UNIVERSITATEA „SPIRU HARET

FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE SI STIINTE ADMINISTRATIVE

MASTER „ ADMINISTRATIE PUBLICA SI MANAGEMENT IN CONTEXT EUROPEAN”

TEMA CERCETARE „INVESTITIILE PRIVATE & INVESTITIILE PUBLICE „

Conf.univ.dr. Gâf Deac Ionuţ

MASTERAND : BACESCU MIHAI ALEXANDRU

BUCUREȘTI
2020
1
 INVESTITIILE PRIVATE & INVESTITIILE PUBLICE

1. Investitiile - concept si tipologie

Termenul generic de investitie este adesea folosit atat in limbajul cotidian-empiric, cat si de
specialistii din mai toate domeniile. Ceea ce ne intereseaza in acest context este faptul ca si
economistii folosesc acest termen adesea cu intelesuri variate. Mai mult, chiar economistii
teoreticieni abordeaza si trateaza investitiile in maniere diferite, la prima vedere chiar opuse.
In unele doctrine se definesc in mod distinct investitiile, in general si cele de portofoliu, in
special. Astfel, investitiile constau in totalitatea cheltuielilor care se fac pentru cumpararea
bunurilor de capital. In raport de modelul de folosire a bunurilor de capital, investitiile se
impart in investitii de inlocuire si investitii pentru dezvoltare sau nete. In aceasta caracterizare
a investitiilor un loc deosebit il ocupa bunurile de capital ca gen proxim al investitiilor. In
completare, investiile de portofoliu se delimiteaza ca acele cheltuieli ce se efectueaza pentru
dobandirea de valori moboliare pe pietele de capital reglementate, in scopul obtinerii de
castiguri de capital din dividende si dobanzi aferente acestora ca rezultate ale activitatii unor
terte persoane implicate in administrarea acestora, precum si din diferenta favorabila de prêt de
vanzare.
Investitiile reprezinta acele cheltuieli facute pentru achizitionarea de active financiare, cum
sunt actiunile si obligatiunile. Portofoliul de astfel de investitii este constituit de catre persoane
fizice, firme si institutii financiare in asteptarea unui castig sub forma de dobanzi, de dividende
sau ca urmare a aprecierii valorii capitalului real exprimat de catre titlurile de valoare.
Investitiile reale sai fizice constau din acele cheltuieli de capital facute pentru achizitia de
active sub forma de infrastructura materiala, de masini si echipamente, adica, ca investitii
facute si ca stocuri sau investitii de inventar. In analiza economica, indeosebi in cea micro,
termenul de investitii se refera cu precadere la cele fizice, deoarece acestea se adauga la
capacitatea productiva a intreprinderii si a tarii. Termenul de investitii este folosit cel mai
adesea pentru a surprinde fluxul de cheltuieli destinat sa sporeasca sau sa mentina stocul de
capital real. Fluxurile de investitii vizeaza producerea de bunuri care nu sunt destinate

2
consumului implicit. Aceste proiecte de investitii au ca obiect atat capitalul fizic, cat si cel
uman.
Teoria investitiilor apare in mod justificat si ca o teorie a dezvoltarii economico-sociale, in
cadrul careia politica de investitii determina dinamica cresterii economice,iar structura lor
influenteaza in sensul unor ritmuri diferentiate de sporire a productiei in ramurile economice si
in consecinta antreneaza deplasari in structura economica a tarii. Pe de alta parte, alocarea
investitiilor se afla sub incidenta diferitelor ipostaze ale cresterii si dezvoltarii economice.
Selectarea sectoarelor si ramurilor, a obiectivelor de investitii si a tehnologiilor de
fabricatie este conditionata atat de obiectivele politicii economice adoptate si promovate de
guverne, cat si de potentialul investitional al tarii.
Dornbusch si Fischer pornesc la definirea investitiilor de la cererea agregata, formarea
bruta de capital fix fiind o componenta a acesteia. Mai concret, investitia este o cheltuiala
destinata cresterii sau intretinerii in stare de functionare a stocului de capital. Acestea din urma
consta din uzine, masini, birouri si alte produse durabile folosite in procesul de productie.
« Investitia este acea cheltuiala care se adauga la componentele stocului de capital » .
Cheltuielile investitionale se impart, dupa economistii americani, in trei categorii :
- investitii economice fixe, cheltuielile facute de catre firme pentru utilaje, instalatii
durabile si stocuri de fabricatie ;
- investitii rezidentiale, in principal, cheltuielile pentru constructia de locuinte ;
- investitiile de stocuri (materii prime, produse aflate in procesul de productie, produse
finite aflate in asteptarea vanzarii).

