplu, o bara din fibra de carbon este greu de indoit,dar se va rupe cu
usurinta la lovirea cu un ciocan).

3.Structura si proprietati

Fiecare manunchi de fibre de carbon este un pachet ce contine mii de filamente.Un singur astfel de
filament este un tub subtire cu diametrul de 5-8 microni si consta aproape in totalitate din carbon.
Primele generatii de fibre de carbon(i.e., T300 si AS4) aveau diametrul de 7-8 microni. Generatiile
urmatoare au ajuns la diametrul de aproximativ 5 microni.

In fotografia atasata apar un fir de par uman si o fibra de carbon.

Figura 3. O fibra de carbon in comparatie cu 1 fir de par.Vedere microscopica

Structura atomica a fibrei de carbon este similara cu cea a grafitului, constand in straturi de atomi de
carbon dispuse in forma de hexagon regulat. Diferenta consta in modul in care aceste straturi se
unesc. Grafitul este un material cristalin in care straturile sunt asezate in paralel in mod normal.
Fortele intermoleculare dintre straturi sunt forte Van der Waalsrelativ slabe, conferindu-i grafitului
proprietatile sale de a fi moale si fragil.Depinzand de precursorii folositi in fabricarea fibrei, fibra de
carbon poate fi turbostratica sau grafitica ori poate avea o structura hibrid cu ambele tipuri de
asezare a straturilor. In fibra de carbon turbostratica, straturile de atomide carbon sunt cutate haotic
sau incretite laolalta. Fibrele de carbon derivate din poliacrilonitril sunt turbostratice,pe cand fibrele
derivate din pacura sunt grafitice dupa tratament termic la temperaturi ce depasesc 2200 grade
Celsius.

5
Fibra de carbon ofera o rezistenta la tractiune de 20 de ori mai mare decat cea a titanului

Figura 4. Rezistenta fibrei de carbon in comparative cu titanul

4. Clasificare

In functie de proprietatile mecanice ale fibrelor de carbon, acestea pot fi clasificate in:

 Fibre de Carbon High Modulus (HM sau Tipul I) – fibre cu modul de elasticitate mare
 Fibre de Carbon High Strength (HS sau Tipul II) – fibre cu rezistenta la tractiune ridicata
 Fibre de Carbon Intermediate Modulus (IM sau tipul III)

tractiune tractiune

Figura 5. Capacitatile diferitelor tipuri de fibra de carbon

In functie de temperaturile de piroliza, acestea pot fi clasificate in:

6
  fibre produse la temperatura sub 1500°C
 fibre obtinute la temperature de peste 2500°C

In timpul procesului de piroliza, polimerii precursori organic sunt incalziti la temperature foarte
ridicate, pentru a indeparta toate elementele din structura polimerului, cu exceptia carbonului, fara a
perturba configuratia catenei principale cu atomi de carbon.
Principala conditie pe care trebuie sa o indeplineasca polimerul “precursor” este ca incalzit, sa nu se
topeasca inainte de descompunere. Aceasta conditie este satisfacuta de doi polimeri si anume:
celuloza si poliacrilonitrilul.

Tesatura este una din cele mai raspandite forme in care se pot gasi materialele compozite .

Principalele tipuri de tesaturi de carbon sunt:

Figura 6. Diferite tipuri de tesaturi al fibrei de carbon

a). Plane

Acest mod de tesere utilizeaza o alternanta simpla. Fiecare fir de urzeala trece alternative peste si pe
sub fiecare fir de batatura. Orice tip de fir alcatuit din orice tip de fibra poate fi utilizat pentru o
astfel de tesatura.

Avantajele acestei tesaturi sunt stabilitatea si porozitatea rezonabila.

Ca si dezavantaje se numara draping-ul slab, nivelul inalt de incretire al fibrelor care porvoaca
valori relative joase ale proprietatilor mecanice comparative cu alte tesaturi.

b). Twill

Unul sau mai multe fire de urzeala se tes alternative peste sip e dedesubtul a doua sau mai multe
fibre de batatura, intr-o secventa regulatasi repetata, astfel incat sa se obtina efectul visual al unei
linii diagonal drepte sau intrerupte, pe fata sau chiar pe dosul panzei.

