DREPT SOCIETAR ŞI ELEMENTE DE

DREPTUL AFACERILOR

CADRUL LEGAL AL IMM-URILOR

ÎN ROMÂNIA
 2008
CUPRINS:

CAP. I. INTRODUCERE ÎN STUDIUL IMM-URILOR..........................................................4

I.1.MOTIVAŢIA ALEGERII TEMEI...............................................................................4
I.2.IMPORTANŢA STUDIULUI LEGISLATIEI IMM-URILOR...................................5

CAP. II. CADRUL GENERAL..................................................................................................6

II.1.DEFINIREA ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII.......................................7
II.2. ROLUL ŞI IMPORTANŢA IMM-URILOR..........................................................11
II.3. PERSPECTIVELE ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII...........................12
II.4. PROCESUL DE REFORMĂ ŞI DEZVOLTAREA ÎNTREPRINDERILOR MICI
ŞI MIJLOCII.............................................................................................................................15

CAP. III. ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA IMM-URILOR.......................................16

III.1. CARACTERISTICI DISTINCTIVE ALE ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI
MIJLOCII..................................................................................................................................16
III.2. PARTICULARITĂŢIILE MANAGERIALE ALE ÎNTREPRINDERILOR MICI
ŞI MIJLOCII.............................................................................................................................17
III.3. ÎNTREPRINZĂTORUL.........................................................................................19
III.4. PARTICULARITĂŢIILE ORGANIZATORICE..................................................20
III.5. PLANIFICAREA..................................................................................................21

CAP.IV. ÎNTREPRINDERILE MICI ŞI MIJLOCII ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ.............22

IV.1. SEMNIFICAŢIA UE PENTRU ROMÂNIA …………….…...……………..…..22
IV.2. PERSPECTIVELE SECTORULUI IMM-URILOR DIN ROMÂNIA ÎN
CONTEXTUL INTEGRĂRII ÎN STRUCTURILE EUROPENE……………………………27
IV.3. STADIUL TRECERII ROMÂNIEI LA ECONOMIA BAZATĂ PE
CUNOŞTINŢE, ÎN CONTEXTUL EVOLUŢIILOR DIN UNIUNEA EUROPEANĂ……..29
IV.4. STRATEGIA DE DEZVOLTARE PENTRU IMM-URI ÎN PERIOADA
2007-2013 .…………………………………………………………………………………...28

2
CAP. V. LEGISLAŢIA IMM-URILOR..................................................................................29
V.1. EDUCAŢIA ŞI INSTRUIREA ANTREPRENORIALĂ………………………....31
V.2. ÎNFIINŢAREA MAI RAPIDĂ ŞI MAI IEFTINĂ DE NOI ÎNTREPRINDERI…32
V.3. LEGI ŞI REGLEMENTĂRI MAI BUNE ………………………………………..33
V.4. EXISTENTA CALIFICĂRILOR NECESARE …………………………………..34
V.5. EXTINDEREA ACCESULUI ONLINE …………………………………………35
V.6. PIAŢA UNICĂ …………………………………………………………………...36
V.7. FISCALITATEA ŞI ASPECTELE FINANCIARE ………………………………36
V.8. CONSOLIDAREA CAPACITĂŢII TEHNOLOGICE A ÎNTREPRINDERILOR
MICI ………………………………………………………………………………………….37
V.9. SUSŢINEREA MODELELOR DE SUCCES DE E-BUSINESS ŞI A MICILOR
SOCIETĂŢI COMERCIALE DE ÎNALTĂ PERFORMANŢĂ …………………………….37
V.10. DEZVOLTAREA UNEI REPREZENTĂRI MAI BUNE ŞI MAI EFICIENTE A
INTERESELOR ÎNTREPRINDERILOR MICI LA NIVEL NAŢIONAL ………………….38

CAP. VI. CONCLUZII.............................................................................................................39

3
Motto:
"Nu poti invata pe nimeni nimic.
Poti doar sa ajuti oamenii sa descopere."
Galileo Galilei

CAP. I. INTRODUCERE ÎN STUDIUL IMM-URILOR.

I.1.MOTIVAŢIA ALEGERII TEMEI

Cele mai importante argumente referitoare la motivul pentru care am ales să studiem
tema legislaţiei întreprinderilor mici şi mijlocii este faptul că IMM-urile joacă un rol esenţial
în orice economie, fie că ne referim la economia naţională sau la cea a Uniunii Europene, iar
cunoaşterea regulilor şi legilor de înfiinţare, organnizare şi guvernare a acestora este un punct
forte pentru orice individ al societăţii contemporane, cu atât mai mult pentru tinerii
economişti. De asemenea, întreprinderile mici şi mijlocii reprezintă o sursă de abilităţi
antreprenoriale, inovare şi creare de locuri de muncă, iar acestea constituie alte caracteristici
ale IMM-urilor menite să sublinieze importanţa studierii modului lor de reglementare legală.
Este binecunoscut faptul că, în România, de altfel ca şi în multe alte ţări central şi est
europene, trecerea la economia de piaţă a însemnat, în principiu, evoluţia a două componente
sau direcţii: în primul rând, aşa-numitul proces de privatizare, adică transferul dreptului de
proprietate asupra întreprinderilor de la stat la persoane de drept privat, indiferent de metoda
care s-a aplicat, şi în al doilea rând apariţia unor întreprinderi particulare noi, ca rezultat al
unor iniţiative particulare, independente, care au luat naştere ca urmare a schimbărilor
petrecute în unităţile aflate încă în proprietatea statului. Aceste două căi de evoluţie s-au
manifestat mai mult sau mai putin simultan, dar în ritmuri diferite, ambele având însă mari
repercusiuni asupra pieţei muncii. În timp ce privatizarea a dus la reducerea numărului de
locuri de muncă, amplificând astfel şomajul, mai ales pe termen lung, noul sector particular a
creat cea mai mare parte a noilor locuri de muncă.
Având în vedere faptul că majoritatea noilor întreprinderi sunt mici si mijlocii, reiese
că acest sector a absorbit cea mai mare parte a forţei de muncă disponibilizate şi a contribuit,
în acelaşi timp şi la formarea unei noi generaţii de patroni şi de angajati.
Pe lânga meritul de a fi contribuit la apariţia unui sector privat din ce în ce mai puternic, unele
dintre aceste întreprinderi se caracterizează printr-o deosebită flexibilitate şi capacitate de

4
adaptare la nou, manifestându-se ca o forţă motrice remarcabilă a progresului economic în
România.
Modul de formare sau de naştere a acestor întreprinderi este unul destul de
surprinzător. În timp ce eforturile şi resursele se îndreptau spre privatizarea şi restructurarea
întreprinderilor moştenite de la vechiul regim, o ‘revoluţie tăcută’ a avut loc, purtată de mii de
întreprinzători care au luat lucrurile de la zero. Rezultatul acestor iniţiative a fost impresionant
şi a făcut ca mulţi factori de decizie şi instituţii cu rol hotărâtor să reconsidere principiile de
bază ale concepţiilor lor despre reformele economice, şi anume că, în afara reformelor
aplicate de stat de sus în jos şi axate pe privatizare şi pe transferul de proprietate, ar trebui
încurajată şi reforma de jos în sus, axata pe adevăratul spirit întreprinzător, cu încurajarea
unui sector de întreprinderi mici şi mijlocii puternic şi dinamic.
Progresul înregistrat de România în acest sector până la această dată se datorează, fără
îndoială, în mare parte, iniţiativei miilor de mici întreprinzători care şi-au câstigat
credibilitatea luptând în prima linie pe frontul tranziţiei către o economie bazată pe piaţa
liberă.

I.2.IMPORTANŢA STUDIULUI LEGISLATIEI IMM-URILOR

A cunoaşte legislaţia în vigoare şi modul ei de aplicare în orice domeniu de activitate

este un lucru necesar pentru oricine, în special pentru economişti. Sectorul întreprinderilor
mici şi mijlocii prezintă o deosebită importanţă din punct de vedere financiar-contabil,
justificând astfel un studiu legat de practicile specifice de întocmire şi prezentare a situaţiilor
financiare la aceste întreprinderi.
Aşadar, a cunoaşte legile referitoare la modul de formare, organizare, clasificare,
desfiinţare a întreprinderilor mici şi mijlocii este un alt element motivant şi, îndeosebi,
important pentru a studia aceasta temă în profunzime.
Un alt argument puternic în considerarea şi comensurarea importanţei studierii
legislaţiei întreprinderilor mici şi mijlocii îl reprezintă şi numărul impresionant de astfel de
IMM-uri la nivelul Uniunii Europene. Astfel, pe întreg teritoriul Uniunii Europeane extinsă la
27 de tări, există aproximativ 23 de milioane de întreprinderi mici şi mijlocii care asigură în
jur de 75 de milioane de locuri de muncă şi reprezintă 99% din toate întreprinderile.

5
 Aşadar, luând în considerare cele afirmate mai sus, sunt evidente interesul nostru
pentru studiul aceastei teme cât şi pentru importanţa acesteia, iar crearea acestui referat este
aşadar întrutotul şi pe deplin îndreptăţită.

CAP. II. CADRUL GENERAL

Pentru început, considerăm că este necesar să precizăm situaţia IMM-urilor din ţara
noastră raportându-ne la anul 2008. Astfel, în primul rând, anul 2008 este ultimul din
proiectul "Strategia guvernamentală pentru susţinerea dezvoltării întreprinderilor mici şi
mijlocii în perioada 2004-2008".
Rezultalele aplicării acestui proiect sunt deopotriva aşteptate şi îmbucurătoare, şi
anume: productivitatea muncii a crescut de la aprox. 5.000 EUR la 25.000 EUR
per capital; anul 2006 a consemnat cel mai mare numar de IMM-uri active,
aproximativ 463.500, iar pentru 2007 se aşteaptă ca numărul acestora să
fie cu 9,15% mai mare; numărul mediu de salariaţi a crescut în medie cu
0-5%, iar investiţiile cu 6-8%; în fine, volumul exporturilor a crescut
cu 12-15% faţa de anul 2006.
Mai mult, pentru anul 2008 ţării noastre i-au fost alocaţi de către CE fonduri
nerambursabile în valoare de 1,8 mld EUR din care 800 milioane EUR
destinaţi numai categoriei IMM-urilor ceea ce, ca şi o comparaţie, reprezintă aproximativ
40% din volumul de finanţări în leasing la nivelul anului 2007 (aproximativ 4,3 mld EUR).