2. Investitiile private. Invetitia publica.

Economistii nu au incetat niciodata astazi sa discute in contradictoriu despre rolul si pozitia

statului in economie. Continuatorii less efere-ului sunt dusmani de netagaduit ai prezentei
statului pe piata. Exegentii keynisti sunt mari aparatori ai ideii de necesitate a interventiei
statului. Pozitia acestei lucrari este mai degraba una in spiritul neoliberalismului, considerand
ca un sistem economic in care rolul statului se limiteaza la functiile legislativa, de coercitie in
aplicarea legii si de asigurare a sigurantei nationale functioneaza mai bine, fiind capabil de
atingerea unui PIB potential mai ridicat.

3
 Principala interactiune a conceptelor de investitii private/investitii publice se situeaza la
nivelul dilemei proprietate privata/proprietate de stat. Existenta si interactiunea lor pe piata
consta intr-un proces asimilabil existentei sistemelor economice ca sisteme de economie mixta.
Sistemul economic functioneaza in cadrul matricii de orientare intre modelele M2 si M6,
pentru sistemul economiei de piata de mai sus de M4, udne proprietatea privata primeaza.
Deci pe piata, la convergenta celor 2 concepte, regasim atat investitiile private ca
apartinand agentilor economici nonstatali, investitii directe ale statului, investitii publice ca
apartinand unei colectivitati, dar aflate in administarea statului, insa trebuie sa vorbim si de
efectul pe care cheltuiala publica il produce asupra investitiilor private din economie.
O mare parte a cheltuielilor guvernamentale este destinata achizitiilor de bunuri pentru
folosinta institutiilor guvernamentale ce afecteaza in mod direct volumul cererii agregate. O
parte si mai importanta a acestora este destinata cumparatorilor de bunuri asimilabila utilitatilor
publice.
Ambele actiuni guvernamentale conduc catre cresterea ratelor de dezvoltare economica
catre un efect Hicksianic pozitiv.
Prima directie a cheltuielilor guvernamentale agentii economici nonguvernametali vor reusi
sa vanda o productie mai mare, acestia vor inregistra profituri mai mari, deci vor putea avea la
dispozitie sume mai mari pentru investitii. Cel putin pe termen scurt, cand nivelul preturilor
ramane constant, politica cresterii cererii agregate are ca rezultat cresterea, dezvoltarea
economica. Experienta ultimilor ani a demonstrate insa ca o astfel de politica are mai cu seama,
pe termen lung, cresterea nivelului preturilor, fenomen declansat de o presiune asupra pretului
factor de productie. Desi in loc sa declanseze un process de crestere economica, politica
economica esueaza intr-o situatie de decalaj inflationist. Fenomenul nu este totusi neaparat
implicit, in cazul in care surplusul de profit este utilizat de catre firme, la investitii cresterea
economic ape termen scurt devine sustensabila pe termen lung. Efectul este acelasi, daca
politica de cheltuiala publica este orientate catre sustinerea consumului individual privat.
Daca cheltuiala guvernamentala este orientata catre constituirea de obiective investitionale
reale, cresterea economica este impulsionata din trei directii de catre investitii ce vor aparea :
Investitia in sine reprezinta o crestere a stocului de capital real la nivelul economiei
nationale, ceea ce in orice doctrina economica conduce la dezvoltarea economica.
