Manual Inspectie Sanitara Si Monitorizare PDF

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.
net/publication/305879238
MANUAL PENTRU INSPECŢIA SANITARĂ ŞI MONITORIZAREA CALITĂŢII APEI

ÎN SISTEMELE DE ALIMENTARE CU APĂ
Book · August 2016
CITATION READS
1 5,083
2 authors, including:
Gabriel Racoviteanu
Technical University of Civil Engineering of Bucharest
27 PUBLICATIONS 20 CITATIONS
SEE PROFILE
Some of the authors of this publication are also working on these related projects:
Design of waste stabilization ponds for wastewater recycling in agriculture in Libya View project
Nitrogen Conversion and Removal by Biological Aerated Filtration View project
All content following this page was uploaded by Gabriel Racoviteanu on 05 August 2016.
The user has requested enhancement of the downloaded file.

MARIN SANDU GABRIEL RACOVIŢEANU
MANUAL PENTRU INSPECŢIA SANITARĂ

ŞI MONITORIZAREA CALITĂŢII APEI ÎN
SISTEMELE DE ALIMENTARE CU APĂ
CONSPRESS BUCUREŞTI
PREFATA
Prezentul manual a fost intocmit in cadrul Proiectului Phare RO 2002/000-586.04.13,

EUROPEAID/115101/D/SV/RO cu tema: "Întărirea capacităţii instituţionale şi administrative a
Ministerului Sănătăţii în vederea adoptării şi implementării Acquis-ului Comunitar în domeniul
apei şi a riscurilor pentru sănătate" realizat de catre Eptisa Internacional Spania in colaborare cu
Eurofins, DHI Water and Environment si Milieu Environmental Law and Policy.
Manualul este destinat in primul rand personalului de specialitate care realizeaza inspectia
sanitara si monitorizarea calitatii apei in sistemele de alimentare cu apa, indiferent de pregatirea de
baza: medici, ingineri sau tehnicieni, dar si studentilor anilor IV si V din Facultatea de Hidrotehnica
precum si specialistilor in domeniu.
Autorii multumesc tuturor celor care si-au adus contributia la realizarea manualului.
2
CUPRINS
CUPRINS
1 Introducere ___________________________________________________________________ 7
1.1 Particularităţi ale Legii privind Calitatea Apei Potabile _________________________ 11
1.2 Cadrul juridic _________________________________________________________ 16
1.3. Inspecţia sanitară a calităţii apei potabile ___________________________________ 19
2 Inspecţia sanitară şi monitorizarea surselor de apă ____________________________________ 21
2.1 Circuitul apei în natura şi formarea surselor de apa ____________________________ 21
2.2 Surse subterane ________________________________________________________ 23
2.2.1 Puţuri săpate ___________________________________________________ 23
2.2.2 Puţuri forate ___________________________________________________ 25
2.2.3 Sistemul de colectare prin pompare _________________________________ 28
2.2.4 Captări cu dren _________________________________________________ 29
2.2.5 Protecţia sanitară a captărilor subterane pentru apă potabilă ______________ 30
2.2.6 Tratarea apei din surse subterane ___________________________________ 31
2.3 Inspecţia sanitară şi monitorizarea surselor subterane __________________________ 34
2.3.1 Inventarul riscurilor care pot apare în exploatarea surselor subterane ______ 34
2.3.2 Planuri pentru situaţii neprevăzute __________________________________ 37
2.3.3 Planul de management al riscului asupra sănătăţii publice (PMRSP) _______ 39
2.4 Captări din râuri _______________________________________________________ 39
2.4.1 Captări în albie _________________________________________________ 39
2.4.1.1 Captarea cu sorb ________________________________________ 39
2.4.1.2 Captarea cu crib ________________________________________ 40
2.4.2 Captări în mal __________________________________________________ 41
2.4.3 Captări cu regularizarea albiei _____________________________________ 44
2.4.4 Captări cu baraj de derivaţie ______________________________________ 46
2.5 Inspecţia sanitară şi monitorizarea captărilor din râuri __________________________ 49
2.5.1 Inventarul riscurilor care pot apare în exploatarea captărilor din râuri ______ 49
2.6 Captări din lacuri _______________________________________________________ 59
2.6.1 Priza în aval de baraj ____________________________________________ 61
2.6.2 Prize în corpul barajului __________________________________________ 61
2.6.3 Captări în lac __________________________________________________ 64
2.7 Inspecţia sanitară şi monitorizarea captărilor din lacuri _________________________ 66
2.7.1 Sumarul riscurilor ______________________________________________ 67
3
CUPRINS
2.7.2 Inventarul riscurilor care pot apare în exploatarea captărilor din lacuri _____ 67
2.8 Procese de pre-tratare: aplicarea de algicide __________________________________ 73
2.8.1 Inventarul riscurilor care pot apare la aplicarea algicidelor _______________ 73
2.8.3 Planul de management al riscului asupra sănătăţii publice (PMRSP) ______ 76
3 Inspecţia sanitară şi monitorizarea staţiilor de tratare __________________________________ 77
3.1 Alcătuirea staţiilor de tratare a apei ________________________________________ 77
3.1.1 Exemple de staţii de tratare _______________________________________ 78
3.1.2 Criterii de alegere a schemei de tratare ______________________________ 82
3.2 Inspecţia sanitară şi monitorizarea generala a staţiei de tratare ___________________ 94
3.2.1 Inventarul riscurilor care pot apare în operarea staţiei de tratare ___________ 94
3.3 Procese de oxidare _____________________________________________________ 100
3.3.1 Pre-oxidare ____________________________________________________ 100
3.3.1.1 Clorul (Cl 2 ) ___________________________________________ 100
3.3.1.2 Ozonul (O 3 ) ___________________________________________ 101
3.3.1.3 Dioxidul de clor (ClO 2 ) __________________________________ 102
3.3.2 Post-oxidare ___________________________________________________ 103
3.3.3 Alegerea oxidantului ____________________________________________ 103
3.4 Inspecţia sanitară şi monitorizarea procesului de oxidare _______________________ 104
3.4.1 Inventarul riscurilor care pot apare în procesul de oxidare _______________ 104
3.4.2 Planuri pentru situaţii neprevăzute _________________________________ 105
3.5 Decantarea apei ________________________________________________________ 107
3.5.1 Decantarea particulelor gravimetrice (discrete) ________________________ 107
3.5.1.1 Deznisipatoare __________________________________________ 110
3.5.1.2 Decantoare statice _______________________________________ 110
3.5.2 Decantarea particulelor coloidale __________________________________ 111
3.6 Inspecţia sanitară şi monitorizarea treptei de decantare _________________________ 119
3.6.1 Inventarul riscurilor în procesele de coagulare-floculare-decantare ________ 120
3.7 Filtrarea apei – generalităţi _______________________________________________ 125
4
CUPRINS
3.7 Filtrarea apei – generalităţi _______________________________________________ 127
3.8 Filtre lente ____________________________________________________________ 128
3.9 Inspecţia sanitară şi monitorizarea filtrelor lente ______________________________ 129
3.9.1 Inventarul riscurilor care pot apare în procesele de filtrare lenta __________ 130
3.10 Filtre rapide __________________________________________________________ 133
3.10.1 Mediul filtrant ________________________________________________ 134
3.10.2 Calitatea influentului în corelaţie cu materialul filtrant _________________ 134
3.10.3 Variaţia pierderii de sarcină ______________________________________ 136
3.10.4 Spălarea filtrelor _______________________________________________ 136
3.10.5 Asigurarea repartiţiei uniforme a influentului ________________________ 137
3.10.6 Sistemele hidraulice ____________________________________________ 137
3.10.7 Reglajului debitului şi nivelului de apă în cuvă _______________________ 138
3.11 Inspecţia sanitară şi monitorizarea treptei de filtrare rapidă pe strat de nisip ________ 140
3.11.1 Prezentarea sumară a riscurilor ___________________________________ 141
3.12 Inspecţia sanitară şi monitorizarea treptei de filtrare directa ____________________ 144
3.12.1 Inventarul riscurilor care pot apare în procesul de filtrare directă _________ 145
3.13 Afinarea apei _________________________________________________________ 147
3.13.1 Post-oxidarea cu ozon __________________________________________ 148
3.13.2 Adsorbţie pe cărbune activ granular (CAG) _________________________ 148
3.13.2.1 Conţinutul în cenuşă ____________________________________ 148
3.13.2.2 Umiditatea ____________________________________________ 148
3.13.2.3 Densitatea ____________________________________________ 148
3.13.2.4 Mărimea particulelor ____________________________________ 148
3.13.2.5 Friabilitatea ___________________________________________ 149
3.13.2.6 Volumul şi distribuţia după mărime a porilor _________________ 150
3.13.2.7 Suprafaţa internă _______________________________________ 150
3.13.3 Teste uzuale de adsorbţie ________________________________________ 151
3.13.4 Izoterme de adsorbţie ___________________________________________ 153
3.13.4.1 Izoterma de adsorbţie Langmuir ___________________________ 153
5
CUPRINS
3.13.4.2 Izoterma de adsorbţie Freundlich __________________________ 155

3.13.5 Utilizarea cărbunelui activ granular ________________________________ 155
3.14 Inspecţia sanitară şi monitorizarea treptei de post-oxidare cu ozon _______________ 156
3.14.1 Inventarul riscurilor care pot apare în procesul de post-oxidare cu ozon ___ 158
3.15 Inspecţia sanitară şi monitorizarea treptei de filtrare pe cărbune activ granular _____ 160
3.15.1 Inventarul riscurilor în procesul de filtrare pe cărbune activ granular ______ 161
3.16 Deferizarea şi demanganizarea apei _______________________________________ 163
3.16.1 Echilibrul fierului şi manganului în apă _____________________________ 163
3.16.2 Oxidarea fierului şi manganului ___________________________________ 164
3.16.3 Clorul, permanganat de potasiu, dioxid de clor, ozon __________________ 164
3.16.4 Schema tehnologică a staţiei de deferizare şi demanganizare ____________ 164
3.16.4.1 Aerarea apei __________________________________________ 164
3.16.4.2 Procese de coagulare-floculare ____________________________ 165
3.16.4.3 Sedimentarea în stadiul I – decantare _______________________ 166
3.16.4.4 Sedimentare în stadiul II - filtrare rapidă pe strat de nisip _______ 167
3.17 Inspecţia sanitară şi monitorizarea treptei de deferizare şi demanganizare _________ 172
3.17.1 Inventarul riscurilor în procesele de deferizare şi demanganizare _________ 172
3.18 Dedurizarea şi decarbonatarea apei _______________________________________ 174
3.18.1 Decarbonatarea apei ____________________________________________ 174
3.18.1.1 Instalaţii cu strat de nămol _______________________________ 175
3.18.1.2 Decarbonatare catalitică _________________________________ 175
3.18.2 Dedurizarea apei ______________________________________________ 176
3.18.2.1 Procedee cu reactivi chimici ______________________________ 179
3.18.3 Procedeul cu schimbători de ioni __________________________________ 179
3.19 Inspecţia sanitară şi monitorizarea treptei de dedurizare _______________________ 180
3.19.1 Inventarul riscurilor care pot apare în procesul de dedurizare ____________ 180
3.20 Filtrarea pe membrane _________________________________________________ 187
3.21 Inspecţia sanitară şi monitorizarea treptei de filtrare pe membrane _______________ 189
6
CUPRINS
3.21.1 Inventarul riscurilor care pot apare în procesul de filtrare pe membrane ___ 189
3.22 Dezinfecţia apei ______________________________________________________ 194
3.22.1 Dezinfectarea apei cu clor _______________________________________ 195
3.22.2 Dezinfectarea cu dioxid de clor ___________________________________ 195
3.23 Inspecţia sanitară şi monitorizarea treptei de dezinfectie cu clor _________________ 199
3.23.1 Inventarul riscurilor care pot apare în procesul de dezinfecţie cu clor _____ 200
3.24 Inspecţia sanitară şi monitorizarea treptei de dezinfecţie cu dioxid de clor _________ 205
3.24.1 Inventarul riscurilor în procesul de dezinfecţie cu dioxid de clor _________ 206
4 Inspecţia sanitară şi monitorizarea sistemelor de pompare şi transport a apei _______________ 207
4.1 Staţii de pompare ______________________________________________________ 209
4.1.1 Pompe - caracteristici şi parametri funcţionale ________________________ 210
4.1.2 Stabilirea înălţimii de pompare ____________________________________ 211
4.2 Alegerea utilajelor şi definirea utilajelor hidraulice ____________________________ 212
4.3 Inspecţia sanitară şi monitorizarea staţiilor de pompare _________________________ 214
4.3.1 Inventarul riscurilor care pot apare în procesul de pompare ______________ 215
4.4 Transportul apei: aducţiuni _______________________________________________ 218
4.4.1 Echipare aducţiuni ______________________________________________ 219
4.4.2 Siguranţa aducţiunilor ___________________________________________ 219
4.5 Inspecţia sanitară şi monitorizarea aducţiunilor _______________________________ 221
4.5.1 Inventarul riscurilor care pot apare în procesul de transport al apei ________ 222
5 Inspectia sanitara si monitorizarea sistemelor de inmagazinare si distributie a apei ___________ 223
5.1 Rezervoare ___________________________________________________________ 224
5.1.1 Volumul rezervoarelor ___________________________________________ 225
5.2 Funcţia de asigurare a presiunii ___________________________________________ 225
5.2.1 Instalaţia hidraulică a rezervoarelor _________________________________ 227
5.2.2 Construcţia rezervoarelor _________________________________________ 227
7
CUPRINS
5.2.3 Asigurarea calităţii apei în rezervor _________________________________ 227

5.2.4 Eliminarea factorilor de risc în zona rezervoarelor _____________________ 228
5.3 Inspecţia sanitară şi monitorizarea rezervoarelor ______________________________ 233
5.3.1 Inventarul riscurilor care pot apare în procesul de înmagazinare a apei _____ 234
5.4 Reţeaua de distribuţie ___________________________________________________ 237
5.4.1 Elemente accesorii în reţeaua de distribuţie ___________________________ 238
5.4.2 Materiale folosite la execuţie reţea de distribuţie ______________________ 239
5.4.2.1 Tuburi din oţel __________________________________________ 239
5.4.2.2 Fonta de presiune _______________________________________ 239
5.4.2.3 Fonta ductilă ___________________________________________ 240
5.4.2.4 Betonul armat precomprimat ______________________________ 240
5.4.2.5 Materiale plastice _______________________________________ 241
5.4.2.6 Alte tipuri de materiale ___________________________________ 242
5.4.3 Impactul sistemelor de distribuţie a apei asupra calităţii apei potabile ______ 242
5.4.4 Dezvoltarea unui ecosistem biologic ________________________________ 244
5.4.5 Influenţa materialelor constitutive ale sistemului de distribuţie ___________ 244
5.4.6 Contaminarea accidentală ________________________________________ 245
5.4.7 Formarea de depozite ____________________________________________ 247
5.5 Operarea reţelei de distribuţie _____________________________________________ 247
5.6 Inspecţia sanitară şi monitorizarea reţelelor de distribuţie _______________________ 254
5.6.1 Inventarul riscurilor care pot apare în reţeaua de distribuţie ______________ 255
5.6.3 Planul de management al riscului asupra sănătăţii publice (PMRSP) _______
BIBLIOGRAFIE ________________________________________________________________
8
CAPITOLUL 1. Introducere
1 Introducere
Scopul prezentului manual este de a furniza informaţii despre modul de realizare a inspecţiei
sanitare în sistemele de alimentare cu apă din România. Rolul inspectorului sanitar este de a asigura
o protecţie adecvată a consumatorului în scopul protejării sănătăţii publice şi dezvoltării adecvate în
România. Inspecţia sanitară poate fi văzută ca un set de proceduri care asigură calitatea şi cantitatea
de apă necesară diverşilor beneficiari în conformitate cu prevederile legale şi lipsită de riscuri de
orice natură.
A treia ediţie a Ghidului pentru Calitatea Apei elaborat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii
(World Health Organization Guidelines for Drinking Water Quality, Volume 1, WHO 2004)
recomandă aplicarea planurilor de siguranţă a apei ca măsura cu eficienţa cea mai ridicată în scopul
asigurării unei calităţi adecvate a apei potabile.
Planurile de siguranţă a apei cuprind minim 3 acţiuni esenţiale:
• evaluarea sistemului de alimentare cu apă;
• monitorizarea operaţională:
o identificare elemente de hazard şi risc;
o identificare măsuri de control al riscului;
• planuri de management al riscului:
o acţiuni care trebuie abordate;
o monitorizare evenimente;
o programe suport.
Ghidul OMS stabileşte următoarele definiţii:
• elementul de hazard este un agent biologic, chimic, fizic sau radiologic care poate
genera efecte negative asupra sănătăţii umane;
• riscul este probabilitatea ca un element de hazard sa genereze efecte negative asupra
populaţiei expuse la efectele sale.
OMS propune realizarea unor priorităţi în stabilirea riscurilor care apar în sistemele de
alimentare cu apa în funcţie de:
probabilitatea de apariţie a evenimentelor;
gravitatea consecinţelor;
frecvenţa de apariţie.
În concordanţă cu prioritatea care o impune riscul evaluat în sistemul de alimentare cu apă
se stabilesc elementele de management al riscului.
Manualul de Inspecţie Sanitara şi Monitorizare este construit în spiritul Ghidului OMS şi
cuprinde evaluarea şi managementul riscurilor care pot apărea în sistemul de alimentare cu apă de la
surse până la beneficiar.
În construirea unei proceduri de inspecţie sanitară sunt necesare elementele următoare:
• descrierea sistemului de alimentare cu apă;
• evaluarea elementelor de hazard şi risc;
• evaluarea parametrilor de funcţionare ai sistemului;
9
• identificarea măsurilor de control;

• monitorizarea măsurilor de control;
• stabilirea procedurilor de evaluare a eficienţei inspecţiei sanitare;
• dezvoltarea de programe suport (training, cercetare-dezvoltare);
• planul de management al riscului asupra sănătăţii publice (PMRSP);
• proceduri de documentare şi comunicare.
Sistemele de alimentare cu apă se confruntă cu probleme care pot fi clasificate în două
categorii mari:
• probleme din exteriorul sistemului:
o cunoaştere insuficientă a sistemului;
o ignorare elemente de hazard şi risc;
o catastrofe naturale;
o lipsa de comunicare între organismele responsabile;
o decizii luate fără consultare publică;
o planuri dezvoltate fără perspectiva sau fără a ţine cont de elementele care pot genera
riscuri
• probleme din interiorul sistemului:
o general valabile:
 necunoaştere sistem;
 operare defectuoasă;
 echipamente vechi;
 structuri afectate;
 management eronat;
o surse:
 nerespectarea zonelor de protecţie sanitară;
 agricultura intensivă;
 catastrofe naturale;
 deverşări neautorizate;
o staţia de tratare:
 schemă şi procese de tratare inadecvate;
 lipsa echipamentelor de automatizare şi control;
 utilizarea greşită a reactivilor chimici;
 dozarea incorectă a reactivilor chimici;
 reţeta de spălare a filtrelor este inadecvată;
 recircularea excesivă a apei de la spălarea filtrelor şi a nămolului din
decantoare;
 monitorizarea insuficientă;
10
o complexul de înmagazinare - pompare - reţea de distribuţie:

 timpi de retenţie inadecvaţi;
 presiune excesivă;
 variaţii importante ale parametrilor de operare (debit, presiune);
 zone stagnante;
 materiale inadecvate în reţeaua de distribuţie;
 coroziune şi îmbătrânire;
o consumatori:
 lipsa de întreţinere reţea interioară;
 modul de utilizare al apei potabile;
 lipsa de educaţie.
Sistemul de alimentare cu apă este într-o evoluţie permanenta determinată de:
• creşterea gradului de cunoaştere;
• diversificarea elementelor de hazard;
• apariţia de tehnologii noi;
• apariţia de materiale noi;
• presiunea societăţii către transparenţă.
Manualul de inspecţie sanitară şi monitorizare reprezintă un instrument de optimizare a
sistemului de alimentare cu apă prin:
• identificarea punctelor slabe în sistem;
• oferă imaginea de ansamblu a sistemului;
• identifică actorii implicaţi în managementul evenimentelor cu risc asupra sistemului;
• alocă corect responsabilităţile;
• identifică posibile abateri care pot genera evenimente de hazard;
• stabileşte priorităţile în modul de rezolvare al evenimentelor;
• stabileşte procedurile adecvate în caz de eveniment;
• contribuie la diminuarea şi prevenirea riscurilor.
1.1 Particularităţi ale Legii privind Calitatea Apei Potabile

Legea nr. 458 privind Calitatea Apei Potabile (LCAP), adoptată în iulie 2002 a înlocuit
standardul de calitate STAS 1342/1991 şi reglementează calitatea apei destinată consumului uman,
având ca obiectiv protecţia sănătăţii oamenilor împotriva efectelor oricărui tip de contaminare a
apei potabile prin asigurarea calităţii ei de apă curată şi sanogenă.
Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile cuprinde următoarele capitole importante:
• dispoziţii generale: definiţii, aplicabilitate şi excepţii de la lege;
• condiţii de calitate: stabileşte valorile parametrilor de calitate şi secţiunile în care
aceştia trebuie asiguraţi;
11
• monitorizare: stabileşte programul de monitorizare şi factorii responsabili pentru

derularea acestuia;
• măsuri de remediere şi restricţii de utilizare: stabileşte organismele implicate în
declararea stării de neconformitate, precum şi măsurile care trebuie adoptate pentru
remedierea situaţiei, în funcţie de tipul de neconformitate constatată;
• derogări: se stabilesc organele care pot aproba derogări de la anumite prevederi ale
legii precum şi condiţiile în care pot fi acordate aceste derogări;
• asigurarea calităţii tehnologiilor de tratare, echipamentelor, substanţelor şi
materialelor care vin în contact cu apa potabilă;
• informarea şi raportarea: stabileşte obligaţiile organismelor implicate în producerea
şi distribuţia către populaţie a apei potabile, în ceea ce priveşte accesul la informaţii
referitoare la calitatea apei potabile;
• contravenţii şi sancţiuni;
• dispoziţii finale: se stabilesc responsabilităţile pentru implementarea legii şi
termenele care trebuie respectate.
Legea Privind Calitatea Apei Potabile a intrat în vigoare începând cu data 29 August 2002
(la 30 de zile după publicarea în Monitorul Oficial). A fost modificată şi completată prin legea 311 /
2004.
Atât Directiva CE 98/83/EC cât şi Legea privind Calitatea Apei Potabile grupează
indicatorii care trebuie analizaţi şi respectaţi în: parametri microbiologici; parametri chimici şi
parametri indicatori. În tabelul 1.1 se prezintă o comparaţie a parametrilor de calitate a apei cuprinşi
în normele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), în Standardul Asociaţiei Americane de
Protecţie a Mediului - EPA (Safe Drinking Water Act - SDWA), Directiva CE 98/83/EC, fostul
standard STAS 1342/1991 şi Legea nr. 458/2002 privind Calitatea Apei Potabile.
Tabelul 1.1. Comparaţie parametrii de calitate apă potabilă.

PARAMETRU Norme SDWA, Directiva STAS LCAP
ghid OMS USEPA 98/83/EC 1342/1991
(2002)
(1993) (1995) (1998) C.A. – C.M.A.
PARAMETERI ORGANOLEPTICI (ESTETICI)
Gust (grade) Acceptabil 2–2 Acceptabil
Miros (grade) 3 Acceptabil 2–2 Acceptabil
PARAMETRI FIZICO-CHIMICI ANORGANICI
Turbiditate (NTU) Acceptabil < 0.5 Acceptabil 5 – 10 ≤5
pH (unitati) <8 6.5 – 8.5 6.5 - 9.5 (6.5-7.4) – 8.5 6.5 - 9.5
Culoare (grade) 15 15 Acceptabil 15 – 30 Acceptabil
Conductivitate (µS/cm) 2500 1000 – 3000 2500
Aluminiu (mg/l) 0.2 0.2 0.05 – 0.2 0.2
Amoniu (mg/l) 1.5 0.5 0 – 0.5 0.5
Azotiţi (mg/l) 3 3.3 0.5 0 – 0.3* 0.5
Azotaţi (NO 3 mg/l) 50 44 50 45 – 45 50
Fibre azbest (µg/l) 7000
Argint (mg/l)
Arsen (mg/l) 0.01 0.05 0.01 0.05 0.01
Bor (mg/l) 0.3 1 1
Bariu (mg/l) 0.7 2
Beriliu (mg/l) 0.004
Calciu (mg/l) 100 – 180
Cloruri (mg/l) 250 250 250 250 – 400 250
Cupru (mg/l) 2 1 2 0.05 – 0.1 0.1
Cadmiu (mg/l) 0.003 0.005 0.005 0.005 0.005
12

(2002)
(1993) (1995) (1998) C.A. – C.M.A.
Cianuri totale (mg/l) 0.07 0.2 0.05 0.05
Cianuri libere (mg/l) 0.01 0.01
Crom (mg/l) 0.05 0.1 0.05 0.05 0.05
Duritate totală (grade germane) 20 – 30 min. 5
Fier (mg/l) 0.3 0.3 0.2 0.1 – 0.3 0.2
Fluor (mg/l) 1.5 4 1.5 1.2 1.2
Sulfuri şi hidrogen sulfurat (mg/l) 0.05 0 – 0.1 0.1
Mangan (mg/l) 0.5 0.05 0.05 0.05 – 0.3 0.05
Mercur (mg/l) 0.001 0.002 0.001 0.001 0.001
Molibden (mg/l) 0.07
Nichel (mg/l) 0.02 0.1 0.02 0.1 0.02
Plumb (mg/l) 0.01 0.015 0.01 0.05 0.01
Seleniu (mg/l) 0.01 0.05 0.01 0.01 0.01
Sulfati (mg/l) 250 250 250 200 – 400 250
Sodiu (mg/l) 200 200 200
Substanţe tensioactive – total (mg/l) 0.5 0.2 – 0.5 0.2
Taliu (µg/l) 2–1
Zinc (mg/l) 3 5 5–7 5
PARAMETRI ORGANICI
Substanţe organice cu metoda
KMnO 4 (mg KMnO 4 /l) 20 10 – 12 20
K 2 Cr 2 O 7 (mg O 2 /l) 3–5
Carbon organic total TOC (mg/l) nici o nici o
schimbare schimbare
anormala anormala
Tetraclorura de carbon (µg/l) 2 5
Benzen (µg/l) 10 5 1 1.0
Benzapiren (µg/l) 0.7 0.2 0.01 0.01
Clorura de vinil (µg/l) 5 2 0.5 0.5
Diclorrmetan (µg/l) 20 5
1,1 Dicloretan (µg/l)
1,2 Dicloretan (µg/l) 30 5 3 3
1,1,1 Tricloretan (µg/l) 2000 200
1,1 Dicloretena (µg/l) 30 7
1,2 Dicloretena (µg/l) 50
Hidrocarburi aromatice policiclice (µg/l) 0.1 0.01 0.1
Tricloretena (µg/l) 70
10 10
Tetracloretena (µg/l) 40
Toluen (µg/l) 700 100
Xilen (µg/l) 500 10000
Etilbenzen (µg/l) 300 700
Stiren (µg/l) 20 100
Monoclorbenzen (µg/l) 300 100
1,2 Diclorobenzen (µg/l) 1000 600
1,3 Diclorobenzen (µg/l)
1.4 Diclorobenzen (µg/l) 300 75
Triclorobenzen (µg/l) 20 3
Hexaclorobenzen (µg/l) 1
Acrilamida (µg/l) 0.5 0.1 0.1
Epiclorohidrina (µg/l) 0.4 0.1 0.1
Hexaclorpentadiena (µg/l) 50
Hexaclorbutadiena (µg/l) 0.6
EDTA (µg/l) 200
Acid acetonitrilic (µg/l) 200
PESTICIDE
Pesticide – Total (µg/l) 0.5 0.5 0.5
Pesticide – Clasa (µg/l) 0.1 0.1 fiecare 0.1
componenta
Alaclor (µg/l) 20 2
13

(2002)
(1993) (1995) (1998) C.A. – C.M.A.
Aldicarb (µg/l) 10 7
Aldrîn / dieldrîn (µg/l) 0.03 0.03 pentru 0.03 pentru
fiecare 0.1 fiecare fiecare
componenta componenta componenta
Atrazina (µg/l) 2 3
Bentazona (µg/l) 30
Carbofuran (µg/l) 5 40
Chlordane (µg/l) 0.2 2
DDT (µg/l) 2
1.2 Dibromo 3- chloropropan (µg/l) 1 0.2
2,4 D (µg/l) 30 70
1,2 Dichloropropan (µg/l) 20 5
1,3 Dichloropropan (µg/l)
1,3 Dichloropropene (µg/l) 20
Dioxîn (µg/l) 0.03
Dibrometilena (µg/l)
Heptaclor şi heptacloroepoxid (µg/l) 0.03 0.6 0.03 pentru 0.03 pentru
fiecare fiecare
componenta componenta
Hexaclorbenzen (µg/l) 1 1
Lindan (µg/l) 2 0.2
Metoxiclor (µg/l) 20 40
Metolaclor (µg/l) 10
Pentaclorfenol (µg/l) 9 1
Picloram (µg/l) 500
Permetrina (µg/l) 20
Propanil (µg/l) 20
Simazina (µg/l) 2 4
Trifluralina (µg/l) 20
Fenoprop (µg/l) 9
Mecoprop (µg/l) 10
DEZINFECTANŢI ŞI SUBPRODUŞI DE DEZINFECŢIE
Clor rezidual liber (mg/l) 5 4
- la intrare în reţea 0.5 – 0.55 0.50 - LCAP
- la capăt de reţea 0.10 – 0.25 0.25 - LCAP
max. 0.5
cf. Legii
311/2004
Monocloramina (mg/l) 3 4
Di şi Tricloramina (µg/l) 5
Bromati (µg/l) 25 10 10 10
Cloriţi (µg/l) 200 100
2 clorfenol (µg/l)
2,4 diclorfenol (µg/l)
2,4,6 triclorpenol (µg/l) 200
Formaldehida (µg/l) 900
Trihalometani (µg/l) 0.08 (0.04) 100 100 100
Bromoform (µg/l) 100
Dibromoclorometan (µg/l) 100
Bromodiclormetan (µg/l) 60
Cloroform (µg/l) 200 30
Acid haloacetic HAA (µg/l) 0.06 (0.05)
Acid monocloracetic (µg/l)
Acid dicloracetic (µg/l) 50
Acid tricloracetic (µg/l) 100
Tricloracetaldehida (µg/l) 10
Dicloracetonitril (µg/l) 90
Dibromacetonitril (µg/l) 100
Bromocloracetonitril (µg/l)
14

(2002)
(1993) (1995) (1998) C.A. – C.M.A.
Tricloracetonitril (µg/l) 1
Clorit cianogen (µg/l) 70
RADIOACTIVITATE
Tritiu (Bq/l) 100 100
Doza efectiva totala de referinta (mSv/an) 0.1 0.1
Activitate globala α (Bq/l) 0.1 15 pCi/l 0.1 – 2.3 0.1
Activitatea globala β (Bq/l) 1 4 0 – 50 1
PARAMETERI MICROBIOLOGICI
Escherichia coli (E.coli)/100 ml 0 0
Enterococi (Streptococi fecali)/100 ml 0 0 0 0 0
Pseudomonas aeruginosa (unitati/250 ml) 0 0
Clostridium perfringens (numar/100 ml) 0 0
Coliformi totali (unitati/100 ml) 0 1 (în mai putîn 0 0
de 40 probe pe
luna)
Coliformi fecali (unitati/100 ml) 0 0 0 0
NOTATII: C.A. – Concentratie admisibila C.M.A. – Concentratie maxim admisibila
În tabelul anterior sunt marcate particularităţile Legii nr. 458/2002 privind calitatea apei
potabile în comparaţie cu Directiva CE 98/83/EC. Printre acestea se menţionează:
• Turbiditatea; în Directiva, pentru turbiditate se prevede "nici o schimbare anormală" în
timp ce în Lege se prevede un prag maxim de 5 NTU; în ambele reglementari,
turbiditatea este apreciată ca un parametru de care depinde calitatea finală a dezinfecţiei,
din acest punct de vedere fiind necesară o turbiditate maximă de 1 NTU;
• Cupru; în timp ce Directiva prevede o valoare maximă de 2.0 mg/l, Legea este mult mai
stringentă, cu o valoare maximă de 0.1 mg/l;
• Cianuri libere; Legea prevede pentru cianuri libere o valoare de 10 µg/l, în timp ce în
Directiva nu este prevăzut nimic;
• Duritatea; nu există nici o prevedere în Directiva iar Legea prevede minim 5 grade
germane;
• Fluorul; Valoarea din Lege (1.2 mg/l) este mai stringentă în raport cu Directiva (1.5
mg/l);
• Sulfuri şi hidrogen sulfurat; nu există nici o prevedere în Directivă, în timp ce în Lege se
prevede o concentraţie maximă de 0.1 mg/l;
• Detergenţi (substanţe tensioactive – total); nu exista nici o prevedere în Directivă, în
timp ce în Lege se prevede o concentraţie maxima de 0.2 mg/l;
• Zinc; nu exista nici o prevedere în Directivă, în timp ce în Lege se prevede o
concentraţie maxima de 5 mg/l;
• Clor rezidual; nu există nici o prevedere în Directiva, în timp ce LCAP prevede 0.5 mg/l
la intrarea în reţea, iar la capăt de reţea, un rezidual de 0.25 mg/l; acest parametru a fost
modificat ulterior prin Legea nr. 311/2004 în care se specifică o concentraţie maximă în
reţea de 0.5 mg/l;
• Indicatorii de radioactivitate; în Lege sunt cuprinşi suplimentar faţă de cei din Directivă,
activitatea globală α (0.1 Bq/l) şi β (1.0 Bq/l).
15
Comparând Legea nr. 458/2002 privind Calitatea Apei Potabile – 2002, cu vechiul standard
1342/1991 se constată că:
• o serie de parametri au devenit mai severi:
o Arsen – a scăzut de la 0.05 mg/l la 0.01 mg/l;
o Nichel – a scăzut de la 0.1 mg/l la 0.02 mg/l;
o Plumb – a scăzut de la 0.05 mg/l la 0.01 mg/l;
o Aldrîn şi Dieldrîn – a scăzut de la 0.1 mg/l la 0.03 mg/l pe fiecare componentă;
• o parte din parametri s-au relaxat:
o Azotiti – creşte de la 0.3 mg/l la 0.5 mg/l;
o Azotati – creşte de la 45 mg/l la 50 mg/l;
o Cianuri libere – creşte de la 0.01 mg/l la 0.05 mg/l;
o Hidrocarburi aromatice policiclice – creşte de la 0.01 µg/l la 0.1 µg/l;
• au apărut parametri noi: Bor, Cianuri total, Sodiu, Carbon organic total, Benzen,
Benzapiren, Clorura de vinil, 1,2 Dicloretan, Tricloretena şi Tetracloretena, Acrilamida,
Epiclorhidrina, Heptaclor şi Heptaclorepoxid, Bromati, Tritiu, Doza efectiva totala de
referinta, E. Coli, Pseudomonas Aeruginosa, Clostridium Perfringens;
• o serie de parametri nu se mai analizează: calciu, substanţe organice cu metoda
K 2 Cr 2 O 7 , compuşi fenolici distilabili, fosfaţi, magneziu, oxigen dizolvat, uraniu natural,
amine aromatice, indicatori biologici.
1.2 Cadrul juridic

