Curling  este un joc sportiv pe echipe, practicat pe o suprafață de gheață.

Concurenții a două echipe lansează pe rând pe gheață pietre speciale din

granit în direcția țintei, numită „house” (casă). Jocul se trage din Scoția, din
prima jumătate a secolului al XVI-lea, când se juca pe iazuri înghețate
utilizând pietre simple.

Prima dovadă palpabilă despre practicarea curlingului o reprezintă

faimoasa Stirling Stone, o piatră de joc având gravat anul 1511.
Secvențe din acest sport au fost observate și în picturile artistului Pieter
Bruegel. Câteva modificări importante în ceea ce privește pietrele de joc s-
au făcut în secolul al XVIII-lea, tot în această perioadă jocul devenind
foarte popular și în America de Nord, unde a fost introdus de către
emigranți. În concordanță cu spiritul anglo-saxon, curling-ul a fost mereu
caracterizat de spiritul de fair-play, de eleganță și de control.
Pasionații de curling au simțit ulterior nevoia de a se organiza în cluburi:
astfel, primul club oficial, Curlers of Kilsit a fost fondat în 1716, la
Stirlingshire. Crearea în 1838 a Royal Caledonian Club a însemnat și
standardizarea regulilor de joc și a echipamentului folosit. Ulterior, în 1957,
în Scoția, a fost manifestat pentru prima dată interesul pentru crearea unei
federații internaționale. Au urmat o serie de cluburi importante înființate
în SUA, Elveția, Franța, Germania, în perioada 1961-1967.
Primele olimpiade la care curling-ul a fost inclus pe lista sporturilor au fost
cele de la Chamonix (1924) și Lake Placid (1932). După acestea, timp de
50 ani, sportul nu s-a mai aflat între disciplinele olimpice. A apărut dn nou
ca disciplină demonstrativă la Calgary în 1988. Ca disciplina olimpică, a
fost repus în drepturi la Nagano în 1998, an în care învingătorii au fost
echipele naționale ale Elveției (masc.) și Canadei (fem.). Peste 4 ani, la
Salt Lake City au câștigat norvegienii la masculin și britanicele la feminin.
Suprafața
Definită de Federația Mondială de Curling în ”Regulile Curlinguli”, arena de
joc pentru curling este o suprafață de gheață, pregătită cu atenție pentru a
fi la fel cât mai plat posibil și de același nivelul, având o lungime de 45
până la 46 de metri și o lățime de 4,4 până la 5 metri. Datorita formei
alungite, mai multe piste pot fi prevăzute una lângă alta în aceeași arenă,
fapt care permite a se desfășura mai multe jocuri alături simultan.
Ținta, numită house (casă), este marcată la fiecare capăt al pistei. Casa
constă din trei cercuri concentrice formată prin vopsire sau suprapunerea
unui strat de vinil colorat sub gheață. Cercurile sunt definite prin diametrele
lor, fiind de 4, 8, și 12 picioare în diametru respectiv. Cercurile au scop de
ajutor vizual pentru a determina care piatră e mai aproape de centru; și ele
nu au efect asupra punctajului, dar piatra trebuie minim să se atingă de
cercul exterior sau ea nu va puncta

Piatra de curling
Piatra de curling este făcută din granit și este specificată de Federația
Mondială de Curling în regulament. Ea trebuie să aibă o greutate între 38 și
44 pounzi (17 și 20 kg) la o circumferință maximumă de 36 inches
(910 mm) și o înălțime minimă de 4,5 inches (110 mm).
Granitul pentru pietre este obținut doar din două locuri de pe pământ: Ailsa
Craig, o insulă a coastei Ayrshire din Scoția, și Cariera de
Granit Trefor din Țara Galilor.
Mătura de curling
Mătura sau peria de curling, este utilizată pentru a mătura suprafața gheții
din calea pietrei.
Alt echipament pentru curling include:

 Pantaloni de curling
 Mănuși de curling
 Cronometru
Regulament
Curling-ul este un sport de echipă, care se desfășoară pe o pistă înghețată,
conceptul fiind similar cu cel de la bowls. Asadar, scopul jocului este de a
pune în mișcare blocuri de piatra de 19,96 kg, prevăzute cu mâner, și de a
le direcționa cât mai aproape de centrul țintei desenate pe gheață,
denumita casa (house).
Fiecare echipă este compusă din 4 jucători. Liderul este cel care execută
prima lovitură, secundul este specializat în eliminarea pietrelor adversarilor
aflate pe pistă, cel de-al treilea este cel care își asumă "mișcările
înșelătoare", în timp ce al patrulea echipier (the skip) este și cel mai
experimentat, care stabilește tactica, își avertizează coechipierii la fiecare
lovitură și care execută ultima lansare.
Lansările pietrelor se efectuează cu respectarea liniilor și marcajelor
trasate cu acest scop.
Primele patru pietre sunt lansate de către cei doi lideri de echipă, urmate
de alte 4 lansări ale secunzilor, apoi încă 4 ale celui de-al treilea echipier
din fiecare echipă, pentru ca jocul să se încheie cu 4 lansări efectuate de
către cei 2 skiperi. După fiecare lansare, intră în acțiune 2 jucători
(sweepers) ai echipei care face lansarea. Aceștia, cu ajutorul unei mături
din material sintetic sau din păr de cal, pot ajuta piatra lansată să alunece
mai repede, ștergând porțiunea de pistă aflată în fața pietrei.
Odată ce piatra trece de centrul casei, pot intra pe pistă sweeperii adverși,
care prin aceleași mișcări de ștergere a gheții din fața pietrei, pot determina
piatra să iasă din casă. Exact ca la bowls, o piatră poate să lovească o
piatră adversă, pentru a o scoate din aria de joc. Așadar, o echipă poate, la
cererea căpitanului de echipă, să plaseze piatra în casă, acțiune denumita
"draw", sau poate să lovească o piatră adversă pentru a o scoate din joc.
Aceste decizii sunt luate în funcție de strategia de joc, aleasă după
diferitele situații care pot să apară pe timpul jocului. Punctele sunt acordate
echipei care are una sau mai multe pietre mai apropiate de centrul casei, la
sfârșitul tuturor lansărilor. În acest fel, la sfârșitul unui joc, numai una dintre
echipe poate puncta. Se desfășoară 10 manșe, scorul final fiind determinat
prin cumularea scorurilor fiecărei manșe. Dacă scorul este egal, se
desfășoară o extra-manșă, pentru departajare.

Bibliografie
https://www.olympic.org/curling
https://ro.wikipedia.org/wiki/Curling
https://www.britannica.com/sports/curling