Universitatea Politehnica din București

Facultatea de Chimie Aplicata și Știinta Materialelor

Comunicarea paraverbală

Student: Mardale Andreea

Grupa 1121, IC

Profesor îndrumator: Niță Monica

 Cuprins
1. Comunicare definitie
2. Tipuri de comuicare
3. Nivele de comunicare
4. Particularitați și definiții
5. Elementele comunicării pravetbale
 Volumul vocii
 Tonul vocii
 Ritmul vorbirii
 Accentul
 Pauzele in vorbire
 Dicția
 Alte sunete

6. Concluzii
7. Bibliografie
”Oamenii se urăsc pentru că se tem, se tem pentru că nu se cunosc și nu se cunosc
pentru că nu comunică ”

~Martin Luther King~

1.Comunicarea
Comunicarea este un ansamblu de acțiuni care au în comun transmiterea
de informații sub formă de mesaje, știri, semne sau gesturi simbolice, texte scrise
ș.a.m.d. între doi indivizi, numiți interlocutori, sau mai formal, emițător și
receptor. A nu se confunda însă cu aparatele
de comunicație numite emițătorul și receptorul de radio, care folosesc la
comunicațiile la distanță = telecomunicații.

2.Tipuri de comunicare
 directă: atunci când partenerii de comunicare se află față în față, într-un
context situațional comun
 mediată: când, pentru a comunica, partenerii folosesc diverse alte mijloace
de transmitere a mesajului(scrisoarea, telefonul, faxul, rețelele electronice)

Din punctul de vedere al relației dintre emițător și receptor, se poate vorbi

despre:

 comunicare bilaterală: când într-o anumită situație de comunicare

receptorul poate deveni la rândul său emițător(dialog cotidian, emisiuni
interactive la radio sau la televiziune)
 comunicare unilaterală: în cazul în care receptorul nu poate deveni, la
rândul său, emițător, mesajul transmițându-se într-un singur sens(de
exemplu, dinspre ecran sau dinspre scenă spre spectatori).

3. Nivele de comunicare
Comunicarea se realizează pe trei niveluri:
—1. Verbal
—2. Paraverbal
—3. Nonverbal
 Comunicarea paraverbală
4.Particularitați și definiții
Comunicare paraverbală (paralingvistică) se manifestă prin sunete nearticulate,
intonaţie, accentul pus pe cuvinte, timbrul, inflexiunea şi intensitatea vocii,
tonalitatea etc. Acestea contribuie la transmiterea unor semnificaţii suplimentare,
nuanţând mesajul şi facilitând decodarea acestuia. Diferența între comunicarea
verbala și cea pareverbală este exact ca diferența între cititul normal și cititul
'printre rânduri'.

În cazul acestei forme de comunicare canalul utilizat este canalul auditiv.

Informaţia este codificată şi transmisă prin intermediul elementelor prozodice şi
vocale 

În activitatea educativă şi în cea terapeutică, comunicarea de tip paraverbal este
hotărâtoare. Jacques Mehler a demonstrat, de exemplu că dacă în
cazul comunicării cu copilulfoarte mic, vocea mamei este neutră, fără intonaţie,
ea nu stârneşte nici o reacţie, întocmai ca o voce necunoscută.

Comunicarea paraverbală se bazează pe mecanismul de asociere a psihicului

uman.Efectul în acest caz se realizează prin faptul că vorbitorul creează un câmp

comun deinteractiune informații, care ajută să înțelegem partenerul de cealaltă
parte

Trebuie conștientizată importanța și impactul tuturor acestor elemente pentru

claritatea și eficiența comunicării.

Limbajul paraverbal mânuit cu abilitate, mărește eficiența de influentă și control a

celor din jurul nostru, a partenerilor de comunicare. Ceea ce transpare dincolo de
cuvinte, în spatele lor, în subtext și în toate manifestările vocale, posturale si
gestuale legate intim de pronuntarea sau scrierea cuvintelor, reprezinta limbajul
paraverbal
Particularități:

 Caracteristicile vocii
 Particularitățile de pronunție
 Intensitatea vorbirii
 Ritmul și debitul vorbirii
 Pauza

Limbajul paraverbal reprezintă 38% din întregul

proces de comunicare.

Comunicarea paraverbală nu exista, ca formă a

comunicării decât concomitent cu comunicarea
verbală. Din punct de vedere al conținutului
comunicarea paraverbală cât si cea verbală, nu se
pot separa una de cealaltă, același mesaj putând
să își schimbe sensul și semnificația devenind
altceva.

În comunicarea paraverbală trebuie luată în calcul și valorizarea comunicaționala

a multor lucruri cum ar fii tăcerea. Tăcerile pot avea diferite noanțe, pentru că
poate exprima diferite sentimente.

Ca de exemplu:

 Nedumerire
 Vinovație
 Entuziasm
 Oboseala
 Aprobări
 Nelămurire
 Indiferența
 Condmnare
 Pedepsă
 Proteste
5.Elementele comunicării paraverbale
Oferă informații legate de stările afective și atitudinea fată de partenerul de
conversație (entuziasm, oboseală, nervozitate, incertitudine, dezacord...), dar și
informații legate de tema discutată pe care participantul la actul dialogic nu le
pronunță, dar le transmi te prin intermediul indiciilor paraverbali (care pot
modifica semnificația unui mesaj). Astfel , în unele situații, doar elementele
paraverbale distig între o amenințare, o promisiune, un reproș etc.

 Volumul vocii
Prin volumul vocii putem sa fim dominați sau putem
săne lasăm dominați. O persoană cu o voce mai
puternică ne poate induce idee de putere, pe când o
persoana cu o voce moale(slabă) dă impresia de lipsa de
încredere in propriile forțe. Pentru a fii ascultați trebuie
să ne folosim o ptere moderată a vocii pentru a nu
davaloriza persoana sau persoanele cărora le vorbim.