Investitiile care trebuie sa fie realizate presupun cumpararea de bunuri si servicii de pe
piata ce prin cresterea cererii agregate declanseaza procesul dezvoltarii.
Obiectivele investitionale realizate ca urmare a acestei destinatii constituind o destinatie
publica sau presupun costuri foarte mici produc o internalizare pozitiva a unor efecte benefice
la nivel de firma. Astfel, activitatea acestora devine mai eficienta, deci posibilitatea de realizare
4
viitoare a unor investitii si venituri pe cap de locuitor cresc. Spre exmplu , o autostrada eficient
construita contribuie la deplasarea oamenilor si a marfurilor mai rapid si mai ieftin.
Pe langa faptul ca investitia directa a statului creeaza plusuri de capital, putem aprecia ca
efectul asupra cresterii economice este cu atat mai puternic asupra dezvoltarii in situatiile in
care capitalul privat vine sa inlocuiasca sau sa substituie capitalul privat din economie. Sunt
domenii ale activitatii economice in care profiturile se inregistreaza pe termen lung, costurile
de finantare a investitiei sunt ridicate, iar efectele economice pozitive se inregistreaza pentru
intreaga societate.
Krol (2001) aprecia ca impactul interventiei directe a statului prin investitii reale ale
acestuia sunt mult mai importante pentru economiile in curs de dezvoltare, decat pentru
economiile puternic dezvoltate.
Aschauer (1990) , pentru a masura impactul capitalului public, a estimat o functie Cobb-
Douglas exprimata relativ la capitalul privat pentru economia SUA in perioada 1949-1985.
Rezultatele sale arata un impact de 3 ori mai mare asupra productivitatii avut de capitalul
public, decat cel avut de capitalul privat. In schimb alte studii ii contrazic opinia, Evans si
Karros, intr`un studiu asupra tarilor OECD, arat un impact mult mai mic al capitalului public,
decat cel al capitatlului privat. Fara a ne interesa viciile modelelor de analiza care i-au condus
catre aceste rezultate divergente, putem sa afirmam ca impactul capitalului public real este unul
pozitiv.
Critica principala adusa puterii publice atunci cand se discuta de interventia sa pe piata
consta in faptul ca achizitia guvernamentala nu se face intr-un mediu concurential de
dimensiunea celui existent pe piata. Deci, desi achizitia guvernamentala creeaza profituri
suplimentare pentru firme, intr-o piata mai larga acestea castiga resurse suplimentare de a-si
finanta invetitiile, acest fapt nu se intampla pentru toate firmele. In acest mod, statul creeaza
avantaje concurentiale suplimentare doar pentru anumite firme, alterand functionarea pietei.
La fel interventia publica poate altera o situatie de echilibru si accelera sau restrictiona
volumul actelor invewstitionale prin politica fiscala.
Orice reducere a taxelor conduce pentru firme la cresterea veniturilor totale. Acest fapt
determina, de asemenea, existenta unor fonduri mai mari disponibile pentru investitii, in
termini moderni aceasta practica de politica fiscala se transforma chiar intr-o politica de
atragere a investitiilor straine prin acordarea de avantaje fiscale nespecial definite pentru un
agent economic.
Trebuie sa se gaseasca un compromis intre necesitatea randamentului acesteia pentru
asigurarea fondurilor destinate dezvoltarii si asigurarea echitatii consistente privind
impovararea contribuabililor.
5
 3. Investitiile private equity