7
Avantaje: datorita incretirii reduse, panza are o suprafata plana si proprietati mecanice mai bune.

c). Satin

Tesatura satin este in principie o tesatura diagonal modificata pentru a produce cateva intersectari
intre urzeala si batatura, pentru a obtine un aspect neted, deoarece punctele de legatura nu sunt
aranjate continuu. Ca rezultat al asimetriei, o fata a panzei are mai multe fire de urzeala, in timp ce
cealalta are mai multe fibre de batatura.

Tesatura crowfoot este o forma de tesatura satin cu diferite zig-zaguri intr-o figura repetata.

Avantaje: tesatura satin conduce la producerea de panze cu greutate mare pe unitatea de suprafata,

foarte netede, cu un bun draping.

Dezavantaje: trebuie avuta grija al asamblarea mai multor straturi ale acestei panze pentru a evita
acumularea de tensiuni in produs datorita efectului asimetric.

5. Utilizarea fibrei de carbon in industria autovehiculelor

Figura 7. Pretul per lb. al fibrei de carbon in timp

O data cu trecerea timpului, dezvoltarea industrieri si ieftinirea materialelor de baza, fibra de carbon
a devenit intre timp din ce in ce mai accesibila, la inceput fiind folosita preponderant in industria
aerospatiala, azi, folosindu-se in mai toate industriile, din care, si cea a autovehiculelor.

In 1980 este construit primul sasiu din fibră de carbon-kevlar de John Barnard, inginer la echipa de

8
Formula 1 McLaren

Figura 8 & 9. Prima caroserie F1 construita integral din fibra de carbon

Figura 9

In 2002 Mercedes McLaren construieste prima caroserie integrala din fibra de carbon pentru
autoturismul de serie SLR McLaren Mercedes

In 2012 la salonul auto de la geneva a fost prezentat noul Lamborghini Aventador cu şasiu şi suspensii
din fibră de carbon realizate prin procedeul RTM, dezvoltat împreună cu Boeing şi cu Universitatea
din Washington

Fibra de carbon a fost introdusa progresiv in industria autovehiculelor, volumul atual folosit fiind
destul de mare.

9
Figura 10. Diferite parti componente ale autovehiculului fabricate de-a lungul timpului din fibra de
carbon

In imaginea de mai sus, sunt prezentate elementele de caroserie, care au fost confectioate din fibra
de carbon din considerente tehnice, care au adus un plus in:

- reducerea greutatii autovehiculului

- cresterea sigurantei pasagerilor
- eficientizarea autovehiculului

Dar, in acelasi timp, fibra de carbon a capatat si un caracter decorative, exprimand un design sport
al autovehiculului.

Cele mai prezente elemente “imbracate” cu fibra de carbon, din interiorul unul autohevicul sunt:

Volanul:

Figura 11. Elemente decorative din fibra de carbon

10
In aceasta poza se pot observa si alte elemente “imbricate” in fibra de carbon:

- schimbatorul de viteze
- padelele de pe volan
- consola centrala
- trimurile

Dupa cum se poate observa, aceste elemente nu aduc o imbunatatire pe partea tehnica a masinii si
sunt doar elemente decorative care exprima caracterul sportiv,premium si unic al autovehiculului.

Bibliografie

 
1. Pavel, R., Contribuţii privind implementarea materialelor compozite în construcţia de maşini,
Teză de doctorat, Bucureşti, 1999
2. Jones, R. M., Mechanics of Composite Materials, Scripta Book, Washington D. C., 1975
3. Cristescu, N., Mecanica materialelor compozite, Vol.1, Universitatea Bucureşti, 1983
4. Geier, M., Duedal, D., Guide practique des materiaux composites, Technique et Documentation
Lavoisier, Paris, 1985
5 Tsai, S. W., Hahn, H. T., Introduction to Composite Materials, Westport, 1980
6 Gay, D., Matériaux composites, Editions Hermes, Paris, 1991
7. Reddy, J. N., Mechanics of Composites Structures, Mc Graw Hill, New York, 1980
8. Wei, J., Zhao, J. H., Three-Dimensional Finite Element Analysis on Interlaminar Stresses of
Symmetric Laminates, Computers and Structures, Vol. 41, nr. 4, 1991
9. Hadăr, A., Structuri din compozite stratificate, Editura Academiei şi Editura AGIR, Bucureşti,
2002
10. https://en.wikipedia.org/
11. https://www.google.ro/

11