În plus, valoarea dobânzilor de finanţare (credite bancare, leasing) au

crescut foarte mult încă de la începutul acestui an şi în plus accesul
la finanţări de la bănci din CE cu obţinerea unor valori de dobândă
reduse urmează a fi reglementat tot în acest an.
În CE mai mult de 66% din forţa de muncă activează în sectorul IMM iar acesta este
un indicator foarte important atunci când discutăm despre produse precum: Employers
Liability, Employee Benefits, Retirement Plans, Business Interruption,
Professional Liability, Products Liability, Fleet car şi de ce nu Risk
Management.

6
 Toate aceste informaţii sunt menite să stabilească un cadrul general al situaţiei actuale
a IMM-urilor în România şi pentru a crea o imagine de ansamblu a acestora în contextul
actual al economiei naţionale. Totuşi, în acest moment situaţia se schimbă dat fiind noul
pericol şi noile riscuri aduse de criza economică mondială care începe să afecteze şi România
din ce în ce mai mult. Rezultatele devin tot mai vizibile: este vorba de numeroase concedieri
sau trimiteri în şomaj tehnnic a sute sau chiar mii de angajaţi. În prezent se caută măsuri de
sprijinire activă a sectorului bancar şi a întreprinderilor pentru susţinerea creşterii economice
şi menţinerea locurilor de muncă.

II.1. DEFINIREA ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII

Există o varietate de definiţii alocate de-a lungul timpului acestui concept de

întreprinderi mici şi mijlocii de către diferite organisme naţionale sau europene.
O primă definiţie a IMM-urilor a fost stabilită prin intermediul unei recomandări
adoptate de către Comisia Europeană în 1996, definiţie aplicată pe întreg teritoriul Uniunii
Europene. În data de 6 mai 2003, Comisia a adoptat o nouă recomandare, ţinând seama de
dezvoltarea economică începând cu 1996. Această recomandare a intrat în vigoare în data de 1
ianuarie 2005 şi va fi aplicată tuturor politicilor, programelor şi măsurilor iniţiate de Comisie
pentru IMM. Pentru statele membre, folosirea definiţiei este voluntară, dar Comisia le
recomandă atât lor, cât şi Băncii Europene de Investiţii şi Fondului European de Investiţii, să
o folosească pe scară largă.
În Recomandarea Comisiei Europene se precizează: „Categoria întreprinderilor
micro, mici si mijlocii (IMM) este formată din întreprinderi care angajează mai puţin de 250
de persoane şi care au o cifră de afaceri anuală netă de pâna la 50 de milioane de euro
si/sau deţin active totale de până la 43 de milioane de euro.”
(Fragment din Articolul 2 al anexei din Recomandarea 361/2003/CE)
Având în vedere că majoritatea întreprinderilor europene angajează maxim 6 persoane,
cele mai multe pot fi considerate ca fiind IMM-uri. Această nouă definiţie ia în considerare şi
posibilele relaţii cu alte întreprinderi. În anumite cazuri, aceste relaţii, în special dacă creează
legături financiare semnificative cu alte întreprinderi, pot implica faptul că o anumită
întreprindere nu este IMM.

7
 În legatură cu prima definiţie se impun mai multe precizări şi delimitări. Prima
clarificare vizează termenul de „întreprindere”. În conformitate cu terminologia folosită de
Curtea Europeană de Justiţie în deciziile sale, reprezintă întreprindere „orice entitate angajată
într-o activitate economică, indiferent de forma sa legala”. Prin urmare, persoanele fizice
autorizate, asociaţiile familiale, parteneriatele şi asociaţiile angajate într-o activitate
economică pot fi considerate întreprinderi.
În continuare se impun câteva precizări privind cele trei criterii: numărul mediu de
salariaţi, cifra de afaceri anuală netă şi activele totale.
Mai întâi, trebuie reţinut că, în timp ce respectarea pragului referitor la numărul
mediu de salariaţi este obligatorie, un IMM poate alege între a respecta fie pragul referitor la
cifra de afaceri dintr-un an, fie pe cel referitor la activele totale. Nu este necesară satisfacerea
ambelor criterii şi se poate depăşi unul dintre ele fără pierderea statutului de IMM.
Noua definiţie oferă posibilitatea de alegere între acest criteriu şi cel al activelor totale, care
indică bonitatea unei întreprinderi, pentru a asigura IMM-urilor angajate în diferite tipuri de
activităţi economice un tratament egal (spre exemplu o întreprindere de comerţ şi distribuţie
care are o cifră de afaceri mai mare decât o întreprindere de producţie poate opta pentru cel
de-al doilea criteriu).
În funcţie de dimensiunile acestor trei indicatori se disting trei tipuri de întreprinderi:
• Întreprinderile mijlocii sunt definite ca întreprinderi care au pâna la 250
salariaţi şi realizează o cifră de afaceri anuală netă până la 50 milioane euro sau
deţin active totale de până la 43 milioane de euro.
• Întreprinderile mici sunt definite ca întreprinderi care au până la 49 salariaţi şi
realizează o cifră de afaceri anuală netă sau deţin active totale de până la 10
milioane de euro .
• Micro-întreprinderile sunt definite ca întreprinderi care au până la 9 salariaţi şi
realizează o cifră de afaceri anuală netă sau deţin active totale de până la 2
milioane de euro.
O altă definiţie este aceea conform căreia o întreprindere este "orice entitate angajată
într-o activitate economică, indiferent de forma sa legală". Această formulare reflectă
terminologia folosită de Curtea Europeană de Justiţie în deciziile sale. Fiind inclusă formal în
recomandarea 361/2003/CE, scopul acestei definiţii pentru IMM-uri este acum clar evidenţiat.
Prin urmare, pe lângă societăţile comerciale propriu-zise, şi persoanele fizice autorizate,
asociaţiile familiale, parteneriatele şi asociaţiile angajate într-o activitate economică pot fi

8
considerate întreprinderi. Factorul determinant este activitatea economică, nu forma legală.
În România, definirea IMM-urilor se face în Legea 346/2004 modificată şi completată
de Ordonanţa Guvernului 27/26.01.2006 aprobata prin Legea 175/16.05.2006.
Legea 175/2006 defineşte IMM-urile în stricta concordanţă cu Recomandarea 361/2003/CE a
UE reprezentând de fapt o adoptare a legislaţiei europene în domeniul IMM pe plan naţional.
Conform Legii 175/2006 întreprinderile mici si mijlocii sunt acele întreprinderi care :
„ realizează o cifra de afaceri anuală netă de până la 50 milioane de euro, echivalent în lei, sau
deţin active totale care nu depăşesc echivalentul în lei a 43 milioane de euro, conform ultimei
situaţii financiare aprobate. Prin active totale se înţelege active imobilizate plus active
circulante plus cheltuieli în avans.” Potrivit aceleiaşi legi:
„ Întreprinderile mici şi mijlocii se clasifică, în funcţie de numărul mediu de salariaţi si de
cifra de afaceri anuală netă sau activele totale pe care le deţin, în următoarele categorii:
a) microîntreprinderi – au până la 9 salariaţi şi realizează o cifră de afaceri anuală netă sau
deţin active totale de până la 2 milioane de euro, echivalent în lei;
b) întreprinderi mici – au între 10 şi 49 de salariaţi şi realizează o cifră de afaceri anuală netă
sau deţin active totale de până la 10 milioane de euro, echivalent în lei;
c) întreprinderi mijlocii - au între 50 si 249 de salariaţi şi realizează o cifră de afaceri anuală
netă de până la 50 milioane de euro, echivalent în lei, sau deţin active totale care nu depăşesc
echivalentul în lei a 43 milioane de euro.
Fig. 1 Clasificarea întreprinderilor

9
 Revenind la noua definiţie europeană a IMM-urilor, ‘având în vedere că majoritatea
întreprinderilor europene angajează maxim 6 persoane, cele mai multe pot fi considerate ca
fiind IMM-uri’, se impune precizarea următoare: noua definiţie este rezultatul discuţiilor
dintre Comisie, statele membre, organizaţiile de afaceri şi experţi, precum şi a două consultări
directe pe internet.
Noua definiţie este mai potrivită pentru diferitele categorii de IMM şi ia în considerare
diferitele relaţii dintre întreprinderi, ajută la promovarea inovării şi la dezvoltarea
parteneriatelor, în timp ce se asigură faptul că doar întreprinderile ce au nevoie de ajutor vor fi
ţinta programelor publice.
Unul dintre principalele obiective ale noii definiţii este asigurarea măsurilor de
susţinere pentru acele întreprinderi care chiar au nevoie de acestea. Din această cauză, noua
definiţie introduce metode de calculare a pragurilor financiare şi de personal pentru a obţine o
imagine mai realistă asupra situaţiei economice a unei întreprinderi. Pentru aceasta, a fost
introdusă o distincţie între diferitele tipuri de întreprinderi. Astfel, noua definiţie introduce trei
categorii diferite de întreprinderi : autonome, partenere şi legate. Fiecare corespunde unui tip
de relaţie pe care o întreprindere o poate avea cu altă întreprindere. Această distincţie e
necesară pentru a stabili o imagine clară a situaţiei economice a unei intreprinderi si pentru a
le exclude pe cele care nu sunt IMM-uri autentice.

10
 În general, cele mai multe IMM-uri sunt autonome, având în vedere că fie sunt
complet independente, fie au unul sau mai multe parteneriate de mici dimensiuni (fiecare
mai puţin de 25%) cu alte întreprinderi. Dacă aceste parteneriate sunt sub 50%, relaţia este
una între întreprinderi partenere. Peste acest prag, întreprinderile sunt legate.Noua
definiţie conţine de asemenea măsuri de prevenire a abuzurilor legate de statutul de IMM .
Fig.2 Întreprinderi autonome, legate şi partenere

Au fost oferite instrucţiuni clare privind tratarea relaţiilor specifice dintre IMM-uri şi
alte întreprinderi sau investitori, în ceea ce priveşte calcularea cifrelor financiare şi de
personal. În esenţă, noua definiţie ia în considerare abilitatea IMM-urilor de a apela la ajutor
financiar extern. De exemplu, întreprinderile legate de alte întreprinderi, care dispun de
resurse financiare mai mari s-ar putea situa deasupra pragurilor şi nu ar putea fi calificate ca
IMM-uri.