Implementarea Legii privind calitatea apei potabile este sprijinită de legislaţia secundară
(Hotărâri de Guvern şi Ordine de Ministru) care stabilesc următoarele:
• Normele de supraveghere, inspecţie sanitară şi monitorizare a calităţii apei potabile şi
Procedura de autorizare sanitară a producţiei şi distribuţiei apei potabile (HG Nr. 974/2004);
• Normele de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apele de suprafaţă utilizate pentru
potabilizare şi Normativul privind metodele de măsurare şi frecvenţa de prelevare şi analiză
a probelor din apele de suprafaţă destinate producerii de apă potabilă (HG Nr. 100/2002);
• Normele de igienă privind apele potabile îmbuteliate, altele decât apele minerale naturale
(Ordinul MS Nr. 273/2004, cu modificările şi completările ulterioare);
• Normele de igienă privind alimentarea cu apă a localităţilor şi fântânile individuale sau
publice, utilizate pentru aprovizionarea cu apă potabilă (Capitolele II şi III ale Ordinului MS
Nr. 536/1997);
• Procedurile de reglementare sanitară pentru proiectele de amplasare, construcţie, amenajare
şi reglementare sanitară a funcţionării obiectivelor şi a activităţilor desfăşurate în acestea,
altele decât cele supuse înregistrării în registrul comerţului (Ordinul MS Nr. 117/2002, cu
completările şi adăugirile ulterioare);
• Organizarea şi funcţionarea inspecţiei sanitare (Ordinul MS nr. 861/2003);
• Organizarea şi funcţionarea DJSP (Ordinul MS nr. 1042/2003).
Alte acte normative importante pentru activităţile de inspecţie sanitară sunt:
16
• Legea nr. 100/1998 privind asistenţa de sănătate publică;

• Legea nr. 98/2004 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legale de
igienă şi sănătate publică;
• Ordonanţa Guvernului Nr. 2/2001 privind regimului juridic al contravenţiilor, cu
modificările şi completările ulterioare.
Potrivit cerinţelor Directivei 98/83, cele două tipuri de monitorizare – monitorizare de
control şi monitorizare de audit – au fost reglementate şi de legea română a apei potabile.
Astfel, potrivit Capitolului III al legii, răspunderea pentru efectuarea monitorizării de control
revine producătorului sau distribuitorului de apă potabilă, în timp ce Direcţia Judeţeană de Sănătate
Publică (DJSP) răspund de efectuarea monitorizării de audit. Totodată, costurile asociate ambelor
tipuri de monitorizare sunt suportate de furnizorul de apă potabilă.
Monitorizarea de control trebuie să asigure verificarea regulată a calităţii apei potabile şi
trebuie efectuată conform unui program avizat de DJSP competentă. Programul trebuie să cuprindă
cel puţin următoarele:
• controlul eficienţei tehnologiei de tratare (dezinfecţie);
• controlul calităţii apei potabile produse /furnizate/utilizate.
DJSP poate decide asupra monitorizării suplimentare dacă există dovezi privind prezenţa în
apă a unor substanţe sau microorganisme care nu au fost incluse în Anexa 1, dar pot avea efecte
negative asupra sănătăţii umane. Într-un astfel de caz, monitorizarea suplimentară se realizează
individual pentru fiecare substanţă /microorganism.
Legea cere, de asemenea, ca analizele de apă potabilă să nu fie efectuate decât de
laboratoare înregistrate, care respectă specificaţiile Anexei 3. Procedura de înregistrare a
laboratoarelor a fost stabilită de Ordinul MS nr. 764/2005.
Anexele la Legea apei potabile sunt şi ele importante pentru monitorizarea apei potabile,
deoarece stabilesc:
• parametrii microbiologici şi chimici (parametrii obligatoriu a fi monitorizaţi), precum şi
parametrii indicatorilor, cu valorile-limită pentru acestea;
• cerinţele minime pentru monitorizarea de control şi de audit – domeniul şi parametrii
obligatorii, posibilitatea DJSP de a completa lista de parametri obligatori pentru
monitorizarea de verificare în conformitate cu condiţiile locale şi tehnologia de tratare,
precum şi de a reduce numărul de probe şi parametri, dacă sunt îndeplinite anumite condiţii;
frecvenţa de prelevare şi analiză a probelor pentru monitorizarea de audit; distribuţia
punctelor de prelevare;
• specificaţii privind analiza parametrilor – parametrii pentru care sunt specificate metodele
de analiză; parametri pentru care sunt specificate caracteristicile de performanţă; parametrii
pentru care nu este specificată metoda de analiză.
Normele (HG nr. 974/2004) detaliază prevederile de bază ale Legii apei potabile, asigurând
suportul pentru activităţile de implementare.
Este introdus şi definit conceptul de "zonă de alimentare" şi obligaţia ca serviciile publice de
alimentare cu apă să întocmească şi să actualizeze un dosar anual al zonelor de alimentare din
fiecare teritoriu. Numărul punctelor de prelevare a probelor se stabileşte împreună de către DJSP şi
producător şi se comunică primăriei.
Pentru monitorizarea de control, producătorul trebuie să respecte cerinţele stabilite în
Tabelele 1, 3, 5 şi 7 din Anexe, în timp ce în Tabelele 2, 4, 6 şi 8 sunt stabilite cerinţele pentru
DJSP în vederea efectuării monitorizării de audit în fiecare zonă de alimentare.
17
DJSP poate solicita monitorizări suplimentare şi în cazul în care există informaţii că un

parametru, singur sau în combinaţie, poate determina aprovizionarea cu o apă potabilă care nu
respectă valorile parametrice. În acest caz, costurile operaţiunilor suplimentare nu pot determina o
creştere mai mare de 20% a costurilor de monitorizare de control şi/sau de audit.
Laboratoarele înregistrate au obligaţia să trimită rezultatele analizelor la DJSP, iar DJSP are
obligaţia să trimită lunar primăriei rezultatele monitorizării. Producătorul are obligaţia legală de a
păstra registrele de analize ale apei potabile timp de 5 ani.
Referitor la prelevarea şi analiza probelor, există următoarele cerinţe juridice:
• probele de apă trebuie colectate din puncte distribuite uniform în timp şi spaţiu pe parcursul
unui an calendaristic;
• punctele de prelevare trebuie să fie amplasate în aval faţă de orice procedeu de tratare, astfel
încât să se obţină o probă reprezentativă pentru calitatea apei din reţeaua de distribuţie;
• dacă un serviciu public de apă primeşte apă tratată de la un alt serviciu, aceasta nu trebuie
inclusă în programul de monitorizare a calităţii apei la ieşirea din staţia de tratare; calitatea
acestei ape se monitorizează la punctul operaţional de transfer;
• prelevarea probelor de apă se efectuează de către asistenţii de igienă sau personalul de
laborator din cadrul autorităţii teritoriale de sănătate publică sau al laboratoarelor
înregistrate de Ministerul Sănătăţii.
În cazul apei distribuie din cisterne, probele de apă se recoltează la punctul de aprovizionare
a cisternei. Dacă sistemul de alimentare cu apă are funcţionare intermitentă sau este întrerupt
ocazional la consumator, probele de apă se colectează mai frecvent decât este prevăzut în programul
de monitorizare, respectiv la fiecare interval de 48 de ore cât timp distribuţia este intermitentă şi la
interval de 48 de ore după reluarea distribuţiei. În aceste situaţii, probele de apă colectate se vor
analiza mai întâi pentru conformarea la: E. coli, pH şi conductivitate, iar apoi pentru toţi ceilalţi
parametri indicatori.
Potrivit Legii nr. 311/2004, sursele care furnizează apă potabilă în zonele rurale, respectiv
fântâni, puţuri de suprafaţă şi captări de apă exploatate în sistem local, trebuie monitorizate la
intervale de 1-3 luni prin prelevarea de probe şi analize de laborator. Costurile monitorizării trebuie
suportate de proprietarul sursei respective.
Deşi izvorâtă din bune intenţii şi din necesitate, această cerinţă legală, în condiţiile actuale
de personal şi dotare a DJSP şi ţinând cont de numărul mare al zonelor rurale din România, nu pot fi
respectate de autorităţi. Mai mult, suportabilitatea şi disponibilitatea de a plăti costurile de
monitorizare a apei potabile pentru locuitorii din zonele rurale sunt, foarte probabil, inhibante.
În acelaşi timp, Normele privind apa potabilă prevăd cerinţa monitorizării instalaţiilor
individuale de apă pentru folosinţă publică, fântâni şi puţuri, de către DJSP, cel puţin o dată pe an în
vederea verificării conformării cu parametrii: bacterii coliforme, număr de colonii la 220C şi la
370C, E. coli, streptococi fecali, turbiditate, duritate, oxidabilitate, amoniac, azotaţi, azotiţi,
pesticide şi orice alt parametru considerat necesar a fi investigat.
În astfel de situaţii, costurile monitorizării trebuie suportate de către primăria localităţii
respective.
Pentru monitorizarea calităţii apei îmbuteliate, OM nr. 273/2004 face referire la prevederile
stabilite în Legea apei potabile şi Normele privind apa potabilă, specificând totodată că pot fi
monitorizaţi şi alţi parametri, în conformitate cu Ghidul OMS.
Capitolele II şi III ale OM Nr. 536/1997 stabilesc cerinţele legale pe care trebuie să le
îndeplinească staţiile de tratare pentru apă potabilă şi cele referitoare la dezinfecţie.
18
1.3 Inspecţia sanitară a calităţii apei potabile

Inspecţia sanitară a apei potabile este definită în Normele privind apa potabilă drept "o
evaluare la faţa locului a condiţiilor de protecţie sanitară, a condiţiilor de igienă din staţiile de
tratare, rezervoarele de înmagazinare a apei şi din reţelele de distribuţie, utilizând fişele de evaluare
şi inspecţie sanitară prevăzute în anexa la norme".
Există 3 astfel de fişe:
• Fişa nr. 1 – pentru staţiile de tratare a apei – poate fi completată de personalul de inspecţie
sanitară cu pregătire superioară;
• Fişa nr. 2 – pentru reţeaua de distribuţie – poate fi completată de personalul de inspecţie
sanitară cu pregătire superioară;
• Fişa nr. 3 – Fântâni publice; practic, conţinutul acestei Fişe nu se referă la fântâni ci la
rezervoare şi poate fi completată de personalul de inspecţie sanitară cu pregătire medie.
Raportul de evaluare întocmit de DJSP în cadrul procedurii de derogare trebuie să conţină
concluziile activităţii de inspecţie sanitară, potrivit formularelor de evaluare pentru staţia de tratare
şi sistemul de distribuţie, cu identificarea şi evaluarea punctelor de risc.
Fişa nr. 1 de evaluare şi inspecţie sanitară este structurată după cum urmează:
• Staţia de tratare a apei:
o informaţii generale;
o sursa de apă;
o captare;
o procesul de tratare aplicat;
o decantare;
o filtrare;
o spălarea în flux invers a filtrelor;
o clorare;
o rezervoare de apă potabilă;
o controlul procesului de tratare.
• Evaluare sanitară:
o controlul înregistrări/ documentelor;
o întreţinere;
o personal;
o reclamaţii;
o probleme existente;
o diagrama staţiei de tratare;
o măsuri de remediere recomandate;
o dacă problemele identificate la inspecţia precedentă au fost soluţionate.
Fişele nr. 2 şi 3 au o structură similară:
o informaţii generale;
19
o informaţii privind evaluarea riscurilor – cu ajutorul unui sistem de punctaj pentru

risc;
o rezultate şi recomandări.
Aceste prevederi specifice referitoare la inspecţia sanitară a apei potabile trebuie privite în
cadrul general al inspecţiei sanitare, cadru date de Legea nr. 100/1998, OM nr. 831/2003 şi Legea
nr. 98/1994.
Astfel, actele normative sus-menţionate reglementează statutul inspectorilor sanitari de stat,
atribuţiile şi obligaţiile acestora, obligaţiile operatorilor sau persoanelor fizice, scopul şi domeniile
inspecţiei sanitare de stat (ISS), organizarea activităţilor la nivel central şi local.
Principiile care stau la baza ISS sunt următoarele:
• imparţialitatea;
• independenţa;
• transparenţa;
• confidenţialitatea;
• aplicarea unitară.
Tipurile de control efectuat sunt: tematic, sistematic, necesar, la solicitare şi pentru
reverificare, iar etapele de procedură constau în faza de pregătire, faza de teren şi etapa de
finalizare. Etapa de finalizare presupune întocmirea raportului de inspecţie la faţa locului sau după
primirea analizelor de laborator şi conţine rezultatele investigaţiilor de teren şi de laborator,
neconformităţile constatate şi recomandări de remediere – cu indicarea termenelor şi
responsabilităţilor.
Inspectorii sanitari au puterea conferită de lege de a dispune suspendarea activităţii până la
adoptarea măsurilor de remediere, atunci când condiţiile de operare constituie un risc iminent pentru
sănătatea publică, precum şi să ordone încetarea activităţii în caz de opoziţie la control sau refuz de
a colabora cu organele de control sanitar.
În sfârşit, se poate lua măsura de anulare a autorizaţiei sanitare dacă:
• nu sunt remediate deficienţele constatate care ar putea avea un efect advers asupra
sănătăţii umane;
• funcţionarea are loc în condiţii diferite de cele de la data obţinerii autorizaţiei;
• nu sunt respectate obligaţiile asumate prin declaraţia pe proprie răspundere;
• în funcţionarea unei unităţi sunt încălcate în mod repetat normele legale de igienă.
Anularea sau retragerea avizului sanitar poate fi cerută în caz de nerespectare a măsurilor de
conformare stabilite pentru proiectele referitoare la amplasarea, construcţia, transformarea sau
extinderea unităţilor economice sau sociale şi culturale sau a oricărei unităţi cu impact asupra
sănătăţii umane.
Cadrul legal actual în domeniul apei potabile a suferit importante modificări în urma
abrogării obligaţiei de a obţine autorizaţia sanitară de funcţionare pentru activităţi economice
supuse înregistrării la Registrul Comerţului. Multe prevederi au devenit astfel inaplicabile (pentru
operatorii economici obligaţi să se înregistreze în Registrul Comerţului) deoarece se bazau pe
conceptul de autorizaţie sanitară, înlocuită acum de obligaţiile asumate "în bloc" prin declaraţia pe
proprie răspundere. În acest context, activităţilor de control le revine un rol foarte important în
asigurarea conformării cu cerinţele legale, iar colaborarea strânsă cu compartimentul de
supraveghere (monitorizare) are un rol esenţial în aplicarea legislaţiei, cât şi pentru o bună realizare
a obligaţiilor profesionale.
20
CAPITOLUL 2. Inspecţia sanitară şi monitorizarea surselor de apă
2 Inspecţia sanitară şi monitorizarea surselor de apă

2.1 Circuitul apei în natura şi formarea surselor de apa
Apa este o substanţă aflată în cantităţi relativ mari pe Pământ; aparent circa 70% din
suprafaţa Pământului este acoperită de apă. Cantitativ însă, numai 1/800 din volumul Pământului o
formează apa. După estimări, pe Pământ există 1.384 milioane km3 apă, din care:
• 97%, apă în mări şi oceane (apă puternic salinizată);
• circa 1,8% (25 mil. km3), gheaţa calotelor polare (groasă de până la 2700 m şi care dacă s-ar
topi ar conduce la creşterea nivelului mărilor cu cca. 80 m);
• circa 8,4 mil. km3, apă subterană;
• circa 0,2 mil. km3, lacuri, râuri;
• circa 600 km3, biosferă.
Sub influenţa energiei primite de la Soare şi atracţiei gravitaţionale, apa se află într-un
circuit permanent – circuitul (ciclul) hidrologic mondial (figura 2.1).
Energia calorică primită de Pământ serveşte în cea mai mare parte pentru evaporarea apei
(cca. 360 000 km3/an). Vaporii de apă condensează şi cad sub formă de precipitaţii (solide, lichide)
pe suprafaţa mărilor şi oceanelor în cea mai mare parte, dar împinşi spre uscat ajung şi deasupra
acestuia.
In atmosfera
13 x 103 km3/an Zapada
Gheata
Precipitatii 99 x 103 m3/an
Infiltratie
Evaporare 62 x 103 km3/an
Precipitatii 324 x 103 km3/an
Evaporare
361 x 103 km3/an Lacuri
Rauri, Fluvii
scurgere 37 x 103 km3/an
- Gheata 25 x 106 km3
Mari, oceane - Apa subterana 8,4 x 106 km3
Pe uscat
1350 x 106 km6/an 6 3
33,6 x 10 km - Rauri, lacuri 0,2 x 106 km3
(97%)
- Biosfera 600 km3
Figura 2.1. Bilanţul circuitului hidrologic mondial.
Precipitaţiile spală atmosfera şi dizolvă un procent important de dioxid de carbon (CO 2 ),

care spală rocile peste care trece şi dizolvă substanţele solubile. Prin scurgere superficială şi
subterană apele, ce formează curenţi şi cursuri de apă, ajung înapoi în mare. În acest circuit, apa
transportă şi substanţele evacuate, voit sau nu, ca rezultat al activităţii omeneşti. Apa se evaporă din
nou (numai apa – substanţele dizolvate nu) refăcând ciclul. Substanţele dizolvate ajunse în mare sau
lacuri închise se concentrează ajungând la valori ridicate (în medie 35 g/l).
21
Circuitul durează circa 9 zile pentru apa lichidă şi poate dura mii de ani pentru apa care
devine gheaţă, respectiv zeci de mii de ani pentru apa subterană.
Omul are nevoie de apă pentru mai multe folosinţe:
• apa biologic necesară, normal circa 2 l/zi; această apă se consumă şi se elimină prin
transpiraţie sau prin traectul digestiv; apa eliminată prin transpiraţie reglează temperatura
corpului;
• apă pentru prepararea hranei;
• apă pentru igiena personală;
• apă pentru igiena locuinţei şi spaţiului de locuit;
• apă pentru combaterea incendiului;
• apă pentru realizarea produselor industriale;
• apă pentru obţinerea unor recolte mari în agricultură, deci şi dezvoltarea zootehniei etc.
Cantităţile de apă necesare pentru asigurarea acestor nevoi sunt foarte mari, de la circa 100
(m3/an, persoana) în ţările în curs de dezvoltare, până la circa (2.000 m3/an, persoana) în ţări
puternic dezvoltate şi cu resurse de apă.
Aceste cantităţi se obţin prin preluarea lor din ciclul apei în natură. Locurile de unde sunt
preluate se numesc surse de apă.
Figura 2.2. Formarea surselor de apă.
22
Se disting două tipuri de surse de apă:

• apă de suprafaţă;
o apa din mări şi oceane;
o apa din lacuri naturale;
o apa din râuri şi lacuri artificiale;
• apa subterană:
o apa din izvoare;
o apa din straturile freatice, puternic influenţate de precipitaţii (3 - 50 m);
o apa din straturile de adâncime, până la 50 - 500 m sub pământ.
În particular, referitor la acest flux general de apă, România este o ţară relativ săracă în apă.
Cantitatea de apă medie anuală ce revine unui locuitor (din precipitaţii) este de circa 1.700 m3 (faţă
de o medie europeană de circa 100.000 m3/locuitor/an, de ţară cea mai săracă – Egipt – 90 m3/
locuitor/an şi faţă de o medie mondială de 6.000 – 8.000 m3/ locuitor/an). Stocul intern de apă
(cantitatea totală de apă căzută într-un an mediu pe suprafaţa ţării) este de circa 38 km3/ locuitor/an,
la care se mai adaugă o cotă parte din stocul Dunării (circa 200 km3/locuitor/an).
În aceste condiţii şi la nivelul de dezvoltare industrială şi agricolă la care România a ajuns,
fără a putea spune că apa este folosită în modul cel mai raţional, se utilizează deja circa 20
km3/locuitor/an (inclusiv pentru agricultură). În acest ciclu hidrologic apa mai asigură:
• reglarea temperaturii pe Pământ;
• dezvoltarea vegetaţiei, având drept consecinţă producţia de oxigen prin fotosinteză şi
producţia de masă organică (hrană, combustibil);
• producerea de energie hidraulică (cea mai importantă sursă de energie);
• transporturile pe apă pe căi maritime sau de uscat (naturale sau artificiale);
• uniformizarea poluării pe Pământ.
2.2 Surse subterane

Captarea surselor subterane se poate realiza cu:
• puţuri săpate - sisteme de alimentare cu apa cu capacităţi relativ reduse;
• fronturi de captare cu puţuri forate;
• drenuri.
În cele ce urmează se va face o descriere a principalelor elemente constitutive ale fiecărui
sistem în parte pentru captarea apei subterane.
2.2.1 Puţuri săpate

Sunt construcţii din beton slab armat, cu secţiune de obicei circulară, având diametrul de 1 –
3 m executate în cheson. Se utilizează pentru captări de mai mică importanţă şi pentru un număr de
puţuri relativ mic, deoarece execuţia lor este destul de complicată şi uneori nesigură. Sunt
recomandate în straturi acvifere la adâncime mică (< 10 m) cu permeabilitate ridicată.
23
În tronsoanele de cheson care vor sta în apă se lasă goluri de 25 x 31 cm, în care se
amplasează ulterior barbacane prefabricate (elemente de beton cu şliţuri orizontale de circa 1 – 2
cm lăţime). Pe timpul lansării, golurile sunt acoperite la interior cu panouri de lemn pentru a evita
intrarea nisipului şi a reduce cantitatea de apă care intră în puţ. După ajungerea puţului la cotă şi
turnarea saltelei de închidere, de circa 50 cm grosime (în unele cazuri poate lipsi – dacă stratul este
format din argilă), barbacanele se pot debloca. Deblocarea se face manual după un epuisment
prealabil şi trebuie avut grijă să se facă deblocarea tuturor barbacanelor. În caz contrar, poate
scădea mult suprafaţa de intrare în puţ şi deci pot apare afuieri ca urmare a creşterii locale a vitezei
de intrare a apei în barbacanele libere.
Puţul se închide deasupra cu o placă de beton armat cu grosimea de 10 – 12 cm, aşezată la
50 cm peste nivelul apei în zone inundabile sau 50 cm peste nivelul terenului.
Umplutura se începe cu un strat de argilă de circa 30 cm – care are rolul de a devia apa din
precipitaţii, astfel încât infiltraţia să se facă prin stratul natural netulburat – şi se termină cu o
suprafaţă taluzată înierbată.
Figura 2.3. Puţ săpat.

a – puţul săpat; b – detaliu barbacană;
Accesul în puţ se face printr-o deschidere protejată cu capac metalic. În puţ se prevăd trepte
de acces din oţel beton (Ø20) prinse în perete – cu pasul de 0,30 m.
Treptele se termină pe un podest din beton armat amplasat deasupra nivelului maxim al apei
din puţ, podest pe care se află vana de închidere a conductei pentru captarea apei din puţ.
Puţul este ventilat cu ajutorul unui coş din tablă sau ţeavă de oţel cu înălţimea de 80 – 180
cm, asigurat cu cască de protecţie contra precipitaţiilor şi sită de cupru (ochiuri de 1 mm) contra
insectelor mici.
24
Instalaţia hidraulică se compune din: sorb, conductă de sifonare şi vană etanşă, în cazul în
care apa din puţuri se captează cu un sistem central de sifonare; pompă submersibilă, conducta de
refulare, clapet de reţinere, vană de reglaj, în cazul în care puţurile sunt echipate cu pompe
individuale speciale, de tip submersibil.
În unele cazuri, puţul poate fi echipat şi cu pompe cu ax orizontal aşezate peste nivelul apei
pe o placă de beton armat. În acest caz, trebuie sa fie luate măsuri de siguranţă contra deteriorării
pompelor, din cauza umezelii, pentru amorsarea acestora, precum şi în vederea evitării accidentării
personalului care manipulează aceste pompe.
În instalaţia hidraulică a puţului, se va monta întotdeauna şi un debitmetru sau contor de apă
(controlând periodic debitul se poate vedea cum funcţionează puţul). Contorul trebuie montat
înainte de vana de reglaj pentru a putea fi scos din circuit prin izolarea puţului respectiv, fără a
afecta funcţionarea celorlalte puţuri ale captării. Totodată, sunt necesare amenajări sau dispozitive
pentru măsurarea nivelului apei, în scopul asigurării funcţionării puţului cu o denivelare mai mică
decât denivelarea maximă calculată sau stabilită la proba finală de recepţie a puţului.
2.2.2 Puţuri forate

Având un domeniu de aplicaţie mult mai larg (teoretic se pot face puţuri forate în orice
condiţii) şi beneficiind de o tehnică de lucru mult mai bine pusă la punct (prin preluarea din tehnica
forajului pentru ţiţei), precum şi de utilaje astăzi foarte perfecţionate, puţurile forate au fost folosite
la cele mai multe din captările de apă subterană executate în ţară.
Puţurile de mică adâncime (20 – 30 m) au fost executate cu instalaţii manuale, procedeul
uscat, iar cele de adâncime mai mare (în general nu s-au depăşit 300 m, pentru a nu căpăta o apă
prea caldă – peste 25oC) prin foraj hidraulic rotativ – procedeul direct. Abia în ultimii ani s-a folosit
şi procedeul cu circulaţie inversă, folosind ca element de antrenare apa sau aerul (sistemul aer-lift).
Elementele componente ale unui puţ forat sunt următoarele:
• Cabina puţului (cămin din beton, beton armat, zidărie) care adăposteşte instalaţia hidraulică
şi uneori şi instalaţia electrică de forţă şi permite executarea de lucrări de remediere şi
întreţinere a puţului. Atunci când se găseşte total sau parţial sub nivelul apei subterane, se
execută cu izolaţie hidrofugă (figura 2.4);
• Coloana definitivă este o coloană plină (burlan de foraj) de protecţie a găurii de foraj, pe
zona straturilor uscate sau a căror apă nu se captează;
• Coloana filtrantă este elementul cel mai important în funcţionarea puţului. Are rolul de a
susţine peretele rocii stratului acvifer şi de a lăsa apa din strat să intre în puţ. O coloană de
filtru bună, trebuie deci să îndeplinească simultan următoarele condiţii: (1) să permită
amplasarea elementului de captare a apei; (2) să aibă rezistenţă mecanică suficient de mare
pentru a nu se deforma la solicitarea din împingerea stratului subteran; (3) să aibă o
suprafaţă activă liberă cât mai mare (procentul de goluri notat cuη, cu valori de 5 – 30 %,
este un parametru caracteristic al coloanei) şi rezistenţa hidraulică mică la trecerea apei prin
perete; (4) sa reziste la agresivitatea apei şi/sau solului în care se amplasează, pentru a nu fi
distrusă sau colmatată; (5) să permită o bună deznisipare a puţului, atât la punerea în
funcţiune, cât şi în timpul exploatării; (6) sa aibă un cost redus; (7) să se poată executa uşor
– pe cale industrială. Ca material, coloana se poate executa din: oţel (tub sau tablă roluită),
protejat contra coroziunii; fontă (tub găurit sau foaie roluită, cu şliţuri); sticlă; porţelan,
materiale ceramice etc. Cea mai utilizată este soluţia cu coroană de pietriş, mărgăritar.
Dificultatea constă în modul de execuţie al acestuia. În cazul în care este suficient un singur
strat, acesta se execută prin turnare de sus. Dacă materialul are granule cu mărimi diferite se
produce o sedimentare în aer şi apă, obţinându-se un strat neuniform. Pietrişul se poate
25
introduce şi prin circulaţie de noroi – procedeu aplicat la noi cu rezultate bune (în noroiul
care spală gaura de detritus, se introduce pietrişul care este transportat în amplasament,
rămânând intre peretele forajului şi coloana de filtru; se evită astfel sedimentarea
materialului neuniform). În cazul în care sunt necesare mai multe straturi, acestea se pot
executa folosind numai turnarea de sus cu ajutorul unor coloane auxiliare (au fost executate
puţuri cu 3 straturi, comportarea lor în exploatare fiind foarte bună). Alegerea granulaţiei se
face după reguli cunoscute. Pentru uşurinţă, se poate aplica regula multiplicării cu 4 a
mărimii medii a granulelor straturilor vecine (ca la filtrul invers), ultimul strat lângă coloana
de filtru având granule mai mari decât golurile din coloană;
Figura 2.4. Detaliu de puţ forat
26
Figura 2.5. Tipuri de coloane de filtru.
• piesa de fund, decantorul, este o prelungire a coloanei de filtru cu o lungime de 2 – 5 m; are

rolul de a permite nisipului – care este antrenat de apa din strat, normal sau accidental, în
timpul funcţionării puţului – să se decanteze. Periodic, aceasta poate fi scos cu o lingură
specială sau prin pompare;
• instalaţia hidraulică este alcătuită în mod similar cu cea de la puţul săpat. Pentru a se
asigura o colectare relativ uniformă a apei prin toată coloana de filtru, este bine ca elementul
de captare a apei din puţ (capătul liber al conductei de sifonare, pompa submeribilă) să fie
amplasat în jumătatea de jos a coloanei de filtru, intr-o porţiune a acesteia fără orificii (de
cca. 2 m). Uneori poate fi amplasat şi la partea de sus a decantorului – atunci când coloana
de filtru a puţului are o lungime mică. Piesa care face trecerea de la conducta verticală la cea
orizontală şi care se mai numeşte şi casca puţului este demontabilă, pentru a putea fi scoasă
la deznisipare sau alte operaţiuni de întreţinere a puţului;
În cazul în care puţurile vor fi echipate cu pompe individuale, este obligatoriu ca, pe
conducta de refulare din puţ, înainte de vană, să se prevadă un clapet de reţinere. Aceasta are rolul
de a nu lăsa apa din colector să intre în puţ, în cazul în care, dintr-un motiv oarecare, pompa nu mai
funcţionează. În orice caz, după orice oprire, pompele vor fi repornite (după regulile de pornire
stabilite ale unei pompe centrifuge), altfel existând riscul înnisipării şi deteriorării puţului, întrucât,
din cauza coloanei de apă cu înălţime mică, pompa tinde să absoarbă brusc un debit mare de apă
(deci viteza de intrare în coloana puţului poate depăşi viteza admisibilă).
27
2.2.3 Sistemul de colectare prin pompare

La debite mici şi adâncimi ale apei peste 20 m, se folosesc pompe submersibile (pompa şi
motorul sunt executate monobloc şi introduse în puţ, fiind susţinute de conducta de refulare), iar
pentru debite mari şi la adâncimi sub 20 m, se folosesc pompe cu ax vertical cu motorul în mediu
uscat (amplasat în cabină supraterană) şi pompa cufundată în apă. În ultimul caz, transmiterea
cuplului motor se face prin intermediul unui arbore amplasat în axul conductei de refulare. Linia
piezometrică la sistemul de colectare cu pompe este arătată în figura 2.6, pentru doua situaţii: cu
pomparea direct din put într-un rezervor de înmagazinare, respectiv cu pozarea unei staţii de
pompare intermediare prevăzută cu pompe cu ax orizontal. Cea de-a doua varianta conduce la
economii de energie.
În cazul echipării cu pompe, este esenţial ca: (1) debitul pompei să fie cel mult egal cu
debitul maxim al puţului; (2) pompele să funcţioneze în regim constant în timp; (3) după oprirea
pompelor, repornirea să se facă manual, cu respectarea regulilor generale şi deschiderea vanei de
refulare să nu permită preluarea unui debit mai mare decât debitului puţului.
Figura 2.6. Scheme de pompare a apei din puţuri cu pompe submersibile.

a – pomparea directă în rezervor; b – pomparea în rezervor tampon şi repompare în rezervorul final.
28
2.2.4 Captări cu dren

Drenul este un element constructiv permeabil, orizontal, nevizitabil (dren propriu-zis) sau
vizitabil (galerie), care aşezat în calea curentului subteran de apă îl captează şi conduce apa captată
spre unul din capete, la un puţ colector. Prin urmare drenul îndeplineşte un rolul dublu:
• captarea apei din strat;
• transportul acesteia la puţul colector.
Elementele principale ale drenului sunt date în figura 2.7.
Figura 2.7. Elementele captării cu dren de coastă.

a – plan; b – profil longitudinal prin dren; c – secţiune transversală tip; d – detaliu de tub pentru dren.
Pe o direcţie aproximativ perpendiculară pe direcţia de curgere a curentului de apă subterană

se sapă un şanţ de lăţime convenabilă – săpătură taluzată în cazul în care debitul stratului este mai
mic, iar stratul este format din material grosier (pietriş, nisip mare) sau săpătură sub protecţia a doi
pereţi de palplanşe din lemn, metal sau beton armat (mai rar), înfipte în prealabil până la stratul de
bază, dacă stratul acvifer este puternic (bogat), iar materialul din strat conţine în cantitate mare
fracţiuni fine. Săpătura se execută până la stratul de bază, când drenul perfect se aşează chiar pe
strat sau nu, când drenul se aşează deasupra stratului de bază (dren imperfect), el captând numai o
parte din apa stratului.
Dacă drenul este amplasat la baza unui strat acvifer a cărei pantă piezometrică în regim
natural este mai mare de 0,01, drenul se numeşte dren de coastă şi se consideră că primeşte apă
dintr-o singură parte, iar dacă drenul este amplasat în strat acvifer cu pantă piezometrică mai mică
(i<00,1), drenul se numeşte dren în bazin şi se consideră că primeşte apă din ambele părţi.
29
După nivelarea fundului săpăturii (executată cu pantă de minim 1‰, dată în proiect), se
montează tuburile de drenaj, de obicei din beton, dar pot fi şi de argilă arsă, zidărie de piatră,
azbociment, bazalt etc.
Dacă se consideră necesar, se execută în prealabil un strat de beton de egalizare (de cca. 10
– 20 cm). Tuburile se aşează cap la cap (preferabilă folosirea tuburilor cu talpă), făcând sau nu
etanşarea capetelor. La circa 50 m distanţă se lasă loc pentru executarea căminelor de vizitare, care
au radierul cu circa 50 cm mai coborât decât cota radierului tubului, pentru a asigura un mic volum
de depozitare a nisipului (antrenat, eventual, de apă). Diametrele tuburilor cresc spre puţul colector;
schimbarea de diametre se face obligatoriu în dreptul unui cămin. Între 2 cămine, traseul drenului
trebuie să fie rectiliniu, dar pe ansamblu drenul poate fi format dintr-o serie de aliniamente care se
intersectează sub diferite unghiuri (mai mari de 90o). Tubul de drenaj are orificii în jumătatea
superioară; orificiile sunt conice, cu dimensiunea mai mică la exterior, pentru a permite materialului
granular, care a intrat în orificii, să cadă în dren. Jumătatea de jos a drenului serveşte pentru
transportul apei.
În jurul tubului-dren, se prevede un filtru invers din straturi de minim 10 cm grosime.
Straturile au mărimea granulelor stabilită ca la un filtru invers. Un filtru invers este o succesiune de
straturi din material granular, aşezate astfel încât granulele unui strat să nu treacă prin golurile
stratului următor, în sensul în care circulă apa. Pentru a avea îndeplinită această condiţie, este
suficient ca raportul între diametrele medii a două straturi adiacente să fie maxim 4 – 5.
Peste straturile filtrului invers, se face umplutură din material local bine compactat, dacă
este cazul extrăgând şi palplanşele o dată cu avansarea umpluturii; acestea se pot scoate şi ulterior,
folosind însă un utilaj mai puternic şi având grijă să nu se deterioreze stratul interior de material.
La circa 50 cm deasupra nivelului stratului de apă, se execută, cu una sau două pante, o
saltea de argilă de circa 30 cm grosime. Rolul său este de a devia apele din precipitaţii ce tind să se
infiltreze spre dren direct prin zona de umplutură, care este mai prealabilă. Se continuă umplutura
peste saltea, se compactează şi se lasă cu bombament, pentru ca, la o eventuală tasare în timp, să nu
rămână un şanţ superficial în care să băltească apa. Se amenajează căminele, cu umplutură de 50 cm
peste nivelul apei de inundaţie la asigurarea de 1%, se execută puţul colector şi se echipează cu o
stavilă de perete şi un deversor triunghiular la debuşarea drenului. În cazul drenurilor lungi, puţul
colector se aşează la jumătatea frontului, obţinând un dren cu două ramuri, care pot fi sau nu
simetrice, după particularităţile drenului. Puţul colector poate servi numai ca bazin de aspiraţie
pentru pompe (înălţimea stratului de apă de circa 1,0 – 1,20 peste sorb), cât şi ca staţie de pompare,
în care caz partea de deasupra se amenajează corespunzător.
Dacă apa captată conţine substanţe care precipită uşor în contact cu aerul (săruri de fier,
mangan) şi se depun pe pereţii drenului, riscând sa-l colmateze în timp, atunci drenul se execută
vizitabil. Pentru a permite circulaţia personalului de întreţinere, se execută şi o mică pasarelă, în
lungul drenului. La drenuri ce captează apă potabilă vor fi luate măsuri de protecţie sanitară.
2.2.5 Protecţia sanitară a captărilor subterane pentru apă potabilă

