Centrul de Excelență în Horticultură și Tehnologii Agricole

Referat la:
Histologie
Tema:
„Principiile de clasificare a țesuturilor”

A elaborat elevul grupei 34-S: Caproș Vadim

Profesor: Buzu Valentina
Țaul 2020
Țesutul reprezintă o grupare de celule interconectate, care au aceeași origine,
formă și structură și îndeplinesc aceeași funcție. Mai multe țesuturi formează
un organ. Mai multe organe formează sisteme de organe, iar totalitatea sistemelor
de organe formează organismul. Știința care se ocupă cu studiul țesuturilor se
numește histologie.
Histologia (din limba greacă histos- țesut și logos- cunoaștere) este o ramură a
biologiei care se ocupă cu studiul dezvoltării, structurii și al funcțiilor țesuturilor
organice.
Este o disciplină legată organic de anatomie. Anatomia macroscopică studiază
structura organelor până la limita vizibilității cu ochiul liber (sau eventual cu lupa).
Histologia- ca noțiune în sens larg- cuprinde studiul celulei ( citologia ), al
țesuturilor (histologia în sens restrâns) și studiul organelor (anatomia
microscopică), totul efectuat cu ajutorul microscopului optic sau a celui electronic.

Există 2 tipuri de țesuturi: țesut vegetal și țesut animal.

Țesut vegetal este format din celule care au aceeași formă, origine, structură și care
îndeplinesc aceeași funcție.
-Țesuturi embrionare (numite și meristematice sau formative);
Sunt țesuturi tinere. Sunt alcătuite din celule mici, rotunde, cu perete celular
subțire și au nucleu voluminos. Nu prezintă spații intercelulare.Celulele se
divid, sintetizând intens substanțe organice. Meristemele sunt singurele
țesuturi în care se pot observa celule aflate în diferite faze ale mitozei.
Embrionul este alcătuit numai din țesuturi embrionare, în timp ce planta
adultă este alcătuită atât din țesuturi definitive, cât și din țesuturi embrionare
numite meristeme. Embrionul este alcătuit la început din meristeme
primordiale, din care derivă apoi meristemele primare ce sunt formate din
celule cu un început de diferențiere. Meristemele din embrion ajută la
creșterea acestuia, iar meristemele primare din planta adultă asigură
creșterea în lungime a organelor plantei.

Clasificarea meristemelor:
După poziția pe care o ocupă în organele plantelor:
 Apicale - în vârful rădăcinii, tulpinii, ramurilor, determinând
creșterea acestora.
 Intercalare - se întâlnesc la plantele graminee deasupra
nodurilor și determină creșterea în lungime a internodurilor.
 Laterale - sunt dispuse în jurul axului plantei, determină
creșterea în grosime.
După origine:
  Primordiale - sunt cele care apar din primele diviziuni ale
zigotului (celula ou) și alcătuiesc embrionul seminței.
 Primare - iau naștere din cele primordiale.
 Secundare - cambiul și felogenul.

-Țesuturi definitive.
Țesuturile definitive conțin celule specializate, care nu se mai divid.
Ele pot fi:
a)Țesuturi de apărare, formate din unul sau mai multe straturi de celule care
acopera organele. Acestea sunt în general unistratificate suberificate și vii.
După origine sunt primare (epiderma, exoderma, endoderma, calipra) și
secundare ( suber, periderma, ritidom). Organele tinere sunt acoperite cu
epiderma, formată de regula dintr-un singur strat de celule.
b)Țesuturi fundamentale - produc sau depozitează substanțe. Unele țesuturi
fundamentale depozitează apa-țesuturi acvifere (la plante din zone
secetoase) sau aer-țesuturi aerifere (la plante acvatice).
c)Țesuturi conducătoare - transporta seva. Vasele lemnoase ale
angiospermelor se numesc trahee. Prin ele circula seva brută. Celulele
cilindrice, dispuse cap la cap, își pierd citoplasma si raman peretii celulari
formand tuburi. Vasele liberiene sunt formate din celule vii. Prin ele circula
seva elaborata. Vasele se grupeaza, formand fascicule, si sunt insotite de
celule cu rol de hranire si de sustinere. La plante cu cresteri anuale apare un
meristem secundar numit cambiu libero-lemnos. El produce tesut liberian
spre exterior si lemnos spre interior,determinand ingrosarea radacinii si
tulpinii. El functioneaza diferit primavara si toamna, rezultand de aici
cunoscutele inele anuale de crestere.
d)Țesuturi mecanice (de susținere) - dau organelor rezistența necesara pentru
a sustine greutatea propriului corp,in conditiile actiunii unor forte externe.
Ele sunt formate din celule cu pereti ingrosati. Tesutul mecanic la care
celulele au peretii ingrosati neuniform se numeste colenchim, iar la cel care
ingrosarea este uniforma se numeste sclerenchim.
e)Țesuturi secretoare - sunt formate din celule care produc si elimina diferite
substante: rășina, nectar, latex, mucilagii etc.