11
II.2. ROLUL ŞI IMPORTANŢA IMM-URILOR

În România, conform Legii nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi

pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, o entitate se încadrează în
categoria întreprinderilor mici şi mijlocii dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
- să aibă sub 25 angajaţi:
- microîntreprinderi până la 9 salariaţi
- întreprinderi mici între 10 şi 49 salariaţi
- întreprinderi mijlocii între 50 şi 249 salariaţi
- să fie independente faţă de întreprinderile mari, adică să nu aibă ca un asociat sau
acţionar persoane juridice care îndeplinesc cumulativ condiţiile:
- au peste 250 angajaţi
- deţin peste 25 % din capitalul social
- să aibă o cifră de afaceri anuală echivalentă cu până la 8 milioane euro
Întreprinderile mici şi mijlocii se pot constitui în următoarele domenii de activitate:
- în industria prelucrătoare, sub forma fabricilor de încălţăminte, de jucării,
fabricilor pentru produse alimentare
- în construcţii, domeniu în care întreprinderile mici şi mijlocii se pot constitui
pentru construcţii industriale, administrative, de locuinţe
- în comerţul cu ridicata, când IMM-urile acţionează ca intermediare între producţie
şi comerţul cu amănuntul
- în comerţul cu amănuntul, întreprinderile mici şi mijlocii acţionează ca unităţi
independente sau ca lanţuri de magazine
- în domeniul serviciilor se constituie IMM-uri pentru:
- servicii oferite altor entităţi: firme de consulting, agenţii de publicitate
- servicii oferite indivizilor: agenţii de turism, hoteluri, moteluri, restaurante
etc.
Rolul şi importanţa IMM-urilor decurg din următoarele trăsături ale acestora:
- oferă noi locuri de muncă
- favorizează inovarea şi flexibilitatea, adică întreprinderile mici şi mijlocii pentru a
avea succes, trebuie să-şi canalizeze eforturile spre crearea de noi produse şi
servicii

12
 - stimulează concurenţa, adică IMM-urile au un rol în crearea unei economii
sănătoase şi competitive. Ele încurajează concurenţa în ceea ce priveşte preţul,
designul produselor şi eficienţa. Fără existenţa întreprinderii mici şi mijlocii,
firmele mari ar deţine monopolul pe domenii de activitate.
- ajută la bună funcţionare a întreprinderilor mari pentru care prestează diferite
servicii sau produc diferite subansamble, în sensul, că anumite activităţi pot fi mai
bine realizate da către IMM-uri.
- fabrică eficient produse, prestează eficient servicii

II.3. PERSPECTIVELE ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII

IMM-urile concurează un succes în multe domenii de activitate, deci ca atare, putem

aprecia că în viitor şi în economia României, se va accentua importamţa IMM-urilor, cel puţin
din următoarele considerente:
- există o tendinţă de modificare a ponderilor între ramurile economiei naţionale în
favoarea serviciilor (a revenit la modă activitatea de servicii)
- s-au creat organisme, care reprezintă şi apără interesele întreprinderilor mici şi
mijlocii. Ca şi un exemplu: Ministerul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii – ca un
organism guvernamental, Consiliul Naţional al Întreprinderilor Mici şi Mijlocii,
Centrul româno-american pentru promovarea iniţiativei particulare – ca organisme
profesionale, Centrul Român pentru Întreprinderilor Mici şi Mijlocii – ca organism
neguvernamental.
- au apărut şi apar publicaţii de specialitate pentru IMM-uri
- specialiştii în conducerea întreprinderilor mici şi mijlocii sunt pregătiţi
corespunzător specificului acestor firme, prin cursuri universitare şi
postuniversitare

Potrivit Legii nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru

înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, aceste firme beneficiază de
următoarele facilităţi:
- au acces la activele disponibile ale societăţilor comerciale cu capital majoritar de
stat, şi alte regiilor autonome, care sunt obligate să organizeze prima procedură de
achiziţie publică numai pentru IMM-uri

13
 - IMM-urile beneficiază de servicii de informare de asistenţă, consultanţă, cercetare
şi inovare tehnologică în domeniile financiar-bancar, marketing şi management
- guvernul sprijină activitatea de cercetare şi inovare tehnologică desfăşurată de
întreprinderile mici şi mijlocii
- guvernul şi autorităţile publice locale asigură prin sume alocate de la buget,
finanţarea integrală sau parţială a unor programe de pregătire profesională
destinate managerilor şi angajaţilor IMM-urilor
- se acordă facilităţi economico-financiare, bancare şi fiscale

Pot apărea probleme (neajunsuri) în activitatea IMM-urilor, cum ar fi:

- managerii sau conducătorii nu au pregătire necesară pentru a face faţă multiplelor
probleme cu care se confruntă
- problema lipsei resurselor financiare, ceea ce limitează posibilităţile acestor
entităţi privind cumpărarea unor utilaje noi, angajarea unui personal calificat,
motivarea lui în muncă
Specialiştii apreciează că o cauză frecventă, care duce la falimentul IMM-urilor este
insuficienţa resurselor umane.
- deficienţele activităţii de marketing: lipsa de experienţă a managerilor IMM-urilor
face, ca ei să aibă dificultăţi în stabilirea cuantumului cheltuielilor de reclamă, în
cuantificarea eficienţei acţiunilor de reclamă, în identificarea celor mai adecvate
canale de distribuţie a produselor
- dificultăţi în recrutarea unor angajaţi/asociaţi calificaţi, pentru că managerii acestor
firme nu au suficiente cunoştinţe privind identificarea surselor pentru noi angajaţi
şi tehnicile de selecţie necesare
Consecinţele unui faliment al IMM-urilor sunt următoarele:
- pierderea resurselor financiare de către investitori
- efecte psihologice asupra proprietarilor: cei mai în vârstă îşi vor reveni mai greu,
cei tineri vor încerca să înceapă o nouă activitate, deci cheia succesului acestora
fiind abilitatea de a învăţa din greşeli
- consecinţe sociale şi economice: încetarea producerii unor produse/prestării unor
servicii, reducerea numărului de locuri de muncă
Cauzele falimentului pot fi multiple, unele au caracter obiectiv, altele subiectiv, şi au
în vedere următoarele elemente:

14
 - caracteristicile întreprinzătorului: întreprinzătorul este elementul central în
asigurarea succesului firmei.
- abilităţile manageriale: multe firme eşuează ca rezultat direct al managementului
greşit.
- mediul exterior: influenţează direct dezvoltarea şi existenţa IMM-urilor
- resursele entităţii
Specialiştii s-au făcut cercetări privind posibilitatea de previzionare a eşecului
întreprinderilor mici şi mijlocii, şi au construit modele financiare de previziune a eşecului:
- modele univariabile: încearcă să prevadă eşecul studiind nivelul şi tendinţele unui
singur indicator financiar.
Indicatori: raportul dintre fluxul de numerar şi datoria totală, raportul între venitul net
şi activele totale.
- modele multivariabile: combină mai mulţi indicatori, cărora li se aplică ponderi
diferite pentru a obţine un profil mai complet al entităţii: raportul între capitalul
circulant şi activele totale, raportul între valoarea pe piaţă a acţiunilor şi valoarea
contabilă a datoriei totale

II.4. PROCESUL DE REFORMĂ ŞI DEZVOLTAREA ÎNTREPRINDERILOR

MICI ŞI MIJLOCII

În România procesul de reformă s-a desfăşurat pe două coordonate:

- s-a urmărit privatizarea întreprinderilor de stat
- dezvoltarea întreprinderilor mici si mijlocii
În România, unele IMM-uri au evoluat din întreprinderile de stat, care au acţionat în
domeniul vânzărilor cu amănuntul, a alimentaţiei publice şi serviciilor, dar majoritatea sunt
întreprinderi nou create.
În acest proces de reformă au apărut probleme legate de ponderea mică a IMM-urilor
în industrie (risc mai mare), probleme de restructurare, de lipsa subvenţiilor sau insuficienţa
acestora precum şi de slaba dezvoltare sau lipsa unor instrumente de susţinere a IMM-urilor.
Instrumentele de susţinere a întreprinderilor mici şi mijlocii sunt:
- incubatoarele de afaceri – reprezintă un instrument de asistenţă pentru IMM-uri, şi
permite acestora să ajungă într-un stadiu, unde să-şi poată susţine firma din resurse
proprii. Scopul incubatorului de afceri este stimularea şi cultivarea talentului de

15
 întreprinzător, prin oferirea unor servicii şi a unui suport, acestea completând
aptitudinile întreprinzătorului şi determinând creşterea şanselor de succes ale
IMM-urilor.
- agenţiile de consultanţă – au ca surse de finanţare taxele, publicaţiile,
sponsorizările sau sprijinul guvarnamental. Aceste agenţii oferă următoarele tipuri
de servicii: testarea aptitudinilor întreprinzătorului, întocmirea planurilor de
afaceri, oferă informaţii necesare pentru începerea afacerilor, organizarea unor
cursuri de pregătire în domeniul afacerilor.

CAP. III. ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA IMM-URILOR

III.1. CARACTERISTICI DISTINCTIVE ALE ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI

MIJLOCII

IMM-urile formează un univers caracterizat prin diversitate, dinamism şi flexibilitate.

Caracteristicile care diferenţiază intreprinderile mici şi mijlocii de celelalte întrprinderi care
acţionează pe piaţă sunt următorele:
→ Dimensiunea redusă determină un potenţial redus al întreprinderii: determină
imposibilitatea realizării unor economii dimensionale, potenţialul de servire şi de producţie
este mai redus, conduce la limitarea cotei de piaţă deţinută de întreprinderi mici şi mijlocii.
Datorită dimensiunii reduse, întreprinderile mici şi mijlocii acţionează într-o piaţă cu
concurenţă puternică din partea întreprinderilor mari, o cale de a evita acestă concurenţă poate
fi rolul de subcontractant sau rolul de furnizor a întreprinderii mari.
→ Ritmul mare de creare şi faliment: această consecinţă derivă din dimensiunea
intrepriderilor mici şi mijlocii, şi este un factor caredetermină starea de sănătate a unei

16
 economii. Motivele creării unei intreprinderi mici şi mijlocii noi sut foarte variate, iar
dispariţia acestora de pe piaţa are o probabilitate foarte ridicată, indiferent de ramura în car
acţionează.
→ Specializarea întreprinderilor mici şi mijocii: această caracteristică are consecinţe
asupra strategiei de produs. Din cauza dimensiunii reduse, aceste întreprinderi au un
potenţial productiv limitat şi nu pot realiza o gamă largă de produse sau servicii.
→ Ponderea redusă pe piaţă: la întreprinderile mici şi mijlocii intervin probleme în
menţinerea pe piaţă, datorită faptului că fiecare întreprindere luată separat are o poziţie
nesemnificativă pe piaţă şi nu poate să impună preţurilor.
→ Dificultăţi la intrare/ieşire pe piaţă: pentru IMM-uri piaţa cea mai favorabilă şi
convenabilă e aceea cu bariere mai ridicate la intrare şi mai reduse la ieşire, deoarece
această piaţă oferă obţinerea unei căştiguri mai stabile.