O primă măsură de protecţie se ia prin alegerea amplasamentului captării. Toate captările
care prelevează apa din stratul freatic sau din straturile acvifere de mică adâncime se aşează amonte
sau lateral de localitatea alimentată sau de alte localităţi, industrii vecine, astfel încât apa
superficială, care spală incintele respective, să nu ajungă în perimetrul captării. Excepţie fac puţurile
de adâncime (peste 100 m), unde se consideră că succesiunea de straturi de deasupra stratului
acvifer asigură o protecţie suficientă şi deci acestea se pot amplasa chiar în perimetrul incintei de
alimentat. Aceasta presupune că pachetul de roci de deasupra nu a fost perforat pentru alte scopuri
sau după perforare, au fost luate măsurile de protecţie adecvate (betonarea tuturor forajelor şi
puţurilor).
30
S-a constatat ca, la o impurificare naturală cu substanţe chimice sau organice

biodegradabile, dacă apa curge printr-un strat poros, curat, timp de 20 zile, atunci, datorită
procesului natural de auto epurare al solului, apa se purifică şi capătă caracteristicile unei ape
potabile. Aceasta presupune că suprafaţa de teren aferentă acestei distanţe de curgere trebuie
păstrată curată din punct de vedere sanitar şi apărată împotriva oricăror impurificări accidentale.
Această suprafaţă, care a fost numită perimetru de regim sever, se împrejmuieşte, accesul făcându-
se numai cu autorizaţia beneficiarului. Zona se înierbează şi nu se folosesc nici un fel de
îngrăşăminte sau erbicide şi insecticide, pentru întreţinere. Amonte de captare, distanţa nu va fi mai
mică de 50 m, iar aval de 20 m. În jurul acestei suprafeţe, se marchează prin borne o zonă, aleasă
astfel încât apa să parcurgă subsolul până la captare în minimum 50 de zile, zonă numită perimetru
de restricţie; amplasarea oricăror construcţii se face numai cu avizul organelor sanitare, la fel ca şi
folosirea unor eventuale îngrăşăminte, dacă terenul este utilizat pentru agricultură. În general, nu
vor fi folosite îngrăşăminte a căror degradare este lentă sau care formează compuşi dăunători
organismului.
În general, beneficiarul captării sau cel care exploatează captarea, răspunde direct numai din
perimetrul de regim sever, iar organele sanitare de ambele zone – dar trebuie făcută o asemenea
colaborare încât să nu rezulte, în nici un caz, o impurificare accidentală a apei din sursă (există
cazuri de impurificare accidentală a apei din sursă (care au scos din funcţie stratul acvifer pentru
zeci de ani – în special cu produse petroliere).
Foarte periculoase sunt unele complexe de creşterea porcilor, taurinelor şi unele industrii
care nu au staţii de epurare cu exploatare corespunzătoare. În unele cazuri, irigaţiile şi adaosul
neraţional de îngrăşăminte pot conduce la creşterea conţinutului de azotaţi peste limita normală (50
mg/l); unele substanţe chimice nedegradabile care sunt evacuate, pot ajunge în apa captărilor cu
infiltrare prin mal (cianuri, cromaţi, săruri, Hg etc.). Aceste lucruri trebuie strict controlate şi
evitate.
Mărimea perimetrului de regim sever trebuie calculată cu destulă exactitate, deoarece
suprafaţa delimitată se dezafectează altor folosinţe şi ea nu trebuie să fie nici insuficientă, dar nici
exagerat de mare. Evaluarea mărimii se poate face prin calcul sau studii pe teren.
Se vor respecta dispoziţiile legale privind protecţia surselor de apă subterană.
2.2.6 Tratarea apei din surse subterane

Calitatea apei subterane este influenţată de următorii parametri:
• natura mineralogică şi geologică a subsolului terenului în care se formează (sau curge);
• calitatea apelor infiltrate de la suprafaţa terenului (numai pentru strate freatice).
În funcţie de influenta pe care apele meteorice o au asupra calităţii apei subterane, straturile
acvifere se clasifica în:
• strate freatice, cantonate la adâncimi mici sub suprafaţa terenului; calitatea apei este
influenţată direct de infiltraţiile de la suprafaţa terenului sau exfiltraţii din sisteme pozate
subteran (reţele canalizare, fose, conducte de petrol şi gaze);
• strate captive, situate la adâncimi de la 50 m la 150 – 200 m în subsolul terenului; calitatea
apei este puţin (deloc) influenţată de apele infiltrate de la suprafaţă.
Acumularea şi circulaţia apei într-un strat determina preluarea caracteristicilor rocilor
stratului. Se stabileşte un echilibru între caracteristicile apei şi compoziţia terenului în care este
stocată (sau curge). Rocile compacte cu fisuri sau caverne dau apei conţinut de gaz carbonic,
carbonaţi, CO 2 . Principalele caracteristici ale apelor subterane se pot sintetiza:
31
• temperatura – relativ constantă ~ 10 -12oC;

• turbiditatea (MTS) – redusă/nulă;
• culoare – dată de materiile în soluţie (acizi humici);
• mineralizare – constantă, superioară apelor de suprafaţă;
• Fe, Mn (bivalenţi) – în general prezenţi;
• CO 2 agresiv – adesea prezent;
• O 2 dizolvat – redus/absent;
• H 2 S – prezent în special în apele de adâncime de carst;
• NH 4 – prezent frecvent, fără indice poluare;
• NO 3 – conţinut ridicat pentru stratele freatice;
• Micropoluanţi – în general absenţi, poluările accidentale;
• Elemente vii – frecvent ferobacterii;
• Caracter eutrof – nul.
Din punct de vedere al încărcării s-a propus clasificarea surselor subterane în două categorii:
• Surse cu încărcare redusă; s-a luat în consideraţie existenţa Fe2+ şi Mn2+ în apa subterană în
cantităţi reduse, dar care depăşesc limitele impuse de Legea 458/2002;
• Surse subterane încărcate; în accepţiunea încărcat se înţelege depăşirea conţinutului de Fe
(până la 50 ori), Mn (până la 20 ori), azotaţi, azotiţi şi H 2 S.
În tabelul 2.1 se indică principalele caracteristici.
Tabelul 2.1. Caracteristici principale surse subterane.

Frecventa de depăşire
Caracteristici necesare
Caracteristici apa bruta a prevederilor Legii
apa tratata
458/2002 (%)
Denumire parametru
încărcare sursa încărcare sursa Directiva Legea
redusa încărcată redusa încărcată 98/83/EC 458/2002
Fier total (mg/l) 0,2 - 2,0 3,0 - 10,0 20 50 0,2 0,2
Mangan (mg/l) 0,05 - 0,5 0,8 - 1,0 20 50 0,05 0,05
Azotaţi (mg/l) ≤ 50 80 - 120 - 80 50 50
Azotiţi (mg/l) ≤ 0,5 2,0 - 5,0 - 80 0,5 0,5
Amoniu (mg/l) ≤ 0,5 1,0 - 2,0 - 50 0,5 0,5
Hidrogen sulfurat (mg/l) ≤ 0,1 1,3 - 2,0 - 50 - 0,1
În situaţia în care se utilizează o sursa subterana cu încărcare redusa, potabilizarea apei se

poate realiza printr-o schema indicata de figura următoare.
De la
Aerare FRN DZF
captare
Figura 2.8. Schema de tratare a apei din sursa subterana cu încărcare redusa.
Notaţii: Aerare - Bazin de contact pentru oxidare fier şi mangan; FRN - filtrare rapida pe strat de nisip pentru
reţinere fier şi mangan oxidat; DZF - Dezinfecţie cu clor.
32
Schemele de potabilizare pentru surse încărcate sunt complexe aşa cum rezultă din figura
2.9. Sunt necesare:
• procese de oxidare în sistemul multi – barieră (pre-oxidare şi post-oxidare)
• procese performante de oxidare, sedimentare în stadiul I şi II;
• procese de afinare.
În astfel de situaţii soluţiile se stabilesc prin analiza mai multor variante de surse; funcţie de
consumatorii afectaţi o sursă mai depărtată (zeci de km) poate deveni avantajoasă vis-a-vis de
costurile implicate în tratare.
CAPTARE
Oxidare Fe, Mn,

PRE-OXIDARE CU ClO2 GENERARE ClO2
subst. org.
COAGULANT
COAGULARE-FLOCULARE
DECANTOARE LAMELARE
POLIMER
REABILITARE
STATIE DE
POMPARE APA
REABILITARE TREAPTA DE DE SPALARE
FILTRARE RAPIDA PE
STRAT DE NISIP REABILITARE
STATIE DE
SUFLANTE AER
SPALARE
50%
INSTALATIE GENERATOR
POST-OXIDARE CU OZON OZON
DE FILTRARE
PE
MEMBRANE ADSORBTIE - FILTRARE PE
STATIE DE
(VARIANTA) POMPARE APA
CARBUNE ACTIV GRANULAR SPALARE
50%
REABILITARE TREAPTA DE REABILITARE

DEZINFECTARE STATIE DE CLOR
Figura 2.9. Schema de tratare apa din sursă subterană foarte încărcată.
33
2.3 Inspecţia sanitară şi monitorizarea surselor subterane

Dacă apare un eveniment legat de cantitatea sau calitatea apei prelevata din sursa subterana,
se pot întâmpla următoarele:
• dacă are loc contaminarea prin căminul forajului, există riscul apariţiei îmbolnăvirilor
datorate germenilor sau substanţelor chimice;
• dacă are loc contaminarea stratului acvifer, există riscul apariţiei îmbolnăvirilor datorate
germenilor sau substanţelor chimice;
• dacă o problemă apărută la nivelul puţului / forajului împiedică extragerea unei cantităţi
suficiente de apă din acvifer, se pot înregistra îmbolnăviri datorate igienei precare sau
datorate presiunii scăzute a apei care permite astfel contaminarea bacteriologică sau chimică
în sistemul de distribuţie.
Activităţile din timpul exploatării şi construirii unui foraj de apă pot prezenta riscuri pentru
sănătatea personalului implicat în aceste lucrări. Acestea sunt recunoscute, ele fac obiectul
legislaţiei de protecţie a muncii.
Captarea apei din surse subterane şi riscurile asociate acestei acţiuni nu pot fi privite izolat;
acest proces influenţează şi este influenţat de alte elemente ale sistemului de alimentare cu apă:
• Folosinţa terenurilor şi activităţile desfăşurate în zona în care apa pătrunde în stratul acvifer
şi în apă freatică pot influenţa calitatea apei extrase;
• Calitatea apei subterane va determina modul în care trebuie tratată.
Probabilitatea contaminării sursei de apă este influenţată de o serie de factori:
• apropierea surselor de poluare locală:
o fose septice sau alte sisteme de eliminare a apelor uzate;
o depozite de substanţe chimice sau îngrăşăminte;
o agricultură intensivă;
o depozite de deşeuri fără etanşare de fund;
o rezervoare subterane de combustibil;
• uşurinţa cu care se poate contamina apa subterană datorita:
o ne-respectarii zonelor de protecţie sanitară;
o lipsei izolaţiei sau izolaţiei necorespunzatoare a stratelor ;
o permeabilităţii stratului subteran;
o caracteristicile solului;
o precipitaţii;
o utilizarea irigaţiilor;
o construcţiei necorespunzătoare a cabinei forajului;
o proiectării necorespunzătoare a cabinei forajului şi a zonei înconjurătoare care
permite infiltrarea apelor de suprafaţă.
2.3.1 Inventarul riscurilor care pot apare în exploatarea surselor subterane

Calitatea apei subterane depinde de calitatea acviferului, de proiectarea, construcţia şi
exploatarea frontului de captare.
34
Evenimentele care conduc la apariţia unor riscuri importante în prelevarea apei din sursă pot
fi:
• contaminarea stratului prin infiltraţii de la suprafaţă sau din sistemul de alimentare al
acestuia;
• contaminarea construcţiei puţului: cabina, coloana, instalaţii hidraulice.
• Masurile preventive care se adopta sunt:
• inspecţia regulata a sistemului de captare: zone de protecţie sanitara, etanşeitatea cabinei şi
forajului fiecărui element al captării, controlul persoanelor cu drept de acces;
• controlul sistemului de operare: prelevarea unor debite superioare debitelor maxime impuse
de caracteristicile stratului, respectarea planurilor de revizie, funcţionarea sistemului de
măsura a debitelor;
• controlul datelor privind evoluţia calităţii apei în strat şi prelevate.
În tabelul următor se utilizează următoarele abrevieri:
• LCAP - Legea 458/2002 privind calitatea apei potabile;
• CMA – Concentraţia maximă admisă;
Tabelul 2.2. Evaluarea riscului pentru captări din surse subterane.

Cauze Măsuri preventive Elemente de verificare Acţiuni corective
Ce se verifica Semne că acţiunile
sunt necesare
Eveniment: A. SURSA NU DISPUNE DE CANTITATI DE APĂ SUFICIENTĂ
Riscuri: Germeni şi substanţe chimice care pătrund în apă datorita presiunii scăzute; riscuri asociate cu o igienă deficitară.
Nivel de risc: Mare
A.1. Secetă Aplicarea planului de masuri destinat Utilizarea raţională Scăderea nivelului Pentru fiecare captare
acestei situaţii: a apei la apei în stratul din strat subteran
- restricţii în utilizarea apei la consumator. subteran. trebuie sa existe la
consumatori; Funcţionarea Scăderea presiunii în operator:
- utilizarea resurselor de rezerva sistemului de reţeaua de distribuţie - plan de acţiune
(daca exista); distribuţie. datorita consumului privind adaptarea
exagerat. sistemului la aceasta
- dezvoltarea sursei existente.
situaţie; se vor
Proiectarea captărilor din surse specifica acţiunile: la
subterane trebuie sa ia în considerare captare, rezervoare,
situaţiile de seceta (reducerea reţea de distribuţie;
nivelului hidrostatic, debitul capabil
- plan de acţiune
foraje)
comun: operator, DSP,
Autorităţi locale,
privind utilizarea apei
în comunitate.
A.2. Restricţii în Negociaţi noi avize Cererea de apă. Scăderea presiunii în Identificaţi noi surse.
autorizaţia de Rata de folosire a reţea. Creşteţi capacitatea de
exploatare sursei. Consumatorii stocare.
Presiunea în reclamă scăderea
sistem. presiunii.
Eveniment: B. CONTAMINANŢII PĂTRUND ÎN CABINA FORAJULUI
Riscuri posibile: Germeni şi substanţe chimice care pătrund în apa subterana prin cabina forajului.
Nivel de risc: Mare
35

sunt necesare
B.1. Ploi Frontul de captare se va proteja prin Parametri de Neconformarea cu Forajele afectate se vor
catastrofale conduc canale perimetrale etanşe de calitate ai apei: LCAP pompa şi deznisipa
la modificarea evacuare a apelor meteorice. - turbiditate; Infiltratii în cabina pana la revenirea
calităţii apei din Verificarea etanşeităţii fiecărui foraj - suspensii; forajului. calităţii apei la
stratul acvifer. prin prelevare şi analize de probe de parametrii iniţiali.
- fier şi mangan; În staţia de tratare
la fiecare foraj. (daca exista) sunt Se reface izolaţia la
- pH; cabina forajelor.
Oprirea forajelor la care exista puse în evidenta
infiltraţii de la suprafaţa. - microbiologie. schimbări calitative. Completarea şi
actualizarea planurilor
de acţiune pentru astfel
de situaţii.
B.2. Contaminare Controlul regulat exterior şi interior Calitatea apei Apa în cabina Foraj scos din
observată sau al cabinei forajului (după fiecare prelevata din foraj. forajului. funcţiune.
cunoscută în zona ploaie). Exfiltraţii de la Verificarea integrala.
unui foraj. Verificarea zonei de protecţie instalaţia hidraulica. Pompare - deznisipare.
sanitara. Calitatea apei nu
corespunde LCAP.
Eveniment: C. CONTAMINAREA ACVIFERULUI
Riscuri posibile: Germeni şi substanţe chimice specifice surselor de contaminare, prezente în acvifer.
Nivel de risc: Mare
C.1. Identificare surse de poluare. Calitatea Calitatea apei este Program de
Surse posibile: Masuri de stopare / eliminare a microbiologică. neconformă cu monitorizare şi
Conţinutul de LCAP. obţinere de date.
- infiltraţii de la acestora.
dejecţii animale; Analiza planurilor urbanistice zonale şi poluanţi ai apelor Exploatarea Eliminare poluatori şi
a potenţialului de contaminare; descărcate în terenurilor din zona - poluare.
- infiltraţii de la
zonele identificate. fără restricţii. Daca filiera
fose septice; Documentare privind alimentarea
acviferului. tehnologica a uzinei
- poluare din
permite, completaţi cu
surse chimice în
procese suplimentare.
zone de
alimentare strat Acţiuni pentru găsirea
acvifer. altei surse.
Eveniment: D. CANTITATEA DE APA PRELEVATA DIN SURSA NU SATISFACE CERINŢELE

Riscuri posibile: Germeni şi substanţe chimice care pătrund în apă datorita presiunii scăzute; riscuri asociate cu o igienă
deficitară
Nivel de risc: Mare (Nivelul de risc va creşte odată cu scăderea debitului de apa).
D.1. Inspecţia şi curăţarea regulată a Debitul captării. Debit redus. Modificarea captării.
Coloana filtranta coloanelor filtrante care se Foraj cu foraj şi Modificări de calitate Reabilitarea fiecărui
deteriorata sau intensifica în perioada inundaţiilor. comparaţie cu foraj sau foraje noi.
blocata parţial. Un film pentru coloana fiecărui foraj; debitul optim
controlul periodic pune în evidenta funcţie de
situaţia colmatării acesteia. caracteristicile
Electropompele se vor regla la stratului
modificarea debitului stratului
(reducere)
D.2. Program de inspecţie regulată a Debitul captării. Debit redus. Modificarea captării.
Coloana filtranta coloanelor filtrante. Acesta trebuie Foraj cu foraj şi Acumularea de Reabilitarea fiecărui
înfundata cu intensificat în condiţii de debit comparaţie cu depuneri la îmbinări, foraj sau foraje noi.
depuneri de fier sau scăzut. debitul optim coturi sau pe
calcar. funcţie de conducte.
caracteristicile
stratului
36

sunt necesare
D.3. Program sistematic de inspecţie şi Debitul captării. Reducere debit. Curăţarea sistematica a
Dezvoltarea curăţare a bazinelor de infiltraţie, Calitate apa Vegetaţie care zonei de captare a
vegetaţiei în primăvara şi toamna. pluteşte în bazinul de bazinului de infiltraţie,
bazinele de Scăderea ratei de dezvoltare a infiltraţie eventual acoperirea
infiltraţie care vegetaţiei prin controlul calităţii apei acesteia.
alimentează care alimentează bazinele. Masuri la sursa care
fronturi de captare. alimentează bazinul de
infiltraţie.
D.4. Întreţinerea şi inspectarea regulată a Debitul captării Debit redus sau Reamenajarea
Colmatarea totala a bazinelor de infiltraţie. inexistent. frontului de captare.
bazinelor de Instalarea unui sistem de avertizare Plan de acţiune -
infiltraţie care rapidă pentru a semnala modificările tratarea apei care
alimentează de debit. alimentează bazinul de
fronturi de captare. infiltraţie: eliminare
nutrienţi, limpezire.
D.5. Inspecţii regulate şi imediat după Sistemul este încă Reducerea Lansarea planului de
Defecţiuni inundaţii etc., cu acţiuni de refacere a funcţional. parametrilor acţiune în caz de
catastrofale (Ex: zonelor de protecţie existente dacă Se verifica fiecare sistemului: debite, calamităţi; în acest
pagube generate de este cazul (garduri, vegetaţie şi componenta a zone parţial plan sunt prioritizate
inundaţii, instabilitatea solului) sistemului în nealimentate, avarii acţiunile de verificare
cutremure, etc.) Alarmă telemetrică la fiecare obiect secţiuni cheie: la aducţiuni şi reţele. şi refacere a
al sistemului. plecare captare, elementelor avariate.
intrare staţia de
tratare, alimentare
rezervor,
alimentare reţea .
D.6. Plan de acţiune conform Înregistrările Lipsa debit. Procurarea de pompe
Defectarea pompei recomandărilor producătorului. telemetrice. Activarea alarmei pentru înlocuire.
Pompe în rezervă uscata. Existenta lucrărilor telemetrice Iniţierea unui program
Alarmă telemetrică pentru debit nul de întreţinere Nu există înregistrări de întreţinere regulata.
la utilajul respectiv. regulate. ale lucrărilor de
întreţinere
D.7. Inspecţia regulată a cablurilor, Funcţionare alarmă Lipsă parametri Plan de acţiune comun
Întreruperi de liniilor de tensiune, racordurilor şi pentru indicarea sistem (debit, pentru rezolvarea
curent. tablourilor electrice. întreruperii presiune). situaţiei împreună cu
Elementele cheie ale sistemului curentului. distribuitorul de
prevăzute cu dubla alimentare sau energie electrică
generator de rezervă
Alarme de rezervă cu baterie
D.8. Împrejmuirea perimetrului captării. Funcţionare Deteriorări ale Plan de intervenţie
Vandalism/ sabotaj Instalare alarmă pentru intruşi. sisteme de captării. pentru revenirea la
avertizare Menţinerea unei normal.
evidenţe a
încercărilor de acces
în zona captării.
2.3.2 Planuri pentru situaţii neprevăzute

Dacă, în ciuda măsurilor preventive şi corective luate, apare totuşi un eveniment, trebuie
consultat un specialist de sănătate publică pentru a evalua gravitatea situaţiei apărute. Planurile
cuprind indicaţii, acţiunile necesare şi responsabilităţile pentru evenimentele care pot apărea în
situaţii neprevăzute.
37
Tabelul 2.3. Planuri pentru situaţii neprevăzute.

Eveniment – La uzina de apă nu ajunge o cantitate de apă suficientă
Indicatori: Debit redus sau inexistent primit de uzina de apă
Consum neaşteptat de mare.
Deteriorarea forajului sau a pompei.
Acţiuni necesare: Verificarea sistemului amonte de uzina de apa (staţie de pompare, aducţiune).
Implementarea strategiei distribuitorului de apă privind gestionarea cererii în condiţii de lipsa
de apa.
Analizaţi necesitatea de a trece la o altă sursă de apă, până când calitatea apei devine din nou
acceptabilă, sau de a folosi apă transportata din alte surse cu cisterne (asiguraţi-vă că
cisternele folosite pentru transportul apei nu pot determina contaminarea apei).
Dacă în reţea a intrat apă tratata inadecvat, informaţi reprezentanţii Ministerului Sănătăţii în
acest sens.
Aplicaţi măsuri de conservare a resurselor de apa.
Închideţi parţial vanele de la rezervoare pentru a restricţiona alimentarea, dacă este cazul.
Creşteţi cantitatea de clor rezidual ca măsură interimară.
Identificaţi problemele de la captare şi remediaţi-le.
Repornirea uzinei de apă, se va face cu debit redus.
Înregistraţi cauza defecţiunii şi luaţi măsuri de remediere.
Dacă scăderile de debit apar frecvent datorită penuriei de apă la sursă, planificaţi găsirea şi
dezvoltarea unei noi surse.
Modificaţi PMRSP dacă este necesar.
Responsabilitate: Proprietarul sursei de apă. Operatorul sistemului de alimentare cu apă.
Eveniment – Contaminarea pătrunde în stratul acvifer sau în foraj
Indicatori: Reclamaţii ale consumatorilor privind schimbarea culorii, gustului sau mirosului apei de la
robinet.
Contaminarea continuă a sursei de apă. Detectarea E. Coli sau a concentraţiilor de substanţe
chimice cu depăşiri peste 50% din CMA.
Îmbolnăviri semnalate în anumite zone ale comunităţii ce pot fi puse în legătură cu calitatea
apei.
Acţiuni necesare: Închideţi captarea.
Notificaţi Ministerul Sănătăţii şi împreună avertizaţi consumatorii să nu folosească apă în
zona respectivă până la următoarea notificare.
Identificaţi sursa de contaminare şi identificaţi dacă este o problemă tranzitorie şi dacă se
poate aplica o tratare temporară.
Dacă problema este tranzitorie se vor adopta masurile următoare:
• goliţi şi spălaţi zona afectată din reţeaua de distribuţie, spălarea făcându-se cu
supradoze de clor dacă incidentul presupune contaminare microbiologică (Se va
acorda o atenţie deosebita privind eliminarea apei de la spălare);
• monitorizaţi parametrii adecvaţi în aria afectată pentru a vedea succesul măsurilor
de contingenţă şi anunţaţi consumatorii, când apa redevine sigură pentru consum, să
lase să curgă robinetele până când obţin apă de bună calitate.
Dacă problema este de lungă durată sau permanentă se vor adopta următoarele masuri:
• investigaţi şi dezvoltaţi o aprovizionare şi/sau tratare alternativă;
• asiguraţi o sursă alternativă de apă până când veţi putea furniza din nou o apă de
calitate acceptabilă.
Înregistraţi cauza defecţiunii şi măsurile aplicate pentru corectare.
38
2.3.3 Planul de management al riscului asupra sănătăţii publice (PMRSP)

Pentru a fi siguri că planul de management al riscului asupra sănătăţii publice PMRSP
pentru sistemul de alimentare cu apă pe care îl operaţi este adecvat, sunt necesare verificări
periodice. Următorul tabel furnizează informaţii detaliate pentru verificarea acestui element specific
al sistemului de alimentare.
Tabelul 2.4. Planul de management al riscului asupra sănătăţii publice (PMRSP).

Ce se măsoară sau se Înregistrarea debitelor în toate secţiunile de control (foraj, grup, captare)
observă: Calitatea apei (turbiditate, clor rezidual, conductivitate)
Starea captării
Cât de des: Inspecţia regulată a captărilor şi înregistrărilor (frecvenţa depinde de amplasament
şi se bazează pe datele anterioare).
Inspecţia efectuată în următoarele situaţii, dar nu numai:
• După evenimente naturale deosebite sau cu risc înalt;
• Pe baza rezultatelor determinărilor chimice şi microbiologice;
• Pe baza rapoartelor de inspecţie.
Ce se face cu rezultatele: Rezultatele trebuie înregistrate în conformitate cu cerinţele LCAP şi trebuie să
permită evaluarea performanţei PMRSP.
Datele colectate trebuie analizate periodic pentru a vedea dacă apar probleme legate
de acest element al alimentării cu apă. Aceasta se realizează cât de frecvent
consideră necesar managerul responsabil pentru a minimiza riscul pentru sănătatea
publică.
Dacă analiza relevă incidente neobişnuite, nerespectarea procedurilor adecvate, sau
calitatea proastă a apei livrate la consumatori, atunci se revizuiesc procedurile de
gestionare a resursei de apa.
Evaluarea rezultatelor monitorizării şi a oricărei acţiuni întreprinse ca urmare a
necesităţii de a implementa un plan de situaţii neprevăzute, pentru a vedea dacă
trebuie modificat PMRSP (ex: măsurile preventive sunt reactualizate, paşii
prevăzuţi în planul de situaţii neprevăzute sunt încă adecvaţi şi sunt recunoscute în
plan necesităţile de modificare a sistemului de captare).
Responsabilitate: Proprietarul sursei de apă. Operatorul sistemului de alimentare cu apă .
2.4 Captări din râuri

2.4.1 Captări în albie
2.4.1.1 Captarea cu sorb
Se recomandă pentru captări provizorii, mobile sau sezoniere. Constă într-un sorb amplasat
convenabil în apă şi stabilizat pentru protecţie contra plutitorilor mari. În figura 2.10 este schiţată o
captare fixă cu sorb.
Sorbul este o confecţie metalică specială, închisă la un capăt, legată cu flanşe la conducta de
aspiraţie cu celălalt capăt şi prevăzută cu orificii pe suprafaţa laterală (cu dimensiuni suficient de
mici pentru a nu intra plutitorii sau suspensiile mari). Pentru a avea viteze mici de intrare, diametrul
sorbului este de 1,5 ori mai mare decât diametrul conductei de aspiraţie. Pentru a nu aspira plutitori
care sa-l înfunde sau a nu fi blocat în gheaţă (h g = 0,3 – 0,4 m) şi pentru ca gheaţa care se sparge în
bucăţi la o viitură de primăvară să nu blocheze sorbul şi sa-l distrugă, acesta trebuie să fie aşezat la
minimum 0,5 m sub nivelul minim al râului, la asigurarea normată. Pentru a capta aluviuni cat mai
puţine şi de dimensiuni mai mici, sorbul trebuie aşezat la minimum 0,5 m peste fundul albiei.
Rezultă că sorbul se poate prevedea în condiţii normale în ape a căror adâncime depăşeşte 1,20 m
(considerând că sorbul are un diametru de minim 200 mm, la un debit relativ mic).
39
Tot în scopul reducerii cantităţii de aluviuni antrenate, sorbul se aşează cu ajutorul unui cot,
în sensul de curgere al apei, astfel încât apa să intre în sorb prin întoarcere. Sorbul se stabilizează în
albie cu ajutorul unor piloţi din lemn cu diametrul deØ 10 -12 cm, bătuţi sub adâncimea de afuiere
în albie.
În cazul captărilor mobile (folosite în special la irigaţii) conducta de aspiraţie se poate lăsa
aproape vertical în apă, neîngropată în mal, cu asigurarea ca efectul dinamic al apei este atât de mic,
încât eforturile rezultate pot fi preluate de îmbinări şi conducte. Sprijinirea se face prin amenajarea
malului în trepte (trebuie avut grijă să nu fie depăşită înălţimea de aspiraţie a pompei amplasate pe
mal).
Figura 2.10. Captare cu sorb: a – vedere în plan; b – secţiune verticală.
2.4.1.2 Captarea cu crib

Este o captare la care sorbul este protejat cu o construcţie fixă, stabilă, numită crib. Cribul
poate fi executat din elemente detaşabile (grinzi din lemn, elemente din beton armat de tip grindă)
sau turnat pe loc (cu sorbul separat sau sorbul încorporat în construcţie). În figura 2.11 se prezintă o
captare cu crib.
Grătarul cribului se dimensionează la o viteză medie de trecere de 0,1 – 0,3 m/s; grătarul se
execută din bare rezistente la şocul cu plutitorii, iar amplasarea lor se face pe partea laterală sau aval
a cribului (şoc din cauza plutitorilor redus, acces redus al aluviunilor din cauza întoarcerii
curentului de apă, aluviunile trec având inerţie mai mare).
40
Figura 2.11. Captare cu crib.

