20.

Conceperea planului de tratament orientat asupra

problemelor pacientului.stadializarea etapelor terapeutice.stabilirea priorităților.
Prezentarea planului de tratament pacientului.obținerea acordului pacientului.

CONCEPEREA PLANULUI DE TRATAMENT ORIENTAT ASUPRA PROBLEMELOR PACIENTULUI

✓ Marea diversitate a situațiilor clinice ce se creează în abordarea bolnavilor din punct de vedere al stării lor
generale impune o manieră individualizată de lucru, cu acordarea de priorități în pregătirea pentru terapia
conjunctă.

✓ În cadrul pregătirii generale, o atenție deosebită o acordăm pregătirii psihice. Din acest punct de vedere,
situațile clinice sunt foarte variate. Bolnavi ce se prezintă la stomatolog pot fi fără afecțiuni psihice, cu
uşoare psihoze sau cu suferințe grave sub forma psihopatilor latente.

✓ Dacă în primele două cazuri pregatirea psihică o poate efectua singur, în cea de a doua situație medicul
stomatolog apelează la sprijinul psihiatrului.

✓ Sunt și cazuri când starea generală a bolnavului contraindică sau temporizează terapia protetică.

✓ Contraindicațiile absolute apar numai în situații cu totul deosebite. Ele sunt reprezentate de infarctul
miocardic acut mai recent de 6 luni și de leucemia acută, afecțiuni generale care contraindică absolut
taratamentul stomatologic.

✓ Contraindicațiile temporare, mai precis situațiile de temporizare a terapiei protetice până la stabilizarea
stării generale, sunt mai frecvente şi pot apărea în cazul bolilor acute, cronice şi degenerativ proliferative.

✓ Tratamentul disfuncțiilor sistemului stomatognat constituie o etapă de importanță fundamentală, urmărind

refacerea echilibrului biologic, morfologic și funcțional pierdut

✓ Din această cauză, tratamentul disfuncțiilor sistemului stomatognat urmăreşte în primul rând reechilibrarea
psihică, relaxarea musculară, tratamentul durerii, repoziționarea mandibulo-craniană, reechilibrarea
ocluzo-articulară etc.; utilizând metode medicamentoase, fizioterapice, protetice, chirurgicale.

STADIALIZAREA ETAPELOR TERAPEUTICE. STABILIREA PRIORITĂȚILOR.

PREZENTAREA PLANULUI DE TRATAMENT PACIENTULUI.

A.Pregătirea nespecifică (preprotetică)

✓ Cuprinde ansamblul de măsuri necesare pentru igienizarea şi asanarea cavități orale.

✓ Ca o primă atitudine terapeutică, obligatorie în cadrul acestei etape preprotetice, o reprezinta igienizarea
și detartrajul, chiar dacă nu există o afectare parodontală.

✓ Igienizarea cavității orale se va efectua de către medic şi asistenta medicală, bolnavul continuând-o în
conformitate cu regulile și indicațiile primite în cadrul educației sanitare.

Suportul odontal

✓ Decelarea plăcil bacteriene dentare și verificarea calitați igienizari, cu ajutorul revelatorilor de placa şi testul
Snyder, trebuie să se realizeze în etapa de educație sanitară (care trebuie să insoțească toate etapele
 planului de tratament), când pacientul este conștientizat asupra stări de igienă pe care o prezintă și asupra
tehnicilor de periaj pe care trebuie să le realizeze.

✓ Detartrajul trebuie efectuat cu minuțiozitate, urmărind îndepărtarea factorilor de iritație parodontală

locală și urmărind evidențierea zonei cervicale a dinților.

✓ În paralel cu etapa de igienizare și detartraj, se procedează la eliminarea celorlalți factori de iritație

parodontală: tratamentul leziunilor de colet, îndepărtarea obturațiilor debordante, îndepărtarea
restaurărilor fixe incorect adaptate.

✓ Concomitent, se vor realiza toate tratamentele coronare simple şi complicate, în funcție de forma lor
anatomo-clinică.

Suportul parodontal

✓ Rezecția apicală reprezintă o tehnică ce se poate aplica atât la nivelul dinților monoradiculari, cât și
pluriradiculari, fiind diferită în funcție de gradul de dificultate a acestor situații clinice. Ea poate fi realizată:

o pe un suport odonto-parodontal pe care s-a realizat în prealabil obturația endodontică corectă și

completă la care persistă un proces periapical care nu s-a resorbit pe parcursul etapelor
intermediare de tratament;

o atunci când obturația nu corespunde din punctul de vedere al etanșeității şi procesele periapicale
persistă;

o atunci când procesele apicale sunt situate pe dinți neobturați sau obturați incomplet, la care se
asociază și o incrustație corono-radiculară care nu poate fi îndepărtată sau când există corpi străini
pe canalele radiculare şi se doreşte conservarea dintelui pe arcadã (ace rupte pe canal, denticuli).