Investitiile fondurilor de tip private equity vor creste in urmatorii ani, insa acestia au pareri
diferite cu privire la procentul de crestere. Directorul de investitii al GED Capital
Development, Francisc Bodo, a declarat ca se asteapta ca investitiile in companii inchise
private sau "private equity" sa creasca in perioada urmatoare. El se asteapta la o suma de 2-3
miliarde euro alocata Romaniei pentru investitii private equity in urmatorii cinci ani. "Asta
inseamna ca ar fi 400-600 milioane euro pe an, adica de 8-10 ori mai mare fata de cea de anul
trecut".
Vicepresedintele Enterprise Investors (EI), Cristian Nacu, este de alta parere. Desi Nacu
vede o crestere a pietei, aceasta nu va fi atat de pronuntata. "Eu cred ca fiecare fond si-a mai
strans bani si probabil ca 2007-2008 va fi o perioada de multe achizitii", a precizat
reprezentantul EI. Totusi, cresterea plasamentelor fondurilor de investitii private equity nu va fi
semnificativa. "Un fond ca noi face doua sau trei tranzactii pe an. Cifra va fi probabil mai
mare, insa nu semnificativ.
Dan Barbulescu, seful diviziei de cercetare a Bucharest Equity Research Group este de parere
ca afluxul pe acest sector va creste, sustinut si de optimismul generat de aderarea la UE.
"Subdezvoltarea acestui sector este explicata prin cadrul legislativ si reforma justitiei", adaugat
Barbulescu.

Reprezentantul GED a mentionat ca "acum zece ani, tranzactiile se faceau in mod direct.
Intreprinzatorul care vroia parteneri si bani intra in legatura cu fondurile, adica erau dealuri
personalizate". El a spus ca, in ultima perioda, piata s-a complicat. "Intr-un fel sau altul, piata a
generat intermediari, insa acestia sunt de putina vreme pe piata", a explicat directorul de
investitii al GED Capital. Lipsa de experienta a acestor intermediari ar putea fi un impediment
pentru dezvoltarea investitiilor de acest tip.
Totusi, Bodo considera ca nu este un lucru alarmant. "Si in Spania era la fel acum 25 de ani.
Acolo ai acum specialisti in private equity vechi de 10-15 ani. In Romania, inca nu exista acest
lucru", a mai spus el. "Este normal sa fie asa, toate tarile au trecut prin aceasta faza. La ora
actuala intermediarii din Romania nu sunt suficient de maturi".
Deoarece piata va creste, intermediarii vor fi nevoiti sa se maturizeze foarte repede pentru a
oferi satisfactie pe termen lung, a aratat Bodo. Aderarea la UE nu a reprezentat un salt, iar
6
companiile din piata simt presiuni asupra costurilor de management si forta de munca. "Noii
jucatori care intra acum pe piata recruteaza management, iar jucatorii vechi resimt momentul
aderarii pe costurile mai mari cu managementul si cu forta de munca. Asta este doar inceputul",
a spus directorul GED.
Un raport al Emerging Markets Private Equity Association arata ca in 2006, in Romania, au
existat "cel putin trei tranzactii in valoare de 50 milioane dolari", insa "aceasta suma este usor
incorecta", potrivit directorului de investitii al administratorului spaniol GED Capital
Development, Francisc Bodo. "Cifra exacta, dupa calculele noastre, este de 60 milioane euro",
a declarat Bodo. Trei tranzactii au fost facute, anul trecut, de administratorii de fonduri de
investitii GED, Enterprise Investors si Oresa Ventures. Investitiile straine directe au fost de 9,1
miliarde euro, asadar ponderea private equity este disproportionat de mica", a spus Bodo.
Totusi, cifra mica inregistrata anul trecut la achizitii private equity ale fondurilor nu este
"surprinzatoare". "Nu sunt chiar asa de multe oportunitati pe piata", a aratat Nacu. "Nu sunt
chiar atatia jucatori. Mai sunt alti doi-trei jucatori noi", a spus reprezentantul EI. Anii 2005 si
2006 au reprezentat o perioada de iesirile a fondurilor din companiile romanesti, in care au
investit in intervalul1997-1998.
Dan Barbulescu, seful diviziei de cercetare a Bucharest Equity Research Group, este de
parere ca numarul investitiilor private equity de anul trecut ar putea fi mai mare. Totusi,
volumul mic al afacerilor pe acest segment ar putea fi explicat de starea actuala a cadrului
legislativ. Intr-o investitie de tipul private equity a unui fond exista un anumit risc de litigiu, a
aratat Barbulescu.
Fondurile de investitii reprezinta o parte integranta a pietelor in curs de dezvoltare. "Noi
oferim management consultativ", a declarat Bodo. Anul trecut a fost un an in care asteptarile au
fost nerealiste, acest an va fi o fereasta de oportunitate pentru consolidare, iar 2008 va insemna
un nou avans al gradului de competitivate al pietei, potrivit reprezentantului GED. "In 2009 am
putea vedea primele victime, companii cu afaceri mai subtiri, ceea ce reprezinta o alta
oportunitate pentru noi".
Anul trecut, 162 de fonduri de tip private equity, care investesc in pietele emergente din
Asia, Europa de Est, America Latina, Orientul Mijlociu si Africa, au strans 33,2 miliarde
dolari, cu 29% mai mult fata de 2005, potrivit unui raport al Emerging Markets Private Equity
Association.