III.2. PARTICULARITĂŢIILE MANAGERIALE ALE ÎNTREPRINDERILOR

MICI ŞI MIJLOCII

Esenţa proceselor manageriale, metodele şi tehnicile folosite sunt acelaşi indiferent de

dimensiunea întreprinderilor, de domeniul în care acţionează, respectiv de forma proprietăţii,
iar dimensiunea întreprinderii determină pe plan managerial elemente distinctive pentru
IMM uri comparativ cu întreprinderile mari, care sunt următoarele:
1. Cumularea calităţii de proprietar şi a celui de manager:
Această situaţie apare datorită dimensiunii reduse a întreprinderilor, de specializare şi gama
relativ restrânsă a activităţiilor. Această reunire a funcţiilor prezintă anumite avantaje şi
dezavantaje.
Avantaje:
→ Nivel maxim de motivare
→ Concentrarea informaşiilor, proceselor decizionale la o singură persoană
→ Economisirea resurselor financiare pentru plata unui manager.

17
 Dezavantaje:
→Lipsa pregatirii manageriale
→Lipsa experienţei
→Incapacitatea proprietarului - manager de a acoperii la nivel corespunzător al
competenţei toate activitaţiilor desfăşurate de entitate
2. Funcţia de previziune:
e slab reprezentată, datorită faptului că orizontul de timp vizat este redus. Managerii nu
acordă atenţie strategiei de dezvoltare şi de obicei adoptă strategii de meninere pe piaţă şi/sau
supravieţuire.
La întreprinderile mici şi mijlocii funcţia de previziune consta în: prognoză,
planificare şi programare.
Strategiile adoptate sunt:
→ diversificare a produselor şi serviciilor
→ stabilitate dacă este mulţumită de poziţia sa pe piaţă
→ lichidare dacă are pierderi,
iar pe plan inovaţional strategiile cele mai frecvente sunt:
→ strategia dependentă – în cazul în care desfăşoară activităţi în
calitate de subcontractant
→ strategia de iniţiativă – preluare licenţe
→ strategia defensivă – menţinarea poziţiei dobăndite pe plan
tehnic şi comercial
2. Funcţia de organizare:
Structura organizaţională este cel orgaic, simplu, dând angajaţilor libertate de aţiune,
este caracterizat printr-un număr redus de reguli şi proceduri, în majoritatea cazurilor este
flexibilă. Această forma organizaţională favorizează adaptabilitatea la modificarea pieței.
Personalul este selectat prin criterii subiective, specializările pe posturi sunt relativ scăzute,
pe care favorizează diversificarea activităţiilor fiecărui salariat.
Sistemul informaţional corespunde structurii organizaţionale, este simplu şi deschis,
circulaţia informaţiilor se realizează pe orizontală, liniile ierarhice fiind scurte şi slab
formalizate.
3. Funcţia de antrenare:

18
 Dimensiunea redusă facilitează şi obligă la relaţiile interpersonale ale managerului şi
acest lucru oferă baza exercitării funcţiei de antrenare, influenţarea personalului pentru a
contribui la realizarea obiectivelor întreprinderii.
Aceasta relaţie interpesonală creează premisele unei evaluări eficiente a personaluli,
gradul de implicare şi contribuţia reală a fiecăruia la realizarea obiectivelor propuse.
Motivaţia şi satisfacţia în muncă se asigură prin stimulare bănească, participarea la
luarea deciziilor, şi aprecierea obiectivă a rezultatelor muncii.
4. Funcţia de coordonare:
Dimensiunile reduse ale întreprinderilor facilitează îndeplinirea funcţiei de cooerdonare.
Dimensiuniile reduse ajută la comunicaţiile intense pe verticală şi pe orizontală, timpul
necesar pentru transmiterea informaţiilor se reduce,iar viteza de circuleţie a informaăiilor este
mai mare.
La întreprinderile mici şi mijlocii caracterul mai puţin formalizat al organizării
structrale determină existenţa comunicaţiilor informal, care constau în opinii, păreri, în
dispoziţii, ordine şi informaţii de control.
5. Funcţia de control:
Volumul redus şi dimensiuniile reduse acestuia facilitează controlul, care la
întreprinderile mici şi mijlocii se realizează de către proprietar, fără intermediari. Acest lucru
evită deformarea realităţii. Funcţia de control beneficiază de condiţii favorabile de exercitare,
datorita atribuţiilor de control ale managerului, facilitate de dimensiunea şi de volumulde
activitate a IMM urilor.

III.3. ÎNTREPRINZĂTORUL

Succesul unei întreprinderi depinde de calitatea magagmetului. În cazul IMM

urilor managerul este şi proprietarul, datorita acestui fapt succesul, dezvoltarea şi
supravieţuirea a unei întreprindere mică/mijlocie depinde în mare măsură de abilităţiile
întreprinzătorului.
Întreprinzătorul este un om obiţnuit,care posedă caracter şi motivaţii personale şi care
se află sub influenţa mediului şi educaţiei primite.

19
 Definiţie: Întreprinzătorul este aceea persoana fizică sau juridică care iniţiază
singură sau în asociere o afacere, asumînduşi riscul de a investii capital şi responsabilitatea de
a o conduce şi a o administra.
Caracteristicile întreprinzătorului:
→ Energie şi putere de muncă
→ Abilităţi mentale
→ Cunoştinţe de specialitate
→ Capacitate decizională
→ Abilităţi de comunicare
Prin aceste caracteristici generale putem definii se poate shiţa profilul tipic a
întreprinzătorului de succes. Practic nu există nici o presoană care întruneşte toate
caracteristicileunui astfel de profil, dar ele se regăsesc în personalitatea unei întrerinzător de
succes.
Ca urmare a unei cercetări efectuate de ţări dezvoltate a definit profilul
întreprinzătorului de succes:
→ Un simţ dezvoltat de independenţă
→ Dorinţa de a-şi asuma responsabilităţiile şi de a conduce o afacere
→ Capacitate crescută la efort intens şi de durată
→ Preferinţa pentru afaceri cu risc mediu
→ Reacţie rapidă
→ Decizii propte
→ Organizarea eficientă a timpului de muncă
De regulă întreprinzătorii dispun de cunoştinţe de specialitate dar majoritatea nu au
pregătire în domeniul managmentului şi nu sunt dispuşi să dezvolte cunoştinţele din acest
domeniu.

III.4. PARTICULARITĂŢILE ORGANIZATORICE

Organizarea: poate fi definit ca determinare activitaţii necesare, care trebuie realizată în

vederea obţinerii obiectivelor stabilite, respectiv divizarea activităţiilor pe subactivităţi şi
atribuirea lor unor persoane alături de autoritatea necesară realizării adecvate a lor.

20
 Activităţiile de organizare se supun unor principii/concepte de organizatorice de bază
aplicabile într-o întreprindere mică sau mijlocie, care sunt următoarele:
a) Unitatea de comandă: fiecare angajat trebuie să fie subordonat unui singur şef pentru
realizarea unei sarcini date, şi este important să existe într-o compatibilitate între
responsabilitate şi autoritate.
b) Delegarea: acordarea autorităţii necesare unei angajat pentru a duce la sfărşit o
activitate
c) Descrierea activităţii: precizarea obligaţiilor şi responsabilităţiilor, autorităţii şi a
relaţiilor ce urmază a se stabilii între diferite persoane
d) Extinderea controlului: numărul de angajaţi care trebuie să fie subordonaţi unui
manager
e) Diviziunea muncii: angajaţii să efectueze acele activităţi pentru care ei unt ce mai
potriviţi

Tipuri de structuri organizatorice la IMM uri

a) Organizare după tipuri de activitate:
→ Organizare în linie: fiecare persoană primeşte intrucţiuni şi raportează la un
singur şef .
→ Organizarea în linie şi după funcţii: seamănă cu organizare în linie, persoanele
primesc instrucţiuni de la un singur şef, dar consultă şi cu specialişti în
rezolvarea unei probleme complexe.
b) Organizarea prin gruparea activităţii: activităţiile desfăşurate în entitate sunt divizate
în grupe mai mici pe baza anumitor criterii, care sunt enumerate mai jos:
→ Funcţia îndeplinită: angajaţii cu aceeşi calificari vor fi grupaţi în aceeaşi
compartiment
→ Obiectul de activitate: activităţi care vizează pe aceaşi produs vor fi grupaţi în
aceeaşi compartiment
→ Reunirea angajaţiilor care desfăşoară aceeaşi procese
→ Aria geografică servită
→ Tipul consumatorilor

III.5. PLANIFICAREA

21
 Planificare: este o coponentă esenţială a managmentului şi poate fi definită ca fiind
procesul de stabilire a obiectivelor unei întreprinderi, şi modalităţiile de realizare a acestora.
Există 2 tipuri de planificare aplicabilă în IMM:
a) Planificare strategică: acest tip vizează un orizont de timp mai lung şi este elaborată de
către managerii de vârf, şi este compusă din următoarele:
→ Identificarea misiunii
→ Stabilirea obiectivelor
→ Selectarea strategiei
b) Planificarea operaţională: estestrategie prin care se asigură funcţionarea efectivă a unei
întreprinderi, facilitează eviterea greşelilor costisitoare, determină economii de timp,
asigură calitatea produselor/serviciilor şi cuprinde 2 părţi. Primul este stabilirea
următoarelor elemente, care servesc buna desfăşurare a actgivităţiilor şi sunt
următoarele : politic, care orientează acţiuniile, metode şi procedee, care oferă
instrucţiuni, bugetele care stabilesc resursele financiare, şi standarde care definesc cerinţe
şi nivele. A doua parte este modul de funcţionare a întreprinderii şi constă în planificarea
funcţionării, selectarea şi aranjarea utilajelor din dotare, alegerea surselor de
aprovizionare, planificarea necesarului de personal, alegerea structurilor organizatorice,
programarea producţiei şi etc.

CAP. IV. ÎNTREPRINDERILE MICI ŞI MIJLOCII ÎN UNIUNEA

EUROPEANĂ

România a început negocierile în vederea aderării la UE la data de 15 februarie 2000,

procesul de închidere a capitolelor de negociere s-a finalizat la sfârşitul anului 2004, inclusiv
prin semnarea Tratatului de Aderare. În intervalul 2005 – 2007, s-a continuat consolidarea
noului cadru de producţie, bazat pe proprietatea privată, prin aplicarea unei politici
corespunzătoare, care să permită înfiinţarea de noi întreprinderi şi să încurajeze întreprinderile
mici şi mijlocii. Aceste noi firme vor fi forţa capabilă să ducă la o mai bună alocare a
resurselor, la crearea de locuri de muncă pentru cei ce şi le-au pierdut ca urmare a
restructurării.