Legenda: 1. Put colector (cheson); 2. Crib din elemente prefabricate; 3. Grătar; 4. Saltea de fascine; 5. Conducta de
sifonare; 6. Sistem de amorsare; 7. Vacuum; 8. Sorb; 9. Conducta către staţia de pompare; 10. Radier din beton armat;
11. Cuţitul chesonului; 12. Strat depuneri.
Apa captată prin crib poate fi aspirată de o pompă sau, poate fi sifonată într-un puţ colector
cu rol de deznisipator şi cameră de aspiraţie pentru pompe. Vacuumul maxim pe conductă nu
trebuie să depăşească 4-6 metri.
Pentru sporirea siguranţei construcţiei pot fi realizate mai multe criburi, aşezate în şah, la
10-20 m în albie, legate separat la puţul colector; în cazul unor utilizatori importanţi, pot fi
prevăzute şi criburi de rezervă. Este esenţial ca toate criburile să fie în stare de funcţionare, altfel,
din cauza nisipului, conductele de legătură şi captarea se blochează. Periodic, conducta şi cribul pot
fi spălate prin aspirarea apei prin (n-1) criburi şi refularea acesteia (sau a unei părţi) prin cribul n,
care se spală. Pentru aceasta, instalaţia hidraulică în puţul colector trebuie gândită adecvat.
Dacă malul este inundabil şi puţul colector nu se poate depărta pentru a ieşi din zona
inundabilă, vor fi luate măsuri de îndiguire a zonei sau de ridicare a puţului la o cotă cu minimum
0,50 m peste nivelul inundabil şi apărare contra efectului dinamic al apei (accesul la puţ se va
asigura pentru orice condiţii).
În cazul în care nu se poate asigura adâncimea pentru navigaţie, cu acordul beneficiarului
zonei de navigaţie, se poate amplasa cribul mai sus, luându-se măsuri corespunzătoare pentru
marcarea poziţiei criburilor prin balize.
2.4.2 Captări în mal

Captarea în mal se adoptă în cazul unor debite importante, cu o mare siguranţă în
funcţionare şi când situaţia locală nu permite executarea de criburi.
Captarea de mal are mai multe variante de construcţii, în funcţie de debitul captat şi de
destinaţia apei captate. Astfel, pentru centre populate sau industrii, unde debitul este totuşi redus, iar
apa urmează să suporte o tratare pentru corectarea calităţii, pot fi prevăzute captări cu cheson de
mal. Pentru debite mari de apă (mari unităţi industriale, centre populate mari, irigaţii, CET-uri etc.)
se prevăd captări în mal de tip bazin deschis.
41
Captarea cu cheson este o construcţie monolită, care de obicei cuprinde şi staţia de pompare
– echipată cel mai bine cu pompe cu ax vertical. Schematic, construcţia unei captări de mal este
prezentată în figura 2.12.
Figura 2.12. Captare de mal, cu cheson: a – secţiune verticală B – B; b – detaliu sită; c – secţiune orizontală
A – A;
Legenda:1 – camera de admisie şi deznisipare a apei; 2 – camera sitelor rotative; 3 – cameră cu rol de bazin de aspiraţie
pentru pompe; 4 – cameră uscată pentru pompe.
42
Construcţia este formată dintr-un cheson de dimensiuni mari, aşezat în malul râului, astfel
încât, în faţa ferestrelor de priză, să fie asigurat în permanenţă un nivel suficient de apă.
Din cauza dimensiunilor şi adâncimii mari de fundare, de obicei, lansarea chesonului se face
cu aer comprimat, în partea de jos asigurându-se o cameră de lucru, betonată ulterior. Construcţia
este compartimentată vertical pe linii tehnologice, dintre care una este întotdeauna de rezervă. În
interior, se deosebesc patru camere (compartimente) cu următoarele roluri:
1. Camera de admisie şi deznisipare a apei (cu posibilităţi de evacuare a nisipului depus);
2. Camera sitelor rotative; sitele rotative sunt formate din panouri de sită cu ochiuri relativ
mici (1-3 mm), articulate şi trecute peste două tambururi – unul sus (motor) şi altul jos
(pasiv); apa trece prin panourile de sită, sunt reţinute pe sită impurităţile mari, plutitorii
în general, şi apoi panoul descărcat se ridică permanent, ajungând deasupra nivelului
apei în faţa unui jet de spălare;
3. Camera cu rol de bazin de aspiraţie pentru pompele din camera 4;
4. Cameră uscată, care adăposteşte pompele treapta I (care trimit apa de la sursă la staţia de
tratare). În cazul în care nu se dispune de pompe cu ax vertical (care au motoarele
montate pe platforma superioară), pot fi prevăzute fi prevăzute şi pompe cu ax orizontal,
cu luarea unor măsuri importante de păstrare uscată a camerelor.
Când sunt disponibile pompe cu ax vertical, camerele 3 şi 4 pot fi unificate. În partea
superioară a construcţiei, se prevăd: camera de comandă, camera de manevră a vanelor şi pompelor
de epuisment, camera motoarelor pompelor verticale şi sala transformatoarelor (dacă este cazul).
Nivelul planşeului se execută de obicei cu circa 0,7 m peste nivelul maxim al apelor râului, cu
asigurarea 1%. În faţa prizei, se execută o pasarelă de acces a personalului pentru curăţarea
grătarelor de la priză şi îndepărtarea plutitorilor şi gheţii. Grătarele sunt rare, cu distanţe între bare
de 3 – 10 cm.
Admisia apei în priza se face prin două serii de ferestre – o fereastră sub nivelul minim şi o
fereastră sub nivelul maxim. Viteza de trecere a apei este de 0,2 – 0,3 m/s, iar nivelul de apă, peste
marginea de sus a ferestrei, de minimum 0,50 m.
La nivelurile mari în râu, se lucrează cu fereastra de sus, pentru a evita antrenarea în priză a
aluviunilor mari, care sunt târâte de apă la partea de jos a albiei. Pentru închidere, fiecare fereastră
are în spate o stavilă plană, manevrabilă de la suprafaţă. În faţa ferestrelor, grătarele sunt rare, din
bare rotunde (ţeavă) sau profile, şi se pot curăţa cu greble mecanice (la prizele mari) sau manual.
Grătarele trebuie să fie executate cu atenţie şi iarna se pot înlocui cu grătare din lemn sau se pot lua
măsuri speciale pentru a se evita prinderea zaiului de barele metalice (bune conducătoare de
căldură).
Zaiul este gheaţa în cristale fine, care pluteşte în masa de apă. Pentru a evita blocarea cu
gheaţă, au fost imaginate mai multe sisteme, toate fiind însă perfectabile. Astfel, la centralele
termice sau industriale, unde există abur rezidual sau apă caldă, se transformă grătarul în radiator,
prin interiorul ţevilor circulând agentul de încălzire, sau se toarnă apă caldă înaintea grătarului,
astfel încât apa care trece prin grătar să aibă 0,1 – 0,5oC. În alte cazuri, s-a transformat grătarul în
rezistenţă electrică, legându-l la o sursă de tensiune convenabilă (putere instalată de cca. 1.0
kWh/m2); consumul de energie este relativ mare, iar pericolul de accidentare este ridicat. S-a recurs
şi la îmbrăcarea barelor grătarului în cauciuc, ebonită sau mase plastice, în scopul împiedicării
zaiului să se prindă de bare. În foarte multe cazuri însă, se sparge gheaţa la priză cu unelte manuale,
atunci când se constată că nu mai intră apă suficientă, operaţiune foarte grea şi riscantă. În cazul în
care apa râului conţine în anumite perioade o cantitate mare de suspensii, se poate aşeza priza, nu pe
malul râului, ci într-un bazin executat pe malul râului iar apa râului parcurgându-l, se produce
deznisiparea.
43
Foarte importante sunt forma sub care se amenajează intrarea apei din râu în bazin (existând
riscul apariţiei depunerilor) şi modul în care se reuşeşte să se facă evacuarea depunerilor din bazin.
În literatura de specialitate se citează şi alte posibilităţi de folosire a acestor bazine. Uneori, aceste
bazine au fost executate sub formă de canale lungi, cu priza la capătul cel mai depărtat. Curăţirea
canalului se poate face prin dragare.
Sunt situaţii însă, în care, din motive locale, debit mare şi curgere gravitaţională, captarea
poate fi mai simplă. Captarea poate avea un singur compartiment, pentru debite mici, sau poate fi
organizată pe linii pentru uşurinţa exploatării. Intrarea apei se face pe sub un timpan, care evită
şocul plutitorilor cu grătarul şi dirijarea acestora în aval. Pentru punerea la uscat, fiecare
compartiment se prevede cu batardou demontabil. Priza poate avea două grătare în serie: un grătar
rar şi un grătar des.
O mare importanţă o are direcţia de aşezare a grătarului faţă de direcţia circuitului de apă;
aşezarea corectă este dată de condiţiile locale şi uneori, sunt necesare studii detaliate pe model în
laborator. Grătarul se poate aşeza paralel cu curentul de apă, puţin oblic astfel încât apa să atace
grătarul sub unghiul cel mai favorabil, sau frontal.
2.4.3 Captări cu regularizarea albiei

Sunt situaţii în care pe râu există debitul de apă necesar pentru captare, dar albia este atât de
dezvoltată, încât înălţimea apei nu permite derivarea debitului necesar. În această situaţie, este
nevoie de înălţarea (creşterea) nivelului apei. Una din soluţii este de a îngusta albia, prin lucrări
artificiale de regularizare. Întrucât asemenea lucrări de regularizare pot fi necesare şi în alte cazuri
(stabilirea albiei minore, de exemplu), vor fi date câteva elemente generale, urmând ca în caz de
necesitate să se apeleze la lucrări de specialitate. Lucrările de regularizare se prevăd şi se execută
cu respectarea următoarelor reguli generale:
• la ape mici, curgerea să fie cea dorită (stabilă către priză), iar la ape mari să nu se producă
inundaţii în zonele vecine (să nu se reducă din capacitatea de transport a albiei);
• lucrările să se execute în etape, pentru a se putea cunoaşte reacţiile la noile condiţii şi pentru
a se putea cunoaşte reacţiile la noile condiţii şi pentru a se putea face corectări în etapele
următoare;
• tipurile de lucrări să se încadreze în peisaj;
• lucrările să nu stânjească circulaţia apei pentru alte folosinţe sau să producă băltirea apei, cu
efecte de insalubritate;
• să se prevadă lucrări cu materialele din zonă;
• să fie folosită tendinţa naturală de curgere a apei, puterea şi capacitatea colmatată a
curentului.
În figura 3.8 sunt schiţate tipurile de lucrări mai des utilizate: lucrări în albie (diguri de
dirijare, traverse de colmatare, epiuri ) şi lucrări de apărare şi consolidare a malurilor. Elementele
constructive tip sunt în general executate printr-o combinaţie raţională de:
• combinaţie de lemn cu piatră (căsoaie, suluri şi saltele de fascine);
• combinaţie de piatră cu metal (gabioane);
• anrocamente (piatră mare spartă);
• beton, beton armat sub formă de construcţii masive sau elemente prefabricate;
• construcţii vii formate din înierbare, vegetaţie mică (se ia în considerare capacitatea de
transport a albiei la ape mari).
44
Figura 2.13. Lucrări de regularizare a albiei în zona prizei.

Legenda: a – plan cu tipurile de lucrări; b – tipuri de apărări de mal: 1 – cu căsoaie; 2 – cu dale din beton armat; 3 – cu
elemente mixte (zidărie de piatră şi înierbare); c – diguri, epiuri executate din: 1 – gabioane; 2 – anrocamente.
Apărările de mal sunt lucrări de consolidare a malului râului împotriva efectului de eroziune
al apei la viteze mari. Acestea pot fi lucrări foarte simple, cum sunt taluzele înierbate, cu unele
elemente simple de fixare, sau lucrări mai complicate ca: taluz pavat cu elemente de beton; zidărie
de piatră rostuită sau nu; zidărie de sprijin din zidărie, beton sau beton armat. La construcţiile de
mal, trebuie ţinut seama că, în afară de efectul de erodare şi de afuiere a patului de sprijin,
acţionează şi împingerea malului.
Digurile longitudinale sunt lucrări executate în albie care au rol de a dirija pe o porţiune, un
spaţiu relativ fix, apa râului. Se realizează din: anrocamente, cu mărime suficientă pentru a nu fi
antrenate de apă; prefabricate de beton; gabioane (piatră de râu, balast închis în casete de sârmă
zincată pentru a obţine o stabilitate generală mare – elemente simple ieftine şi stabile, atâta timp cât
sârma de la coş nu cedează sub efectul eroziunii şi coroziunii); căsoaie din lemn; blocuri de beton
legate elastic etc. Capetele acestor diguri trebuie să fie bine apărate, eventual legate cu câte un epiu,
astfel încât curentul de apă să nu pătrundă în spatele digului. Dacă digurile sunt deversate, vor fi
luate măsuri constructive contra afuieri sau spălării patului cu efect imediat asupra stabilităţii
construcţiei.
45
Epiurile sunt, ca şi digurile, construcţii permeabile, rezistente la acţiunea apei, submersibile

sau nu, care dirijează apa râului pe un anumit spaţiu şi favorizează colmatarea treptată a spaţiului
dintre ele. Ca poziţie, pot fi dirijate spre aval, normal pe albie sau orientate spre amonte. Se execută
din aceleaşi materiale ca şi digurile. Dacă albia are un pat uşor afuiabil, înainte de execuţia digului
propriu-zis, se amenajează un pat elastic din saltele de fascine, sau numai rulouri de fascine. O
atenţie deosebită se dă capului epiului (partea terminală dinspre apă), care este elementul cel mai
solicitat. Totdeauna, coada epiului trebuie bine încastrată în mal, pentru a nu permite apei sa-l
ocolească.
Traversele de colmatare sunt diguri scurte, executate din umplutură de material local,
protejată cu anrocamente mari, pe albia minoră ce trebuie părăsită sau pe braţele auxiliare care
trebuie să fie colmatate. L ape mari, spaţiul dintre traverse se umple cu aluviuni şi în timp, traseul
vechi al albiei minore dispare.
Toate construcţiile enumerate anterior şi altele asemănătoare imaginate de specialişti trebuie
să fie verificate şi la efecte (în perioada de primăvară nu trebuie să se permită formarea de zăpoare –
blocuri de gheaţă spartă, aglomerată, care favorizează inundaţiile). Pe zonele de râu regularizate,
tipurile de construcţii pentru captarea apei sunt similare cu cele pentru albia neregularizată, dar cu
adâncime suficientă a apei. De altfel, totdeauna când se execută construcţii legate de apă, vor fi
luate şi măsuri de stabilizare a albiei în zona afectată.
2.4.4 Captări cu baraj de derivaţie

În cazul în care pe râu nu se poate asigura nivelul minim necesar pentru captarea apei, iar
regularizarea albie nu este posibilă sau raţională, se recurge la executarea unei construcţii pentru
ridicarea artificială a acestuia, dacă debitul captat este important, iar fenomenele de iarnă nu pun
probleme deosebite.
Pentru a nu crea prejudicii pentru alţi beneficiari, construcţia numită stăvilar sau baraj de
derivaţie trebuie să asigure concomitent următoarele condiţii:
• să fie stabilă la acţiunea dinamică a apei;
• să permită evacuarea debitelor mari fără a provoca inundaţii sau deteriorarea altor
construcţii;
• să permită evacuarea gheţurilor de primăvară;
• să asigure navigaţia, plutăritul, circulaţia peştilor sau alte folosinţe etc.
Forma captării depinde de:
• mărimea debitului captat, raportul debit captat / debit râu;
• variaţia debitului râului şi aluviunilor transportate;
• posibilităţile de execuţie;
• amplasamentul efectiv al prizei (natura albiei, adâncimea stratului impermeabil, înălţimea
malurilor etc.).
În continuare sunt date câteva exemple de construcţii caracteristice pentru asemenea prize:
Captarea pentru debit mare, realizabilă pe un râu mare pentru localităţi, industrii, irigaţii,
energie etc. Are alcătuirea generală din figura 2.14.
Între două culei (o culee este o construcţie de legătură între construcţia dintre albie şi mal) se
execută elementul de barare a albiei, adică de ridicare a nivelului apei la cota minimă necesară.
Aceasta poate fi un prag – baraj deversor, dacă lungimea disponibilă şi cota malului permit
46
evacuarea debitelor mari de râu, sau baraj cu stavile mobile (stăvilar) care se pot ridica sau culca
(într-un locaş special prevăzut) în radier, lăsând liberă secţiunea pentru evacuarea apelor mari. Sunt
şi cazuri în care, din cauza deschiderii mari a albiei, s-a adoptat o soluţie mixtă: parţial cu stavile,
parţial cu baraj deversor sau uneori şi cu baraj nedeversant.
Pe malul opus captării se execută, dacă este cazul, ecluza pentru navigaţie sau plutărit, cu
dimensiunile cerute de beneficiar şi aproape totdeauna o scară de peşti, pentru a asigura circulaţia
liberă a peştilor între cele două biefuri (un bief este zona de râu aflată amonte sau aval de
construcţia considerată). Pe acelaşi mal cu priza se găsesc două deschideri de spălare, prevăzute cu
vane plane care stau totdeauna parţial deschise, astfel încât debitul de apă care nu se captează să nu
deverseze peste baraj, ci să treacă pe sub aceste stavile.
Qcaptat
V2
Gratar Galerie de spalare
V3
V1 VS
Stavile de
spalare
Qs
Dispozitiv pentru
dirijarea plutitorilor
Qr Disipator de
Prag deversor energie
A A
Culee
Scara de pesti
a
A - A
VS Batardou
Cota malului
Nmax
Stavila spalare
Priza
Nivel inaltat Qc Salt hidraulic
Ia
Qr
Nivel apa, natural Qs - Debit de servitute, salubritate
≥ 0.50 m
Risberma
Pat aluvionar Prag deversor Etansare Disipator

b
Figura 2.14. Captare cu baraj de derivaţie. a - vedere în plan; b - secţiune verticala prin pragul deversor.
Se reaminteşte că, în nici un caz, nu este permisă captarea integrală a debitului râului în
secţiunea respectivă; o parte a debitului râului trebuie să treacă în aval, pentru menţinerea intr-o
stare salubră a zonei (altfel devine depozit de gunoaie pe timp de ape scăzute), asigurarea apei
pentru vieţuitoare şi vegetaţie. Debitul rămas în albie este numit debit de servitute (Q s ). Spălarea
este necesară, întrucât, prin ridicarea locală a nivelului apei, s-a realizat în amonte o reducere locala
a pantei energetice a curentului de apă. Această reducere conduce la micşorarea capacităţii de
transport, deci micul lac, ce se creează în spatele barajului, se umple repede cu aluviuni. Umplerea
se face şi în dreptul grătarului, fiind periclitată adâncimea de intrare minimă, altfel spus se
realizează ridicarea locală a fundului albiei. Lăsând liberă circulaţia apei lângă grătar, se produce
continuu o spălare a depunerilor din cauza vitezei mari realizate sub stavilele de spălare.
47
În unele cazuri, prima pilă a barajului a fost prelungită cu un pinten, formând un fel de canal
în faţa prizei. Apa, circulând cu o viteză comparabilă cu cea existentă în râu înainte de barare, evită
producerea de depuneri în faţa prizei.
Atât în dreptul stavilelor de spălare, cât şi al barajului deversor, în aval, se execută un
disipator de energie, al cărui rol este de a reduce viteza apei la o limită care să nu producă eroziuni,
spălări în aval de construcţie, spălări care ar putea periclita stabilitatea acesteia.
Priza este o deschidere în culee, protejată cu un grătar contra plutitorilor. Pentru a evita
antrenarea aluviunilor mari în priză, aceasta se prevede cu un rag (grătarul se aşează deasupra
fundului albiei la 0,5 – 1,0 m). Pentru a nu favoriza blocarea grătarului cu plutitori, viteza de trecere
este redusă, 0,1 – 0,5 m/s, din care cauză priza are o formă de pâlnie. Intrarea poate fi închisă cu
stavile. Dacă deschiderea totală este mare, ea se poate reduce cu ajutorul unor pile intermediare.
Lungimea unei stavile nu va depăşi 2,50 m, altfel dispozitivele de ridicare a stavilelor devin greoaie.
În pile, înaintea nişei stavilei, se lasă profile U înglobate în beton, cu deschiderea spre apă, pentru a
se putea lansa batardoul (umplutură din elemente, grinzi de lemn sau metal), în scopul punerii la
uscat a incintei pentru eventuale reparaţii. Deoarece, după grătar viteza apei scade mult, se produc
depuneri, care pot afecta circulaţia pe canalul de legătură. Spălarea lor se poate face cu o golire
secundară – de spălare (vezi figura 2.14). Dacă se închide plecarea spre beneficiar (stavila V 2 ) şi se
deschide stavila V 3 , se poate asigura o circulaţie forţată cu o viteză cu o viteză, mare (diferenţa de
nivel amonte-aval este mare). Dacă debitul pe râu este suficient, iar grătarele au o suprafaţă mai
mare decât cea strict necesară, se poate merge cu vana V 3 parţial deschisă – spălarea făcându-se
continuu. Pentru evitarea antrenării plutitorilor mari şi a gheţii în sloiuri, la grătar se amenajează un
perete de lemn scufundat parţial (0,5 m) sau o linie de buşteni legaţi articulat (care plutesc).
Fenomenele de iarnă sunt cele mai dificile la aceste prize.
Captarea tiroleză este o captare cu grătar pe creastă (figura 2.15.a), care se adoptă în cazul
în care debitul râului la ape mici este redus şi nu poate asigura spălarea zonei din faţa prizei, iar
debitul captat fiind mic, captarea în mal se face greu (la această construcţie de captare se execută şi
o priză de iarnă, în cazul în care grătarul îngheaţă). Captarea se aplică în zone de munte, la râuri cu
caracter torenţial pentru debite nu prea mari (sub 1m3/s). În unele situaţii, masivul de beton nu se
vede din albie, fiind alcătuit dintr-un prag de fund – cu grătar la nivelul fundului apei (grătarul este
înclinat aval pentru a evita blocarea cu aluviuni mari).
Captarea sub albie se adoptă în situaţia unor localităţi de munte pentru care singura şansă de
apă o constituie râul sau pârâul care izvorăşte de la cote înalte, al cărui debit scade foarte mult în
perioadele de iarnă şi vară, şi în cazul care fenomenele de îngheţ durează timp îndelungat. În
această situaţie, o captare în albia râului va fi serios stânjenită, iar exploatarea va pune probleme
deosebite. Pentru evitarea unora din aceste probleme, au fost imaginate şi executate captări sub
fundul albiei, într-o zonă în care albia este bine dezvoltată şi are un pat de 2-3 m de aluviuni.
Construcţia transversală drenează apa la unul din capetele sale, unde pe malul râului, dintr-un puţ,
este prelevată şi transportată. Această captare se deosebeşte însă de captarea subterană a apei
infiltrate prin mal sau sub fundul albiei (cu drenuri radicale), deoarece apa captată are tot
caracteristicile unei ape de suprafaţă, drumul parcurs prin patul aluvionar fiind foarte scurt o
asemenea apă are o turbiditate mai mică decât apa captată direct din râu.
Schema unei captări sub albie, numită uneori şi caucaziană, este dată în figura 2.15.b, iar
schema unei captări proiectată pentru extinderea provizorie a alimentării cu apă a unei localităţi din
ţară – la un debit de 10 dm3/s în figura 2.15.c.
Din figură se observă că, în patul aluvionar al râului, se execută o construcţie permeabilă
care drenează apa ce se scurge prin subteran sau care se infiltrează direct asupra construcţiei. În faţa
acestei construcţii şi deasupra ei, se execută un blocaj din anrocamente, care să permită accesul mai
bun al apei şi totodată să stabilizeze construcţia contra efectului dinamic la ape mari (captarea
lucrează ca un prag de fund stabilizator).
48
Nmax
Qr Nmin
Qs
Gratar de priza
Qmax
Qmin Qc
Qs
Qr Qc Qr
Qs
Disipator Rizberma
Galerie de
creasta Tub perforat Qc
Figura 2.15. Captări speciale: a – captare tiroleză; b – captare cu galerie transversală pe fundul albiei; c –
dren sub fundul albiei.
Captarea este relativ simplă, uşor de executat şi cu rezultate bune în exploatare. Trebuie însă
dată o atenţie deosebită posibilei colmatări a zonei de acces la elementul drenant, din cauza apei ce
conţine fibre de dimensiuni mici (celuloză şi hârtie), material ce se colmatează etc.
2.5 Inspecţia sanitară şi monitorizarea captărilor din râuri

Calitatea apei brute trebuie să fie suficient de bună pentru a produce după tratare apă
potabilă sigură şi acceptabilă şi trebuie să provină dintr-o sursă care poate asigura constant
cantitatea necesară şi suficientă. În multe cazuri este mai bine să fie protejată calitatea apei brute
decât ca aceasta să fie tratată după contaminare. Sursele de apă contaminate şi prost gospodărite pot
determina riscuri de natură chimică, microbiologică sau radiologică care pot conduce la
îmbolnăviri.
Pentru gestionarea corecta a riscurilor referitoare la calitatea apei brute este necesara
aplicarea următoarelor masuri:
• respectarea reglementarilor legale privind utilizarea captărilor din râuri;
• creşterea conştientizării publicului cu privire la efectele activităţii umane asupra surselor de
apă potabilă;
• creşterea conştientizării publicului cu privire la efectele activităţilor şi proceselor naturale,
astfel încât să devină posibilă gestionarea riscurilor pe care le creează asupra calităţii apei;
• cooperare şi comunicare cu proprietarii de terenuri ale căror activităţi pot afecta calitatea
apei brute; cunoaşterea activităţilor planificate ce ar putea afecta calitatea apei.
2.5.1 Inventarul riscurilor care pot apare în exploatarea captărilor din râuri
Evenimentele asociate captărilor apei brute presupun riscuri importante determinate de
starea râurilor, deschise la descărcarea de ape uzate urbane şi industriale, deşeuri animale şi umane.
Cele mai importante măsuri de prevenire sunt următoarele:
49
• monitorizarea permanenta a calităţii apei brute pentru a stabili momentul apariţiei unei
contaminări a apei; este indicat ca monitorizarea sa se realizeze în amonte de priza (la un
timp suficient care sa permită adoptarea de masuri);
• cunoaşterea morfologiei albiei şi locului unde se află priza de apă (ape de suprafaţă) şi a
caracteristicilor terenului din zona respectivă;
• identificarea zonelor de protecţie a sursei folosite, astfel încât să se poată stabili eventualele
surse de contaminare ce trebuie gospodărite;
• colectarea tuturor informaţiilor existente cu privire la eventualele surse de contaminare.
Pentru fiecare eveniment listat în tabel sunt estimate nivelurile de risc. Acestea au însă
numai o valoare orientativă. Natura fiecărei surse în parte, activităţile şi folosinţele terenurilor din
zonele înconjurătoare afectează nivelul de risc efectiv. Unii dintre factorii prezentaţi mai jos pot
ajuta să estimaţi nivelul de risc pentru fiecare eveniment:
• În general, cu cât o activitate se desfăşoară mai aproape de sursă, cu atât cresc şansele de
producere a contaminării, atâta vreme cât separarea nu este puternică;
• Amplificarea contaminării este mai probabilă şi deci şi riscul mai mare, dacă există deja
dovezi de contaminare anterioara;
• Activităţile care determină pătrunderea germenilor în apă introduc în general un risc mai
mare pentru sănătatea publică decât activităţile care induc pericole de natură chimică.
În tabelul următor se vor utiliza următoarele abrevieri:
• LCAP - Legea 458/2002 privind calitatea apei potabile;
• CMA – Concentraţia maximă admisă.
Tabelul 2.5. Evaluarea riscului pentru captări din râuri.

sunt necesare
Eveniment: ÎN SURSA DE APA SE INFILTREAZA SCURGERI DE PE UN AMPLASAMENT CONTAMINAT (ape
uzate de la ferme de animale, tăbăcării, etc.).
Riscuri posibile: Poluare microbiologica (germeni patogeni); poluare chimica (în funcţie de natura amplasamentului).
Nivel de risc: Moderat-mare
A.1 Identificare: E. Coli în apa brută Valoarea medie a Elaborare plan complet
Surse de - surse de contaminare; (12 probe lunare numărului de E. privind:
contaminare - calitate apa pe sectoare de râu în
consecutive). Coli pe 12 luni - situaţia bazinului
apropiate de Orice element depăşeşte 500 hidrografic în amonte
amonte de priza;
amplasamentul chimic ce ar putea unit./100 ml. de priza;
- bazin hidrografic în amonte de
captării. fi prezent pe Concentraţii mari
priza - stabiliţi masurile complexe - datele de identificare
amplasamentele de poluanţi în apa şi evoluţia calităţii
Lipsa datelor şi zona de protecţie sanitara pentru
privind bazinul toate variaţiile de nivel şi debite
contaminate. sursei. apelor descărcate în
hidrografic în anuale şi multianuale. Apa sursei este râu pentru toate sursele
amonte de sursa. neconformă de poluare;
Informaţi operatorul de apa cu
Cunoaşterea privire la noile aprobări de evacuare
prevederilor NTPA - planul de
insuficienta a 013. monitorizare al
eliberate pentru activităţi din zona
surselor de de protecţie a sursei. Lipsa cunoştinţelor agenţilor poluatori;
contaminare. legate de bazin şi de - strategie şi plan de
amplasamentele acţiune pentru
contaminate din încadrarea
zonă. descărcărilor în
prevederile normelor
legale pentru fiecare
agent poluator.
50

sunt necesare
Eveniment: ÎN SURSA DE APĂ SE EVACUEAZĂ, DIRECT SAU INDIRECT, EFLUENŢI MENAJERI SAU
INDUSTRIALI (exclusiv fose septice)
Riscuri posibile: Poluare microbiologica (germeni patogeni); poluare chimica (în funcţie de natura amplasamentului).
B.1. Obţinerea de informaţii despre: E. Coli în apa brută Valoarea medie a Plan de acţiune:
Evacuări - evacuări autorizate; (12 probe lunare numărului de E. - urmărirea activităţilor
consecutive). Coli pe 12 luni de
autorizate / - evacuări neautorizate. neautorizate;
neautorizate în Orice element peste 500/100 ml.
Analiza informaţiilor privind - monitorizarea
râu, amonte de chimic ce ar putea Concentraţii bazinului în amonte de
activităţile care dau contaminare.
priza. fi prezent în apa ridicate de poluanţi sursa;
Stabilirea listei de contaminanţi şi sursei în amonte de chimici în apa
Lipsa de
secţiunea / distanta pana la priza. priza. sursei.
- analiza variantelor
cunoştinţe privind filierelor de tratare
impactul Monitorizarea calităţii apei pe Apa sursei este comparativ cu pre-
evacuărilor sectorul amonte de priza şi neconformă epurarea evacuărilor în
autorizate. depistare contaminanţi care prevederilor NTPA sursa;
afectează sănătatea umana.
Ne cunoaşterea 013.
- elaborare metodologie
proceselor trofice Plan de monitorizare, urmărire şi
"poluatorul plăteşte".
din râu pe sectorul avertizare calitate apa sursa.
amonte de priza.
Nerespectarea
condiţiilor impuse
în autorizaţiilor de
evacuare în
emisar (sursa).
Eveniment: ÎN APA SURSEI INTRĂ EFLUENŢI DIN ACTIVITĂŢI MINIERE
Riscuri posibile: Poluare cu ioni metalici şi cianuri (în funcţie de minereu şi procesul de extracţie).
Nivel de risc: Mic-moderat
C.1. A se vedea B. 1
Activităţi autorizate şi neautorizate pe teritoriul zonei de protecţie a sursei (a se vedea B.1).
Eveniment: ÎN APA DE LA SURSĂ PĂTRUND SCURGERI DE LA UN DEPOZIT DE DEŞEURI
Riscuri posibile: Poluare microbiologica (germeni patogeni); poluare cu compuşi chimici, în special metale grele.
Nivel de risc: Moderat
D.1. A se vedea B. 1
Existenta activităţi neautorizate pe teritoriul zonei de protecţie sanitara a sursei.
Cunoaşterea insuficienta a bazinului hidrografic amonte de priza.
Lipsa de cunoştinţe a impactului potenţial al activităţilor din bazinul hidrografic la momentul
autorizării.
Depozit de deşeuri greşit construit. Deteriorarea impermeabilizării depozitului.
Efectele posibile ale activităţilor industriale apărute după obţinerea autorizaţiei de amenajare a sursei.
Nerespectarea condiţiilor din autorizaţie.
Eveniment: ÎN SURSA DE APĂ SUNT ARUNCATE DEŞEURI
Riscuri posibile: Poluare microbiologica (germeni patogeni); poluare cu compuşi chimici.
E.1. A se vedea B. 1
Activităţi autorizate şi neautorizate pe teritoriul zonei de protecţie a sursei (a se vedea B.1).
Eveniment: ÎN SURSA DE APĂ SE PRODUC DEVERSĂRI ACCIDENTALE SAU SCURGERI PROVENITE DIN
DEPOZITAREA SAU UTILIZAREA UNOR SUBSTANŢE PERICULOASE
Riscuri posibile: Poluare microbiologica (germeni patogeni); poluare cu compuşi chimici (în funcţie de natura substanţelor
utilizate).
51

sunt necesare
F.1. A se vedea B. 1
Activităţi autorizate şi neautorizate în care se utilizează substanţe periculoase pe teritoriul zonei de
protecţie a sursei (a se vedea B1).
Eveniment: ÎN SURSA DE APĂ INTRĂ DEVERSĂRI DIN FOSE SEPTICE
Riscuri posibile: Poluare microbiologica (germeni patogeni); poluare cu compuşi chimici (predominant azotaţi şi azotiţi).
Nivel de risc: Mare
G.1. Analiza situaţiei bazinului E. Coli în apa brută Valoarea medie a Plan de acţiune (aprobat
Fose septice pe hidrografic al sursei. Identificarea (12 probe lunare numărului de E. Coli de autorităţi) care sa
teritoriul zonei de Zonelor de protecţie I, II şi III. consecutive) pe 12 luni peste conţină:
protecţie a sursei (a Baza de date cu privire la numărul şi Azotaţi. 500/100 ml. - desfiinţarea foselor
se vedea B.1). localizarea deversărilor din fose Azotiţi. Concentraţii mari de septice improprii;
septice în bazinul hidrografic. azotaţi şi azotiţi în - monitorizare
Informare autorităţi pentru sursa de apă. permanenta la instalaţiile
identificarea tuturor zonelor de golire Apa sursei este executate corect;
a vidanjelor de pe teritoriul zonei de neconformă - aprobarea descărcărilor
protecţie sanitara a sursei. prevederilor NTPA în sursa funcţie de
Solicitaţi autorităţilor să refuze 013. debitul acesteia şi cu
cererile de instalare a foselor septice avizul şi controlul
pe teritoriul zonei de protecţie operatorului prizei;
sanitara. - desfiinţarea obligatorie
Se elaborează strategia de: a foselor septice din
- monitorizare a calităţii apei pentru zona perimetrului de
a evidenţia contaminanţii relevanţi protecţie sanitara;
pentru sănătate; - masuri în caz de avarie
- elaborare a unui plan împreună cu (descărcări
consiliul, pe baza rezultatelor necontrolate).
monitorizării şi inspectării
amplasamentelor pentru a asigura
"avertizarea rapidă" în caz de
contaminare a sursei;
- în colaborare cu autorităţile,
informarea publicului privind
întreţinerea şi utilizarea foselor
septice;
- identificare şi aplicare de măsuri
prin care se stabileşte controlul
contaminării prin deversările
existente.
52

Semne că acţiunile
Ce se verifica
sunt necesare
Eveniment: ÎN SURSA DE APĂ PĂTRUND APE METEORICE COLECTATE ÎN CENTRE URBANE
Nivel de risc: Moderat-Mare
H.1. Cunoaşterea conformaţiei bazinului E. Coli în apa brută Valoarea medie a Plan de acţiune:
Zone urbane sau hidrografic. Identificarea zonelor de (12 probe lunare numărului de E.Coli - planuri şi date de baza
industriale pe protecţie a sursei. consecutive). pe 12 luni cu valori privind sistemul de
teritoriul zonei de Baza de date despre evacuările de Orice compus chimic peste 500 unit./100 colectare şi evacuare a
protecţie sanitara. ape meteorice urbane şi industriale care apare în apele ml. apelor meteorice;
Necunoaşterea din bazinul hidrografic şi despre meteorice colectate Concentraţii mari de - sistem de monitorizare
zonelor unde tratarea şi eliminarea acestora. în zonele de contaminanţi în sursa la sistemele de pre-
deversarea poate fi Se vor stabili strategii de: protecţie sanitara a de apă. epurare a apelor
influenţată de - monitorizare a calităţii apei pentru
sursei. Apa sursei este meteorice;
folosinţa evidenţierea contaminanţilor cu neconformă - operatorul va impune
terenurilor. impact asupra sănătăţii. prevederilor NTPA cu aprobarea
Colectarea şi/sau - în asociere cu autorităţile, evaluarea
013. autoritarilor; tehnologia
lipsa de tratare a managementului riscului pentru de pre-epurare a apelor
apelor meteorice şi zonele unde sunt stocate sau folosite meteorice.
eliminarea lor substanţe periculoase, sau este
direct în sursa. presupusă o încărcare mare de
Activitate nouă în poluanţi (ex. staţiile de benzină);
zona de protecţie a - colaborare cu proprietarii şi
sursei. autorităţile pentru a rezolva
managementul apelor meteorice.
Elaborarea împreună cu autorităţile:
- a unui plan de monitorizare şi
inspecţie a amplasamentelor pentru a
realiza "avertizarea rapidă" în caz de
contaminare a sursei;
- informarea publicului privind
scurgerile de suprafaţa şi impactul
asupra sursei de apă;
- identificarea şi analiza măsurilor ce
permit controlul contaminării cauzate
de scurgeri de suprafaţa.
Eveniment: ÎN SURSA DE APĂ INTRĂ SUBSTANTE DIN BAZINE DE SUPRAFAŢĂ (BATALURI)

Riscuri posibile: Poluare microbiologica (germeni patogeni); poluare cu compuşi chimici (în funcţie de natura substanţelor
conţinute în batal)
Nivel de risc: Scăzut-Moderat
I.1. Bataluri în zona de protecţie a sursei (a se vedea B.1.). A se vedea B.1.
Eveniment: ÎN SURSA DE APĂ INTRĂ EFLUENŢI TRATAŢI SAU NETRATAŢI (SCURGERI) DIN BAZINELE DE
LEVIGAT ALE DEPOZITELOR DE DESEURI
Riscuri posibile: Poluare microbiologica (germeni patogeni); poluare cu compuşi chimici (în funcţie de natura deşeurilor).
J.1. A se vedea B.1.
Bazine pentru levigat de la depozite de deşeuri în zona de protecţie sanitara (a se vedea B.1).
Eveniment: CALITATEA SURSEI DE APĂ ESTE INFLUENŢATĂ DE ELIMINAREA DEŞEURILOR ÎN GROPI SAU
FANTANI
Riscuri posibile: Poluare microbiologica (germeni patogeni); poluare cu compuşi chimici (în funcţie de natura deşeurilor)
K.1. A se vedea B.1.
Eliminarea deşeurilor în gropi sau foraje în zona de protecţie a sursei (A se vedea B.1).
53