✓ Hemisecționarea (premolarizarea) această tehnică constă în separarea rădăcinilor, realizând o secțiune

coronară a dintelui pentru a transforma spațiul interradicular inaccesibil în spațiu interdentar controlabil.
Dintele este apoi restaurat sub forma a două unități odonto- parodontale monoradiculare identice. Această
tehnică se adresează în special molarilor mandibulari.

✓ Amputarea radiculară: rădăcina cea mai afectată este separată de partea coronară a dintelui. Coroana
dintelui rămâne intactă și nu necesită restaurarea.

✓ Amputarea corono-radiculară constă în eliminarea unei rădăcini cu partea coronară corespondentă. Apoi
se realizează o restaurare protetică respectând formele conturului radicular şi permițând controlul plăcii.
Practicianul trebuie să se asigure de tratamentul endodontic prealabil.

✓ Hiperplaziile gingivale se tratează chirurgical când persistă după tratamentul inflamației.

B.Pregărirea specifică (proprotetică)

✓ Reprezintă ansamblul terapilor adresate structurilor dure şi moi, destinate pregătirii suportului odontal,
parodonțiului, cu scopul de a favoriza realizarea și integrarea restaurărilor protetice.

Dinții pilieri și suportul lor parodontal

✓ Tratamentul leziunilor odontale simple și complicate: Tratamentul acestor leziuni se adresează pierderilor
de substanță amelo-dentinară existente la nivelul dinților pilieri. În funcție de profunzimea acestora,
tratamentul se poate realiza în etape diferite:
 ➢ în cazul leziunilor superficiale, acestea vor fi desființate în timpul preparării substructurilor
organice;

➢ în cazul cavităților medii, se începe prepararea cavității încă din etapa preprotetică și se obturează
provizoriu, astfel încât, în etapa proprotetică se reevaluează cavitatea restantă urmând obturarea
definitivă sau folosirea ei ca retenție suplimentară;

➢ în cazul cavităților profunde se impune o evaluare exactă a distanței față de camera pulpară,
impunându-se, atunci când este necesar, efectuarea pulpectomiei.

✓ Depulparea in scop protetic: Există o serie de situații care impun depulparea dinților stâlpi:

➢ volum coronar redus al dinților ce vor fi acoperiți prin CMMC, sau metalo-compozite, coroane
total ceramice sau total compozite;

➢ modificari ale axului de implantare ce nu coincid cu axul de inserție al punții dentare (versii,
rotații);

➢ modificări de poziție de tipul translațiilor ce duc, uneori, chiar la amputarea coronară;

➢ modificari de poziție în sens vertical, de tipul extruziilor și egresiilor ce impun aducerea la nivelul
planului de ocluzie prin sacrificiu mare de țesut amelo-dentinar, făcând obligatorie depulparea
acestor dinți.

✓ Necesitatea depulpării substructurilor organice trebuie sa fie foarte riguros stabilită, pe baza examenului
clinic şi radiografic, încă din etapa premergatoare preparării dinților stâlpi.

Redreasarea ortodontică a dinților stâlpi

✓ Pentru a se evita sacrificiile ample de substanță amelo-dentinară, depulpările și chiar extracțiile, se impun
corectări ale poziției dinților stâlpi prin tratamente ortodontice.

Chirurgie corectivă parodontală și rtg

✓ Aceste intervenții acoperă un ansamblu de tehnici exclusiv chirurgicale care vizează restaurarea țesuturilor
parodontale din jurul dinților pentru a reabilita limitele cervicale supragingivale sau pentru mărirea înălțimii
coronare în vederea ameliorării retenției.

✓ Când restaurarea, de orice tip ar fi ea, încalcă spațiul biologic, e necesar să se recreeze un spațiu suficient
între limita cervicală a restaurării și creasta osoasă.

✓ Aceasta se poate realiza fie în detrimentul osului alveolar prin osteotomie-osteoplastie, fie provocând o
egresie forțată a rădăcinii.

Gingivectomia

✓ Gingivectomia are ca scop să degajeze limitele leziunii dentare pentru a permite restaurarea, precum și să
situeze marginea gingivală la un nivel mai apical, dar tot fiziologic, atunci când înălțimea gingiei ataşate este
suficientă și limitele fracturii sau ale pierderii de substanță sunt supra-crestale, adică la mai mult de 2 mm
deasupra osului, în scopul de a respecta spațiul biologic necesar pentru buna sănătate a parodonțiului.

OBȚINEREA ACORDULUI PACIENTULUI- presupune: niste imagini..