IV. 1. SEMNIFICAŢIA UE PENTRU ROMÂNIA

22
 Nu este nimic nou, în momentul de faţă, în a afirma că UE este una dintre cele mai
recente obsesii naţionale. Dacă la începutul anilor ’90, clasa conducătoare se încorda într-un
găunos „Nu ne vindem ţara” (slogan cât se poate de previzibil – populaţiei i se livrase
sistematic, după sfânta reţetă comunistă, imaginea unui Occident hulpav, ros de cancerul
capitalismului), de câţiva ani buni, aceeaşi clasă conducătoare trimite bezele Bruxelles-ului, în
timp ce se străduie să plombeze cu acquis comunitar cariile sociale autohtone.
Ce este UE pentru noi? Pentru cei mai mulţi dintre români, UE este e numele de cod al
unui jandarm continental, cu glas patern, studii superioare şi cravată, mirosind a Dior şi a
bună-credinţă, singurul care „îi mai poate scutura” pe aleşii noştri cei corupţi. Cineva exulta
pe forumul unui ziar: „Văd în organismele UE singura noastră salvare din mocirla imoralităţii
în care ne tăvălim de atât de mult timp’’. Deci, singura modalitate prin care am putea să
scăpăm de mizeria lăsată de comunism şi perpetuată cu meticulozitate după Revoluţie. O
instanţă universală, în drept să dea directive vizavi de mărimea castraveţilor, gradul de
curbură al bananelor şi beţelor de chibrit (nici o exagerare, cei neinformaţi pot verifica),
cercetarea ştiinţifică, transhumanţa şi libertatea de exprimare pe internet* (recent s-a pus
problema înregistrării bloggerilor din UE!**), etichetarea ţigărilor şi băuturilor energizante.
Dar, pe de altă parte, un donator universal, care pompează generos bani (ne)rambursabili
pentru comunele sărace, pentru infrastructură, pentru agricultură şi educaţie. Un prieten al
democraţiei, al păcii şi drepturilor omului. Un Olimp al experţilor, al specialiştilor, al
tehnocraţilor. Un paradis aseptic al bunurilor, confortului, plăcerii, lipsei de prejudecăţi dar şi
al eficienţei, corectitudinii (politice), transparenţei şi ordinii. Furnizorul unic de fericire.

IV.2. PERSPECTIVELE SECTORULUI IMM-URILOR DIN ROMÂNIA ÎN

CONTEXTUL INTEGRĂRII ÎN STRUCTURILE EUROPENE

Este limpede că România cunoaşte o etapă de profunde transformări, în consens cu

tendinţele din lumea contemporană, că se află în faţa celor mai mari provocări pe care i le-a
oferit vreodată istoria. În esenţă, România parcurge o tranzitie internă, în paralel cu efortul de
compatibilizare cu proiectul european. Hotărâtor în atingerea obiectivelor strategice ale
României este efortul general de întelegere a mizei pe care o are momentul istoric actual, în
care se redefinesc formulele de gestionare a puterii, croindu-se o ordine economică şi politică
globală.

23
 Aderarea la UE presupune acceptarea unui model economic al stabilităţii, trăjuit de
criterii extrem de precise, inclusiv de protecţie socială. O provocare uriaşă este asimilarea
sprijinului extern pentru sustenabilitatea creşterii de recuperare accelerată, a rămânerii în
urmă datorită gestionării după raţiuni ideologice a alocării resurselor. Adevăratul şoc al
aderării constă în declanşarea convergenţei structurale cu modelul european de economie,
singura menită să facă din această tranziţie o reuşită deplină. De la productivitate şi până la
structura socială şi ocupaţională, România este obligată să se conformeze la standardele
europene. Aderarea la Uniunea Europeană, mai apropiată sau mai depărtată, aduce cu sine alt
set de standarde generale ; performanţă, eficienţă şi evitarea riscurilor nonreformei, inovaţii
sociale menite sa depăşească schimbările ciclice din echilibrul dintre risc, reformă, rezistenţă
şi relansare. Si nu în ultimul rând, aşa cum subliniază profesorul Dinu Marin , « cu ce ne
integrăm este datoria noastră să însemne în mod categoric un beneficiu pentru Uniunea
Europeană, evident că înainte de toate în plan economic. »
În acest context, dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii în România, care de
altfel au constituit capitol distinct de negociere pentru aderarea la UE, a depăşit cadrul strict al
unei simple direcţii la nivelul strategiei de dezvoltare, devenind una dintre priorităţile
naţionale ale perioadei 2004-2007, dată la care se asteaptă integrarea României în Uniunea
Europeană. Existenţa unui segment puternic de IMM-uri constituie o condiţie sine qua non a
integrării economiei romaneşti în arhitectura economică a spaţiului comunitar.
Pentru a evalua potenţialul real al IMM-urilor din România vom face o analiză
comparativă cu Uniunea Europeană, structurată pe urmatoarele coordonate : densitatea
firmelor mici şi mijlocii, dimensiunea, cifra de afaceri, valoare adaugată pe salariat, structura
şi specializarea acestora pe ramuri de activitate.
Intensitatea dezvoltării fenomenului intreprenorial într-o ţară este dată de indicatorul
densitatea IMM-urilor la 1000 de locuitori, aşa cum s-a mentionat anterior. În figura nr. se
prezintă cifrele privind situaţia din România comparativ cu cea din ţările UE.

24
 Din examinarea datelor se observă că densitatea IMM-urilor din România este de 23,
cu mult inferioară celei înregistrate pe ansamblul Uniunii Europene(52) şi cu mult inferioară
ţărilor UE mai puţin dezvoltate- Grecia, Portugalia, Spania, care au o densitate a IMM-urilor
de 3 ori mai mare. Analiza comparativă a densităţii IMM la 1000 de locuitori indică uriaşul
efort pe care România trebuie să-l facă pentru compatibilizare structurală cu economia
europeană. Una din caracteristicile importante ale IMM-urilor o constituie dimensiunea
acestora, evaluată prin numărul mediu de salariaţi pe întreprindere. Dimensional, situaţia
IMM-urilor din România se prezintă asemanator cu cea existentă în UE. În România
dimensiunea medie a unui IMM este de aproximativ 4,5 persoane, iar în UE de aproximativ 5.
În România, ca şi în alte ţări europene, IMM-urile predomină absolut în economie,
reprezentând peste 99% din totalul întreprinderilor şi având o contribuţie majoră la formarea
PIB-ului şi la crearea de locuri de muncă. Principalii indicatori de caracterizare a sectorului
IMM-uri din România comparativ cu UE sunt prezentaţi în tabelul de mai jos:

Se
observă că, deşi cifrele referitoare la ponderea IMM-urilor în total întreprinderi şi numărul

25
mediu de salariaţi sunt asemănătoare, se menţin totuşi diferenţe semnificative între
România şi ţările din UE referitor la forţa economică a IMM-urilor.

În prezent, datele furnizate de Carta Albă a IMM-urilor din România 2006 ne indică o
situaţie ceva mai optimistă şi mai apropiată de media europeană. Astfel se constată că a scăzut
ponderea IMM-urilor ce au ca obiect de activitate comerţul cu amănuntul, ajungând la 32,7%
şi a celor care activează în comerţ cu ridicata, 13%. S-a diversificat semnificativ obiectul
activităţii IMM-urilor, către servicii prestateîntreprinderilor, construcţii, industrie, etc. semn al
maturizării acestei categorii de agenţi economici(9,38% deţine grupul firmelor care prestează
servicii întreprinderilor, urmate fiind de cele de construcţii, 6,03%. Totuşi, sectorul IMM-
urilor din România este sub nivelul celui din UE, cele mai mari probleme fiind accesul la
servicii, finanţări şi informaţie, apreciză Giorgio Ficcarelli, coordonatorul asistenţei de
preaderare din cadrul Delegaţiei Comisiei Europene(DCE) de la Bucureşti.
În prezent, România este ţara cu cea mai mică rată de naştere a noilor companii a
afirmat reprezentantul DCE. Acesta a arătat că dacă întreprinderile mici şi mijlocii nu îşi
îmbogăţesc accesul la servicii, vor dispărea pentru că nu se vor putea adapta la piaţa
concurenţială europeană. Mai multe voci susţin că marea problemă a micilor întreprinzatorilor
români ar sta în incapacitatea de a folosi fondurile europene pentru a se dezvolta, spre
deosebire de concurenţii lor occidentali. În Ungaria, din totalul proiectelor depuse pentru

26
finanţare, 74% au fost obţinute de IMM-uri. Din 10000 de aplicaţii depuse în 2004 pentru
fondurile comunitare, peste 6000 au primit finanţări totale de 330 milioane euro.
Se asteaptă ca extinderea UE să aibă un impact pozitiv asupra economiei româneşti,
având în vedere că va impulsiona în mod semnificativ creşterea economică atât de necesară,
precum şi prosperitatea întregii ţări. Comerţul exterior dintre România şi celelalte tări membre
UE va înregistra creşteri continue în viitor datorită înlăturarii barierelor tarifare şi netarifare.
Se va produce un transfer al forţei de muncă din ramurile industriale intensive către sectoarele
industriale bazate mai mult pe abilităţi. Acest lucru va spori productivitatea şi, tinând cont de
existenţa costului unitar încă redus al forţei de muncă, precum şi de continuarea procesului de
privatizare, România ar trebui să rămână o ţintă atrăgătoare pentru investitorii interni şi
externi. În plus, implementarea în totalitate a legislaţiei UE şi investiţiile sporite de capital fix
şi uman, precum şi cheltuielile pentru cercetare şi dezvoltare vor contribui, de asemenea, la
creşterea productivităţii.
În pofida faptului că impactul general al integrării va fi benefic pentru economie în
ansamblu, acesta va fi probabil distribuit inegal şi unele categorii(de ex. întreprinderi mari
aflate în proprietatea statului, organizaţii industriale care lucrează în pierdere) vor beneficia
mai mult decat altele, cum ar fi IMM-urile din sectoarele productive. Preşedintele ANIMMC,
Ovidiu Chirovici, este de părere că cele mai puţine greutăţi de aliniere la cerinţele UE le vor
întâmpina comercianţii, în timp ce sectorul agroalimentar apare ca cel mai critic. În acelaşi
timp, presedintele Consiliului Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din
România, Ovidiu Nicolescu, a apreciat recent că procentul IMM-urilor care se vor închide
după integrare este de 15-30%. „Vor fi 15% dacă vom face o pregătire corespunzătoare, cum
nu s-a facut până acum, iar 30% dacă nu se va face o instruire generală”. Rezultatele vor fi
pozitive numai dacă procesul integrării va fi condus de asemenea manieră încât să ţină cont de
nevoile diverselor categorii supuse presiunilor. Deschiderea pieţelor va provoca noi presiuni
asupra întreprinderilor, mai ales în sectoarele industriale tradiţionale, iar IMM-urile vor fi
expuse cu precădere, la numeroase schimbări ale mediului de afaceri provocate de
restructurarea economică şi pregătirile pentru aderare. De aceea, ele vor fi nevoite să facă
eforturi de adaptare la schimbarile structurale.
România are încă unul dintre cele mai scăzute niveluri din regiune în ceea ce priveşte
venitul pe cap de locuitor şi, de aceea, trebuie să accelereze creşterea economică şi să-şi
sporească eforturile de stabilizare. Fără îmbunătăţirea sistemului educaţional şi perfecţionarea
forţei de muncă, competitivitatea firmelor româneşti va fi afectată, în continuare, de forţa de

27
muncă ieftină şi necalificată. Se poate cocluziona că efectele integrării asupra IMM-urilor vor
fi diferite de la un sector la altul depinzând de specificul fiecăruia.