Ce se verifica
sunt necesare
Eveniment: ÎN SURSA DE APĂ INTRĂ SCURGERI DE POLUANTI PRIN PUŢURI ABANDONATE SAU SCOASE
DIN UZ
L.1. A se vedea B.1.
Fântâni abandonate sau scoase din uz în zona de protecţie a sursei (a se vedea B.1).
Eveniment: ÎN SURSA DE APĂ INTRĂ MATERII FECALE DE LA ANIMALE DOMESTICE SAU SĂLBATICE
Nivel de risc: Mare
M.1. Identificarea şi materializarea E. Coli în apa brută Numărul de E. Coli Îmbunătăţirea
Prezenţa zonelor de protecţie sanitara a sursei. (12 probe lunare în 12 luni informaţiilor despre
animalelor în zona Interzicerea accesului animalelor în consecutive) înregistrează valori bazinul hidrografic sau
de protecţie zona de protecţie sanitara a sursei. Azotaţi. peste 500 unit. /100 zona de reîncărcare.
sanitara a sursei. Monitorizarea numărului de animale, Azotiţi.
ml (valori medii). Rezolvarea corecta şi
Lipsa de cunoaştere starea de sănătate şi influenta Continut ridicat de legala a zonei de
a bazinului acestora asupra sursei în zona III de azotaţi şi/sau azotiţi protecţie sanitară.
hidrografic amonte protecţie sanitară. în sursa de apă. Respectarea
de priza de apa. Apa sursei este autorizaţiilor de acces în
neconformă zona de protecţie
prevederilor NTPA sanitara.
013. Plan şi date la zi pentru
Zona de protecţie bazinul hidrografic
sanitară nu amonte de priza.
corespunde cerinţelor
impuse de lege.
Eveniment: ÎN SURSA DE APĂ PĂTRUND SUBSTANTE CHIMICE UTILIZATE ÎN AGRICULTURA
Riscuri posibile: Poluare cu compuşi chimici (în funcţie de natura substanţelor chimice)
N.1. Cunoaşterea bazinului hidrografic al Compuşi chimici în Concentraţii de Cunoaşterea exacta prin
Utilizarea sursei. apa sursei. substanţe chimice studii a alimentarii
îngrăşămintelor Identificarea şi materializarea depăşite în peste sursei pe întreg bazinul
chimice în zonelor de protecţie sanitara a sursei. 50% din cazuri în hidrografic.
agricultura şi/sau sursa de apă.
Monitorizarea activităţilor agricole în Elaborarea împreuna cu
pesticide şi zonă. Lista cu substanţe chimice Apa sursei este autorităţile a codului de
ierbicide în zona de folosite în activităţile agricole. neconformă buna practica în
protecţie a sursei. prevederilor NTPA utilizarea substanţelor
Monitorizarea calităţii apei sursei
013. chimice în activităţile
Lipsa de cunoştinţe pentru a identifica contaminanţii cu
agricole.
despre alimentarea efect asupra sănătăţii şi solicitarea Utilizarea de
bazinului autorităţilor să determine măsuri de substanţe chimice în
hidrografic. reducere a utilizării potenţialilor activitatea agricola la
Existenta băilor de contaminanţi. nivele ce pot genera
dezinfecţie pentru Informarea fermierilor asupra
contaminarea sursei.
animale. codului de bună practică în folosirea
Eliminarea substanţelor chimice agricole.
necorespunzătoare
a dezinfectaţilor
utilizaţi în
zootehnie
Lipsa măsurilor de
precauţie şi
prevenire în staţiile
de preparare a
substanţelor
chimice.
54

Ce se verifica
sunt necesare
Eveniment: ÎN SURSA DE APĂ PĂTRUND SUBSTANŢE CHIMICE DATORITĂ IRIGAŢIILOR
Riscuri posibile: Germeni, compuşi chimici.
O.1. Cunoaşterea bazinului hidrografic al E. Coli în apa brută Valoarea medie a Realizarea unui manual
Lucrări de irigaţii sursei. (12 probe lunare numărului de E. Coli de bune practici în
în zona de protecţie Identificarea zonelor de protecţie consecutive). în 12 luni peste irigaţii.
sanitara a sursei. sanitara a sursei. Compuşi chimici (în 500/100 ml. Realizaţi inspecţii
Utilizarea de sisteme de irigare special nitraţi şi Nivel crescut de periodice ale bazinului.
adecvate. nitriţi) compuşi chimici
Creşterea poluanţi în sursa de
conductivităţii apei. apă
Apariţia înfloririi Apa sursei este
algale. neconformă
prevederilor NTPA
013.
Eveniment: SURSA DE APĂ PRIMEŞTE SEDIMENTE ŞI COMPUSI CHIMICI DE LA ACTIVITĂŢI FORESTIERE
Riscuri posibile: Germeni, compuşi chimici
Nivel de risc: Scăzut
P.1. Cunoaşterea bazinului hidrografic al E. Coli în apa brută Valoarea medie a Activităţi de
Practici neadecvate sursei. (12 probe lunare numărului de E. Coli constientizare a modului
de gospodărire a Identificarea zonelor de protecţie consecutive). în 12 luni peste în care gestionarea
pădurilor. sanitara a sursei. Compuşi chimici (în 500/100 ml. pădurii poate afecta
special substanţe calitatea sursei de apă
Identificarea activităţilor forestiere în Nivel crescut de
zona de protecţie sanitara a sursei chimice folosite în contaminanţi Inspecţia periodică a
pentru a evidenţia contaminanţii cu silvicultură). (inclusiv turbiditate) bazinului hidrografic.
impact probabil asupra sănătăţii Turbiditate. în sursa de apă.
umane. Apa sursei este
Realizarea unui cod de bună practică neconformă
în activităţile forestiere. prevederilor NTPA
013.
Planuri de management al
eroziunilor. Practici
nesatisfăcătoare în
gospodărirea pădurii.
Eveniment: ÎN SURSA DE APĂ PĂTRUND ÎNGRĂŞĂMINTE ÎN TIMPUL APLICĂRII
Riscuri posibile: Nitraţi / nitriţi; toxine algale, cianobacterii
Nivel de risc: Scăzut-Mare
Q.1. Cunoaşterea bazinului hidrografic al Nitraţi Creşterea nivelului Manual de bune practici
Aplicarea de sursei. Nitriţi de contaminanţi, în folosirea corectă a
îngrăşăminte în Identificarea zonelor de protecţie inclusiv alge / îngrăşămintelor.
Alţi nutrienţi care
bazin hidrografic. sanitara a sursei. pot contribui la
cianobacterii în sursa Introducerea restricţiilor
de apă.
Necunoaşterea Culegerea de informaţii despre eutrofizarea sursei de de aplicare a
bazinului modul de folosire a îngrăşămintelor apă. Apa sursei este îngrăşămintelor.
hidrografic. în zona de protecţie sanitara a sursei, Alge / cianobacterii neconformă
Aplicarea în mod şi monitorizarea calităţii apei pentru în concentraţii prevederilor NTPA
eronat a evidenţierea contaminanţilor cu semnificative.
013.
îngrăşămintelor efecte asupra sănătăţii umane. Folosirea unor
Practici corecte de aplicare a practici inadecvate
îngrăşămintelor. de fertilizare
Eveniment: ÎN SURSA DE APĂ PĂTRUND CONTAMINANŢI GEOTERMALI
Riscuri posibile: Arsen, bor, litiu şi fluor
55

sunt necesare
R.1. Înainte de selectarea sursei într-o Arsen Contaminanţii Unde se constată că
Activitate zonă cu posibilă activitate Bor geotermali au sursa este contaminată,
geotermală în geotermală, întreprindeţi un program concentraţii de peste căutaţi o a doua sursă, cu
Fluor
bazinul hidrografic. de monitorizare a posibililor 50% din CMA în o calitate mai bună.
contaminanţi geotermali. Litiu sursa de apă. Aceasta poate fi folosită
Necunoaşterea
bazinului Apa sursei este în locul sursei existente
hidrografic. neconformă sau pentru a dilua apa
prevederilor NTPA din sursa existentă, dacă
Monitorizare a
013. debitul acesteia e redus.
calităţii apei
inexistentă sau Noua sursă prezintă Analiza opţiunilor de
inadecvată. probleme datorate tratare adecvată.
contaminanţilor
Lipsa de informaţii
geotermali.
cu privire la natura
geologică şi
geotermală a zonei
Eveniment: SURSA DE APĂ ÎN CONTACT CU DEPOZITE DE MINERALE
Riscuri posibile: Metale, fluor (în funcţie de natura depozitului)
S.1. Înainte de selectarea sursei într-o Metale grele Contaminanţii cu Dacă sursa este
Depozite minerale zonă cu posibile activităţi de Fluor impact asupra contaminată, identificaţi
în zona bazinului depozite minerale, întreprindeţi un sănătăţii au alta sursă, cu o calitate
hidrografic. program de monitorizare a concentraţii de peste mai bună.
eventualilor contaminanţi cu impact 50% din CMA în Analiza opţiunilor de
Înţelegerea
asupra sănătăţii. sursa de apă. tratare adecvată.
inadecvată a
bazinului Determinaţi dacă aceştia reprezintă Apa sursei este
hidrografic la un risc pentru sănătatea umana şi neconformă
momentul selectării dacă da, alegeţi o altă sursă. prevederilor NTPA
sursei. 013.
Monitorizare a
calităţii apei
inexistentă sau
inadecvată.
Lipsa de informaţii
cu privire la natura
geologică a zonei.
Eveniment: INTRUZIUNEA APEI SĂRATE ÎN SURSA DE APA
Riscuri posibile: Bromati, Trihalometani (subproduşi ai dezinfecţiei cu clor şi ozon)
Nivel de risc: Slab-moderat
T.1. Faceţi foraje de explorare pentru a Clor Concentraţia clorului Unde se constată că
Debit de apa extras obţine informaţii despre calitatea Conductivitate mai mare decât sursa este contaminată,
prea mare, care apei dacă vizaţi o sursă apropiată de valoarea ghid (a se căutaţi o sursă
determină absorbţia linia de coastă. vedea LCAP) alternativa.
şi infiltrarea apei Prelevaţi probele de monitorizare pe Apa sursei este Analiza opţiunilor de
sărate în acvifer. toată durata unui ciclu al variaţiei neconformă tratare adecvată.
nivelului mării şi obţineţi date pentru prevederilor NTPA
punctul maxim al nivelului. 013.
Asiguraţi o bună amenajare a Reclamaţii
acviferului şi testarea capacităţii referitoare la gustul
acestuia de a furniza apă de bună sărat.
calitate un debit maxim de extracţie
56

sunt necesare
Eveniment: SURSA DE APĂ PREZINTĂ ÎNFLORIRE ALAGALĂ
Riscuri posibile: Toxine algale/cianobacterii
Nivel de risc: Mare
U.1. Luaţi măsuri pentru micşorarea Temperatura Nivel crescut de Determinaţi sursele de
Condiţii favorabile concentraţiilor de nutrienţi în sursa Concentraţia de contaminanţi nutrienţi în bazinul
creşterii algale: de apă (a se vedea E, G, J, M, O, R), nutrienţi. (nutrienţi şi toxine) hidrografic.
începând cu cercetarea bazinului în sursa de apă.
- creşterea nivelului Cupru (din algicidele Aplicarea algicidelor sau
hidrografic pentru identificarea
de nutrienţi; de sulfat de cupru). Apa sursei este a destratificării termice a
oricărei surse de nutrienţi neconformă apei în sursă.
- însorire; Toxine algale sau
prevederilor NTPA
- căldură; cianobacterii.
013.
- apă relativ calmă. Reclamaţii cu privire
la simptome
determinate de
otrăvirea cu toxine.
Eveniment: NU EXISTĂ DESTULĂ APĂ DISPONIBILĂ.
Riscuri posibile: Germeni şi substanţe chimice care trec în apă datorita presiunii scăzute în sistem; riscuri asociate cu o igienă
deficitară
Nivel de risc: Mare
V.1. Cauzele, măsurile preventive, verificările şi acţiunile corective asociate cu acest eveniment sunt prezentate anterior.

În situaţia unui eveniment neprevăzut se va consulta specialistul în sănătate publica pentru
evaluarea situaţiei. Evenimentele principale sunt inventariate în cele ce urmează.

Eveniment – Substanţe periculoase folosite sau vărsate din depozit
Indicatori: În zona de protecţie a sursei a fost raportată o deversare accidentală.
În sursa de apa au fost detectate concentraţii ridicate de substanţe periculoase sau produşi
de descompunere ai acestora.
Acţiuni necesare: Identificarea forului responsabil şi informarea autorităţilor relevante, inclusiv apărarea
civilă, dacă este necesar.
Asiguraţi-vă că scurgerea este controlata.
Verificaţi calitatea sursei de apă, folosiţi o sursă alternativă de apă potabilă dacă este
necesar, informaţi publicul.
Forul responsabil remediază aria afectata de deversarea accidentală.
Monitorizaţi calitatea apei pentru a vedea dacă măsurile corective au fost eficiente.
Înregistraţi incidentul şi acţiunile desfăşurate.
Cereţi ca forul responsabil să documenteze incidentul şi să stabilească proceduri de
management pentru a preveni accidentele viitoare.
Verificaţi conştiincios calitatea apei potabile la sfârşitul lucrărilor de remediere, pentru a
vedea dacă mai este necesară sursa alternativă de apă.
Determinaţi dacă există moduri în care sursa de apă poate fi protejată faţă de astfel de
accidente.
Modificaţi PMRSP dacă este necesar
Instituţia / Persoana vinovată de deversare trebuie să răspundă şi de realizarea tuturor
acţiunilor de contracarare a impactului deversării.
57
Eveniment – Precipitaţii catastrofale

Indicatori: Calitatea apei este vizibil deteriorată.
Apar revărsări din canal.
Acţiuni necesare: Creşteţi frecvenţa măsurării turbidităţii şi a celorlalţi parametri cu rol critic pentru o
funcţionare satisfăcătoare a procesului de tratare.
Creşteţi doza de dezinfectant dacă este necesar, pentru a vă asigura că dezinfecţia este încă
eficace.
Dacă apa are o calitate prea deteriorată pentru a mai putea fi tratată, folosiţi surse
alternative, sau închideţi sistemul de alimentare şi obţineţi apă din altă parte, până la o
revenirea la nivele acceptabile, sau folosiţi avertizarea « Fierbeţi apa ». Informaţi
Ministerul Sănătăţii.
A se vedea planul de situaţii neprevăzute pentru reţeaua de distribuţie.
După ploi extrem de abundente, verificaţi infrastructura sistemului de alimentare pentru
întreţinerea necesară.
Dacă sursa de apă este afectată frecvent de ploi, analizaţi posibilitatea unei surse alternative
sau îmbunătăţiţi procesul de tratare pentru a face faţă variaţiilor de calitate a sursei de apă.
(Ex : rezervoare înainte de tratare).
Înregistraţi incidentul şi masurile luate.
Eveniment – Cutremur de pământ
Indicatori: Un cutremur de pământ poate determina avarierea sursei, a uzinei de tratare sau a
sistemului de distribuţie. Ca urmare, staţia de alimentare cu apă trebuie închisă.
Contactaţi serviciul de Apărare Civila în situaţii de urgenţă generate de cutremur. Întocmiţi
o listă cu detaliile de contact al celui mai apropiat oficiu al de apărare civilă şi ale Comisiei
pentru dezastre.
Acţiuni necesare: Verificaţi toate structurile folosite pentru captare, aducţiune, tratare şi distribuţie.
Dacă este avariată structura staţiei de alimentare astfel încât apa nu poate fi distribuită sau
nu poate fi distribuită cu o calitate satisfăcătoare, folosiţi o sursă alternativă. Folosiţi o
sursă alternativă de apă potabilă până când poate fi din nou distribuită o apă de calitate
acceptabilă. Contactaţi Ministerul Sănătăţii.
Înregistraţi incidentul şi acţiunile întreprinse.
Eveniment – Penurie de apă
Indicatori: Debit scăzut al râurilor şi izvoarelor, nivel scăzut al lacurilor şi iazurilor, cantitate scăzuta
de apa în subteran.
Consum neaşteptat de mare sau o creştere graduală a consumului, datorită creşterii
numărului de consumatori.
Acţiuni necesare: Dacă problema este un debit redus al râului, determinaţi dacă calitatea apei prezintă
probleme pentru o dezinfecţie adecvata. Contactaţi Ministerul Sănătăţii şi anunţaţi
« Fierbeţi apa » dacă este necesar.
Analizaţi măsuri de restricţionare a folosirii apei.
Dacă apa subterana s-a redus şi nu mai poate fi extrasă, folosiţi o sursă alternativă până
când nivelul apei va creşte.
Dacă scăderea cantităţii de apă se întâmplă frecvent, analizaţi posibilitatea unei surse
adiţionale sau alternative.
Înregistraţi incidentul şi acţiunile întreprinse.
58

Pentru a fi siguri că Planul de Management al Riscului asupra Sănătăţii Publice funcţionează
adecvat în staţia dvs., sunt necesare verificări frecvente. Documentul de ansamblu descrie ceea ce
este de făcut. Tabelul de mai jos prezintă informaţii detaliate pentru verificarea acestui element
aparte al alimentării cu apă.

Ce trebuie măsurat sau E. Coli.
observat: Număr mare de bacterii.
Protozoare dacă par a fi prezente în număr semnificativ.
Compuşi chimici datoraţi contaminării sursei.
Cât de des: A se vedea LCAP pentru E. Coli, minim de două ori pe an (vara şi iarna) pentru toţi
contaminanţii care pot apărea dintr-o sursă contaminată.
Ce se face cu rezultatele: Rezultatele trebuie înregistrate conform cerinţelor legii sau astfel încât să permită
evaluarea performanţei PMRSP.
Datele colectate trebuie revăzute periodic pentru a putea observa dacă apar probleme
în sistemul de alimentare cu apă. Frecvenţa acestei activităţi este cea considerată
necesară de managerul responsabil pentru a minimaliza riscul pentru sănătatea publică
ce poate apărea din acest element al sistemului.
Dacă la o astfel de revedere se observă un incident neobişnuit, sa se indice dacă au
fost respectate procedurile adecvate, să se evidenţieze dacă rezultatele de laborator au
fost proaste sau dacă la consumatori ajunge o apa de calitate redusa, apoi să se
revizuiască procedurile de gestionare a sursei de apă brută.
Evaluaţi rezultatele monitorizării, precum şi orice acţiune întreprinsă ca urmare a
necesităţii de implementare a planului de contingenţa, pentru a vedea dacă PMRSP
necesită modificări – Ex : măsurile preventive sunt aduse la zi ; paşii prevăzuţi în
planul de contingenţa sunt adecvaţi ; orice modificare a sursei de apă folosite se
regăseşte în plan.
2.6 Captări din lacuri

Tara noastră nu dispune de lacuri naturale de volume importante care să poată folosi drept
sursă de apă. Din această cauză, captările vor fi analizate din punct de vedere al prelevării apei din
lacurile artificiale.
În etapa actuală, în ţara noastră, executarea de captări cu debite importante din majoritatea
râurilor interioare nu se pot face fără o regularizare a debitului, deoarece, deşi regimul precipitaţiilor
este relativ uniform (200-2000 mm/an), distribuţia în timp este foarte neuniformă. Aceasta face ca
în perioadele de primăvară şi toamnă debitele sa fie foarte mari iar în perioada de vară şi mai ales
iarna, debitele să scadă la valori extrem de mici, cu totul insuficiente pentru alimentarea
folosinţelor. Regularizarea debitelor se face prin lacuri de acumulare special create (bazine uriaşe
cu volume de zeci de milioane-miliarde de metri cubi), care acumulează apa din râu în perioadele
de viitură şi permit folosirea acesteia la debitele dorite.
Este însă evident, ca un asemenea lac nu se poate crea decât printr-o construcţie specială de
blocare a albiei numită baraj, construcţie care prin amploare şi efort de investiţie pune probleme
deosebite. Din această cauză, executarea unor asemenea lucrări se face prin cooperare cu alţi
beneficiari, lacul urmând să aibă o folosinţă complexă, după cum urmează:
• va reduce viiturile şi va permite protejarea localităţilor şi scoaterea unor suprafeţe de sub
efectul inundaţilor, redându-le circuitului agricol;
59
• volumul de apă acumulat conţine o cantitate mare de energie hidraulică, energie care
poate fi transformată în cadrul centralelor hidroelectrice în energie electrica şi dată în
circuitul energetic al ţării;
• o parte din volumul de apă acumulat poate fi preluat pentru irigarea unor importante
suprafeţe de teren;
• parte din lac poate fi amenajat ca zonă de agrement, dezvoltând zona din punct de vedere
turistic;
• se poate îmbunătăţi regimul de curgere în aval, cu efect şi asupra calităţii apei.
Din punct de vedere al alimentării cu apă, lacul are cel puţin în primă perioadă, un efect
favorabil, apa prelevată fiind în general mai limpede şi mai constantă sub raport calitativ. Aceasta
presupune însă preluarea apei direct din lac (varianta I din figura 2.16), lucru care poate dezavantaja
pe alţi beneficiari (cei care se ocupă de producerea energiei, de exemplu).
Pe de altă parte, apa staţionând mult timp în lac îşi modifică calitatea, iar prin
descompunerea depunerilor şi dezvoltarea unor microorganisme specifice, apa poate să capete gust
neplăcut (gustul este diferit de cel al apei de râu, care este apă curgătoare). De aceea, uneori, apa
este acumulată, dar nu este captată din lac, ci uzinată şi lăsată să curgă pe vechea albie pentru a se
aera (varianta II-a din figura 2.16). Soluţia este favorabilă în cazul în care utilizatorul de apă se află
la distanţă mare. Dacă centrala funcţionează continuu, atunci captarea se poate face în curent liber;
dacă însă centrala (UHE) funcţionează în regim de vârf (cum de obicei funcţionează asemenea
centrale câteva ore în cursul zilei), atunci avalul, înainte de priză, trebuie prevăzut un lac de
compensare zilnică a debitelor, lac care să reţină apa uzinată în regim neuniform şi să permită
captarea unui debit relativ constant. Cele două variante, arătate schematic în figura 2.16, trebuie
comparate ca avantaje şi dezavantaje.
Figura 2.16. Captare pe râu regularizat prin lac de acumulare.

a – planul amenajării; b – hidrograful debitelor pe râu în secţiunea barajului, înainte de executarea lacului.
Priza de apă poate fi realizată în corpul barajului, în aval de baraj sau în lac. Elementele
care conduc la stabilirea soluţiei sunt:
• poziţia utilizatorului de apă faţă de lac: captare din lac, dacă acesta este amplasat amonte
şi departe de baraj; în baraj sau aval, pentru un consumator aval sau din alt bazin
hidrografic;
60
• mărimea lacului, variaţia nivelului apei în lac;

• existenţa unei salbe de lacuri pe râul respectiv;
• utilizarea raţională complexă a apei acumulate (de regulă, la stabilirea amplasamentului
lacului se statuează şi modul de folosire al apei);
• tipul de baraj şi simultaneitatea execuţiei barajului cu priza pentru folosinţe de apă; în
general, după executarea barajului priza poate fi numai în aval sau în lac;
• condiţiile reale de teren; trebuie ţinut seama că barajele cu lacuri mari de acumulare sunt
situate în zona de deal – munte;
• condiţiile raţionale de tratare a apei obţinute din lac.
2.6.1 Priza în aval de baraj

Se poate executa oricând, înainte şi după execuţia barajului, în forme şi la debite adecvate.
Sunt posibile următoarele tipuri de captări:
• captări în curent liber, de forma celor descrise anterior, pe râul pe care debitul
regularizat prin lac are valori mult mai mari;
• captări în baraj sau în lac, în cazul în care lacul are ca principală folosinţă alimentarea
cu apă sau când barajul este realizat pentru un lac de compensare a debitelor rezultate de
la funcţionarea unor centrale hidroelectrice din amonte;
• captări în lac, în cazul în care lacul compensează folosinţa energetică, iar beneficiarul
este departe de baraj, în amonte.
2.6.2 Prize în corpul barajului

Sunt gândite şi executate odată cu barajul, astfel încât să nu pericliteze siguranţa în
funcţionare a acestuia, dar să poată preleva apa de calitatea cea mai bună existentă la un moment dat
în lac.
În cele ce urmează sunt date exemple de captări de apă executate în baraj. Dacă barajul este
din beton, priza este de regula comună cu barajul (figura 2.17).
Figura 2.17. Prize în baraj cu contraforţi.
61
În figura 2.18 este dat un exemplu de captare a apei din baraj în arc cu rost perimetral.
Întrucât beneficiarul este mult în aval, apa captată este trecută prin turbine şi apoi lăsată sa devină
apă curgătoare. Barajul care realizează lacul de compensare este din materiale locale cu un sistem
de stavile pentru spălarea depunerilor de viitură (figura 2.19).
Figura 2.18. Priza în baraje arcuite.
Figura 2.19. Priza în baraje din pământ.
În figura 2.20 este schiţată captarea dintr-un lac al cărui baraj este executat din materiale
locale, cu miez de etanşare din argilă. Captarea se execută total izolat de baraj (în malul natural sau
în lac, figura 2.21 – pentru a nu-i produce dificultăţi barajului prin exfiltrarea apei pe lângă sistemul
de transport al apei) şi pentru ca priza să nu aibă dificultăţi la tasări neuniforme ale barajului. Apa
captată din priza turn de la cote diferite, funcţie de calitatea acesteia, este evacuată prin conducte
sau galerii amplasate în malul natural.
Acest tip de captare poate fi aplicată şi în altă poziţie în cuprinsul lacului pentru beneficiari
riverani – amonte de baraj.
Când principala folosinţă a lacului este de combatere a undei de viitură, captarea poate avea
o formă specială (figura 2.22). Captarea este amplasată la o cotă deasupra rezervei destinată
acumulării depunerilor din lac şi trebuie să evite blocarea cu corpuri mari ce pot cădea prin apă,
întrucât nu este accesibilă decât la ape mici – lac gol sau lac golit.
62
Figura 2.20. Priza în malul lacului de acumulare.
Figura 2.21. Priza în lacul de acumulare.
Figura 2.22. Priza în lacuri de acumulare cu rol preponderent de atenuare a viiturii.
63
2.6.3 Captări în lac

Se utilizează atunci când în amplasament nivelul apei este asigurat întotdeauna deasupra
unor valori limită. Se pot practica: o captare de tip turn (figura 2.21), când debitul captat este
important, iar nivelul lacului relativ constant; o captare plutitoare, când alimentarea cu apă este
sezonieră sau condiţiile de iarnă nu sunt severe; o captare de fund, când lacul este de adâncime mare
şi cu un volum de apă important (figura 2.23.a).
Captarea de fund este formată dintr-un sorb (pot fi prevăzute mai multe asemenea
construcţii separate) aşezat pe o confecţie metalică stabilă de tip tetrapod. Se amplasează deasupra
nivelului (apreciat) de colmatare şi sub nivelul minim al apei din lac (acoperire mai mare pentru a o
feri de plutitori). Zona captării va fi balizată pentru a fi ferită de accesul plutitorilor şi a putea fi uşor
reperată pentru control; se marchează şi zona de protecţie, dacă este cazul. Conducta de legătură
(suficient de elastică dacă are lungime mare) se lansează prin plutire şi poate permite ridicarea
prizei în caz de nevoie. Captarea va fi amplasată la o asemenea adâncime, încât să nu fie deplasată
de valuri şi totodată, nu într-o zonă în care valurile pot pune în mişcare depunerile de pe fund şi
deteriora calitatea apei. Captarea este tipică pentru prelevarea apei din lacurile naturale (figura
2.23.b).
Figura 2.23. Captare de fund în lac.

a – schema generala de amplasare; b – detaliu sorb.
64
Existenţa lacurilor de acumulare ridică probleme importante sub trei aspecte generale,
aspecte care pot influenţa calitatea apei captate, siguranţa în funcţionare a prizei sau şi a zonelor
vecine:
• pentru lacurile mici, problema cea mai importantă este legată de colmatarea cu aluviuni;
lipsa măsurilor de protejare, amenajare şi stabilizare a solului în bazinul hidrografic
conduce la antrenarea unei mari cantităţi de sol (mai ales fertil), care blochează în scurt
timp volumul lacului;
• pentru lacurile cu volum mediu (milioane de m3), problema cea mai importantă este
eutrofizarea apei lacului;
• pentru lacurile mari (sute de milioane m3), problema importantă este îmbătrânirea
lacului (o eutrofizare lentă având ca punct final obţinerea unei ape de calitate total
deosebită de aceea a râului din care provine).
Eutrofizarea lacurilor este o problemă acută a multor lacuri din zone de şes şi colinare.
Cauza principală este aportul de substanţe fertilizante (fosfor, carbon, azot). Fosforul (adus în apă în
special din apele uzate orăşeneşti – neepurate adecvat) în cantităţi mici favorizează randamentul de
funcţionare a fitoplanctonului, care la rândul lui favorizează fixarea azotului cu ajutorul bacteriilor.
Dezvoltarea fitoplanctonului favorizează dezvoltarea zooplanctonului şi deci a populaţiei de peşti.
Dacă fluxul energetic şi aportul de substanţe este moderat, atunci ciclul se încheie, devine
stabil şi lacul îşi păstrează calitatea de lac oligotrof (figura 2.24.a). În cazul în care cantitatea de
fosfor creşte, creşte volumul de fitoplancton, deoarece nu există suficient azot, şi lanţul se rupe.
Zooplanctonul şi peşti mor, substanţa organică creşte, bacteriile consumă oxigenul şi lacul devine
eutrof, acoperindu-se cu vegetaţie (care are rădăcinile în mâlul situat pe fundul lacului şi frunzele la
suprafaţă, realizând fotosinteza, figura 2.24.b). Consumarea oxigenului de către substanţele în
descompunere şi capacitatea redusă de aerare fac ca apa lacului să aibă de regulă un conţinut mai
redus de oxigen.
OM
Lumina
Fitoplancton Zooplancton Peste
Saruri
minerale
Materie
Bacterii
organica
Oxigen
a
OM
Fosfati din
detergenti
Lumina
Fitoplancton
Fosfor
Substanta
organica
Saruri
Bacterii
minerale
Oxigen
b
Figura 2.24. Circuitul energiei şi substanţelor în lacuri.
a – lacul oligotrof; b – lacul eutrofizat.
65
Dacă se reduce cantitatea de nutrient (în special fosforul), după un timp, calitatea apei se
îmbunătăţeşte, neajungând însă la calitatea iniţială (se consideră că un conţinut în fosfor de 10-20
mg/l este acceptabil).
Îmbătrânirea lacurilor este fenomenul de modificare continuă a calităţii apei lacului, ca
urmare a noului echilibru ce se realizează între aportul de substanţe şi circulaţia apei. Apa care
ajunge în lac este o apă cu conţinut ridicat de substanţe minerale şi organice. Acestea se depun, se
descompun, intră în reacţie, formând substanţe noi cu conţinut de Fe, N, S, C (H 2 S, CH 4 ), substanţe
care modifică chimismul apei. Pe baza aportului de substanţe şi sub influenţa luminii, creşte
producţia de masă organică (schema lacului oligotrof). Apare un fenomen nou de circulaţie a apei în
lac: vara, apa de la suprafaţă este caldă, deci, mai uşoară; toamna însă, apa se răceşte, devine mai
rece decât apa de la fundul lacului (are cca. 4oC; sub 15 – 20 m temperatura rămâne relativ
constantă), deci devine mai grea (densitatea creşte la scăderea temperaturii) şi coboară, înlocuind
apa mai caldă de adâncime, apă care se ridică (depunerile mai pot fi agitate şi de valurile de la
suprafaţă).
Poziţia captării în lacurile adânci trebuie să fie totdeauna în zona medie cu temperatura
relativ constantă (6 – 12oC) şi unde nu se simte direct influenţa descompunerilor ce se produc la
fundul lacului (sau tulbureala dată de depunerile răscolite).
2.7 Inspecţia sanitară şi monitorizarea captărilor din lacuri

Printre evenimentele care pot apărea în cazul unor captări din lacuri se enumera:
• dacă sursa nu dispune de suficientă apă pentru a face faţă cererii, pot apărea îmbolnăviri
datorate lipsei de igienă şi faptului că presiunea scăzută permite germenilor şi compuşilor
chimici toxici să pătrundă în sistemul de distribuţie;
• dacă este afectată calitatea apei în asemenea măsură încât staţia de tratare să nu o mai poată
corecta, se pot produce îmbolnăviri datorate germenilor şi subproduşilor de dezinfecţie;
• dacă există o contaminare a lacului sau acumulării, pot apărea îmbolnăviri cauzate de
germeni şi compuşi chimici toxici;
• dacă o problemă apărută la captare nu mai permite extragerea unei cantităţi de apă suficiente
din sursă, pot apărea îmbolnăviri datorită igienei precare şi faptului că presiunea scăzută
permite germenilor şi chimicalelor să pătrundă în sistemul de distribuţie.
Captarea apei din sursă poate prezenta riscuri pentru sănătatea şi siguranţa muncii
operatorilor. Acestea sunt recunoscute, dar nu vor fi discutate, deoarece astfel de riscuri fac obiectul
legislaţiei muncii şi protecţiei muncii.
Extragerea apei din sursă şi riscurile asociate acestei activităţi nu pot fi privite izolat. Acest
proces influenţează şi este influenţat de alte elemente ale sistemului de alimentare cu apă. Cea mai
indicată metodă de captare este în funcţie de disponibilitatea şi calitatea apei la sursă:
• captarea dintr-un lac sau acumulare se reduce dacă debitul de curgere a râurilor este scăzut,
intermitent, sau nu poate face faţă în toate condiţiile;
• utilizarea lacurilor şi acumulărilor poate intensifica contaminarea prin înflorire algală
comparativ cu utilizarea cursurilor de apă;
• apariţia straturilor de apă în care lipseşte oxigenul (anoxice) aproape de fundul lacurilor sau
acumulărilor influenţează modul în care este proiectată priza de apă;
• stabilirea celui mai indicat proces de tratare a apei poate fi determinată de metoda de captare
aleasă; pot să nu fie necesare dacă stagnarea apei determină reducerea turbidităţii apei brute
şi îi limitează variabilitatea;
66
• pot fi avute în vedere procese de filtrare care necesită o apă brută de calitate relativ bună
dacă aceasta poate fi îmbunătăţită prin metoda de captare;
• eficacitatea dezinfecţiei este mărită dacă metoda de captare poate determina o reducere a
turbidităţii şi culorii.
2.7.1 Sumarul riscurilor

Evenimentele care determină cele mai importante două riscuri presupuse de extracţia apei la
sursă sunt incapacitatea de a extrage suficientă apă şi extragerea unei ape ce nu poate fi tratată
adecvat deoarece este de foarte proastă calitate. Cele mai importante măsuri preventive sunt:
• elaborarea unui plan de control al cantităţilor de apă ce pot fi extrase din lac/acumulare în
condiţii de siguranţă şi a volumelor ce se vor extrage în anumite condiţii şi obţinerea
aprobărilor necesare pentru utilizarea resurselor;
• instalarea unei alarme de debit la priză pentru avertizare în caz de defectare a pompei;
• destratificarea lacului/acumulării pentru a opri scăderea cantităţii de oxigen în straturile de
profunzime;
• utilizarea unor prize multiple pe mai multe niveluri pentru ajustarea calităţii apei;
• aplicarea de algicide în lac/acumulare suficient de devreme pentru a stopa înflorirea algelor
(dacă se cunoaşte existenţa acestei probleme).
2.7.2 Inventarul riscurilor care pot apare în exploatarea captărilor din lacuri
Pentru o bună gospodărire a alimentării cu apă este esenţial să se obţină informaţii fiabile
referitoare la calitatea apei. Tot un rol esenţial revine şi pregătirii şi instruirii personalului în
vederea minimizării riscurilor pentru sănătatea publică asociate sistemelor de alimentare cu apă.
Tabelul 2.8. Evaluarea riscului pentru captări din lacuri.