-Țesuturi de apărare
Țesuturile de apărare provin din meristeme primare sau meristeme
secundare. Țesutul de apărare este reprezentat de unul sau mai multe straturi
de celule ce învelesc organele plantei ce au rolul de a le proteja de anumiți
factori externi distrugători.
Clasificare:
 Țesuturi de apărare primare - Provin direct din meristeme apicale primare.
Sunt reprezentate de rizodermă (epiderma rădăcinii), epiderma propriu-zisă,
endodermă și exodermă.
-Rizoderma (epiderma rădăcinii).Are rolul de a proteja rădăcina
plantei. Este formată dintr-un singur strat de celule cu pereți subțiri. Are
celule modificate în peri absorbanți. Nu prezintă cuticulă la exterior.
-Epiderma propriu-zisă. Învelește organele plantei. Are celule
modificate în peri și stomate. Prezintă cuticulă la exterior (o pătură formată
dintr-o substanță impermeabilă numită cutină ce împiedică trecerea apei).
Stomatele sunt celule reniforme ce au citoplasmă, cloroplaste, nucleu și
perete celular. Între 2 stomate se află o deschizătură numită ostiolă.
-Exoderma. Se află sub rizodermă. Este formată din unul sau mai mult
straturi de celule cu pereți îngroșați. Printre celulele cu pereți îngroșați se
află și celule cu pereți subțiri numite celule de pasaj, aflate exact în dreptul
perilor absorbanți cu rolul de a permite trecerea apei spre vasele
conducătoare din cilindrul central.
-Endoderma. Este formată dintr-un singur strat de celule cu pereți
îngroșați. Reprezintă ultimul strat al scoarței. Se află lângă periciclu (primul
țesut din cilindrul central). Celulele cu pereții îngroșați alternează cu celulele
periciclului și cu celulele de pasaj aflate exact în dreptul perilor absorbanți
cu rolul de a permite trecerea apei spre vasele conducătoare din cilindrul
central.
Țesuturi de apărare secundare - Provin din meristeme secundare (din
cambiu subero-felodermic). Sunt reprezentate de suber. Suberul se formează
prin moartea celulelor ce acumulează în peretele lor celular o substanță
impermeabilă numită suberină.

Țesuturile animale
Clasificare:
-Țesutul epithelial -  sau epiteliul este unul dintre tipurile de țesut animal,
constituit din unul sau mai multe straturi de celule, legate între ele.
Țesuturile epiteliale se divid intens, sunt avascularizate și sunt întotdeauna
însoțite de țesut conjunctiv moale, de unde primesc substanțe nutritive prin
difuzie. În aceste țesuturi, celulele sunt legate între ele printr-o substanță
amorfă.
Există trei tipuri de epitelii:
 de acoperire
Tipuri de epitelii de acoperire:
o 1.Epitelii simple pavimentoase: în endocard (căptușind
încăperile inimii), peritoneu (cavitatea abdominală), pleură
(plămâni)
o 2.Epitelii simple cubice: în canalele excretoare ale glandelor
salivare
o 3.Epitelii simple cilindrice: în intestinul subțire unde formează
un platou striat (o margine în perie)
o 4.Epitelii pluristratificate pavimentoase cheratinizate: în
epidermă
o 5.Epitelii pluristratificate pavimentoase necheratinizate: în
mucoasa bucală
o 6.Epitelii pluristratificate cubice și cilindrice necheratinizate: în
canalele acinilor pancreatici
o 7.Epitelii pseudostratificate: conțin celule în formă de
ciupercă/umbrelă așezate pe un singur strat care datorită
dispunerii lor creează falsa impresie de stratificare
o 8.Uroteliul: în vezica urinară și uretere, este simplu atunci când
vezica este plină și stratificat datorită cutării atunci când vezica
este goală

 Secretoare
Epiteliile secretoare produc și elimină substanțe. Ele sunt
principalele componente ale glandelor. Au celule bogate în
dictiozomi ce secretă diverse substanțe; când acest țesut este
combinat cu țesut conjunctiv și vase de sânge, formează organe
numite glande.
Glandele pot fi:
o 1. exocrine: prezintă canale prin care-și elimina produșii de
secreție:
 a. la exteriorul corpului: glande mamare, sudoripare,
sebacee;
 b. în alte cavități: glande salivare, intestinale.
o 2.endocrine - fără canale de excreție, produc hormoni care trec
direct în sânge (exemple: hipofiza, tiroida, suprarenalele).
 o 3.mixte: atât endocrine, cât și exocrine; exemple: pancreasul
(exocrin prin sucul pancreatic; endocrin datorită insulinei),
glandele sexuale (exocrin, datorită gameților; endocrin prin
producerea de hormoni sexuali)

 Senzoriale
Epiteliile senzoriale conțin celule specializate în recepționarea unor
stimuli și transmiterea semnalelor către sistemul nervos central. Ele
intră în alcătuirea unor organe de simț precum analizatorii. De
asemenea, epiteliile senzoriale, recepționează excitații din mediul
înconjurător.
o cel. senzoriale
o cel. senzoriale:
- 1.tactile(în pătura mucoasă a epidermei);
- 2.gustative (în mugurii gustativi, fusiformi);
- 3.fonoreceptoare (auditivi);
- 4.olfactive(nu sunt cel. nervoase);
- 5.vizuale (nu sunt cel. nervoase).