IV.3. STADIUL TRECERII ROMÂNIEI LA ECONOMIA BAZATĂ PE

CUNOŞTINŢE, ÎN CONTEXTUL EVOLUŢIILOR DIN UNIUNEA
EUROPEANĂ

O evaluare realistă a stadiului evoluţiei României spre economia bazată pe cunoştinţe

nu se poate realiza decât utilizând abordări comparative internaţionale, apreciază profesorul
Ovidiu Nicolescu. Foarte util pe acest plan este indexul sau tabloul indicatorilor de
evaluare stabiliţi pentru strategia de la Lisabona, structurat pe cinci componente
principale:
• inovarea şi cercetarea;
• liberalizarea şi fluidizarea pieţei;
• dezvoltarea intreprenoriala şi a întreprinderii;
• gradul de ocupare a resurselor umane şi coeziunea socială;
• dezvoltarea economică sustenabilă
Comparaţiile efectuate oferă indicii valoroase în ceea ce priveşte stadiul construirii
economiei bazate pe cunoştinţe în România. Astfel, aflăm că:
a) la aproape jumătate din indicii utilizaţi pentru comparaţie, România se situează pe
ultimul loc în Europa, în raport cu toate ţările considerate;
b) la mulţi indicatori România are niveluri de câteva ori mai mici decât nivelurile
minime din Uniunea Europeană;
c) evaluările la cele cinci domenii considerate plasează România în partea inferioară
a performanţelor.
Având în vedere impactul major pe care îl are cercetarea şi inovarea asupra construirii
economiei bazate pe cunoştinţe s-a examinat poziţia României faţă de ţările UE şi alte ţări
dezvoltate pe plan mondial, în funcţie de indicele agregat de inovare. Astfel s-a constatat că
România se află în zona ţărilor ale căror dezavantaje faţă de ţările dezvoltate – SUA, Japonia,
Suedia, Finlanda, Elveţia, Marea Britanie, Danemarca şi Norvegia – se vor reduce. Cu toate
acestea, alături de Turcia, România este despărţită de cel mai mare decalaj faţă de aceste ţări.

28
Concluzia specialiştilor români este că recuperarea rămânerii în urma în plan inovaţional este
de 20 ani.
Construirea economiei bazate pe cunoştinţe, - atât în România, cât şi în ţările
dezvoltate – reprezintă un proces de o complexitate, dificultate şi rafinament deosebit de mari,
care nu poate fi realizată decât printr-un management profesionist la nivel naţional, bazat pe
armonizarea şi participarea intensă a tuturor forţelor economice, inovaţionale, educaţionale,
sociale şi politice ale ţării, în strânsă corelaţie cu tendinţele de vârf pe plan mondial şi, fireste,
în primul rând, din Europa. Astfel, se apreciază că România, în proiectarea construcţiei
economiei bazate pe cunoştinţe, concomitent cu finalizarea economiei de piaţă şi cu integrarea
în Uniunea Europeană, este necesar să pornească concomitent de la urmatoarele patru
fundamente:
• stadiul de dezvoltare şi realităţile economiei româneşti, îndeosebi punctele sale
forte şi slabe, evaluate şi analizate obiectiv, cu accent pe identificarea cauzelor care le
generează;
• caracteristicile, oportunităţile şi ameninţările potenţiale eferite de revoluţia
cunoştinţelor şi de economia bazată pe cunoştinţe;
• strategia Uniunii Europene de realizare a economiei bazate pe cunoştinţe,
actualizările sale şi problemele cu care se confruntă în implementarea sa;
• abordările şi analizele efectuate în alte ţări care abordează profesionist şi eficace
trecerea la economia bazată pe cunoştinţe, în special cele din Extremul Orient(Singapore,
Coreea de Sud, Hong-Kong etc.) pentru a prelua şi adapta anumite modalităţi şi metode de
acţiune la condiţiile din România.

IV.4. STRATEGIA DE DEZVOLTARE PENTRU IMM-URI ÎN PERIOADA

2007-2013

În proiectul strategiei de dezvoltare 2007-2013 prioritatea o constituie “creşterea

competitivităţii economice şi dezvoltarea economiei bazate pe cunoştinţe”.
În pofida eforturilor de sprijin pentru IMM-uri şi a progreselor înregistrate în
implementarea în România a Cartei Europene pentru Întreprinderile Mici, există încă
dificultăţi cu care se confruntă IMM-urile româneşti, în ceea ce priveşte resursele limitate de
care dispun, în condiţiile necesităţii de adaptare rapidă la schimbările ciclice şi structurale ale

29
economiei globale. Deschiderea pieţelor va provoca noi presiuni concurenţiale asupra
întreprinderilor, mai ales în sectoarele industriale tradiţionale, iar IMM-urile, cu precădere,
vor fi expuse numeroaselor schimbări ale mediului de afaceri.
Obiectivele şi măsurile prevăzute urmăresc eliminarea constrângerilor înregistrate şi
vizează consolidarea sectorului IMM-uri şi pregătirea pentru competiţia pe Piaţa Unică, după
cum urmează:
1. Creşterea competitivităţii internaţionale a IMM-urilor prin modernizarea şi
alinierea la standardele europene
Obiectivul vizează îmbunătăţirea nivelului tehnologic al IMM-urilor din sectoarele
productive, prin sprijinirea investiţiilor pentru modernizare, dezvoltarea activităţilor inovative
proprii sau adoptarea rezultatelor din proiectele de cercetare-dezvoltare realizate de unităţile
de profil, precum şi alinierea produselor şi serviciilor la cerinţele de calitate impuse de
Uniunea Europeană. Creşterea capacităţii tehnologice a întreprinderilor mici reprezintă una
din principalele direcţii de acţiune ale Cartei Europene pentru Întreprinderile mici adoptată de
Consiliul Europei de la Feira în anul 2000 şi în conformitate cu aceasta, un accent deosebit se
pune pe promovarea diseminării tehnologiilor în rândul micilor întreprinderi şi pe dezvoltarea
capacităţii de a identifica selecta şi adapta noile tehnologii.
2. Dezvoltarea infrastructurii de afaceri
În cadrul acestui obiectiv se urmăreşte dezvoltarea unui mediu de afaceri adecvat
pentru integrarea în circuitul economic al zonelor geografice şi crearea premiselor pentru
promovarea investiţiilor de succes. Experienţa internaţională indică că unul dintre mijloacele
cele mai eficiente este crearea de incubatoare tehnologice şi de afaceri ce cooperează cu
universităţile şi centrele de cercetare. Dată fiind situaţia reală în România, este indicat ca
incubatoarele de afaceri să fie înfiinţate pe baza parteneriatelor de tip public/privat.
3. Dezvoltarea serviciilor înalt calificate de consultanţă pentru IMM-uri şi
orientarea acestora către piaţă
Dezvoltarea serviciilor înalt calificate de consultanţă pentru IMM-uri reprezintă
premisa conectarii intreprenoriatului la competitivitate şi creştere economică – în
conformitate cu Cartea Verde “Intreprenoriatul în Europa” a Comisiei Europene. În cadrul
acestui obiectiv se urmăreşte asigurarea unor servicii de bază, cum ar fi: consultanţa şi
instruirea referitoare la managementul întreprinderii care să fie accesibile sectorului IMM-
urilor, iar informaţia să fie disemintă la nivel naţional, cu standarde de calitate identice, livrată
printr-o reţea de servicii suport.

30
 4. Facilitarea accesului la finanţare prin promovarea unor instrumente
financiare adecvate nevoilor IMM-urilor
IMM-urile au dificultăţi în accesul la finanţare pe baza unor termeni favorabili
acestora. În prezent, multe bănci manifestă rezerve faţă de micile întreprinderi din cauza
gradului înalt de risc şi a costului ridicat al creditelor. Astfel, microîntreprinderile şi
întreprinderile mici nu au posibilităţi de dezvoltare şi nu vor putea să pătrundă pe piaţă cu
produse competitive, dacă nu se întreprind măsuri corespunzatoare pentru îmbunătăţirea
accesului lor la finanţare.

CAP. V. LEGISLAŢIA IMM-URILOR

Acquis-ul comunitar privind IMM-urile nu necesită transpunere în legislatia nationala

si nici masuri de implementare si aplicare, cu o singura exceptie: Directiva nr. 95/57/CE,
privind statistica în turism.
Alinierea la acquis-ul comunitar se face inclusiv prin noul Cod Fiscal care prevede o definitie
a microîntreprinderilor în spiritul legislatiei europene. Astfel, art. 103 defineste
microîntreprinderea ca fiind o persoana juridica româna care îndeplineste cumulativ
urmatoarele conditii, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:

31
a) are înscris în obiectul de activitate productia de bunuri materiale, prestarea de servicii si/sau
comertul;
b) are de la 1 pâna la 9 salariati, inclusiv;
c) a realizat venituri care nu au depasit echivalentul în lei a 100.000 Euro;
d) capitalul social al persoanei juridice este detinut de persoane, altele decât statul, autoritatile
locale si institutiile publice.
Eforturile României de aliniere la legislatia europeana în materie de întreprinderi mici
si mijlocii se circumscriu celor zece puncte prioritare identificate de Carta Europeana pentru
Întreprinderi Mici. Din punct de vedere institutional aceasta aliniere este coordonata de
Agentia Nationala pentru Întreprinderile Mici si Mijlocii si Cooperatie (ANÎMMC).