sunt necesare
Eveniment: APĂ INSUFICIENTĂ LA SURSĂ
Riscuri: Germenii şi substanţe chimice care pătrund în apă datorită scăderii presiunii în sistem; riscuri asociate igienei precare.
Nivel de risc: Mare
A.1 Iniţiaţi măsuri de conservare a apei Consumul de apă. Scăderea presiunii în Pregătiţi o nouă cerere de
Secetă. de îndată ce se preconizează o criză Rata de utilizare a sistem. exploatare a resursei.
de apă. sursei. Reclamaţii ale Găsiţi surse noi.
Planificaţi amenajarea şi utilizarea Presiunea în sistem. consumatorilor Sporiţi capacitatea de
resursei de apă şi necesitatea de privind scăderea stocare.
identificare şi amenajare de noi surse, presiunii.
Închideţi parţial vanele
pe baza cantităţii extrase din lac/ din reţea pentru
acumulare în condiţii de siguranţă şi egalizarea presiunilor.
a probabilităţii apariţiei secetei.
A.2 Negocierea unor noi acorduri de Consumul de apă. Scăderea presiunii Găsiţi surse noi.
Limite în aprobarea exploatare sau provizii pentru situaţii Rata de utilizare a în sistem. Sporiţi capacitatea de
de exploatare a de urgenţă. sursei. Reclamaţii ale stocare.
resursei Presiunea în sistem. consumatorilor
privind scăderea
presiunii.
67

sunt necesare
Eveniment: APA BRUTĂ DE CALITATE INFERIOARĂ PENTRU A PUTEA FI TRATATĂ
Riscuri posibile: Germeni şi compuşi chimici, mai ales subproduşi de dezinfecţie (trihalometani, acizi haloacetici, clorhidraţi).
Nivel de risc: Mare 1
B.1 Luaţi măsuri de închidere a prizei Calitatea apei brute Nerespectarea Analizaţi opţiuni de
Precipitaţii dacă este cazul: (pentru a determina LCAP, în special în surse alternative.
abundente care - stabiliţi nivelul de calitate al apei când se apropie de privinţa turbidităţii, Analizaţi opţiunile de
determină creşterea brute la care uzina nu mai poate face limita capacităţii de numărului de pre-tratare.
turbidităţii şi faţă; tratare a staţiei). particule şi E. Coli.
Reduceţi debitul tratat.
pătrunderea în - măsurare automată a turbidităţii Nivelul râurilor. Creşterea frecvenţei
Optimizaţi aplicarea
instalaţie a unei apei brute şi avertizare telemetrică; Avertizările de spălării filtrelor.
substanţelor coagulante
cantităţi mai mari furtună.
- apelaţi la nivelul râului în amonte Imposibilitatea şi a clorului.
de materii organice realizării coagulării
în apă.
comunicat de consiliul regional ca Alegeţi cea mai bună
sistem de avertizare rapidă; cu substanţe
adâncime de prelevare la
chimice.
- gestionaţi nivelul bazinului de priză.
stocare a apei tratate pentru a Dificultatea de a
maximiza perioada în care poate fi obţine suficient clor
închisă priza de captare; rezidual liber în apa
tratată.
- instalaţi prize la mai multe niveluri.
- închideţi instalaţia de tratare.
Cercetaţi bazinul pentru depistarea
zonelor de eroziune şi alunecări care
ar putea reprezenta probleme curente
B.2 Ajustarea prizei sau modificarea Conţinutul de alge. Ca la B.1. Modificarea sistemului
Conţinut ridicat de nivelului la circa 2–3 m de suprafaţă. Temperatura apei. Probleme de gust şi de captare.
alge. Culoarea şi apariţie miros. Îmbunătăţirea procedurii
Supravegherea calităţii şi spumei în apa brută. Cerere tot mai mare de supraveghere.
temperaturii apei ca avertizare asupra de clor. Sistem de dozare cu
necesităţii de a destratifica apa din Număr mare de alge. cărbune activ pudră
lac sau de a aplica algicide înainte de (CAP).
apariţia eutrofizării. Asigurarea unui timp
adecvat de contact cu
clorul/ ozonul pentru
distrugerea toxinelor
algale.
Iniţierea destratificării
dacă este cazul.
Efectuarea aplicării de
algicide dacă este cazul.
B.3 Plan de gestionare a inversării Temperatura la Ca la B.1. Îmbunătăţiţi procedura
Destratificarea sezoniere a apei de obicei în diferite adâncimi Pete de fier sau de supraveghere pentru o
sezonieră a septembrie-noiembrie şi martie-mai (indică inversare). mangan la spălarea mai bună avertizare a
stratelor este tipică prin: Concentraţia de şi/sau decrustarea stratificării.
în lacurile şi - efectuarea destratificării lacului; oxigen dizolvat în conductelor de Utilizaţi procese
acumulările adânci. - reducerea debitului tratat în staţie; funcţie de adâncime. distribuţie. suplimentare de tratare
- utilizarea de preferinţă a apei tratate Creşterea cererii de (ex., pre-oxidare,
clor. aplicare de algicide,
stocate;
cărbune activ).
- determinarea necesităţii utilizării de
coagulanţi în caz de schimbare a
calităţii apei;
- planificarea unor tratamente
suplimentare, de ex. cu doze de
permanganat de potasiu, CAP.
68

sunt necesare
B.4 Planificaţi măsuri de rezolvare a Nivelul apei. Ca la B.1. Analizaţi eficacitatea
Nivelul apei este acestei probleme prin: procedurilor.
prea scăzut, astfel - mutarea prizei mai în adâncime mai Analizaţi modul de
încât se extrage apă devreme decât este cazul pentru a gestionare a
cu deficit de oxigen atrage apă oxigenată la adâncimi mai destratificării.
mari (precipitare şi sedimentare a
fierului şi manganului);
- aerarea lacului.
Eveniment: CONTAMINAREA LACULUI SAU ACUMULĂRII
Riscuri posibile: Germeni şi compuşi chimici în funcţie de sursele de contaminare.
Nivel de risc: Moderat 2
C.1 Identificaţi sursele potenţiale de Calitatea Nu există un studiu Adăugaţi procese de
Surse de contaminare în procesul selectării microbiologică. al surselor potenţiale tratare pentru înlăturarea
contaminare (ex, punctului de captare Determinanţii de contaminare. contaminanţilor
animale, fose Asiguraţi-vă că modificările de chimici Nu au fost culese identificaţi.
septice, surse de folosinţă a terenurilor (inclusiv corespunzători informaţii Iniţiaţi un sistem de
poluare chimica) în dezvoltare urbană) şi potenţialul de surselor probabile de hidrologice. culegere a informaţiilor
bazinul de contaminare pe care îl creează contaminare. Nu există un sistem privind schimbarea
alimentare a lacului acestea sunt bine monitorizate după de obţinere a folosinţei terenurilor.
sau râului. darea în exploatare a sursei. informaţiilor privind Analizaţi procedurile de
Restricţionaţi activităţile din bazinul schimbarea limitare a accesului şi
de captare ce ar putea cauza folosinţei operaţi modificările
contaminarea apei terenurilor. necesare.
Culegeţi informaţii privind hidrologia Număr mare de E.
bazinului înainte de începerea Coli în apa brută.
amenajării.
C.2 Delimitaţi zona şi impuneţi restricţii Inspecţii fizice. Număr mare de E. Analiza procedurilor de
Contaminare de acces prin semnalizări şi bariere Calitatea Coli în apa brută. excludere din zonă şi
umană sau din materiale. microbiologică. Observarea utilizării modificarea lor după
navigaţie în zona Faceţi publice problemele de sănătate zonei de către necesităţi.
Compuşi chimici
de extracţie. în mas-media locală adresată cauzaţi de activităţi public.
utilizatorilor de bărci. de agrement, dacă
este cazul (ex.,
hidrocarburi
aromatice şi
derivatele acestora
din carburanţi).
Eveniment: PRIZA ASIGURĂ PREA PUŢINĂ APĂ PENTRU A FACE FAŢĂ CERERII
Riscuri posibile: Germenii şi compuşi chimici care pătrund în apă datorită scăderii presiunii în sistem.
Nivel de risc: Mare 3
D.1 Inspectare periodică şi curăţare a Debitmetrele staţiei Scăderea debitului. Modificarea prizei
Site deteriorate sau sitelor, intensificată în perioade de de tratare. Inexistenţa pentru a o proteja de
înfundate. inundaţii. înregistrărilor, stricăciuni şi a reduce
Limitarea intrărilor de nutrienţi în inspecţiilor şi a probabilitatea înfundării.
apa brută pentru a reduce înfundarea programului de Implementarea unui plan
cu alge şi plante în condiţii de debit curăţare. de reducerea a intrărilor
scăzut. de nutrienţi la sursă.
Mai ales în cazul lacurilor accesibile
pentru public, restricţionarea
accesului prin reglementări,
semnalizare, bariere materiale.
Stăvilare şi grătare de reţinere a
plantelor şi algelor.
69

sunt necesare
D.2 Întreţinere periodică preventivă, în Debite (la priză). Defectarea unor Analiza calendarului de
Defectarea funcţie de condiţii şi de specificaţiile Înregistrările din piese semnificative. întreţinere şi inspecţie.
structurii de captare producătorului: lubrifiere, înlocuirea inspecţii. Lipsa înregistrărilor
din motive pieselor, mişcarea vanelor. programului de
Registru de
mecanice sau Inspectarea regulată a prizei. întreţinere întreţinere.
structurale. Alarmă telemetrică de debit scăzut la preventivă. Lipsa apei.
priză. Activarea alarmei.
D.3 Inspectarea prizelor în mod regulat Niveluri de Absenţa apei.
Defecţiune şi imediat după producerea inundaţiei inundaţie. Debit redus.
provocată de un etc., urmate de acţiuni dacă este Debite (la priză). Activarea alarmei.
cazul legat de măsurile de protecţie
dezastru (ex., Înregistrările din
inundaţii, alunecări existente (ex, garduri, vegetaţie şi
inspecţii.
de teren sau instabilitatea solului).
cutremure). Alarmă telemetrică de debit scăzut la
priză.
D.4 Întreţinere conform recomandărilor Înregistrări Lipsa apei. Înlocuirea pompelor.
Defectarea pompei. producătorului. telemetrice. Lipsa
Pompă de rezervă cu trecere înregistrărilor pentru
automată de la o pompă la alta. programul de
Exploatarea pompei de lucru şi de întreţinere.
rezervă pe baza unui ciclu alternativ Activarea alarmei.
de ‘număr de zile’.
Alarmă telemetrică de debit scăzut la
priză.
D.5 Inspectare regulată a cablajelor, Lipsa apei. Consultări cu autoritatea
Pană de curent. liniilor de curent şi racordurilor. Activarea alarmei. furnizoare de energie.
Generator de rezervă.
Alarme cu alimentare de rezervă pe
baterii.
D.6 Construirea unui gard în jurul zonei Deteriorarea
Vandalism/ sabotaj. de extracţie. captării.
Instalarea unei alarme de efracţie. Semne de încercări
de acces în zona de
captare.
NOTA:
1. Staţiile de tratare sunt proiectate de obicei pentru a putea trata apa brută cu un anumit domeniu de turbiditate şi
culoare. Ocazional, calitatea apei brute poate depăşi aceste limite şi deci calitatea apei tratate poate să nu se mai
încadreze în prevederile LCAP.
2. Consecinţele acestui eveniment şi deci nivelul de risc vor fi influenţate de natura contaminanţilor şi de capacitatea
proceselor de tratare utilizate de a îndepărta aceşti contaminanţi.
3. Nivelul de risc creşte odată cu scăderea debitului apei.

Dacă un eveniment are loc în ciuda acţiunilor preventive şi corective întreprinse, va trebui să
vă consultaţi cu un specialist în sănătate publică pentru a evalua gravitatea problemei.
70

Eveniment – Calitatea apei inferioară pentru a permite tratarea
Indicatori: Turbiditate sau coloraţie prea puternică a apei.

Turbiditatea apei la ieşirea din staţie constant peste 1.0 NTU (A se vedea LCAP).
Acţiuni necesare: Analizaţi dacă să întrerupeţi extracţia şi să treceţi la o sursă alternativă de apă potabilă până
când se va putea furniza din nou apă de calitate suficientă, sau să utilizaţi apă stocată.
(Asiguraţi-vă că istoricul utilizării cisternelor de alimentare cu apă este bine investigat
anterior utilizării şi că cisterna nu va contamina apa)
Dacă în reţea a pătruns apă filtrată insuficient, informaţi MS.
Monitorizaţi numărul de particule, turbiditatea sau coloraţia până când acestea revin la
niveluri acceptabile
Creşteţi cantitatea de clor rezidual ca măsură intermediară.
Reluaţi exploatarea staţiei, eventual la un debit mai mic. Dacă proasta calitate a apei brute
ameninţă să devină frecvent o problemă, analizaţi posibilitatea utilizării unei surse
alternative, sau de modificare a metodei de extracţie sau de tratare.
Înregistraţi cauzele defecţiunii şi măsurile corective adoptate.
Planificaţi şi elaboraţi contramăsuri pe termen lung, dacă este cazul.
Eveniment – La staţia de tratare nu ajunge apă suficientă
Indicatori: Debit scăzut sau absent la staţia de tratare.

Consum neaşteptat de mare.
Defectarea structurii prizei sau a pompei.
Acţiuni necesare: Implementaţi strategia furnizorului de apă pentru gestionarea cererii în caz de urgenţă.
Analizaţi dacă să întrerupeţi extracţia şi să treceţi la o sursă alternativă de apă potablă pănă
când se va putea furniza din nou apă de calitate suficientă, sau să utilizaţi apă stocată.
(Asiguraţi-vă că istoricul utilizării cisternelor de alimentare cu apă este bine investigat
anterior utilizării şi că cisterna nu va contamina apa.)
Dacă în reţea a pătruns apă filtrată insuficient, informaţi MS despre această neregulă.
Iniţiaţi măsuri de conservare.
Închideţi vanele la acumulări pentru a restrânge cantitatea furnizată, dacă este cazul.
Creşteţi cantitatea de clor rezidual ca măsură intermediară.
Dacă este cazul, identificaţi şi rectificaţi problema de captare.
La repornirea instalaţiei de tratare, analizaţi dacă nu o puteţi face la un debit mai mic.
Dacă penuria de apă apare frecvent datorită cantităţii reduse de apă la sursă, planificaţi
identificarea şi amenajarea unei noi surse.
Modificaţi PMRSP dacă este necesar
Eveniment – În lac sau acumulare pătrunde o contaminare
Indicatori: Reclamaţii cu privire la culoarea, gustul sau mirosul apei la robinet.

Contaminarea continuă a sursei: detectarea E coli sau a unor concentraţii de chimicale de
prioritate 2 de peste 50% din CMA.
Semnalarea unor îmbolnăviri în zone ale comunităţii ce pot fi puse în legătură cu calitatea
apei
71
Acţiuni necesare: Închideţi captarea.

Notificaţi MS şi, împreună cu acesta, avertizaţi consumatorii din zona afectată cu privire la
măsurile de asigurare a unei surse de apă suplimentare până la o nouă notificare.
Identificaţi sursa contaminării şi determinaţi dacă aceasta poate reprezenta o problemă
tranzitorie şi dacă este posibilă o tratare temporară.
Dacă problema este tranzitorie:
- goliţi şi spălaţi porţiunea afectată a sistemului de distribuţie, analizând necesitatea spălării
cu o concentraţie mai mare de clor dacă incidentul a presupus şi o contaminare
microbiologică (va fi probabil necesară consultarea consiliului regional cu privire la
eliminarea apei de spălare)
- monitorizaţi în zona afectată un determinant corespunzător pentru a determina succesul
măsurilor condiţionale şi notificaţi consumatorii, când siguranţa apei revine la normal, că
trebuie să lase robinetele deschise până începe din nou să curgă apă de bună calitate.
Dacă există probabilitatea ca problema să persiste pe termen lung sau permanent:
- studiaţi şi amenajaţi o metodă alternativă de alimentare şi/sau tratare
- asiguraţi o altă sursă de apă potabilă până când se va putea obţine din nou o calitate
acceptabilă.

Pentru a fi siguri că Planul de management al riscurilor pentru sănătate funcţionează adecvat
în staţia dvs., sunt necesare verificări frecvente. Documentul de ansamblu descrie ceea ce este de
făcut. Tabelul de mai jos prezintă informaţii detaliate pentru verificarea acestui element aparte al
alimentării cu apă.

Ce trebuie măsurat sau Înregistrările de debit. Turbiditatea. Starea prizei.
observat:
Cât de des: Inspectare regulată a prizei şi înregistrărilor (frecvenţa depinde de amplasament şi se
bazează pe constatările anterioare). Inspecţia trebuie să includă, dar să nu se rezume la
următoarele:
- după evenimente naturale sau cu risc ridicat;
- rezultatele analizelor chimice şi microbiologice;
- rapoartele de inspecţie.
Ce se face cu Rezultatele trebuie înregistrate pentru a respecta cerinţele legislative şi pentru a permite
rezultatele: evaluarea performanţelor PMRSP.
Datele colectate se analizează periodic pentru a se vedea dacă apar probleme în domeniul
alimentării cu apă respective. Acţiunea se face ori de câte ori consideră necesar
managerul responsabil în vederea minimizării riscurilor pentru sănătatea publică ce
rezultă din acest element al alimentării cu apă.
z că analiza relevă incidente relevante, se indică dacă nu au fost aplicate procedurile
corespunzătoare, se scot în evidenţă rezultatele slabe de laborator sau se indică faptul că
la consumator a ajuns apă de slabă calitate, după care se revizuiesc procedurile de
gospodărire a captării de apă.
Se evaluează rezultatele provenite din monitorizare şi acţiunile întreprinse ca urmare a
necesităţii de implementare a planului de contingenţă, pentru a se vedea dacă PMRSP
trebuie modificat – ex., măsurile preventive sunt actualizate; măsurile din planul de
contingenţă sunt în continuare adecvate şi planul recunoaşte modificările sistemului de
captare.
72
2.8 Procese de pre-tratare: aplicarea de algicide

Algele, sau cianobacteriile (algele verzi-albastre) din lacurile şi acumulările de stocare pot
crea probleme de gust şi miros, precum şi apariţia unor substanţe ce provoacă îmbolnăviri (toxine).
Pentru controlul dezvoltării algelor sau cianobacteriilor se pot folosi compuşi care distrug algele
(algicidele). Dacă are loc un eveniment legat de utilizarea algicidelor (calitatea apei este afectată de
utilizarea unui algicid), pot avea loc următoarele:
• dacă se utilizează algicide în exces, substanţa chimică poate provoca îmbolnăviri;
• dacă volumul de alge sau cianobacterii este prea mare şi nu poate fi controlat de algicid,
toxinele din alge, cianobacterii, pot provoca îmbolnăviri;
• dacă se utilizează ca algicid paiele de orz, substanţele din paie pot reacţiona cu
dezinfectantele şi forma subproduse ce provoacă îmbolnăviri.
Aplicarea de algicide în sursa de apă poate prezenta riscuri pentru sănătatea şi siguranţa
muncii operatorilor. Acestea sunt recunoscute, dar nu vor fi discutate deoarece astfel de riscuri fac
obiectul legislaţiei muncii şi protecţiei muncii. Algele sau cianobacteriile din sursa de apă pot
interfera cu funcţionarea staţiei de tratare. Un bun control al creşterii lor face să se diminueze
necesitatea pre-oxidării. Se reduce de asemenea cantitatea de dezinfectant ce se pierde în reacţia cu
algele sau cu substanţele pe care acestea le elimină în apă.
2.8.1 Inventarul riscurilor care pot apare la aplicarea algicidelor

Evenimentul ce prezintă cel mai mare risc în aplicarea algicidelor este creşterea populaţiei
de alge sau cianobacterii la un nivel atât de mare încât algicidul să nu mai poată reduce volumul
acesteia şi să se elimine în apă cantităţi periculoase de toxine prin inactivarea cianobacteriilor. Cele
mai importante măsuri preventive sunt:
• reducerea cantităţilor de nutrienţi care pătrund în sursa de apă;
• iniţierea aplicării de algicid înainte de dezvoltarea unor populaţii mari.
Tabel 2.11. Tabel cu informaţii privind riscurile aplicării de algicide.

sunt necesare
Eveniment: PREA MULT ALGICID ADAUGAT ÎN APA.
Riscuri posibile: Cupru (sulfat de cupru) şi mangan (permanganat de potasiu) şi toxine algale (din celulele de alge moarte).
Nivel de risc: Mic
A.1 Îndepărtaţi materiile organice Carbon organic total Concentraţii mari de Analizaţi posibilitatea
Cuprul se menţine naturale prin coagulare/floculare şi (TOC). TOC. modificării procesului de
solubil prin decantare sau flotaţie cu aer dizolvat. tratare
ataşarea la materii
organice naturale.
A.2 Obţinerea unei determinări fiabile a Cupru. Concentraţii de Creşteţi pH-ul înainte de
Supraestimarea volumului apei din lac. Mangan metal de peste 50% coagulare pentru a
volumului apei din din CMA. precipita metalele.
lac. Peşti morţi în lac sau
acumulare.
Coloraţie
caracteristică a apei .
Reclamaţii privind
gustul sau pătarea la
consumatori.
73

sunt necesare
A.3 Instruirea personalului pentru Cupru. Peşti morţi în lac sau Identificaţi şi rectificaţi
Calcul incorect al calcularea dozelor de algicid. Mangan. acumulare. lipsurile din instruirea
dozei. Utilizarea şi înregistrarea calculelor Registrul de calcul Coloraţie personalului.
independente ale dozei. al dozelor. caracteristică a apei. Creşteţi pH-ul înainte de
Clorofilă. Reclamaţii privind coagulare pentru a
precipita metalele.
Număr de celule de gustul sau mirosul la
alge. consumatori.
Lipsă de acurateţe în
calcularea dozelor.
Concentraţii de
metal de peste 50%
din CMA.
A.4 Întreţinerea de rutină a sistemului de Cupru. Concentraţii de Identificaţi şi rectificaţi
Funcţionarea dozare. Mangan. metal de peste 50% cauza defecţiunii.
defectuoasă a Înlocuirea sistemului de dozare din CMA.
Registrul lucrărilor Creşteţi pH-ul înainte de
sistemului de defectuos cu o instalaţie fiabilă. de întreţinere Peşti morţi în lac sau coagulare pentru a
dozare. acumulare. precipita metalele.
Coloraţie Înlocuiţi cu un dispozitiv
caracteristică a apei . nou.
Reclamaţii privind
gustul sau pătarea la
consumatori.
Registrul lucrărilor
de întreţinere arată
că sunt necesare
reparaţii frecvente.
Eveniment: FORMAREA SUBPRODUSILOR DE DEZINFECŢIE CÂND SE UTILIZEAZĂ CA ALGICID PAIE DE
ORZ
Riscuri posibile: Trihalometani, acizi haloacetici, hidraţi de clor.
Nivel de risc: Mic
B.1 Efectuaţi studii pilot pentru a Concentraţiile de Concentraţiile de Un proces de
Din paiele de orz se determina dacă paiele de orz vor subproduse de subproduse de coagulare/floculare
eliberează materii cauza formarea unor cantităţi mari de dezinfecţie. dezinfecţie depăşesc optimizat în mod adecvat
organice. subproduse de dezinfecţie. 50% din CMA. ar putea reduce cantitatea
de materie organică.
Eveniment: DOZAREA ALGICIDELOR NU POATE REDUCE POPULAŢI FOARTE MARE DE ALGE
Riscuri posibile: Toxine algale (unele eliminate din celulele de alge).
Nivel de risc: Moderat – Mare
C.1 Pe baza experienţei din anii anteriori, Clorofilă. Peşti morţi în lac sau Analizaţi posibilitatea
Dozarea algicidelor identificaţi când poate apărea Numărul celulelor acumulare. utilizării unui oxidant
a început prea înflorirea şi începeţi dozarea de alge. Coloraţie adecvat într-o fază
târziu algicidelor în avans. caracteristică a apei. ulterioară a tratării
Reclamaţii pentru distrugerea
corespunzătoare toxinelor.
otrăvirii cu toxine.
C.2 Gospodărirea bazinului, sau a lacului Clorofilă. Peşti morţi în lac sau Reanalizaţi practicile de
Nivelul nutrienţilor de acumulare, pentru minimizarea Numărul celulelor acumulare. gospodărire a bazinului.
a ajuns pra mare. cantităţilor de nutrienţi ce pătrund în de alge. Coloraţie Reevaluaţi argumentele
sursa de apă. caracteristică a apei. pro şi contra
Evaluaţi dacă stratificarea agravează Reclamaţii destratificării.
situaţia prin amestecarea nutrienţilor corespunzătoare Pentru reducerea
din nivelurile inferioare ale otrăvirii cu toxine. nivelului de fosfor,
acumulării. dozaţi în lac argile
(adsorbţie) sau var
(precipitare).
74

Dacă are loc un eveniment în ciuda acţiunilor preventive şi corective întreprinse, va trebui să
vă consultaţi cu un specialist în sănătate publică pentru a evalua gravitatea problemei.

Eveniment – Supradoză de algicide în lac sau acumulare
Indicatori: Peşti morţi în lac.
Reclamaţii ale consumatorilor privind gustul metalic şi pătare.
Deversare accidentală cunoscută de algicide în apă.
Concentraţii de cupru sau mangan mult mai mari decât CMA.
Acţiuni necesare: Notificaţi autorităţile, închideţi priza de apă brută şi staţia de tratare (în funcţie de distanţa
parcursă în sistem de contaminare). Dacă este necesar, asiguraţi o altă sursă de apă potabilă
până se va putea furniza din nou o calitate acceptabilă.
Împreună cu autorităţile, evaluaţi riscul pentru sănătate prezentat de concentraţiile de metale
rezultate, sau care ar putea rezulta. Analizaţi următoarele posibilităţi:
- dacă staţia de tratare este suficient de mare, recurgeţi la teste în laborator pentru a determina
condiţiile ce trebuie create pentru a permite îndepărtarea metalelor în procesul de tratare.
Dacă este fezabil, repuneţi în funcţiune priza şi încercaţi tratarea, eliminând apa de la spălare
filtre;
- ajustarea pH –ului din lac pentru precipitarea metalului.
Avertizaţi consumatorii să lase robinetele să curgă înainte de a începe sa se consume apa.
Înregistraţi cauzele defectării sistemului şi măsurile corective adoptate.
Modificaţi PMRSP dacă este cazul.
Eveniment – Concentraţiile de toxine algale în apă sunt prea mari
Indicatori: Peşti morţi în lac.
Îmbolnăvirea oamenilor cauzată de toxine algale.
Dovezi vizuale privind covorul de alge dezvoltat în lac sau acumulare.
Acţiuni necesare: Notificaţi autorităţile şi închideţi staţia de tratare. Asiguraţi o altă sursă de apă potabilă până
se va putea furniza din nou o calitate acceptabilă.
Împreună cu MS, evaluaţi riscul pentru sănătate prezentat de toxinele algale rezultate, sau
care ar putea rezulta. Pentru aceasta este necesar să se cunoască ce alge sunt prezente, natura
toxinelor pe care le produc acestea şi susceptibilitatea lor la oxidare.
Analizaţi următoarele posibilităţi:
- creşterea cantităţii de oxidant/dezinfectant ar putea distruge toxinele ce trec prin staţia de
tratare;
- o sursă alternativă de apă;
- dacă apa din rezervoarele de stocare a apei tratate se poate utiliza dacă se adaugă o doză
adecvată de oxidant.
După adoptarea măsurilor corective, monitorizaţi nivelul algelor în apa brută şi estimaţi dacă
concentraţiile de toxine din apa tratată devin acceptabile înainte de a distribui apa în reţea.
Spălaţi sistemul de distribuţie.
Avertizaţi consumatorii să lase robinetele să curgă mult înainte de a începe să consume apa.
Înregistraţi cauzele defectării sistemului şi măsurile corective adoptate.
75

Pentru a fi siguri că Planul de Management al Riscurilor pentru Sănătate funcţionează
adecvat sunt necesare verificări frecvente. Documentul de ansamblu descrie ceea ce este de făcut.
Tabelul de mai jos prezintă informaţii detaliate pentru verificarea acestui element aparte al
alimentării cu apă.

Ce trebuie măsurat sau Cupru/mangan.
observat: Număr de alge în apa brută.
Înregistrările calculelor de doză.
Starea vieţii acvatice din lac sau acumulare.
Cât de des: În perioada în care se pot dezvolta algele în sursa de apă, trebuie făcute verificări zilnice ale:
lacului pentru a evalua starea vieţii acvatice
înregistrările calculelor de dozare a algicidelor
natura algelor prezente în apă pentru a determina dacă acestea pot produce toxine.
Trebuie prelevate din două în două săptămâni probe pentru măsurători de concentraţii ale
metalelor în apa captată.
PMRSP trebuie revizuit şi el din şase în şase luni pentru a stabili dacă sunt acoperite în mod
adecvat toate sursele de risc posibile. (Anual trebuie efectuate audituri externe, auditul intern
putând fi efectuat în perioada de şase luni dintre acestea.)
Ce se face cu Rezultatele trebuie înregistrate pentru a respecta cerinţele legislative şi pentru a permite
rezultatele: evaluarea performanţelor PMRSP.
Datele colectate se analizează periodic pentru a se vedea dacă apar probleme în domeniul
alimentării cu apă respective. Acţiunea se face ori de câte ori consideră necesar managerul
responsabil în vederea minimizării riscurilor pentru sănătatea publică ce rezultă din acest
element al alimentării cu apă.
În caz că analiza relevă incidente relevante, se indică dacă nu au fost aplicate procedurile
corespunzătoare, se scot în evidenţă rezultatele slabe de laborator sau se indică faptul că la
consumator a ajuns apă de slabă calitate, după care se revizuiesc procedurile de gospodărire a
dozării algicidelor.
necesităţii de implementare a planului de contingenţă, pentru a se vedea dacă PMRSP trebuie
modificat – ex., măsurile preventive sunt actualizate; măsurile din planul de contingenţă sunt
în continuare adecvate şi planul recunoaşte modificările sistemului de captare.
76
CAPITOLUL 3. Inspecţia sanitară şi monitorizarea staţiilor de tratare
3 Inspecţia sanitară şi monitorizarea staţiilor de tratare

3.1 Alcătuirea staţiilor de tratare a apei
Rolul staţiei de tratare este de a corecta calitatea apei brute până la atingerea cerinţelor
utilizatorului. Există o multitudine de procese de tratare care se utilizează în practică, însă schema
generală a unei staţii de tratare (figura 3.1) cuprinde:
• trepte multiple de oxidare (pre-oxidare, post-oxidare) cu scopul de a oxida compuşi
chimici dar şi de a realiza bariere succesive în calea micro-organismelor;
• procese de limpezire a apei care constau în:
o coagulare-floculare cu reactivi chimici în camere de reacţie special amenajate;
o decantarea apei pentru reţinerea suspensiilor coagulate;
o filtrarea pe strat de nisip pentru finalizarea procesului de limpezire;
• afinarea apei, constituită din oxidare cu ozon urmată de adsorbţie pe cărbune activ
granular cu scopul îndepărtării anumitor compuşi chimici toxici;
• dezinfecţia apei, pentru îndepărtarea totala a virusurilor, bacteriilor şi altor micro-
organisme din apa, treapta obligatorie în România, conform Legii privind Calitatea Apei
Potabile, nr. 458/2002.
COAGULANT
AGENT
OXIDANT POLIMER
AB COAGULARE FILTRARE
PRE- RAPIDĂ PE
FLOCULARE DECANTARE
OXIDARE NISIP
AGENT APĂ DE VAR AGENT

OXIDANT SAU SODA DEZINFECTANT
AT
FILTRARE CAG
POST-OXIDARE (ADSORBŢIE) CORECŢIE pH DEZINFECŢIE
Figura 3.1. Schema generală a unei staţii de tratare (AB – apă brută, AT – apă tratată).
Pentru îndepărtarea anumitor parametri din apa bruta schemele de tratare sunt particularizate
şi cuprind anumite segmente specifice. Astfel în procesele de deferizare şi demanganizare se
utilizează de obicei o schema de oxidare urmată de reţinere prin filtrare rapidă pe strat de nisip. În
anumite situaţii se poate intercala o treaptă de decantare însă nu întotdeauna aceasta este necesară.
77
Pentru eliminarea durităţii se pot adopta scheme cu schimbători de ioni sau cu reactivi
chimici (var şi soda), în funcţie de tipul durităţii (temporară sau permanentă).
Orice staţie de tratare este deservită de anumite facilităţi pentru întreţinerea proprie. Printre
acestea se menţionează:
• staţia de reactivi chimici, cu rolul de a stoca, prepara şi doza reactivii necesari procesului
de tratare (coagulanţi, floculanţi, agenţi dezinfectanţi, corecţie pH, etc.);
• sisteme de spălare filtre rapide constituite din staţii de pompe şi de suflante;
• laborator, pentru a determina corectitudinea procesului de tratare dar şi calitatea apei
produse;
• alte facilităţi printre care se menţionează sisteme de recuperare a apei de la spălare filtre
şi a nămolului din decantoare.
3.1.1 Exemple de staţii de tratare

O schemă de tratare cu filtrare directă este prezentată în figura 3.2. Uzina de apă a oraşului
Los Angeles - SUA (Los Angeles Aqueduct Filtration Plant), are o capacitate instalată de 18.5 m3/s,
filiera tratare fiind prezentată în cele ce urmează:
• pre-oxidare cu ozon: 4 generatoare care produc 3780 kg O 3 /zi (doză medie ozon 1.5
mg/dm3), 4 bazine de contact (timp de contact minim 4.9 min.);
• coagulare (amestec rapid): 8 camere de reacţie echipate cu agitatoare dinamice; timp
minim de amestec 0.86 s pentru două camere înseriate; Reactivi utilizaţi: clorură ferică,
sulfat de aluminiu, polimeri anionici şi neionici, sodă caustică, clor;
• floculare: 36 camere de reacţie lentă; timp minim de reacţie lentă 8 min. pentru 3 bazine
înseriate;
• filtrare: 24 unităţi (aria unei unităţi A=160 m2); strat de antracit cu înălţimea de 2.4 m;
viteza de filtrare 17.5 m/h care asigură un timp de contact de 10 minute;
• dezinfecţie finală cu clor (doză maximă clor 5.6 mg/dm3).
Figura 3.2. Uzina de apă Los Angeles.
78
Un alt exemplu de schemă de tratare care nu cuprinde treapta de decantare este uzina de apă
Ivry (Franţa), modernizată în 1987 (debit instalat Q = 300.000 m3/zi). După modernizare uzina
cuprinde următoarele procese (figura 3.3):
• pre-oxidare cu ozon; doză uzuală 1.0 mg O 3 /dm3;
• coagulare (amestec rapid), cu clorură ferică (5 – 10 mg/dm3) şi polimer anionic (0.025 –
0.05 mg/dm3);
• pre-filtrare faza I – (coagulare pe masă de contact) 18 unităţi de 81.5 m2, strat: biolit
1.0 m; viteză de filtrare maximă 10 m/h;
• floculare cu clorură ferică (2 – 6 mg Fe3+/dm3) şi polimer (0.05 – 1.0 mg/dm3);
• pre-filtrare faza II – nisip, 22 unităţi de 81 m2, viteza de filtrare 9 m/h;
• filtrare lentă; 30 cuve (23.000 m2), viteza maximă de filtrare 13 m/zi; înălţime strat 0.7
m;
• post-ozonare; timp de contact 4 minute; doza uzuală 0.4 – 0.6 mg O 3 /dm3;
• filtrare pe CAG; înălţime strat 1.0 m; viteza de filtrare 10 m/h;
• dezinfectare finală cu hipoclorit de sodiu.
Figura 3.3. Uzina de apă Ivry, Paris.
În figura 3.4 este prezentată o schemă tehnologică a unei uzine de apă, aplicată în câteva
mari uzine de tratare (Q>2000 m3/h) ce preiau apa brută direct din fluviul Ruhr. Schema asigură o
eliminare optimă a microorganismelor. Concentraţia de Cryptosporidium în apa râului Ruhr variază
de la 0 la 5 unit./(100 dm3), iar concentraţia chisturilor Giardia de la 8 la 250 unit./dm3. Nu au fost
detectate aceste organisme în treptele premergătoare dezinfectării. Se remarcă prezenţa treptelor de
filtrare, începând cu filtrarea mecanică pe microsite în capătul amonte al filierei de tratare şi
continuând cu un pachet de trei trepte de filtrare (dublu strat, cărbune activ granular şi filtre lente)
care asigură o eficienţă foarte mare din punct de vedere microbiologic.
79
Fluviul RHUR
MICROSITE
Preozonare
COAGULARE-FLOCULARE
DECANTARE
Postozonare
Corecţie O2
FILTRE CU DUBLU STRAT
FILTRE CAG
FILTRE LENTE
Clorare (doză de marcaj)
Corecţie pH
APA POTABILĂ
Figura 3.4. Filieră tehnologică uzina de apă Mulheim an der Ruhr (Germania).
Un exemplu de schemă tehnologică combinată (Q=3.2 m3/s) este prezentată în figura 3.5.
Apa brută (fluviul Elba) este puternic încărcată în poluanţi. Filtrarea primară (bazine de infiltraţie)
reduce de câteva ori încărcarea microbiologică iar în cazul folosirii treptelor de floculare,
sedimentare şi filtrare, reducerea încărcării microbiologice este de circa 99.99%.
Prin curgerea în stratul subteran se obţine o apă ce se încadrează în normele privind calitatea
apei potabile. Dezinfecţia finală este aplicată pentru a preveni creşterea masei bacteriene în
sistemele de distribuţie. Uzina este prevăzută a fi modernizată cu treaptă de oxidare cu ozon şi filtre
multistrat.
80
Fluviul Elba
COAGULARE-FLOCULARE
DECANTARE
FILTRE MULTI-STRAT
BAZINE DE INFILTRAŢIE
(în construcţie)
FILTRARE LENTĂ FILTRE RAPIDE PE NISIP

