II.

ELEMENTE DE MECANICĂ CLASICĂ

2. DINAMICA PUNCULUI MATERIAL
2.1. Principiile mecanicii clasice
Dinamica abordează studiul mişcărilor mecanice luând în considerare cauzele care duc la
modificarea în timp a poziţiilor , vitezelor şi acceleraţiilor sistemelor mecanice. Caracteristicile
esenţiale al mecanicii clasice sunt exprimate prin axiomele sau principii enuntate de catre Isaac
Newton in lucrarea "Philosophie naturalis principia mathematica" / ”Principiile matematice
ale filosofiei naturale “ – 1687:
2.1.1. Primul principiu sau principiul inertiei
ENUNT: Orice corp îşi menţine starea de repaus sau de mişcare rectilinie
uniformă atât timp cât asupra sa nu acţionează alte forţe sau suma forţelor care
acţionează asupra sa este nulă.
Acest principiu introduce notiunea de inertie, ca si proprietate a corpurilor de a se opune actiunii
altor corpuri. Masura inertiei corpurilor este masa inertiala, numeric egala cu masa gravifica
2.1.2. Principiul al 2-lea sau principiul fundamental
Acest principiu introduce notiune de forta, ca masura a interactiunii dintre corpuri.
- statice (de deformare sau echilibrare)
Efectele fortelor pot fi:
- dinamice (de modificare a starii de miscare, deci a vitezei)

ENUNT: O forţă F ce acţionează asupra unui corp de masă m îi imprimă acestuia o

acceleraţie direct proportionala cu forta si invers proportionala cu masa acestuia:
  
F 
a F  ma F m
dv

d
mv   dp
m dt dt dt
 
unde p  m v reprezinta inpulsul corpului
II. ELEMENTE DE MECANICĂ CLASICĂ

2.1.3. Principiul al 3-lea sau principiul actiunilor reciproce:

ENUNT: Când un corp „i” acţionează asupra altui corp „j” cu o forţă Fij numită
forţă de acţiune, cel de-al doilea corp acţionează şi el asupra primului cu o forţă
F ji numită forţă de reacţiune, de aceeaşi mărime şi de aceeaşi direcţie, dar de
sens contrar, adică Fj i Fi j
Fj i   Fi j
2.1.4. Principiul independentei actiunii fortelor:
ENUNT: Dacă mai multe forţe (i = 1, 2, ..., n) acţionează în acelaşi timp asupra unui
corp de masă m, fiecare dintre respectivele forţe produce propria sa acceleraţie, în
mod independent de prezenţa celorlalte forţe, acceleraţia rezultantă fiind egala cu
suma vectorială a acceleraţiilor individuale.

 Fi  mai  F  m ai
  a   ai
F  F 
i i
i

  F  ma
II. ELEMENTE DE MECANICĂ CLASICĂ
2.2. Transformările lui Galilei şi principiul relativităţii clasice
Consideram sistemul de referinta inertial fix S si un
sistem de referinta inertial S’ in miscare uniforma cu viteza
fata de sistemul S.
Transformarile Galilei sunt transformarile de coordonate,
timp, viteza si acceleratie la trecerea de la un sistem de
referinta inertial la altul:
(1)
(2)
(3)
(4)
Deoarece in mecanica clasica masa corpurilor este aceeasi in orice sistem de referinta rezulta
(5)
Fortele fiind aceleasi in orice sistem de referinta inertial se poate enunta principiului relativitatii clasice:
“Principiile si prin urmare legile mecanicii newtoniene (clasice) sunt aceleaşi în
toate sistemele de referinţă inerţiale deci, sunt invariante la transformările Galilei,
adică sunt Galilei - invariante sau G - invariante"
sau:
“Fenomenele mecanice decurg la fel în toate sistemele de referinţă inerţiale"
Rezultă că, din punct de vedere al fenomenelor mecanice, toate sistemele de
referinţă inerţiale sunt absolut echivalente. Într-adevăr, nici o experienţă mecanică
efectuată în interiorul unui laborator nu ne permite să determinăm mişcarea sa rectilinie
faţă de stelele fixe.
II. ELEMENTE DE MECANICĂ CLASICĂ
2.3. Teoreme şi legi de conservare
2.3.1. Teorema şi legea conservării impulsului
- Impulsul unui punct material se defineste ca fiind produsul dintre masa acestuia
şi vectorul viteză, adică  
p  mv
a) Teorema impulsului
 dp  
- forma diferentiala: dp
F F
dt dt
"Viteza de variaţie momentană a impulsului unui punct material este egală cu forţa
rezultantă ce acţionează asupra punctului material în momentul respectiv"
- forma integrala:  2 
t
   2
p  p2  p1   dp   Fdt
1 t1
 t2

unde marimea 1,2  dt se numeste impuls al fortei
H  F
"Variaţia impulsului unui
t1 punct material în intervalul de timp de la t1 la t2 este egal cu
impulsul forţei rezultante ce acţionează asupra punctului material în acest interval de
timp"
b) Legea de conservare a impulsului: “Impulsul unui punct material izolat se

conservă".   
Din F  0  dp / dt  0 sau p  0, ceea ce implica p  const .
II. ELEMENTE DE MECANICĂ CLASICĂ
2.3.2. Teorema şi legea conservării momentului cinetic
Prin definiţie, “Momentul cinetic al unui punct material, în raport cu un punct fix numit
pol, este un vector egal cu produsul vectorial dintre vectorul de poziţie al punctului
material în raport cu acel pol şi impulsul punctului material” (Fig.1).
    