-Țesut muscular.
CLASIFICARE:
- se clasifica pe baza aspectului celulelor contractile
- in functie de prezenta sau absenta striatiilor transversale tesutul musc se
clasifica in:
o tesut muscular striat
-principala componenta musculara a organismului
-este subimpartit in:
1. tesut muscular striat scheletal:-atasat oaselor, rol in
efectuarea miscarilor si in mentinerea pozitiei corpului
2. tesut muscular striat visceral:-la nivelul viscerelor, rol in
vorbire,respiratie,inghitire
3. tesut muscular striat cardiac-situat la nivelul cordului,
aspectul striat transversal al muschiului este dat de dispozitia
specifica a miofilamintelor de actina si miozina

o tesut muscular neted

-Țesut nervos.
 este alcătuit din neuroni și celule gliale.
-Țesutul conjunctiv 
este un tip de țesut animal, format din celule distanțate, între care se
află fibre și un material numit substanță fundamentală, asigurând
conexiunea dintre celule, țesuturi sau organe. Fibrele pot fi
de colagen, elastină sau reticulină.
Clasificare:
 Țesuturile conjunctive moi
Au structuri diferite și îndeplinesc o varietate de funcții: leagă
între ele diferite părți ale organelor, hrănesc alte țesuturi, oferă
protecție mecanică, depozitează grăsimi, produc elementele
figurate ale sângelui, au rol în imunitate etc. Țesuturile
conjunctive moi au cele trei componente în diferite proporții:

o în țesutul lax componentele sunt în proporții aproximativ

egale; conține nervi și multe vase, hrănind și însoțind alte
țesuturi, cum ar fi cel epitelial.
o țesutul fibros, datorită numeroaselor fibre de colagen, are
o rezistență mecanică deosebită.
o țesutul elastic posedă multe fibre elastice.
o țesutul adipos conține celule care acumulează grăsimi de
rezervă.
o țesutul reticular are o rețea de fibre fine între celule care,
prin nenumărate diviziuni, produc elementele figurate ale
sângelui.

 Țesutul conjunctiv semidur

Formează cartilajele. Acestea nu au vase de sânge.
o țesutul cartilaginos hialin este situat la suprafețele
articulare ale oaselor, peretele laringelui și traheei și
cartilaje costale. Are un aspect translucid, albicios și
elasticitate redusă. Conține fibre puține și foarte fine.
o țesutul cartilaginos elastic este bogat în fibre elastice.
Este prezent în pavilionul urechii.
o țesutul cartilaginos fibros are puține celule și este bogat
în fibre care îi dau o rezistență deosebita. Se întâlnește în
discurile dintre vertebre și în articulații.

 Țesutul conjunctiv dur

 Are în substanța fundamentală o proteină oseină impregnată cu
săruri minerale. Țesutul osos este format din lamelele osoase
dispuse în două moduri:
o în țesutul osos compact au dispoziție concentrică, în jurul
unor canale microscopice prevăzute cu vase și nervi.
Acest țesut se află în partea centrală a oaselor lungi și la
periferia oaselor late și scurte.
o în țesutul osos spongios se întretaie, lăsând între ele niște
spații, de unde vine aspectul spongios (buretos). Acest
țesut se află la extremitățile oaselor lungi și în centrul
oaselor late și scurte.

 Țesutul conjunctiv fluid

Este de fapt sângele, în care plasma constituie substanța
fundamentală, iar elementele figurate, celulele.

-Țesutul osos,
Celulele vii sunt inglobate intr-o matrice bogat vascularizata. Din
greutatea osului 92% este substanta solida (uscata) iar 8% este apa. Din
greutatea uscata, 65% este substanta minerala iar 35% este substanta
organica, care reprezinta insa 95% din volum. Celulele reprezinta 3% din
volum.

După forma celulelor, țesuturile pot fi:

 parenchimatice: formate din celule izodiametrice (celule ce au cele trei dimensiuni egale sau
aproape egale);
 prozenchimatice: formate din celule heterodiametrice (celule ce au diametrul longitudinal de
cel puțin patru ori mai mare decât celelalte două dimensiuni).