Romania nu stie sa atraga investitiile de private equity si venture capital

7
 Romania s-a clasat pe locul 24 din 27 de state europene participante la un sondaj ce evalueaza
cat de favorabil este sistemul fiscal si juridic pentru fondurile de private equity, realizat de
Asociatia Europeana de Private Equity si Venture Capital (EVCA) impreuna cu KPMG.

"Rezultatele studiului demonstreaza ca multe tari care in mod traditional sunt considerate ca au
impozite ridicate, asigura de fapt un mediu care incurajeaza investitiile de tip venture capital si
private equity. Spre deosebire de acestea, unele noi state membre UE, precum Romania, cu rate
reduse ale impozitului pe profit si pe venitul personal, nu stau la fel de bine”, a declarat,
Valentin Tic, partener pentru taxe la KPMG Romania.

“Este esential ca autoritatile sa demonstreze ca Romania este pregatita sa faca fata provocarilor
ridicate de criza financiara, precum si sa recupereze o parte din intarzierile din perioada
tranzitiei, promovand politici si strategii clare, coerente si durabile, si asigurand continuitatea si
transparenta in abordarea fata de investitorii in private equity”, considera Daniela Nemoianu
Istocescu, partner in cadrul KPMG Romania.

Raportul arata ca in Romania au existat unele imbunatatiri usoare, dar statul continua sa fie
afectat de reglementarile negative pentru fondurile de pensii, de un mediu fiscal dificil si de
faptul ca legislatia nu face nicio referire la capitalul privat si de risc.

4. Investitiile straine directe din Romania

Pentru Romania ruptura de sistemul politic si economic socialist care s-a produs dupa 1989
a facut ca nevoia de capital sa devina mai acuta decat in perioadele precedente.
Dorinta de a trece de la sistemul economic centralizat la sistemul economiei de piată a
necesitat ample restructurari si transformari politice, economice si sociale in vederea integrarii
economiei romanesti la economiile dezvoltate si in primul rand la cea a Uniunii Europene.
Fara indoiala ca in timp aceasta acutizare a nevoii de capital s-a produs ca urmare a
intarzierilor inregistrate in restructurarea si reformarea economiei romanesti, dar si ca urmare a
distrugerilor si administrarii defectuoase a unitatilor economice din industrie, agricultura,
transporturi, comert, turism, etc.
In aceste conditii problematica investitiilor straine in Romania devine o componenta
importanta a strategiei macroeconomice.