V. 1. EDUCAŢIA ŞI INSTRUIREA ANTREPRENORIALĂ

Masuri privind educatia si instruirea manageriala sunt cuprinse în Legea nr. 133/1999
privind stimularea întreprinzatorilor privati pentru înfiintarea si dezvoltarea IMM-urilor, unde
se prevede ca Guvernul si autoritatile publice locale asigura, prin sumele alocate de la bugetul
de stat sau de la bugetele locale, precum si prin programele sustinute de organisme
internationale sau alte surse, finantarea integrala sau partiala a unor programe de pregatire
profesionala destinate managerilor si angajatilor IMM-urilor. Programele de pregatire vor fi
realizate prin intermediul: institutiilor de învatamânt de stat si particular, autorizate si
acreditate potrivit legii, organizatiilor si centrelor de asistenta si consultanta. Masuri de acest
gen sunt cuprinse si în proiectul de Hotarâre privind aprobarea Programului pentru
dezvoltarea abilitatilor antreprenoriale ale tinerilor si facilitarea accesului acestora la finantare
- START - care se va derula în doua etape, astfel:
a) etapa I - organizarea de cursuri de pregatire antreprenoriala destinate tinerilor între 18 - 35
de ani;
b) etapa a II-a - finantarea, în urma unei selectii, a primelor 100 de planuri de afaceri
întocmite de absolventii cursurilor, prin acordarea de microcredite în conditii avantajoase.
În scopul crearii spiritului antreprenorial la tineri, în învatamântul liceal cu profil
tehnic, a fost introdusa educatia antreprenoriala sub doua forme: ca pregatire teoretica
conform tematicii Ministerului Educatiei si Cercetarii (MEC) si ca pregatire practica, pe baza
modelului creat de proiectul pilot ECONET, finantat de Austria în cadrul Pactului de
Stabilitate.

32
 La nivelul învatamântului universitar, a fost înfiintata Agentia Nationala pentru
Parteneriatul Universitatilor cu Mediile Economice si Sociale, ce are drept scop promovarea si
sustinerea cooperarii între universitati, firme si institutii si organizatiile implicate în
antreprenoriat, în domenii ca: pregatirea profesionala, transferul de tehnologie, incubatoarele
de afaceri si parcurile tehnologice, sondarea pietei muncii si, nu în cele din urma, dezvoltarea
laturii antreprenoriale a universitatii românesti.

V. 2. ÎNFIINTAREA MAI RAPIDA SI MAI IEFTINA DE NOI

ÎNTREPRINDERI
Procedurile pentru înregistrarea si autorizarea de noi întreprinderi au fost simplificate
prin OUG nr. 76/2001 aprobata, completata si modificata prin Legea nr. 370/2002 si
modificata prin OUG nr. 129/2002, OUG nr. 35/2003 si Legea nr. 505/2003. Organizarea si
restructurarea Biroului Unic, reducerea la 5 a numarului de autorizatii/avize strict necesare
functionarii, introducerea declaratiei pe propria raspundere pentru obtinerea
autorizatiilor/avizelor de functionare, separarea activitatii Biroului Unic de activitatile de
acordare de asistenta la cererea clientilor si pe cheltuiala acestora, prelungirea termenului de
reînnoire a înregistrarii companiilor existente pâna la 18 luni sunt pasi importanti în realizarea
obiectivelor stabilite de Carta. Întreaga documentatie necesara înfiintarii unei firme poate fi
procurata online de pe pagina de internet a Oficiului National al Registrului Comertului:
www.biroulunic.ro, iar durata maxima a procedurii este de 20 de zile de la data când s-a depus
dosarul complet pentru înregistrarea si autorizarea functionarii. Legea nr. 161/2003 privind
masurile pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitatilor publice, a functiilor
publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei prevede în Titlul 2, Cartea
I înfiintarea Sistemului Electronic National cu scopul de a asigura accesul online al
persoanelor fizice si juridice la informatii si servicii publice, inclusiv cele legate de înfiintarea
si autorizarea IMM-urilor.
În scopul accelerării procesului de înfiintare si autorizare de noi IMM-uri, a fost
adoptată OUG nr. 27/2003 privind procedura aprobarii tacite, potrivit careia autorizatia e
considerata a fi acordata, respectiv reînnoita daca autoritatea publica nu raspunde
solicitantului în termenul stipulat de lege pentru emiterea, respectiv reînnoirea acesteia.

V.3. LEGI SI REGLEMENTARI MAI BUNE

33
 Consiliul Concurentei a elaborat un Regulament euroconform privind ajutorul de stat
regional si ajutorul de stat pentru IMM-uri în vederea aplicarii Legii nr. 143/1999 privind
ajutorul de stat.
Legea nr. 332/2001 privind promovarea investitiilor directe cu impact semnificativ în
economie prevede unele facilitati acordate persoanelor fizice si juridice private care investesc
mai mult de 1 milion USD. Acestea sunt scutite de taxe vamale la achizitia anumitor
echipamente necesare investitiei din import; beneficiaza de amânare la plata TVA pe durata
investitiei pentru marfurile noi importate sau achizitionate din România în scopul investitiei;
beneficiaza de deducerea a 20% din valoarea noilor investitii efectuate în baza prezentei legi.
În ceea ce priveste implicarea mediului de afaceri în procesul de luare a deciziilor a
fost adoptata HG nr. 396/2002, care prevede ca actele normative cu relevanta asupra mediului
de afaceri să fie transmise de catre initiator, spre consultare, asociatiilor de afaceri si
organizatiilor neguvernamentale, înfiintate si organizate în conditiile legii, pe domenii
specifice de activitate.
Legea nr. 52/2003, Legea transparentei decizionale în administratia publica, contine
prevederi pentru asigurarea transparentei procesului de adoptare a legilor si reglementarilor
autoritatilor publice. Acestea sunt obligate sa asigure participarea cetatenilor/asociatiilor la
elaborarea actelor normative.
În ceea ce priveste legislatia falimentului, a fost adoptată OG nr. 38/2002 de
modificare a Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului. OG
nr. 38/2002, aprobata prin Legea nr. 82/2003, are ca principal obiectiv asigurarea unui
echilibru între protectia intereselor creditorilor si încurajarea reorganizarii care este benefica
si pentru angajati.
Alte acte normative care vizeaza continuarea procesului de simplificare administrativa
a înregistrarii si functionarii comerciantilor au fost adoptate in anii 2002-2003, după cum
urmează:
- HG nr. 573/2002 pentru aprobarea procedurilor de autorizare a functionarii
comerciantilor;
- HG nr. 1344/2002 privind aprobarea taxelor si tarifelor pentru operatiunile efectuate
de oficiile Registrului Comertului de pe lânga
- tribunale si a tarifelor pentru operatiunile efectuate de Biroul Unic din cadrul
oficiilor Registrului Comertului de pe lânga tribunale;

34
 - HG nr. 1346/2002 privind serviciile de asistenta prestate de oficiile Registrului
Comertului de pe lânga tribunale pentru înregistrarea si autorizarea functionarii
comerciantilor;
- HG nr. 1047/2003 pentru stabilirea modelului si continutului cererii de înregistrare si
ale certificatului de înregistrare în registrul comertului.
Noile reglementari fiscale (Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, intrata în vigoare
la 1 ianuarie 2004) prevad urmatoarele pentru eliminarea barierelor administrative:
- eliminarea taxelor de autorizare si reautorizare pentru producerea si comercializarea
produselor accizabile (uleiuri minerale, alcool si bauturi alcoolice, tigari si produse din tutun,
etc.);
- eliminarea taxelor de reautorizare si a vizelor periodice pentru activitati economice
ce presupun autorizari din partea organelor locale;
- simplificarea, prin sistemul de antrepozite fiscale, a sistemului de licentiere si
autorizare a agentilor economici producatori si importatori de produse supuse accizelor;
- introducerea principiului nediscriminarii în politica de impozitare a nerezidentilor;
- introducerea regulilor fiscale ale OECD pentru protejarea bazei de impozitare
interna;
- dezvoltarea conceptului de "sediu permanent" si modul de tratare a veniturilor si
cheltuielilor aferente acestuia;
- asigurarea unui sistem de impozitare a "reprezentantelor" cu o suma fixa, în corelare
cu activitatea legala a acestora.

V. 4. EXISTENTA CALIFICARILOR NECESARE

Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca (ANOFM) (structura
guvernamentala cu reprezentare în toate judetele tarii) împreuna cu Ministerul Educatiei,
Tineretului si Cercetarii joaca un rol important în activitatea de pregatire profesionala.
În concordanta cu Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si
stimularea ocuparii fortei de munca, ANOFM ofera servicii de consultanta si asistenta
persoanelor care doresc sa înceapa o afacere sau care sunt în cautarea unui loc de munca;în
plus Agentia ofera servicii de instruire pentru angajatii companiilor sau pentru persoanele care
vor sa dobândeasca noi calificari.
În iunie 2002, a fost adoptat Planul National de Actiune pentru Ocuparea Fortei de
Munca (PNAOFM). PNAOFM promoveaza masuri speciale pentru tineri si adulti, conform

35
cererii de pe piata muncii, în vederea cresterii capacitatii acestora de a obtine un loc de munca
si de a-si prelungi durata vietii active.
În privinta atestarii formarii profesionale Legea nr. 133/1999 privind stimularea
întreprinzatorilor privati pentru înfiintarea si dezvoltarea IMM-urilor prevede ca
întreprinderile mici si mijlocii, cu capacitate de formare profesionala corespunzatoare la locul
de munca în diverse meserii, vor putea elibera, în conditiile legii, atestate de calificare
profesionala.
O.G. nr.129/2000 privind formarea profesionala a adultilor, completata în 2003 cu
Normele metodologice de aplicare, ofera cadrul recunoasterii formarii profesionale.

V.5. EXTINDEREA ACCESULUI ONLINE

În 2001 a fost adoptata Strategia Guvernului privind Planul National de Actiune
pentru Administratia Electronica, care utilizeaza metode informatice pentru modernizarea
administratiei publice din România.
Au fost luate o serie de masuri pentru armonizarea legislatiei, printre care:
- OG nr. 20/2002 privind achizitiile publice prin licitatii electronice. Sistemul
functioneaza pe internet la adresa www.e-licitatie.ro
- OG nr. 24/2002 privind încasarea prin mijloace electronice a impozitelor si taxelor
locale, aprobata prin Legea 291/2002 introduce sistemul online de plata a taxelor si
impozitelor. Sistemul este aplicabil în Municipiul Bucuresti si în alte 54 de orase.