 Tonul vocii
Noanțele de tonalitate reprezintă inalțimea de care ne folosim când pronunțam
cuvintele. Tonul înalt poate să reprezinte o nemulțumire, o stare de nervozitate,
dar poate fi interpretat și ca o invitație la
conflict.

Utilizând un ton ca de copil vei exprima

nesiguranță, lipsa de experiență, iar cel sau cei
cu care vorbești te vor consodera o persoană
fară autoritate, exact ca un copil.
Ritmul si forța respirației sunt esențiale. Corecția volumului trebuie sa țina cont
de mărimea încaperii, de mărimea grupului și de zgomotul de fond.

De aceea de multe ori se spune ca tonul face muzica.

 Ritmul vorbirii
Viteza vorbirii este dată și de ritm, care poate fii mai lent sau mai rapid,calm sau
agitat. De preferat este să pastrăm o linie de mijloc.

Dacă ne folosim de un ritm lent lumea ne poate

cataloga drept oameni leneși, plictisiți sau fără
vlagă- este aproape imposibi transmiterea unui
mesaj sau a unei informații în acest fel. Dacă ne
folosim de un ritm alert putem transmite o stare de
urgență. Ritmul mecanic, ca de robot indică o
persoană disciplinată, cu voință de fier. De acee e
bine sa păstrăm o linie de mijloc in toate.

Dacă vrei să dovedești că ești o persoană echilibrată, vorbește pe un ritm

moderat, cu ușoare fluctuații- acest lucru te va ajuta și în cadrul discursurilor:
pentru a fi ascultat trebuie să variezi puțin ritmul, altfel intervine o stare de platou
ce poate plictisi ușor pe cei care te asculta.

 Accentul
Accentul constituie un rol important în vorbire. Folosindune de accent putem
pune in evidență silabe, cuvinte sau fraze.

Pentru a evideția anumite idei in timpul vorbirii sau intr-un discurs le putem
accentua rostindu-le mai apăsat si trecând puțin mai repede peste ideile mai
puțin importante sau care nu ne avantajează.

Particularitațile de pronunție si accentul ofera date despre mediul de proveniența

al vorbitorului (emițătorului) – urban sau rural, zona geografică. Accentul privește
maniera de a pronunța mai apasat, mai intens sau pe un ton mai înalt o anumită
silaba dintr-un cuvant, dintr-un grup sintactic, acesta având puterea de a schimba
sensul cuvintelor.

 Pauzele in vorbire
Pauzele în vorbire sunt de multe ori mai
eficiente decat cuvintele. Deoarece de
multe ori cu ajutorul lor ne putem exprima
mai bine sentimentele, uimire tristețe
indignare, doar prin câteva secunde de
tăcere. În multe cazuri ceea ce nu este rostit
este înțeles mai bine decât ceea ce este
rostit.

Un moment de tăcere în urma unei întrebari ce iți este adresata, indică

interlocutorului că reflectezi la ceea ce tocmai ți-a spus sau ca faci un mic efort
pentru a-ți aminti ceva.

 Dicția
Arta de a pronunța corect, dicția, putem afirma că este element al paraverbalului
cel mai cunoscut, dar nu neaparat și pus in
practică.Pronunțând cuvintele clar vei fi
perceput ca o persoană competenta și sigura pe
sine. Cu o dicție perfecta șansele sa fii înțeles
greșit sunt foarte mici decât atunci cand nu
avem o dicție perfecta.

Eu sunt de parere că face plăcere să ascultam

persoanele cu dicție bună, poate chiar perfectă. De ce? Pentru că aceste persoane
nu cer mai mult de la noi decât suntem dispuși să dăm: trebuie doar le ascultam,
fară a fi nevoiți să deslușim ceea ce spun!
  Intonația
Intonația cuprinde timbrul și variația inălțimii glasului care transmit emoții,
sentimente și atitudini. Inflexiunile vocii trădeaza faptul că vorbitorul este fericit,
trist, furios, înfricoșat, prietenos, umil sau dictatorial. Vocea îndulcește sau
asprește mesajul verbal. Transforma afirmațiile în întrebări și invers, iar uneori
transforma chiar sensul cuvintelor.

 Alte sunete
Alte sunete (onomatopee, geamat, tipat, mormait, oftat, ras) au rolul de a
completa mesajul verbal acolo unde starile afective sunt prea puternice sau
cuvintele lipsesc momentan.

6.Concluzii
 Elementele paraverbalului constituie adevarate instrumente de dezvoltare
personala prin care poti influenta atitudinea interlocutorilor in favoarea ta.
 Uzând de o voce volubilă, un ton autoritar cu ritm moderat caracterizat de
ușoare variații, accentuând aspectele care te avantajează și pronuntând clar
și cursiv vei dirija situația în direcția dorită, fara eforturi suplimentare.
 Tonul vocii, ritmul dar si dictia intr un spectacol de teatru radiofonic ajuta la
intelegerea mai bine a informatiei pe care vrei sa o transimiti. Avand in
vedere ca actiunea se petrece la radio
7.Bibliografie
1.Coman Alina Tehnici de comunicare,Editura CH Beck, București, 2008

2.Ștefan Vladuțescu- Concepte si noțiuni de comunicare si teoria mesajului,

Editura Sitech, București, 2009

3. http//aimee.ro/comunicare/comunicarea+paraverbala+sau+mesajul+din+spate
le+cuvintelor.html

4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Comunicare

5. https://biblioteca.regielive.ro/referate/psihopedagogie/tipuri-de-comunicare-
verbala-paraverbala-nonverbala-244178.html