L  r  p  r  mv

L  L  rp sin   rmv sin 
a)Teorema momentului cinetic
  
dL d   dr   dp  
 r  p    pr  r F
dt dt dt dt Fig. 1

  
unde M  r F
reprezinta momentul fortei rezultante in raport cu polul O:

“Momentul unei forţe, în raport cu un pol este egal

cu produsul vectorial dintre vectorul de poziţie al
punctului de aplicaţie al forţei în raport cu acel pol
şi forţa respectivă” (Fig.2).
Fig.2
II. ELEMENTE DE MECANICĂ CLASICĂ
- forma diferenţială:
 “Viteza de variaţie a momentului cinetic al unui punct material în
dL 
 M raport cu un pol este egală cu momentul , în raport cu acel pol, al
dt forţei rezultante ce acţionează asupra punctului material.”

- forma integrala:
   (2)
 
( t2 )

L  L2  L1   dL 
(1)
 Mdt
( t1 )

 ( t2 )

unde K12   Mdt se numeste impuls al momentului fortei
( t1 )

"Variaţia momentului cinetic al unui punct material în intervalul de timp de la t1 la t2

este egal cu impulsul momentului forţei rezultante ce acţionează asupra punctului
material în acest interval de timp"

b) Legea de conservare a momentului cinetic :

“Momentul cinetic al unui punct material izolat se conservă".
 
Din F  0  M  0 si K12  0
 
Re zulta dL / dt  0 respectiv L  0,ceea ce implica L  const .
II. ELEMENTE DE MECANICĂ CLASICĂ
2.3.3. Lucrul mecanic, putere; energie cinetică, teorema energiei cinetice
a) Lucrul mecanic

  
F  const W  Fr cos   Fr

     
F  F ( r )  W  F r dr r2  t2 
 
dr  v dt W1,2   Fdr   Fv dt
r1 t1

b) Putere
W
- puterea medie Pm 
t

- puterea instantanee sau momentană

W W  dr 
P  lim  P  F  Fv
t  0 t dt dt
II. ELEMENTE DE MECANICĂ CLASICĂ
c) Teorema energiei cinetice

d  mv   v2  1 
 W  Fdr  Fvdt  vdt  mvdv  md    d  mv 2 
dt 2 2 

” Energia cinetică a unui punct material este mărimea scalară egală cu semiprodusul
dintre masa şi pătratul vitezei punctului material ”.

1
T mv 2
2
Rezulta r2 t2

dT  Fdr  Fvdt  W si T  T2  T1   Fdr   Fvdt  W12

r1 t1

”Variaţia energiei cinetice a unui punct material în decursul unei deplasări este egală cu
lucrul mecanic efectuat de rezultanta forţelor ce acţionează asupra punctului material în
timpul deplasării respective.”
 II. ELEMENTE DE MECANICĂ CLASICĂ
2.3.4. Energia potenţială şi energia mecanică totală
a) Câmpuri de forţe conservative şi energia potenţială
- In câmpuri de forţe conservative: W1a2 = W1b2, sau W1a2 - W1b2 = 0
W1a2 – W1b2 = W1a2 + W2b1 = 0,
“Lucrul mecanic efectuat de forţele unui câmp conservativ ce acţionează asupra unui punct material, în decursul
deplasării acestuia pe o traiectorie închisă, este nul”:
 
- Energia potentiala (U):
 Fdr  0


  
r
 
dU   Fdr  W U ( r )    Fdr
r0

“ Energia potenţială într-un punct al unui câmp conservativ de forţe, în care s-a definit
un punct de referinţă (ro pentru care U(ro)=0) este egală cu lucrul mecanic efectuat de
forţele câmpului pentru deplasarea punctului material din punctul de referinţă în
punctul dat,
 luat cu semn schimbat”: U U U
dU   Fdr   Fx dx  Fy dy  Fz dz dU  dx  dy  dz
x y z

      U  U  U   dU
F  i Fx  j Fy  k Fz   i j k ; F  U   grad U   
 x y z  dr
II. ELEMENTE DE MECANICĂ CLASICĂ
b) Energia mecanică totală
Considerăm o deplasare finită a punctului material sub acţiunea unei forţe conservative
r2 
- teorema energiei cinetice: W1,2   Fdr  T  T2  T1
r1

- definiţia energiei potenţiale: W1,2  U  ( U 2  U1 )  U1  U 2

Rezulta

T2  T1  U1  U 2 sau T1  U1  T2  U 2  const.

- Legea conservarii energiei mecanice totale:

” Energia mecanică totală a unui punct material aflat in camp de forte conservative,
calculata ca suma dintre energia cinetică şi energia potenţială a punctului material
se conserva”.

E = T + U = const.