INFILTRARE ÎN SUBTERAN
Aerare Aerare
COAGULARE-FLOCULARE
FILTRE CU DUBLU STRAT FILTRE CU DUBLU STRAT
Ozonare
(în construcţie)
FILTRE CAG
(în construcţie)
Clorare (doză de marcaj)
Apă potabilă
Figura 3.5. Filieră tehnologică uzina de apă fluviul Elba (Germania).
În Elveţia sunt întâlnite în principal scheme complexe de tratare, având la bază procese
biologice (figura 3.6). Treptele de tratare "clasice" (pre-oxidare cu ozon, coagulare-floculare,
filtrare rapidă) sunt urmate de corecţia pH-ului şi postozonare. În finalul filierei de tratare se prevăd
reactoare biologice înseriate (filtre CAG activate biologic urmate de filtre lente). Se urmăreşte în
principal reducerea indicatorilor biologici şi bacteriologici prin reducerea concentraţiilor de carbon
organic asimilabil (AOC < 10 µg C/dm3). Se remarcă absenţa dezinfectării finale. Se obţine o apă
biostabilă; introducerea acesteia într-o reţea de distribuţie nu necesită prezenţa unui dezinfectant
rezidual. Se asigură în acest mod o siguranţă ridicată la consumator în ceea ce priveşte potenţialul
de formare al trihalometanilor.
81
Lacul Lengg Lacul Moos
APA BRUTĂ APA BRUTĂ 72%
Clor+
Preozonare Preoxidare
dioxid de clor
Coagulare-floculare Sulfat de aluminiu Coagulare-floculare Sulfat de aluminiu
Filtru dublu strat Filtru dublu strat

Filtrare rapidă pe nisip Tuf vulcanic/nisip Filtrare rapidă pe nisip Tuf vulcanic/nisip
APA BRUTĂ 28%

Corecţie pH Apă de var IZVORUL SIHLBRUGG
Ozonare
Interozonare
Filtrare CAG activ biologic
Filtrare CAG activ biologic

Filtrare lentă
Filtrare lentă Corecţie pH Sodă caustică
Dezinfectare ClO2 până în 1993 Dezinfectare ClO2 până în 1993
Apă potabilă Apă potabilă
Figura 3.6. Schemele uzinelor de apă Lengg (2.9 m /s) şi Moos (1.2 m /s) – alimentarea cu apă a oraşului
3 3
Zurich (Elveţia).
3.1.2 Criterii de alegere a schemei de tratare

Selectarea proceselor de tratare a apei reprezintă o sarcină dificilă, având în vedere
complexitatea parametrilor implicaţi. Circumstanţele care apar sunt diferite pentru fiecare sursă de
apă brută iar alegerea proceselor de tratare este o funcţie de calitatea apei cerută de consumator, în
conjuncţie cu prevederile standardelor şi normativelor, precum şi de costurile de investiţie şi
operare implicate. Printre factorii care trebuie avuţi în vedere la selectarea proceselor de tratare se
enumără:
Îndepărtarea contaminanţilor; Calitatea apei brute;
Siguranţa proceselor de tratare; Condiţii existente;
Flexibilitatea procesului; Capabilitatea operatorului;
Costuri de investiţie şi de operare; Compatibilitatea cu mediul înconjurător;
Calitatea apei în reţeaua de distribuţie; Dimensiunea proceselor.
82
Îndepărtarea contaminanţilor reprezintă principalul scop al tratării pentru cele mai multe
surse de apă brută, în special a celor de suprafaţă. Calitatea apei tratate trebuie să îndeplinească
prevederile normativelor în vigoare. În anumite situaţii, chiar dacă parametrii de calitate ai apei
tratate se încadrează în standardele de calitate, pot apărea probleme de ordin estetic. În aceste
situaţii operatorul sistemului de alimentare cu apă trebuie să corecteze calitatea apei care urmează a
fi distribuită consumatorului. În cele ce urmează se prezintă informaţii generale asupra eficacităţii
proceselor de tratare în îndepărtarea anumitor contaminanţi din apa de tratat:
• îndepărtarea turbidităţii; Legea Privind Calitatea Apei Potabile prevede la turbiditate "nici
o schimbare anormală" însă face precizarea în anexă că pentru o a se obţine o dezinfectare
eficientă este necesară o turbiditate sub 1.0 NTU a apei filtrate. Aceasta are repercursiuni
asupra întregii scheme de tratare din amonte şi impune o optimizare permanentă a
proceselor de coagulare-floculare şi limpezire.
• reţinere substanţe organice, carbon organic total (TOC); Legea Privind Calitatea Apei
Potabile prevede pentru substanţe organice o valoare de 5 mg O 2 /l iar pentru TOC prevede
"nici o schimbare anormală". Din punct de vedere al schemei de tratare trebuie acordată o
atenţie deosebită asupra alegerii proceselor şi sunt recomandabile procesele de post-oxidare
cu ozon şi filtrare pe cărbune activ granular, respectiv utilizarea coagulării avansate (injecţie
de acid înainte de coagulant şi coborâre pH la valori 5.5 - 6.5) pentru reducerea TOC.
• indicatori biologici şi bacteriologici; Global se constată o creştere a rezistenţei diferitelor
specii de microorganisme la efectele diferiţilor agenţi oxidanţi. Dintre procedeele uzuale
pentru îndepărtarea microorganismelor se menţionează:
o Sistemul multi-barieră care include trepte succesive de oxidare-dezinfectare
intercalate între procesele de decantare, filtrare rapidă pe strat de nisip şi filtrare pe
cărbune activ granular. Efectele cumulate ale unei asemenea scheme corespund cu
un grad de îndepărtare 5-log, care nu este sensibil diferit de 100%;
o Filtrarea pe membrane (MF, UF, NF), care permite obţinerea unei eficienţe extrem
de ridicate în reţinerea micro-organismelor.
• îndepărtarea pesticidelor; eficienţa proceselor de sedimentare în treptele I şi II în reţinerea
pesticidelor este scăzută, în jurul valorii de 20% pentru majoritatea compuşilor. Este unanim
acceptat că procesele de afinare (post-oxidare cu ozon urmată de filtrare pe cărbune activ
granular) sunt singurele eficiente în îndepărtarea pesticidelor. Eficienţa depinde de tipul
compusului şi de vârsta cărbunelui, reţinerea pesticidelor se poate realiza cu eficienţe până
la 90%. Procesele de filtrare pe membrane sunt de asemenea eficiente în reţinerea
pesticidelor, iar costurile aplicării procesului au început să devină comparabile cu cele ale
tratării convenţionale.
• cloroformul şi alţi trihalometani; compuşii haloformi apar în principal ca sub-produşi ai
dezinfecţiei, rezultaţi prin reacţia clorului cu diferite substanţe organice (acizi humici şi
fulvici). Majoritatea acestor precursori sunt prezenţi în apele de suprafaţă şi sunt denumiţi
materii organice naturale (MON). Utilizarea clorului rămâne totuşi necesară pentru
asigurarea rezidualului în reţeaua de distribuţie. Rezultă necesitatea îndepărtării
precursorilor de formare ai trihalometanilor (THM) înainte de procesul de dezinfecţie finală.
Eficienţa proceselor de decantare şi filtrare în îndepărtarea MON este în gama de 40-60%.
Efectele pre-oxidării cu ozon, combinate cu adsorbţia pe cărbune activ sunt pozitive, însă
presupun anumite condiţii în ceea ce priveşte concentraţia de carbon organic total (TOC) şi
conţinutul în suspensii al apei brute.
• amoniul; este prezent în principal în apele subterane, uneori în concentraţii de până la 5 –
10 ori mai mari decât valorile prevăzute în Legea Privind Calitatea Apei Potabile. Ozonul nu
are nici un efect asupra amoniului iar procesele biologice sunt dificil de aplicat în condiţiile
83
României datorită mortalităţii biomasei la temperaturi mai mici de 7oC. Singurul proces uşor
aplicabil este oxidarea în prezenţa clorului însă acesta conduce la formarea de THM dacă în
apa brută sunt prezente materii organice naturale.
• culoare; deşi nu reprezintă un indicator cu o limitare strictă (în Legea 458/2002 se prevede
"acceptabil") culoarea este un parametru estetic important şi care în anumite situaţii indică
prezenţa materiilor organice naturale. Reducerea culorii se realizează în principal prin
destabilizarea particulelor în procesele de coagulare-floculare conduse cu exactitate.
Tabelul 3.1 prezintă aplicabilitatea diferitelor procese de tratare în îndepărtarea unor

contaminanţi conform Legii privind Calitatea Apei Potabile (458/2002), Recomandărilor
Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) şi standardelor americane (Safe Drinking Water Act -
SDWA).
Tabelul 3.1. Eficienţa proceselor de tratare în îndepărtarea anumitor contaminanţi.

Contaminant Metode de tratare Concentraţie maxim admisă (µg/l) Efecte potenţiale Sursele
recomandată Legea Rec. OMS SDWA asupra sănătăţii contaminantului
458/2002 (2004) în apa de băut
COMPUSI ANORGANICI
Aluminiu - schimb ionic; 200 - 50 – 200 - afecţiuni ale - tratarea apei;
- osmoza inversa; sistemului - depozite
- distilare; nervos. naturale.
- ultrafiltrare;
- deionizare
Argint - coagulare/ filtrare; - - 100 - decolorarea - depozite
- nanofiltrare; pielii; naturale;
- filtrare pe cărbune - colorarea parţii - reziduuri
activ; albe a ochiului. industriale;
- osmoza inversa; - agenţi de
- distilare; dezinfecţie.
- schimb ionic.
3+
Arsen - oxidare chimica; 10 10 10 - leziuni ale pielii; - industrie
- osmoza inversa; (arsen (arsen (arsen - risc de cancer; semiconductori;
- distilare; total) total) total) - afecţiuni ale - rafinării petrol;
- schimb de anioni; sistemului - conservare
- alumina activate; circulator. lemn;
- aditivi alimentari
pentru animale;
- erodare
depozite
naturale.
5+
Arsen - coagulare-floculare, 10 10 10 - leziuni ale pielii; - industrie
filtrare; (arsen (arsen (arsen - risc de cancer; semiconductori;
- nanofiltrare; total) total) total) - afecţiuni ale - rafinării petrol;
- schimb de anioni; sistemului - conservare
- alumina activata; circulator. lemn;
- osmoza inversa; - aditivi alimentari
- distilare; pentru animale;
- electrodializa. - erodare
depozite
naturale.
Arsen - cărbune activ. 10 10 10 - leziuni ale pielii; - industrie
(complecşi (arsen (arsen (arsen - risc de cancer; semiconductori;
organici) total) total) total) - afecţiuni ale - rafinării petrol;
sistemului - conservare
circulator. lemn;
- aditivi alimentari
pentru animale;
- erodare
84
458/2002 (2004) în apa de băut
depozite
naturale.
Azbest (fibre > - coagulare/ filtrare; - 7 MFL (mil. - risc crescut de - azbociment în
10 µm) - nanofiltrare; fibre per dezvoltare polipi sistemele de
- osmoza inversa; litru) benigni distribuţia apei;
- ultrafiltrare; intestinali - depozite
- distilare. naturale.
Azotat (ca azot) - schimb de anioni; 10900 10900 10000 - methemoglobin - reziduuri
- osmoza inversa; emie. animale;
- distilare; - îngrăşăminte
- electrodializa. chimice;
- depozite
naturale;
- fose septice;
- ape de
canalizare.
Azotit (ca azot) - oxidare chimica; 156 937 1000 - methemoglobi- - reziduuri
- schimb de anioni; nemie. animale;
- osmoza inversa; - îngrăşăminte
- distilare şi chimice;
electrodializa. - depozite
naturale;
- fose septice;
- ape de
canalizare.
Bariu - schimb de cationi; - 700 2000 - afecţiuni ale - depozite
- osmoza inversa; sistemului naturale;
- distilare; circulator - ape uzate din
- electrodializa. industria
metalurgica;
- reziduuri de
foraj.
Beriliu - coagulare/ filtrare; - - 4 - afecţiuni - ape uzate din
- nanofiltrare; intestinale. industriile:
- cărbune activ; electronica,
- alumina activata; aerospaţială,
- schimb de cationi; metalurgica;
- osmoza inversa; - ape uzate de la
cocserii.
- distilare;
- electrodializa;
- ultrafiltrare.
Cadmiu - coagulare/filtrare; 10 3 5 - afecţiuni ale - depozite
- nanofiltrare; rinichilor naturale;
- schimb de cationi; - coroziunea
- osmoza inversa; conductelor
- distilare; galvanizate;
- electrodializa. - baterii;
- vopseluri.
Clor - adsorbţie pe cărbune 500 5000 4000 - cancer. - dezinfecţia apei.
activ;
- osmoza inversa.
- afecţiuni ale
3+
Crom - coagulare/ filtrare; 50 50 100 - depozite
- schimb de cationi; (crom total) (crom total) (crom total) ficatului; naturale;
- osmoza inversa; - afecţiuni ale - oţelarii;
- distilare; rinichilor; - fabrici de
- electrodializa - boli circulatorii. celuloza.
- afecţiuni ale
6+
Crom - schimb de cationi; 50 50 100 - depozite
- osmoza inversa; (crom total) (crom total) (crom total) ficatului; naturale;
- distilare; - afecţiuni ale - oţelarii;
- electrodializa. rinichilor; - fabrici de
- boli circulatorii. celuloza.
85
458/2002 (2004) în apa de băut
Crom (complecşi - adsorbţie pe cărbune 50 50 100 - afecţiuni ale - depozite

organici) activ. (crom total) (crom total) (crom total) ficatului; naturale;
- afecţiuni ale - oţelarii;
rinichilor; - fabrici de
- afecţiuni ale celuloza.
sistemului
circulator.
Cupru - schimb de cationi (20 100 2000 1300 - afecţiuni - depozite
– 90%); gastrointestina- naturale;
- osmoza inversa; le. - conservanţi
- distilare; pentru lemn;
- electrodializa; - instalaţii
- controlul coroziunii; sanitare.
- tratare cu polifosfaţi/
silicaţi.
Cianuri - oxidare chimica; 50 70 200 - afecţiuni ale - electroplacarea
- schimb de anioni; tiroidei; metalelor;
- osmoza inversa; - afecţiuni ale - oţelarii;
- distilare; sistemului - minerit;
- electrodializa. nervos. - îngrăşăminte
chimice.
Fier - oxidare/ precipitare/ 200 - 300 - nu se cunosc - depozite
filtrare; efecte asupra naturale;
- schimb de cationi. sănătăţii. - săruri de fier
utilizate în
tratarea apei.
Fluoruri - alumina activata; 1200 1500 4000 - fluoroza. - depozite
- cărbune de oase; naturale;
- osmoza inversa; - îngrăşăminte
- distilare; chimice;
- electrodializa; - industria
aluminiului;
- fluorizarea apei.
Hidrogen - oxidare/ filtrare; 100 - - - toxic în - surse naturale
sulfurat - adsorbţie pe cărbune concentraţii în ape
activ. mari; subterane.
Plumb - schimb de cationi (20 10 10 15 - afecţiuni ale - depozite
– 90%); rinichilor; naturale/
- coagulare/ filtrare; - afecţiuni ale industriale;
- osmoza inversa; sistemului - instalaţii
- distilare; nervos; sanitare;
- electrodializa. - încetinirea - suduri;
dezvoltării fizice - robineţi din
şi intelectuale aliaje (bronz).
Mangan - oxidare/ precipitare/ 50 400 50 - nu se cunosc - depozite
filtrare; riscuri asupra naturale.
- schimb de cationi. sănătăţii.
Mercur - adsorbţie pe cărbune 1 1 2 - afecţiuni ale - scurgeri de pe
(complecsi activ; (mercur (mercur (mercur rinichilor. recolte;
organici) total) total) total) - depozite
naturale;
- baterii;
- întrerupătoare
electrice.
- nanofiltrare/ cărbune - afecţiuni ale
2+
Mercur 1 1 2 - scurgeri de pe
activ; (mercur (mercur (mercur rinichilor. recolte;
- schimb de cationi (20 total) total) total) - depozite
– 90%); naturale;
- osmoza inversa; - baterii;
- distilare; - întrerupătoare
- electrodializa; electrice.
86
458/2002 (2004) în apa de băut
- afecţiuni ale
-
Mercur (HgCl 3 ) - schimb de anioni; 1 1 2 - scurgeri de pe
- osmoza inversa; (mercur (mercur (mercur rinichilor. recolte;
- distilare; total) total) total) - depozite
- electrodializa. naturale;
- baterii;
- întrerupătoare
electrice.
Nichel - schimb de cationi; 20 20 100 - afecţiuni ale - electroplacare;
- osmoza inversa; ficatului; - baterii;
- distilare; - afecţiuni ale - industria
- electrodializa. inimii. chimica;
- aliaje metalice.
- căderea parului;
4+
Seleniu - coagulare/ filtrare; 10 10 50 - depozite
- nanofiltrare/ (seleniu (seleniu (seleniu - degradarea naturale;
adsorbţie cărbune total) total) total) unghiilor. - minerit;
activ; - topitorii;
- schimb de cationi; - combustia
- alumina ativata; cărbunelui/
- osmoza inversa; petrolului.
- distilare;
- electrodializa.
- căderea parului;
6+
Seleniu - schimb de cationi; 10 10 50 - depozite
- alumina activata; (seleniu (seleniu (seleniu - degradarea naturale;
- osmoza inversa; total) total) total) unghiilor. - minerit;
- distilare; - topitorii;
- electrodializa. - combustia
cărbunelui/
petrolului.
Stibiu - coagulare/ filtrare; 5 20 6 - creşterea - industria
- nanofiltrare; nivelului ceramica;
- osmoza inversa; colesterolului în - industria
- ultrafiltrare; sânge; electronica;
- distilare. - scăderea - procese de
nivelului sudura;
glucozei în - ape uzate de la
sânge. rafinării.
Sodiu - osmoza inversa; 200.000 - - - în concentraţii - surse naturale;
- distilare ridicate afecţiuni - apa de mare.
cardiovascula-
re.
Sulfat - schimb de anioni; 250.000 - 250.000 - diaree. - depozite
- osmoza inversa; naturale.
- distilare;
- electrodializa
Taliu - schimb de cationi; - - 2 - afecţiuni ale - medicamente;
- alumina activata; rinichilor, - aliaje;
- distilare. ficatului, - industria sticlei;
intestinelor, - industria
creierului. electronica.
Zinc - osmoza inversa; 5000 - 5000 - nu se cunosc. - depozite
- distilare; naturale;
- schimb ionic; - reziduuri
- electrodializa. industriale.
COMPUŞI ORGANICI
2,4,5-TP (silvex) - adsorbţie pe cărbune - - 50 - afecţiuni - reziduuri de
activ. hepatice; ierbicide
- afecţiuni renale. (interzis în
1983).
2,4 – D - adsorbţie pe cărbune - 30 70 - afecţiuni - ierbicide.
activ. hepatice;
- afecţiuni renale.
87
458/2002 (2004) în apa de băut
Acrilamida - controlul reactivilor în 0.1 0.5 0.5 - afecţiuni ale - polimerii utilizaţi
tratarea apei de sistemului în tratarea apei
suprafaţa nervos;
- cancer.
Adipati - adsorbţie pe cărbune - - 400 - pierderi în - ape uzate din
(dietilhexil) activ; greutate; industria
- stripare cu aer. - dificultăţi de chimica.
reproducere.
Alaclor - adsorbţie pe cărbune - 20 2 - afecţiuni ale - ierbicide pentru
activ. ochilor; diverse culturi.
- afecţiuni
hepatice;
- afecţiuni renale;
- anemie;
- cancer.
Atrazina - adsorbţie pe cărbune - 2 3 - afecţiuni ale - ierbicide pentru
activ. sistemului diverse culturi.
cardiovascular;
- tumori mamare;
- dificultăţi de
reproducere.
Benzen - adsorbţie pe cărbune 1 10 5 - cancer. - rafinării;
activ; - pesticide;
- stripare cu aer. - industria
farmaceutică;
- industria
vopselurilor;
Benz(a)piren - adsorbţie pe cărbune 0.01 0.7 0.2 - cancer; - arderea
PAH activ. - dificultăţi de materiilor
reproducere. organice;
- arderea
combustibililor
fosili;
- vulcani;
- gudroane.
Bromat - adsorbţie pe cărbune 10 10 10 - cancer. - produs
activ. secundar în
oxidarea cu
ozon.
Carbofuran - adsorbţie pe cărbune - 7 40 - afecţiuni - fumiganţi pentru
activ. hematologice; sol.
- afecţiuni ale
sistemului
nervos;
- dificultăţi de
reproducere.
Tetraclorura de - adsorbţie pe cărbune - - 5 - cancer; - solvenţi.
carbon activ; - afecţiuni
- stripare cu aer hepatice.
Clordan - adsorbţie pe cărbune - 0.2 2 - afecţiuni - insecticid.

activ. hepatice;
- cancer;
- afecţiuni ale
sistemului
nervos.
Clorit - adsorbţie pe cărbune - 700 1000 - neurotoxic; - subprodus de
activ. - afecţiuni reacţie în
hematologice. oxidarea cu
dioxid de clor.
Clorbenzen - adsorbţie pe - - 100 - afecţiuni - solvenţi utilizaţi
adsorbţie pe cărbune hepatice; pentru
88
458/2002 (2004) în apa de băut
activ; - afecţiuni renale; degresarea

- stripare cu aer. - neurotoxic. metalelor.
Dalapon - adsorbţie pe cărbune - - 200 - afecţiuni renale. - ierbicide.
activ.
Dibromclorpropa - adsorbţie pe cărbune - 1 2 - cancer - fumiganţi pentru
n (DBCP) activ; sol.
- stripare cu aer.
Diclorbenzen - adsorbţie pe cărbune - 1000 600 - afecţiuni renale; - vopseluri;
(orto-) activ; - afecţiuni - soluţii pentru
- stripare cu aer. hepatice; curăţarea
- afecţiuni motoarelor.
hematologice.
Diclorbenzen - adsorbţie pe cărbune - 300 75 - cancer. - deodorante de
(para-) activ; cameră şi apa.
- stripare cu aer.
Dicloretan (1,2-) - adsorbţie pe cărbune 3 30 5 - cancer. - benzina cu
activ; plumb;
- stripare cu aer. - fumiganţi;
- vopseluri.
Dicloretilen (1,1- - adsorbţie pe cărbune - - 7 - cancer; - parfumuri;
) activ; - afecţiuni - coloranţi;
- stripare cu aer. hepatice şi - vopseluri.
renale.
Dicloretilen (cis- - adsorbţie pe cărbune - - 70 - afecţiuni - solvenţi.
1,2-) activ; hepatice şi
- stripare cu aer. renale;
- afecţiuni ale
sistemului
nervos şi
circulator.
Dicloretilen - adsorbţie pe cărbune - - 100 - afecţiuni - solvenţi
(trans-1,2-) activ; hepatice şi
- stripare cu aer. renale;
- afecţiuni ale
sistemului
nervos şi
circulator.
Diclormetan - stripare cu aer. - 20 5 - cancer. - degresanţi
(clorura de pentru metale;
metilen) - dizolvanţi
pentru
vopseluri.
Diclorpropan - adsorbţie pe cărbune - 40 5 - afecţiuni - dezinfectanţi
(1,2-) activ; hepatice şi pentru sol;
- stripare cu aer. renale; - solvenţi
- cancer. industriali uzaţi.
Dietilhexilftalat - adsorbţie pe cărbune - 8 6 - cancer. - PVC şi alte
activ. materiale
plastice.
Dinoseb - adsorbţie pe cărbune - - 7 - afecţiuni ale - ierbicide.
activ. tiroidei;
- afecţiuni ale
aparatului
genital.
Dioxina (2,3,7,8- - adsorbţie pe cărbune - - 0.03 - cancer. - produşi
TCDD) activ. secundari din
industria
chimica;
- impurităţi în
ierbicide.
Diquat - adsorbţie pe cărbune - - 20 - afecţiuni - ierbicide pentru
activ. hepatice şi plante terestre
89
458/2002 (2004) în apa de băut
renale; şi acvatice.
- afecţiuni
oculare.
Endotal - adsorbţie pe cărbune - - 100 - afecţiuni - ierbicide pentru
activ. hepatice şi plante terestre
renale; şi acvatice.
- afecţiuni
gastrointestinal
e.
Endrin - adsorbţie pe cărbune - 0.6 2 - afecţiuni - pesticide
activ. hepatice, (interzis în
renale, 1980).
cardiace.
Epiclorhidrina - controlul reactivilor în 0.1 0.4 2 - cancer - reactivi de
tratarea apelor de tratare a apei;
suprafaţa - răşini epoxidice.
Etilbenzen - adsorbţie pe cărbune - 300 700 - afecţiuni - benzina;
activ; hepatice şi - insecticide;
- stripare cu aer. renale; - deşeuri din
- afecţiuni ale industria
sistemului chimica.
nervos.
Dibromura de - adsorbţie pe cărbune - - 0.05 - cancer. - aditivi pentru
etilen (EDB) activ; benzina cu
- stripare cu aer. plumb;
- fumiganţi pentru
sol.
Glifosfat - adsorbţie pe cărbune - - 700 - afecţiuni - ierbicide.
activ; hepatice şi
renale.
Acizi haloacetici - adsorbţie pe cărbune - - 60 - cancer. - sub-produşi de
(HAA5) activ; dezinfecţie a
apei potabile.
Heptaclor - adsorbţie pe cărbune 0.03 - 0.4 - cancer. - insecticide
activ; pentru termite.
Heptaclor epoxid - adsorbţie pe cărbune 0.03 - 0.02 - cancer. - biodegradarea
activ; heptaclorului.
Hexaclorbenzen - adsorbţie pe cărbune - - 1 - cancer. - sub-produşi în
activ; obţinerea
pesticidelor.
Hexaclorciclope - adsorbţie pe cărbune - - 50 - afecţiuni renale - intermediari în
ntadiena (HEX) activ; şi gastrice. producerea
- stripare cu aer. pesticidelor.
Lindan - adsorbţie pe cărbune - 2 0.2 - afecţiuni - insecticide
activ; hepatice, (interzis în
renale; 1983).
- afecţiuni ale
sistemului
nervos;
- afecţiuni ale
sistemului
imunitar;
- afecţiuni ale
sistemului
circulator.
Metoxiclor - adsorbţie pe cărbune - 20 40 - afecţiuni - insecticide
activ; hapatice şi pentru fructe şi
renale; legume.
- afecţiuni ale
sistemului
nervos;
- efecte negative
90
458/2002 (2004) în apa de băut
asupra creşterii.
MTBE (metil tert - adsorbţie pe cărbune - - - - posibil - aditiv pentru
butil eter) activ; cancerigen benzina fără
- stripare cu aer; uman. plumb.
- procese biologice.
Oxamyl - adsorbţie pe cărbune - - 200 - afecţiuni renale. - insecticide
activ; pentru mere,
cartofi, roşii.
PCB s - adsorbţie pe cărbune - - 0.5 - cancer - plastifianţi;
activ; - uleiul de răcire
pt motoare
electrice.
Pentaclorfenol - adsorbţie pe cărbune - 9 1 - cancer; - ierbicide;
activ; - afecţiuni - conservanţi
hepatice; pentru lemn;
- afecţiuni renale. - turnuri de
răcire.
Picloram - adsorbţie pe cărbune - - 500 - afecţiuni - ierbicide.
activ; hepatice;
- afecţiuni renale.
Simazin - adsorbţie pe cărbune - 2 4 - cancer. - ierbicide pentru
activ; gazon.
Stiren - adsorbţie pe cărbune - 20 100 - afecţiuni - scurgeri din
activ; hepatice; depozitele de
- stripare cu aer. - afecţiuni ale deşeuri
sistemului orăşeneşti;
nervos. - industria
plasticelor,
cauciucului,
răşinilor.
Tetracloretilena - adsorbţie pe cărbune - - 5 - cancer. - solvenţi de
(PCE) activ; curăţare uscată;
- stripare cu aer.
Toluen - adsorbţie pe cărbune - 700 1000 - afecţiuni - aditivi pentru
activ; hepatice şi benzina;
- stripare cu aer. renale; - producerea şi
- afecţiuni ale folosirea
sistemelor solvenţilor.
circulator şi
nervos.
Toxafen - adsorbţie pe cărbune - - 3 - cancer. - insecticide
activ; pentru vita de
vie, bumbac,
soia (interzis în
1982).
Triclorbenzen - adsorbţie pe cărbune - - 70 - afecţiuni - ierbicide.
(1,2,4) activ; hepatice;
- stripare cu aer. - afecţiuni renale.
Tricloretan - adsorbţie pe cărbune - - 200 - afecţiuni - degresanţi
(1,1,1-) activ; hepatice; pentru metale;
- stripare cu aer. - afecţiuni ale - cerneluri;
sistemului - adezivi;
nervos. - vopseluri;
- aerosoli.
Tricloretan - adsorbţie pe cărbune - - 5 - afecţiuni renale - deşeuri din
(1,1,2-) activ; şi hepatice; industria
- stripare cu aer. - afecţiuni ale chimica;
sistemului - solvent.
nervos.
Tricloretilen - adsorbţie pe cărbune - - 5 - cancer. - degresanţi
(TCE) activ; pentru metale;
- stripare cu aer. - adezivi;
91
458/2002 (2004) în apa de băut
- industria textila.
Trihalometani - adsorbţie pe cărbune 100 - 80 - cancer. - sub-produşi de
(THM) total activ; reacţie în
- stripare cu aer; dezinfecţia apei
- ultrafiltrare (20 – potabile.
90%);
- osmoza inversa (20
– 90%)
Clorura de vinil - stripare cu aer 0.5 0.3 2 - cancer. - conductele de
PVC;
- degradarea
solvenţilor.
Xileni (total) - adsorbţie pe cărbune - 500 10000 - afecţiuni - produşi
activ; hepatice şi secundari
- stripare cu aer. renale; rezultaţi în
- afecţiuni ale rafinarea
sistemului benzinei;
nervos. - detergenţi
pentru vopseluri
şi cerneluri.
Compararea calităţii apei diferitelor surse disponibile, în raport cu calitatea necesară a apei
tratate reprezintă un alt criteriu esenţial. Trebuie puse în balanţă eforturile care sunt necesare pentru
tratarea diferitelor calităţi de apă ţinând însă cont de necesitatea alimentării cu apă din sursă cât mai
sigură. Sunt preferabile în acest sens, sursele subterane de mare adâncime, a căror calitate este greu
influenţabilă.
Siguranţa proceselor de tratare reprezintă un alt parametru important. Există anumite
procese care în diferite situaţii sunt absolut necesare. Spre exemplu, dezinfectarea apelor tratate
apare de cele mai multe ori ca o necesitate imperioasă. Aceasta trebuie făcută, ţinând cont însă de
posibilii sub-produşi care pot apărea.
Un alt aspect important îl reprezintă condiţiile existente. Pot exista situaţii în care uzinele
de apă existente să nu mai corespundă din punct de vedere al proceselor de tratare. În această
situaţie, este necesară reabilitarea uzinei de apă. Depinzând de tipurile de procese existente şi de
cele care trebuie implementate, reabilitarea se poate dovedi dificilă, sau realizabilă cu costuri de
investiţii sau de exploatare ridicate.
O parte din procesele dintr-o uzină de apă sunt uşor adaptabile la modificările de calitate a
apei brute. Printre procesele cu o flexibilitate ridicată se încadrează procesele de coagulare-
floculare, decantare şi filtrare a apei. O uzină de apă bine condusă produce o apă cu o calitate
practic constantă, indiferent de calitatea apei brute.
Capacitatea operatorului uzinei de apă de a se alinia în mod permanent la schimbările de
standarde şi/sau ale calităţii apei brute, reprezintă un alt parametru foarte important. În acelaşi timp,
pe măsură ce creşte nivelul de cunoaştere, producătorii de apă întâmpină greutăţi în determinarea şi
îndepărtarea poluanţilor specifici.
Costurile de investiţie şi de operare reprezintă unul dintre factorii cei mai importanţi care
stau la decizia adoptării proceselor de tratare. Trebuie puse în balanţă efortul investiţional şi
costurile de operare precum şi rezultatele obţinute. Uzual, această balanţă se realizează pentru un
orizont de timp relativ îndelungat (25 de ani) şi reprezintă unul dintre criteriile primordiale la
adoptarea procesului.
Compatibilitatea cu mediul înconjurător este un alt aspect de care trebuie să se ţină
seama. Deversarea apelor de la spălarea filtrelor şi a nămolurilor din decantoare reprezintă o
92
problemă care poate afecta mediul. Trebuie avută în vedere recuperarea acestora şi realizarea unui
impact cât mai scăzut asupra mediului înconjurător.
Calitatea apei produse se poate degrada în reţeaua de distribuţie în anumite situaţii. Acesta
este un alt factor de care trebuie să se ţină cont. În acest sens se va ţine seama de:
 Stabilitatea chimică şi biologică a apei tratate;
 Prevenirea coroziunii sau a încrustării;
 Controlul microbiologic în reţeaua de distribuţie;
 Compatibilitea calităţii apei când există surse diferite;
 Minimizarea posibilităţii de formare a sub-produşilor de dezinfecţie.
Există procese care sunt aplicabile atât la debite mari cât şi la debite mici (coagulare-
floculare, decantare, filtrare). Anumite procese însă nu sunt aplicabile decât la debite mici fie
datorita complexităţii lor, fie datorită costurilor de operare foarte ridicate. Dimensiunea proceselor
reprezintă deci un alt aspect important care trebuie luat în considerare la alegerea filierei de tratare.
Dezvoltarea uzinelor de producţie a apei potabile este asociată următoarelor două elemente
fundamentale:
- degradarea calităţii apei surselor atât ca urmare a dezvoltării tehnologice cât şi a
activităţii sistematice de control a distribuirii resurselor prin intervenţii în hidro-
morfologia surselor de suprafaţă;
- creşterea exigenţelor privind parametrii de calitate ai apei potabile datorită sensibilizării
consumatorului în direcţia protecţiei sănătăţii.
Se apreciază că adoptarea deciziilor privind alegerea unei filiere pentru o uzină de producţie
a apei potabile trebuie să aibe la bază:
- studii sistematice asupra sursei, hidrochimice, biologice şi bacteriologice pe o perioadă
cât mai îndelungată;
- încercări experimentale "in situ" pe instalaţii pilot care să simuleze procesele
tehnologice din filiera care se va adopta;
- prognoza variaţiei calităţii apei sursei într-o perioadă de 10-15 ani corelată cu
posibilitatea introducerii sau retehnologizării unor procese existente;
- încercări experimentale şi simulări privind comportarea apei produse în ansamblul
sistemului de distribuţie.
În adoptarea oricărei filiere de tratare se impune prevederea unor procedee şi sisteme care
pot funcţiona temporar pentru siguranţa calităţii apei produse. Cele mai importante dintre acestea se
referă la:
- poluări accidentale ale sursei cu substanţe toxice, microbiologice sau radioactive; în
aceste situaţii sistemele de poldere, oxidare şi adsorbţie se impun pentru evitarea
scoaterii din funcţiune a uzinelor;
- asigurarea biostabilităţii apei impune prevederea controlului strict al pH-ului de
coagulare-floculare şi afinarea în avalul filierei;
- echilibrul calco-carbonic din punct de vedere al caracterului încrustant sau agresiv al
apei necesită o analiză aprofundată atât a reactivilor de coagulare-floculare cât şi a
necesităţii obiective a prevederii sistemelor care să realizeze corectarea indicatorului pH.
93
3.2 Inspecţia sanitară şi monitorizarea generala a staţiei de tratare

Puţine surse de apă pot fi utilizate fără o tratare prealabilă. Pentru a menţine cât mai redus
nivelul de risc pentru sănătatea publică, staţia de tratare trebuie să realizeze bariere multiple în calea
contaminanţilor.
La staţia de tratare se pot întâmpla următoarele:
• staţia nu poate produce apă de calitate optimă; pot apărea îmbolnăviri provocate de
germeni sau substanţe chimice care nu au fost îndepărtate din apă.
• staţia nu poate produce suficientă apă, pot apărea îmbolnăviri datorate igienei precare şi
scăderea presiunii care permite germenilor şi chimicalelor să pătrundă în sistemul de
distribuţie.
Funcţionarea staţiei de tratare poate prezenta riscuri pentru sănătatea personalului. Aceste
riscuri nu vor fi discutate în continuare, deoarece fac obiectul legislaţiei şi protecţiei muncii.
3.2.1 Inventarul riscurilor care pot apare în operarea staţiei de tratare

Cele două fenomene care prezintă riscul cel mai mare în proiectarea şi funcţionarea unei
staţii de tratare sunt imposibilitatea producerii unei cantităţi suficiente de apă şi imposibilitatea de a
produce apă de calitate optimă.
Cele mai importante măsuri preventive sunt:
• proiectarea staţiei de tratare astfel încât defectarea unei instalaţii să nu poată afecta
capacitatea uzinei de a produce suficientă apă de calitate acceptabilă;
• asigurarea unei bune întreţineri a staţiei;
• asigurarea unei proiectări a staţiei care să permită tratarea apelor brute pe întregul
domeniu preconizat de variabilitate a calităţii acestora;
• elaborarea şi utilizarea sistemelor de asigurare a calităţii care să reducă şansele de
apariţie a unei disfuncţii în activitatea staţiei.
Tabelul 3.2. Evaluarea riscurilor din operarea staţiei de tratare.