- Legea nr. 161/2003 prevede înfiintarea Sistemului Electronic National pentru

asigurarea accesului online al persoanelor fizice si juridice la informatii si servicii publice,
inclusiv cele legate de înfiintarea si autorizarea IMM-urilor. Punerea în aplicare a sistemului
se realizeaza progresiv, una din masurile deja existente fiind portalul www.e-guvernare.ro
unde pot fi gasite informatii relevante pentru întreprinzatori - formulare online, contacte ale
diferitelor institutii publice cu incidenta asupra mediului de afaceri, etc.
Accesul online la informatii relevante pentru întreprinzatori se face si prin paginile
web ale diferitelor institutii publice, respectiv ale: Agentiei Nationale pentru Întreprinderi
Mici si Mijlocii si Cooperatie (www.mimmc.ro), Ministerului Integrarii Europene
(www.mie.ro), Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca (www.anofm.ro) sau ale
Ministerului Finantelor Publice (www.mfinante.ro).

36
V.6. PIAŢA UNICĂ
România se afla în procesul de pregatire în vederea integrarii în piata unică europeană.
Încheierea capitolelor de negociere cu incidenţă asupra pieţei unice - capitolul 1 (Libera
circulatie a marfurilor), capitolul 2 (Libera circulatie a persoanelor), capitolul 3 (Libera
circulatie a serviciilor), capitolul 4 (Libera circulatie a capitalurilor), capitolul 5 (Dreptul
societatilor comerciale), capitolul 6 (Politica în domeniul concurentei), capitolul 10
(Impozitarea) - a fost o conditie necesară însă nu şi suficientă pentru accesul României pe
piaţa unică.
Programul National Multianual 2002-2005 privind dezvoltarea exporturilor IMM-
urilor şi-a propus promovarea produselor si serviciilor IMM-urilor pe pietele externe,
stimulând în acelasi timp comunicarea si parteneriatele de afaceri pe aceste piete, instruirea
antreprenorilor în domeniul tehnicilor de promovare a exporturilor, îmbunatatirea accesului
IMM-urilor la informatii despre piaţă si facilitarea utilizării acestor informaţii pe pieţele
externe.

V.7. FISCALITATEA SI ASPECTELE FINANCIARE

Noul Cod Fiscal, în Titlul IV (Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor), art. 107
(Cota de impozitare), prevede că impozitul se calculeaza prin aplicarea unei cote de 1,5% la
veniturile obtinute de catre microîntreprinderi. Codul Fiscal prevede si unele facilitati pentru
microîntreprinderi, cum sunt deducerile din baza de impozitare a urmatoarelor categorii de
venituri: veniturile din variatia stocurilor; veniturile din productia de imobilizari corporale si
necorporale; veniturile din exploatare, reprezentând cota parte a subventiilor guvernamentale
si a altor resurse pentru finantarea investitiilor; veniturile din provizioane; veniturile rezultate
din anularea datoriilor si a majorarilor datorate bugetului statului, care nu au fost cheltuieli
deductibile la calculul profitului impozabil, conform reglementarilor legale; veniturile
realizate din despagubiri, de la societatile de asigurare, pentru pagubele produse la activele
corporale proprii (art. 108, al. 1). Alineatul 2 al aceluiasi articol prevede posibilitatea
deducerii valorii de achizitie a caselor de marcat.

V.8. CONSOLIDAREA CAPACITĂŢII TEHNOLOGICE A

ÎNTREPRINDERILOR MICI

37
 În vederea atingerii obiectivelor stabilite de Carta Europeană pentru Întreprinderile
Mici, ANIMMC a elaborat Programul Naţional pentru înfiintarea si dezvoltarea
incubatoarelor de afaceri în scopul stimularii dezvoltării afacerilor si a iniţiativelor inovative,
sprijinirii, creării si dezvoltării (pe plan local) de întreprinderi mici si mijlocii, creării de noi
locuri de muncă, creării si dezvoltării de legături între potenţialul tehnologic şi cel
antreprenorial, îmbunătăţirii tehnologiilor si calificării personalului din întreprinderi, utilizării
resurselor din sistemul de cercetare-dezvoltare.
Ministerul Educatiei si Cercetarii (MEC) a promovat Programul National pentru
Cercetare si Inovare (RELANSIN) cu o componenta destinata dezvoltarii IMM (RELANSIN
IMM). Acest program are drept scop realizarea de noi produse, servicii si tehnologii
inovatoare aplicabile de catre companiile de mici dimensiuni în urma colaborarii cu una sau
mai multe unitati de cercetare.
Guvernul României îsi aplica propria strategie de sustinere a inovatiilor si transferului
tehnologic prin Legea nr. 203/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1991
privind brevetele de inventie. Astfel, profiturile sau veniturile rezultate din implementarea în
România a brevetelor românesti sunt scutite de impozit în primii 5 ani de la prima aplicare, pe
durata de valabilitate a brevetului respectiv. Acelasi lucru se aplica si pentru profiturile /
veniturile obtinute din acordarea de licente pentru brevete.

V.9. SUSTINEREA MODELELOR DE SUCCES DE E-BUSINESS SI A

MICILOR SOCIETATI COMERCIALE DE ÎNALTA PERFORMANŢĂ
În aceasta privinţă au fost adoptate o serie de acte normative cu impact asupra
comerţului electronic, având ca scop principal armonizarea cu legislatia Uniunii Europene din
domeniu. Cele mai importante reglementari sunt cele cuprinse în Legea nr. 455/2001 privind
semnatura electronica, împreuna cu HG nr. 1259/2001 cuprinzând normele metodologice de
aplicare a Legii nr. 455/2001, precum si Legea nr. 365/2002 privind comertul electronic.
Reteaua de Euro Info Centre din România (EIC - www.eic.ro) a promovat o serie de
actiuni pentru o mai larga difuzare a informatiilor Europene (politici, initiative, programe ale
Uniunii etc.) si pentru o sustinere reala a întreprinderilor mici din perspectiva integrarii
europene. Unul dintre subiectele considerate importante de catre comunitatea de afaceri este
comertul electronic, componenta a e-business-ului.

38
V.10. DEZVOLTAREA UNEI REPREZENTARI MAI BUNE SI MAI
EFICIENTE A INTERESELOR ÎNTREPRINDERILOR MICI LA NIVEL
NATIONAL
Vizibilitatea si implicarea societatii civile în elaborarea actelor normative este
recunoscuta ca o necesitate pentru dezvoltarea democratica a societatii românesti. În acest
sens Legea nr. 356/2001, a patronatelor, ce reglementeaza înfiintarea, organizarea si
functionarea asociatiilor patronale, prevede ca acestea au dreptul de a fi consultate în
momentul elaborarii actelor normative cu impact asupra domeniilor lor de activitate, iar Legea
nr. 52/2003, Legea transparentei decizionale în administratia centrala si locala prevede ca o
obligatie a autoritatilor publice consultarea asociatiilor de afaceri si organizatiilor
neguvernamentale înfiintate si organizate conform prevederilor legale pe domenii de activitate
în procesul de elaborare a actelor normative din domeniile respective.
Comisia pentru Dialog Social pentru IMM-uri care exista la nivelul ANIMMC este un
organism care asigura dezvoltarea unei reprezentari mai solide si mai eficiente a intereselor
întreprinderilor mici la nivel national. Înfiinţarea, organizarea si functionarea comisiilor de
dialog social în cadrul unor ministere si prefecturi este reglementată de HG nr. 314/2001,
modificată ulterior prin HG nr. 569/2002.
În acelasi scop, al reprezentarii intereselor IMM-urilor, a fost înfiintat la 6 iulie 2003,
prin Ordinul MIMMC nr. 132/2003, modificat prin Ordinul nr. 255/2003, Comitetul
consultativ pentru dezvoltarea IMM-urilor. Comitetul este coordonat de Agentia Nationala
pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie. În cadrul acestui Comitet sunt reprezentate
mai mult de 40 de organizatii neguvernamentale si institutii guvernamentale.

CONCLUZII

Această lucrare se doreşte a fi o scurtă, dar sperăm noi, temeinică incursiune în mediul
întreprinderilor mici şi mijlocii din România, putând fi utilizată ca un mini-ghid de cunoaştere
a modului de organizare, funcţionare, conducere, reglementare legală a IMM-urilor şi nu
numai.
O sumară introducere în studiul IMM-urilor face apoi trecerea la cadrul general al
acestora, la definirea conceptului de întreprinderi mici şi mijlocii, sublinierea rolului şi a

39
importanţei acestora în orice mediu economic, social, politic, perspective asupra IMM-urilor
şi o legătură de cauzalitate între procesul de reformă din ţara noastră, şi nu numai, şi
dezvoltarea acestor întreprinderi.
Capitolul următor tratează tematica organizării şi funcţionării propriu-zise a IMM-
urilor, vizând de asemenea caracteristici distinctive manageriale ale întrepinderilor mici şi
mijlocii, anumite informaţii legate de întreprinzători, planificare dar şi particularităţi
organizatorice.
Capitolul IV este destinat studiului IMM-urilor în mediul Uniunii Europene, precizând
care este semnificaţia UE pentru ţara noastră, prezentând perspectivele sectorului IMM-urilor
din România în contextul integrării în structurile europene, stadiul trecerii ţării noastre la
economia bazată pe cunoştinţe în contextul evoluţiilor din Uniunea Europeană. Capitolul
culminează cu strategia de dezvoltare a IMM-urilor în perioada 2007-2013.
Referitor la legislaţia întreprinderilor mici şi mijlocii, am surprins aspecte importante
legate de educaţia şi instruirea antreprenorială, înfiinţarea mai rapidă şi mai ieftină de noi
întreprinderi, legi şi reglementări mai bune, existenţa calificării necesare. De asemenea am
facut referire la problematica extinderii accesului online, piaţa unică, fiscalitate şi aspecte
financiare, consolidarea capacităţilor tehnologice a întreprinderilor mici.
Deoarece prezintă un interes crescând în contextul actual al globalizării şi
tehnologizării, am tratat şi aspecte legate de susţinerea modelelor de succes de e-business şi a
micilor societăţi comerciale de înaltă performanţă şi dezvoltarea unei reprezentări mai bune şi
mai eficiente a intereselor întreprinderilor mici la nivel naţional.
În concluzie, este foarte important să se cultive, să se consolideze şi să se menţină un
mediu de afaceri favorabil, la care industria trebuie să se adapteze în mod constant şi susţinut,
dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii fiind, aşadar, o necesitate care nu mai trebuie
argumentată.

40