8
 Cu toate acestea o grava eroare care s-a produs in administrarea reformei economiei
romanesti dupa 1989, aceea ca in preocuparile strategice ale structurilor de putere, capitalului
intern al dezvoltarii, i-a fost acordata o importanta redusă. Totusi, pentru Romania interesul fata de
investitiile straine directe, in această perioada de trecere a economiei romaneşti la economia de
piata si racordarea la economia mondiala are la baza urmatoarele motivatii:
 nevoia de capital in vederea retehnologizarii si refacerii economice;
 transferul de tehnologie si de know-how este una din caile de prima aplicabilitate in
realizarea progresului tehnic. Aceasta se realizeaza prin asocierea cu parteneri straini din
tarile puternic dezvoltate. Atragerea in acest mod a capitalului strain faciliteaza accesul la
tehnologie;
 preluarea si aplicarea unor metode de conducere mai performante ;
 accesul la piata occidentala (produsele obtinute in cadrul acestor forme de cooperare si
participare straină la fabricatie au acces mai usor pe pietele externe).
Dupa revolutia din decembrie 1989, Romania a fost nevoita sa inceapa un proces de
tranzitie de la economia de comanda la economia de piată libera. Startul acestui proces s-a dovedit
a fi dificil. Economia nationala se gasea intr-o stare aproape integral etatizata, sectorul de stat
participand la formarea PIB - ului in proportie de circa 87% , restul revenind sectorului privat. Ca
urmare a acestei situatii, inlocuirea economiei de comanda cu economia de piata apare ca un
proces realmente necesar. Modalitatea prin care s-a realizat trecerea la economia de piata a fost
privatizarea. In acest context s-au formulat doua modele posibile de interventie, si anume, „terapia
soc” si „terapia graduala”, o terapie rapida, sau una lenta. Trecerea de la sistemul public la cel
privat s-a facut pe fondul unui vid legislativ, care a permis abuzul, coruptia si jaful patrimoniului
national. Ca rezultat al acestor greseli, economia romaneasca a cunoscut un declin al cresterii
economice, proces care, odata declansat necesita eforturi mari si durată pentru a fi stopat.
Modernizarea si restructurarea economiei nationale este o acţiune complexa care vizeaza
toate nivelurile activitatii economice: ansamblul economiei nationale, ramurile economiei unitatile
economice, locurile de munca.
Activitatea de modernizare si restructurare este un proces dinamic care asigura
modernizarea capitalului fix, crearea unor structuri complexe si mobile, introducerea celor mai
performante metode si tehnici de munca. In cadrul activitatii de restructurare si modernizare a
economiei nationale se acorda un loc important imbunatatirii activitatii fiecarei ramuri in parte,
cresterii gradului de participare la circuitul economic al firmelor mici si mijlocii, producatoare de
bunuri si servicii, in investitii. Statului ii revine un rol determinant atat datorita rolului sau de
moderator in economia nationala, cat si fortei sale financiare si economice. Prin parghiile fiscale si

9
monetare pe care le poseda, statul poate reorienta agentii economici, publici si privati spre
investitii, spre modernizarea capacitatilor de productie.
In perioada anilor 1948 - 1990, cooperarea economica internationala a Romaniei prin
participarea la investitii cu tarile capitaliste dezvoltate, cele in curs de dezvoltare si cele socialiste
a cunoscut o evolutie pozitiva. Cooperarea cu tarile capitaliste si cele in curs de dezvoltare a trecut
treptat de la forme simple, traditionale sau multinationale, in domeniul investitional, in domeniul
productiei, pentru realizarea unor obiective industriale, a unor produse sau subproduse, in timp ce
cu tarile socialiste cooperarea s-a desfasurat in cadrul CAER, avand la baza programul complex.
Au fost vizate forme de cooperare care sa corespunda unor obiective economice din perioada
mentionata.
Obiectivele care s-au urmarit prin largirea si diversificarea formelor de cooperare
internationala in domeniul investitiilor au fost:
 atragerea unor mijloace externe, fie pe calea creditului international cu rambursarea
acestuia prin produsele rezultate, fie pe calea efectuarii unor investitii directe in colaborare
cu alte tari;
 cooperarea economica si multilaterala intre tarile socialiste pentru solutionarea problemelor
energiei si a materiilor prime;
 realizarea in cooperare bilaterala si multilaterală a unor produse noi, complexe, de
tehnicitate superioara;
 pregatirea cadrelor de specialitate pentru noile obiective, asistenta tehnica in productie,
asistenta manageriala si de marketing;
 valorificarea inventiilor, know-how-rilor si a documentatiei tehnice.

10
Bibliografie

„Investitiile. Capital & dezvoltare.” Dragos Huru, Editura Economica, 2007

www.businessmagazin.ro

www.biblioteca-digitala.ase.ro

11