Ce se verifică Semne că acţiunile
sunt necesare
Eveniment: STAŢIA DE TRATARE NU POATE PRODUCE APĂ DE CALITATE SATISFĂCĂTOARE
Riscuri: Germeni; compuşi chimici cu efect important asupra sănătăţii.
Nivel de risc: Mare
A.1. Staţia trebuie proiectată cu Inspectare vizuală a Indicii de avariere a By-pass-area
Defectarea suficiente elemente de rezervă şi staţiei. structurii. instalaţiilor defecte,
structurii unei flexibilitate care să permită by-pass- fără a determina o
instalaţii area instalaţiilor avariate. calitate
componente a
Efectuaţi inspecţii periodice ale nesatisfăcătoare a
staţiei.
integrităţii structurale a staţiei astfel apei produse.
încât să puteţi lua măsuri pentru Repararea sau
efectuarea reparaţiilor înainte să se înlocuirea
producă o avarie instalaţiilor defecte
sau reanalizarea
întregului flux al
staţiei.
94

sunt necesare
A.2. Asiguraţi-vă că aţi obţinut suficiente Toţi compuşii Compuşi Efectuaţi modificări
Proiectare informaţii referitoare la calitatea microbiologici şi microbiologici sau ale instalaţiilor sau
necorespunzătoare apei şi variabilitatea acesteia pentru chimici relevanţi chimici monitorizaţi analizaţi
a staţiei. a permite identificarea proceselor de din punct de vedere nu se încadrează în posibilitatea
tratare adecvate. al conformării cu cerinţele LCAP. utilizării altei surse
Asiguraţi-vă, în faza de proiectare, LCAP. de apă.
că procesele de tratare propuse pot
produce apă de calitatea necesară.
Analizaţi periodic performanţa
staţiei existente pentru a evalua dacă
trebuie modificate sau
retehnologizate elemente.
Stabiliţi filiera tehnologică prin
încercări pe o instalaţie pilot.
Staţia trebuie proiectată astfel încât
prin avarierea unei instalaţii să nu
fie întrerupt în întregime procesul de
tratare.
A.3. Asiguraţi-vă că pentru toate Auditul Nu există piese de Iniţiaţi programe de
Întreţinere componentele staţiei şi funcţionarea înregistrărilor schimb. întreţinere.
inadecvată care acestora care necesită întreţinere lucrărilor de Calitatea apei produse Obţineţi piese şi
determină o este elaborat şi urmărit un program întreţinere. se încadrează la utilaje de schimb
defecţiune de lucrări de întreţinere. Folosiţi aceste limită în LCAP.
mecanică. Păstraţi pe amplasament informaţii pentru a
echipamente de rezervă şi piese de identifica ce
schimb pentru a putea repara sau secţiuni şi procese
înlocui rapid componentele defecte. va trebui să
monitorizaţi.
A.4. Asiguraţi-vă că la staţie există Funcţionarea în Nu există manuale de Pregătiţi un manual
Sisteme neadecvate manuale de operare, ca material de parametri normali a operare pentru fiecare de operare pentru
de asigurare a referinţă pentru angajaţi. fiecărui proces din proces. staţia de tratare.
calităţii. Verificaţi periodic cunoaşterea filiera de tratare. Revizuiţi sistemul
manualului de operare. de asigurare a
calităţii şi operaţi
Menţineţi la zi un Plan de
modificări acolo
Management al Riscurilor pentru
unde există
Sănătatea Publică (aşa cum se indică
deficienţe.
în această serie de Ghiduri), şi
sistemele aferente acestuia
(documentaţie, rapoarte).
Analizaţi şi evaluaţi periodic
sistemele de asigurare a calităţii şi
operaţi schimbări acolo unde există
în mod evident deficienţe.
A.5. Elaboraţi un plan de monitorizare a Toţi determinanţii Apa care iese din Iniţiaţi un plan de
Monitorizare proceselor care identifică: microbiologici şi staţie nu se monitorizare.
neadecvată – motivele monitorizării chimici încadrează în CMA Instruiţi personalul
corespunzători prevăzute în LCAP.
– secţiuni de prelevare cu privire la
scopului practicile de
– ce se monitorizează programului de monitorizare
– frecvenţa prelevărilor şi monitorizare. corecte.
– metodele de prelevare.
Asiguraţi-vă că întregul personal
implicat, înţelege şi urmează acest
plan.
95

sunt necesare
A.6. Asiguraţi o incintă închisă la staţia Inspecţie regulată Indicii de acces Analizaţi şi iniţiaţi
Măsuri de siguranţă de tratare care să înconjoare toate cu patrule. neautorizat. plan de siguranţă
neadecvate pentru instalaţiile din staţie. Dacă staţia Determinanţii Deteriorare pentru aceste
prevenirea actelor este într-o singură clădire, asiguraţi dictaţi de indiciile inexplicabilă a situaţii.
de vandalism/ posibilitatea încuierii acesteia şi de potenţială calităţii apei.
sabotaj. protejarea ferestrelor împotriva contaminare
accesului forţat. intenţionată
Asiguraţi posibilitatea de închidere a (ambalaje de
tuturor trapelor şi încuierea acestora chimicale
dacă nu este necesar accesul abandonate în
continuu. zonă).
Asiguraţi-vă de depozitarea tuturor
scărilor în incinte sigure.
Instalaţi alarme antiefracţie sau
asiguraţi pază organizată.
A.7. Elaboraţi criterii de calitate a apei Determinări Uzina nu poate A se vedea Planurile
Eveniment sau brute care să definească momentul corespunzători apei produce apă în pentru situaţii
fenomen la sursă când calitatea apei scade astfel încât brute – turbiditate, conformitate cu neprevăzute.
având ca rezultat să necesite oprirea captării şi miros şi culoare. cerinţele LCAP. Elaboraţi planurile si
incapacitatea staţiei închiderea staţiei. criteriile pentru
de a trata apa brută. Dacă calitatea apei brute este închiderea staţiei.
variabilă, iniţiaţi un plan de Capacitate de
monitorizare permanentă a calităţii depozitare a apei in
pentru a determina frecvenţa cu care amonte si aval de
se produc astfel de fenomene şi tratate.
modificările care trebuie aduse
staţiei /condiţiilor de stocare
A.8. Elaboraţi un cod de bună practică al Sănătatea Indicii de Instruirea
Practici neigienice staţiei de tratare, care stabileşte ce personalului. contaminare personalului cu
(inclusiv practici neigienice trebuie evitate, Activităţile transmisă prin sau de privire la practicile
nesepararea inclusiv (dar nu numai): personalului. către angajaţi. igienice.
activităţilor de • Igiena personală precară; Calitatea Personal cu boli
alimentare cu apă şi • Interzicerea activităţii în staţie microbiologică a infecţioase activ pe
epurare). a personalului suferind de boli apei tratate. amplasament
infecţioase; Detectarea E. Coli în
100 ml de apă.
• personal care lucrează atât în
activităţi de alimentare cu apă
cât şi la epurare;
• utilizarea uneltelor atât în staţia
de apă cât şi în cea de epurare.
A.9. Asiguraţi-vă că orice recipient Examinare Utilizarea unor sub- Iniţiaţi măsuri de
Etichetarea pentru substanţe influent în staţie periodică a stanţe de tratare asigurare a
neadecvată a este etichetat clar cu numele recipientelor pentru neadecvate prin etichetării clare a
substanţelor substanţei pe care trebuie să o stabilirea etichetării confuzia etichetelor şi containerelor şi
depozitate /lipsa de conţină şi concentraţia acesteia si corecte şi clare containerelor. instruirii
supraveghere la buletin de analiză. Asigurarea personalului cu
livrarea substanţe- Asiguraţi-vă că personalul staţiei existenţei privire la livrări.
lor. cunoaşte datele şi orele de livrare a certificatelor de Atenţionarea
substanţelor şi că este prezent şi calitate de la furnizorilor de
dirijează livrarea în recipientele producător pentru obligaţia prezenţei
corecte şi depozitarea în toate substanţele unui operator în
amplasamentele stabilite. utilizate pentru momentul livrării
tratare. substanţelor.
96

Ce se verifică
sunt necesare
A.10. Asiguraţi depozitarea corectă a Audit al depozitării Incendiu, explozie Asiguraţi o
Distrugerea unei substanţelor periculoase. substanţelor şi al sau limita de apariţie. depozitare
părţi din staţie prin Asiguraţi instruirea întregului practicilor de corespunzătoare
incendiu chimic personal cu privire la procedurile manevrare. Identificaţi
sau explozie. corecte de manevrare a substanţelor necesităţile de
folosite în staţia de tratare instruire a
personalului şi
acordaţi instruirea.
A.11. Includerea în manualul de operare al Nivel scăzut al Elaboraţi un plan de
Lipsa stocului de staţiei a instrucţiunilor de evaluare a stocurilor datorită aprovizionare pentru
substanţe din achiziţionării de stocuri cu grevei. situaţii de urgenţă.
motive de grevă. suplimentarea de substanţe pentru
situaţii de urgenţă în cazul anunţării
unei greve
A.12 Asiguraţi existenţa unei surse de Nivelul rezervelor Imposibilitate de Obţineţi un
Întreruperea rezervă de energie. În cele mai de carburant. funcţionare din lipsă generator.
curentului. multe cazuri va fi vorba de un de curent. Măriţi rezervele de
generator alimentat cu benzină sau carburant.
motorină.
Asiguraţi existenţa permanentă în
depozit a unei rezerve suficiente de
carburant pentru menţinerea în
funcţiune a staţiei timp de mai multe
zile.
Eveniment: STAŢIA DE TRATARE NU POATE PRODUCE SUFICIENTĂ APĂ
Riscuri: Germeni; compuşi chimici cu efect important asupra sănătăţii
Nivel de risc: Mare
B.1. Asiguraţi prevederea în plan a Inspectarea vizuală Indicii de apariţie a Reparaţi sau
Defectarea măsurilor adecvate de siguranţă în a staţiei. unei defecţiuni în înlocuiţi elementele
structurală a unei construcţie şi respectarea acestora. Proiectul de construcţie. deteriorate sau
părţi din instalaţie. Proiectul staţie trebuie să prevadă construcţie a staţiei. reanalizaţi întregul
suficiente elemente redundante; proiect al staţiei.
rezervă şi flexibilitate pentru ca
unităţile nefuncţionale să poată fi
ocolite, astfel încât căderea unei
componente a staţiei să nu scoată
din funcţiune întreaga uzină.
Efectuaţi inspecţii periodice ale
integrităţii structurale a staţiei
pentru a putea lua măsuri de
realizare a reparaţiilor înainte de
producerea avariei.
B.2. În fazele de proiectare, efectuaţi Cererea / Cantitate insuficientă Analizaţi
Proiect inadecvat al proiecţii ale cererii viitoare de apă restricţionarea de apă faţă de cerere posibilitatea
staţiei de tratare. pe durata planificată a existenţei consumului de apă. – limitată de modificării staţiei
utile a acesteia, pentru a evalua capacitatea staţiei. existente, extinderii
capacitatea proiectată. sau construcţiei
Staţia trebuie proiectată astfel ca uneia noi.
avarierea oricărei părţi să nu poată
duce la scoaterea din funcţiune a
întregii uzine.
97

sunt necesare
B.3. Asiguraţi-vă că există şi se Aspect vizual, Programe de Iniţiaţi programe şi
Întreţinere respectată programele de întreţinere zgomot, vibraţii, întreţinere planuri de
neadecvată care pentru toate utilajele din staţie. altele decât cele necompletate, întreţinere.
determină o Proiectaţi staţia astfel încât să normale. nesemnate, Obţineţi utilaje şi
defecţiune utilizaţi cât mai mult posibil un flux neverificate. piese de schimb de
mecanică. gravitaţional. rezervă.
Păstraţi pe amplasament
echipamente de rezervă şi piese de
schimb, pentru ca cele defecte să
poată fi reparate sau înlocuite rapid
B.4. A se vedea procedurile anterioare.
Măsuri de siguranţă
neadecvate pentru
împiedicarea
actelor de
vandalism/ sabotaj.
Distrugerea unei
părţi a staţiei prin
incendiu chimic
sau explozie.

Întreruperea
curentului.
B.7. În alegerea amplasamentului de Integritatea Plan de acţiune

construcţie a staţiei, alegeţi un proceselor şi detaliat privind
Calamităţi naturale.
amplasament sigur la alunecări de construcţiilor din măsurile,
teren, inundaţii sau alte calamităţi staţie, eventuale responsabilităţile şi
naturale. tasări ale terenului; acţiunile care se
În regiunile expuse seismelor, întreprind.
alegeţi criterii de proiectare a
construcţiei care să ţină seama de
posibilitatea producerii unui
cutremur.
98

Dacă se întâmplă un eveniment, în ciuda măsurilor preventive şi corective luate, trebuie
consultat specialistul de sănătate publică pentru a evalua cât de serioasă este problema.

Eveniment – Calitate scăzută a apei tratate.
Indicatori: Calitatea microbiologică şi/ori chimică a apei care iese din staţie nu respectă cerinţele din
LCAP.
Cazuri de îmbolnăviri probabil legate de calitatea apei.
Acţiuni necesare: Închideţi staţia de tratare şi furnizaţi apă din stocul deja tratat sau asiguraţi o altă sursă de
apă potabilă până redevine posibilă furnizarea unei ape de calitate acceptabilă.
Anunţaţi autorităţile şi determinaţi dacă este necesar să lansaţi avertismentul "fierbeţi
apa".
Identificaţi şi remediaţi cauzele defecţiunii.
Dacă apa de proastă calitate a pătruns în sistemul de distribuţie, spălaţi şi dezinfectaţi
reţeaua şi anunţaţi consumatorii să lase să curgă robinetele înainte de a relua consumul de
apă.
Înregistraţi cauzele defecţiunii şi măsurile luate pentru corectarea situaţiei.
Responsabil: Operatorul staţiei de tratare.
Eveniment – Staţia de tratare nu produce suficientă apă
Indicatori: Scăderea nivelului în bazinul cu apă tratată.
Scăderea presiunii în sistemul de alimentare.
Acţiuni necesare: Anunţaţi populaţia cu privire la necesitatea de economisire a apei.
Identificaţi şi remediaţi cauzele defecţiunii, dacă este posibil.
Dacă defecţiunea nu poate fi remediată în câteva ore, asiguraţi o altă sursă de apă potabilă
până redevine posibilă furnizarea unei ape de calitate acceptabilă.

pentru staţia de tratare este adecvat, sunt necesare verificări periodice. Următorul tabel furnizează
informaţii detaliate pentru verificarea acestui element specific al staţiei de tratare.

Ce se măsoară sau se E. Coli (indicator fecal) şi bacterii coliforme.
observă: Turbiditate.
Defecţiune structurală a oricărei părţi a uzinei.
Echipament inoperant.
Nivelul din bazinul de apă tratată.
Presiunea în reţeaua de distribuţie.
Cantitatea de apă produsă.
Urmaţi protocoalele stabilite de LCAP (dacă este cazul).
99
Cât de des: Pentru frecvenţa de monitorizare a E. Coli şi a măsurătorilor turbidităţii a se vedea

LCAP. Pentru determinanţii chimici a se vedea LCAP. Datele zilnice referitoare la
debitul de ieşire dau indicaţii legate de problemele de cantitate a apei. Defecţiunile
majore devin foarte rapid evidente şi nu necesită programe de monitorizare.
Ce se face cu rezultatele: Înregistrarea rezultatelor în vederea verificării cerinţelor legislative sau în vederea
estimării performanţelor PMRSP.
Datele achiziţionate trebuie verificate periodic pentru evidenţierea apariţiei problemelor
la sursa de apă. Verificarea trebuie întreprinsă atunci când managerul responsabil o
consideră necesar în vederea minimizării riscului pentru sănătatea publică provocat de
sursa de apă.
Dacă verificarea evidenţiază un incident neprevăzut, să se arate dacă procedurile
corespunzătoare nu au fost aplicate, să evidenţieze rezultatele necorespunzătoare ale
laboratorului sau să arate dacă la consumator ajunge apă de calitate scăzută, apoi
analizaţi funcţionarea staţiei de tratare.
Evaluarea rezultatelor monitorizării şi a oricărei acţiuni luate ca rezultat a
implementării planului pentru evenimente neprevăzute şi analiza necesităţii modificării
PMRSP – de ex, măsurile preventive sunt actualizate; etapele planului pentru
evenimente neprevăzute sunt încă adecvate, iar modificările aduse proceselor de tratare
se regăsesc în plan.
Responsabilitate: Operatorul sistemului de alimentare cu apă.
3.3 Procese de oxidare

Procesele de oxidare pot fi întâlnite în toate staţiile de tratare în două secţiuni caracteristice
ale schemei:
• pre-oxidare în capătul amonte al filierei pentru oxidarea substanţei organice, plancton,
inactivare microorganisme; obiectul principal este asigurarea funcţionării optime a
proceselor de tratare şi evitarea contaminării acesteia;
• post-oxidarea; amplasat după procesele de tratare convenţionale (decantare şi filtrare
rapida pe strat de nisip), urmăreşte oxidarea totală a micro poluanţilor, reducerea
materiilor organice naturale şi inactivarea totală în ape limpezi a compuşilor biologici şi
bacteriologici.
3.3.1 Pre-oxidare
În mod obişnuit se utilizează următorii agenţi oxidanţi: clor, ozon, dioxid de clor.
3.3.1.1 Clorul (Cl 2 )

Clorul se utilizează în mod uzual cu doze cuprinse în domeniul 1 – 3 mg/l, cu timp de
contact minim T C =30 minute. În anumite situaţii (înflorire algala sau poluare accidentala) dozele
pot fi mai mari dar se urmăreşte evitarea formării sub-produşilor organo-cloruraţi (de exemplu
trihalometani: THM) prin efectuarea de încercări pe apa sursei pentru a se stabili potenţialul de
formare.
Clorul este adoptat frecvent datorită costurilor reduse implicate. Reacţia clorului trebuie
urmărită cu atenţie luând în consideraţie agenţii reducători (H 2 S, Mn2+, Fe3+) şi materiile organice
naturale. În diagrama din figura 3.7 se poate urmări procesul de reacţie al clorului în apă (clorare la
breakpoint). Punctul critic se atinge dacă raportul masic între clor şi amoniac variază între 8/1 –
10/1 (teoretic 7,6/1).
100
Doza de clor
Figura 3.7. Clorarea la punct critic (breakpoint) – curbă generalizată.
3.3.1.2 Ozonul (O 3 )
Ozonul este un gaz violet, instabil care degajă un miros iritant caracteristic.
Se produce prin descărcări electrice la diferenţe de potenţial ridicate între doi electrozi între
care curge aer sau oxigen pur. Eficienţa producţiei depinde de: diferenţa de potenţial, frecvenţa,
caracteristicile materialului dielectric şi spaţiul care separă dielectricele. Progresele tehnologice din
ultimii 20 – 30 ani au condus la reducerea consumului de energie la 10 – 12 kWh / 1 kg O 3 .
Dozele uzuale de ozon sunt în gama 1 – 3 mgO 3 /dm3 iar timpul de contact uzual este T C =10
minute. Se tinde spre adoptarea soluţiei cu două reactoare în serie, ca în figura 3.8. Adâncimea apei
în reactoare poate atinge 6-7,5 m.
Conceptual reactoarele de ozon funcţionează pe baza interceptării curentului de apă
descendent de către voalul de bule mici de ozon în mişcare ascendentă.
Figura 3.8. Bazine de contact ozon.
101
3.3.1.3 Dioxidul de clor (ClO 2 )

Se poate obţine din clorit de sodiu şi clor conform reacţiei:
2NaClO 2 + Cl 2 → 2ClO 2 + 2NaCl (3.1)
Stoechiometric, 1 g dioxid de clor se obţine din 1,34 g clorită de sodiu şi 0,5 g de clor.
Este instabil şi exploziv la temperaturi T > (-40oC). Se produce imediat înainte de injecţia în
apă. La 20oC şi presiune parţială de 5,3 kPa, solubilitatea este 4 g/dm3.
Avantajele utilizării ClO 2 sunt:
• nu formează sub-produşi de tip trihalometani (THM);
• are putere oxidantă mai bună, oxidează fenoli şi este foarte eficace la pH peste 8,5.
Dozele utilizate frecvent 0,1 – 0,5 mg/l, timpul de contact fiind T C = 10 min. Se
menţionează că pentru doze mai mare de 0.5 mg/l există riscul formării de sub-produşi de tip
cloraţi.
Reactoarele de pre-oxidare utilizează agitatoare mecanice (rezistente la coroziune) care
asigură amestecul mecanic cu randamente ridicate intre apa de tratat şi soluţia de ClO 2 .
ClO2
I
E
Figura 3.9. Bazin contact pre-oxidare.

I - Intrare apa bruta; E - Evacuare apa oxidata; ClO 2 - Dioxid de clor.
102
3.3.2 Post-oxidare
În filierele de tratare se dezvoltă din ce în ce mai mult conceptul de post-oxidare cu ozon pe
apa limpezită după filtrele rapide de nisip pentru că eficienţa transferului creşte, se reduc dozele de
ozon şi oxidarea micro-poluanţilor devine mai eficientă.
Încadrarea procesului de post-oxidare în schema staţiei de tratare se realizează totdeauna ca în
figura 3.10.
O3
De la
Post-oxidare F CAG
FRN
Figura 3.10. Încadrarea procesului de post-oxidare.
Dozele de O 3 în post-oxidare nu depăşesc 2 mg/l. Principiile reactoarelor de ozon sunt

identice cu cele utilizate în pre-oxidare.
Post-oxidarea cu ozon combinată cu adsorbţia pe CAG este procesul (denumit afinare)
capabil să asigure:
– eliminare totală compuşi biologici, microbiologici şi micropoluanţi;
– reducere materiilor organice naturale astfel încât TOC < 2,5 g C/l;
– eliminare pesticide.
3.3.3 Alegerea oxidantului

Alegerea oxidantului se bazează pe analiza calităţii apei, caracterizarea mărimii poluării care
poate apare (conţinut materii organice naturale, carbon organic total, număr de microorganisme,
perioade, durate de apariţie).
Alegerea agentului oxidant are la bază costuri şi implicaţii în filiera tehnologică.
Tabelul 3.5. Caracteristici principale în alegerea oxidanţilor.

Nr.
Oxidant Avantaje Dezavantaje
crt.
– costuri reduse; – formează THM;
– cunoaştere operare; – necesită timpi de contact mari.
1 Clor – Cl 2
– este remanent (rezidual) în reţeaua
de distribuţie;
– capacitate de oxidare mai ridicata – necesită preparare şi dozare
în raport cu Cl 2 ; instantanee;
2 Dioxid de clor – ClO 2 – nu formează THM; – la doze prea mari poate forma
– este remanent (rezidual) în reţeaua cloraţi;
de distribuţie; – costuri mai mari în raport cu Cl 2 .
– cea mai mare capacitate de – necesită preparare şi dozare
oxidare; instantanee;
– nu formează THM; – consumuri energetice mari;
3 Ozon – O 3 – poate forma subprodusi de tip
bromaţi sau aldehide
– nu este remanent (rezidual) în
reţeaua de distribuţie.
103
3.4 Inspecţia sanitară şi monitorizarea procesului de oxidare

Procesul de oxidare este utilizat în mod uzual pentru:
• controlul dezvoltării de organisme în staţia de tratare;
• controlul gustului şi mirosului;
• oxidarea arsenului urmata de eliminare prin coagulare-decantare;
• oxidarea substanţelor organice din apă;
• oxidarea fierului şi manganului.
Dacă are loc un eveniment legat de procesul de pre-oxidare (respectiv calitatea apei este
afectată de procesul de pre-oxidare), se pot întâmpla următoarele:
• dacă este adăugat prea puţin oxidant în apă, pot apărea îmbolnăviri datorate slabei
performanţe a procesului de oxidare şi neîndepărtării complete a microorganismelor şi/sau
compuşilor chimici, cum ar fi arsenul sau a toxinelor conţinute în alge sau cianobacterii;
• dacă adaosul de oxidant în apă este prea mare, oxidanţii pot determina apariţia de sub-
produşi;
• concentraţiile mari de sub-produşi pot cauza contaminarea (impurificarea), şi atunci când
doza de oxidant este acceptabila dar sunt prezenţi în apa bruta precursorii necesari formarii
de sub-produşi.
Oxidanţii utilizaţi în procesele de oxidare pot prezenta riscuri pentru sănătatea şi siguranţa
muncii celor ce îi manipulează. Acesta este un fapt ce face obiectul legislaţiei de protecţie a muncii.
3.4.1 Inventarul riscurilor care pot apare în procesul de oxidare

Evenimentele care creează cel mai mari riscuri pe care le implică procesul de oxidare sunt
generate de dozarea inadecvata care poate determina concentraţii prea mici sau prea mari de
oxidanţi. Cele mai importante măsuri preventive sunt date de monitorizarea procesului pentru a fi
siguri că doza de oxidant este cea corecta în apa, indiferent de calitatea apei influente ce trebuie
tratată.
Existenţa unor informaţii fiabile cu privire la calitatea apei este esenţială pentru gestionarea
corespunzătoare alimentării cu apă. La fel de esenţială este existenţa unui personal bine pregătit şi
instruit pentru minimizarea riscului pentru sănătatea publică asociate alimentărilor cu apă.
Tabelul 3.6. Evaluarea riscului asociat folosirii treptei de oxidare.

sunt necesare
Evenimentul: DOZA DE OXIDANT PREA MICĂ
Riscuri: Germeni inactivaţi şi substanţe chimice ne-oxidate; toxine din alge (înmulţire necontrolată a algelor).
Nivelul de risc: Mare
A.1. Acolo unde se utilizează clorul, dioxidul de clor sau ozonul, se va consulta tabelul pentru fiecare oxidant în parte,
prezentat ulterior în manual, pentru informaţii privind posibilele cauze pentru care doza de oxidant este prea mică,
măsurile preventive, etc.
Evenimentul: DOZA DE OXIDANT PREA MARE
Riscuri : Apariţia de sub-produşi de tip: trihalometani (clor); hidrat de clor şi cloraţi (hipoclorit şi dioxid de clor);
acizi haloacetici, bromaţi (ozon); cloraţi şi cloriţi (dioxid de clor); toxine din alge (din distrugerea algelor).
104

sunt necesare
Nivelul de risc: Moderat
B.1 Acolo unde se utilizează clorul, dioxidul de clor sau ozonul, se va consulta tabelul pentru fiecare oxidant în parte,
prezentat ulterior în manual, pentru informaţii privind posibilele cauze pentru care doza de oxidant este prea mică,
măsurile preventive, etc.
Evenimentul: FORMAREA DE SUB-PRODUŞI (doza de oxidant este satisfăcătoare)
Riscuri: Apariţia de sub-produşi de tip: trihalometani (clor); hidrat de clor şi cloraţi (hipoclorit şi dioxid de clor); acizi
haloacetici, bromaţi (ozon); cloraţi şi cloriţi (dioxid de clor).
Nivelul de risc: Moderat
C.1 Evitaţi pre-oxidarea dacă este Sub-produsul de Concentraţia Reconsiderarea
Oxidantul posibil. La proiectarea staţiei, oxidare carbonului organic utilizării pre-oxidării
reacţionează testaţi pentru a determina Carbonul organic (TOC) de peste 2 intermitente, sau
cu o nivelul de sub-produşi formaţi. total (TOC) (apa mg/l conduce la sub- evitarea completă a
concentraţie Dacă valorile sunt mari, se brută). produşi de clorare acesteia.
mare de stabileşte dacă există altă cale cu concentraţii de
materie de a obţine efectele dorite ale peste 50% faţă de
organică din pre-oxidării. Este uneori de CMA.
apă preferat să se utilizeze alt Concentraţiile sub-
oxidant. produşilor de
Dacă este absolut necesară oxidare peste 50%
pre-oxidarea, aceasta să fie faţă de CMA.
efectuată într-un sistem
intermitent.
Dacă pre-oxidarea este importantă pentru buna performanţă a procesului de coagulare, sau
pentru controlul algelor capabile sa elibereze toxine în apa, riscul asociat evenimentului poate fi
considerat a fi mare.
Nivelul de risc depinde de concentraţia materiilor organice naturale în apa brută şi deci de
amploarea posibilă a formării de produse secundare. Prin distrugerea celulelor pot fi eliberate
toxinele din alge, dar acestea sunt distruse ulterior prin oxidare.


Eveniment – Concentraţia oxidantului este mult mai mare decât acceptabilă
Indicatori: Deversare accidentală sau supradoză de oxidant în apă cunoscută.
Colorarea puternica în roz a apei (supradoză de KMnO 4 ).
Imposibilitatea obţinerii culorii violete a indicatorului DPD în ciuda adaosului unor doze
mari de oxidant. Aceasta indică prezenţa unor niveluri de clor sau dioxid de clor cu mult mai
mari decât CMA – concentraţii foarte mari ale acestor oxidanţi decolorează culoarea roz pe
care o determină în mod normal în prezenţa lor.
Apa degajă un miros puternic de clor.
Reclamaţii privind gustul şi mirosul, sau prezenţa unor particule negre sau de pete în apă
(supradoză de KMnO 4 ), sau cazuri de îmbolnăvire în comunitate.
Acţiuni necesare: Închiderea instalaţiei. Găsirea altei surse de apă potabilă pana când apa va putea fi adusă din
nou la calitatea acceptabilă.
105
Informarea autorităţilor asupra situaţiei.

Identificaţi cauzele supradozarii oxidantului şi rectificaţi situaţia.
Aruncaţi apa din bazinul de contact, sau adăugaţi chimicale pentru a neutraliza cat mai bine
oxidantul (însă înainte de aruncarea apei este necesară neutralizarea acesteia).
Spălaţi sistemul de distribuţie, dacă şi în acesta sunt prezente valori excesive de oxidant şi
monitorizaţi calitatea apei până când concentraţia de oxidant ajunge din nou la valorile
normale de operare.
Preveniţi consumatorii sa lase să curgă mult timp robinetele înainte de a utiliza apa (dacă
aceştia au fost potenţial afectaţi).
Înregistraţi cauzele deficienţelor din sistem şi măsurile luate pentru a le corecta.


Ce se măsoară sau se Concentraţia de oxidant rezidual.
observă: Concentraţia de sub-produşi.
Cât de des: Conform LCAP şi altor prevederi legale.
Ce se face cu rezultatele: Rezultatele trebuie înregistrate în conformitate cu cerinţele LCAP şi trebuie să
permită evaluarea performanţei PMRSP.
Datele colectate trebuie analizate periodic pentru a vedea dacă apar probleme legate
de acest element al alimentării cu apă. Aceasta se realizează cât de frecvent
consideră necesar managerul responsabil pentru a minimiza riscul pentru sănătatea
publică.
Dacă analiza relevă incidente neobişnuite, nerespectarea procedurilor adecvate, sau
calitatea proastă a apei livrate la consumatori, atunci se revizuiesc procedurile.
Responsabilitate: Operatorul staţiei de tratare.
106
3.5 Decantarea apei

Procesul este considerat stadiul I de limpezire şi de performanţa acestuia depind rezultatele
proceselor ulterioare. S-a urmărit totdeauna optimizarea procesului în această fază datorita
costurilor mai reduse în raport cu obţinerea aceleiaşi calităţi prin alte procese.
Tehnicile şi soluţiile depind de:
• tipurile de particule care trebuie reţinute;
• complexul de calitate al apei sursei (lac, râu, sursă subterană);
• disponibilitatea tehnologică.
În tabelul de mai jos se indică clasificarea tipurilor de componente prezente în apa şi a
proceselor recomandate a fi utilizate pentru reţinerea acestora.
Tabel 3.9. Componente prezente în apa şi procese de îndepărtare. Clasificare.
3.5.1 Decantarea particulelor gravimetrice (discrete)

Particulele gravimetrice (discrete) sunt particule cu dimensiunea peste 0,1 mm care-şi
menţin forma şi dimensiunile în apă. Orice particulă este supusă forţei dată de gravitaţie care
acţionează în sens descendent şi forţelor arhimedice şi de frecare care acţionează în sens ascendent
şi se opun căderii (figura 3.11).
107
FII = CDA W
2
FI = ( S gV
Figura 3.11. Forţele ce acţionează asupra particulelor aflate în apa.
Din echilibrul forţelor care acţionează asupra particulelor considerate sferice rezultă:
4 (ρS − ρ)gd
w= (3.2)
3 C Dρ
În care: ρ s , ρ − densitatea particulei, respectiv a apei;
g – acceleraţia gravitaţională;
V – volumul particulei;
C D – coeficient de frecare;
A – secţiune transversală a particulei;
w – viteza de cădere a particulei (mărime hidraulică).
Volumul particulei se determina cu relaţia:

V=4/3 pr3 (3.3)
În care: r - raza particulei (considerata sferica).
Coeficientul de frecare C D depinde de structura mişcării şi de vâscozitatea apei, conform

relaţiei următoare:
C D = aRe-n (3.4)
În care: a, n – constante;
Re – nr. Reynolds al mişcării.
Numărul Reynolds se determina cu relaţia următoare:

ρwd
Re = (3.5)
η
În care: ρ − densitatea apei;
w – viteza de cădere a particulei (mărime hidraulică);
d – diametrul particulei;
h- coeficient de vâscozitate dinamică al apei.
108
Coeficientul de frecare C D se determină conform tabelului următor.
Tabel 3.10. Determinarea coeficientului de frecare C D .

Domeniu de variaţie a Autorul
Regim a n CD
numărului Reynolds formulei
10-4<Re<1 Laminar 24 1 24Re-1 Stokes
1<Re<103 Tranziţie 18,5 0,6 18,5Re-0,6 Allen
103<Re<2x105 Turbulent 0,44 0,0 0,44 Newton
Un bazin de sedimentare ideal are conformaţia prezentata în figura următoare.

P1
w hu
intrare iesire
zona depuneri
L
Figura 3.12. Bazinul de sedimentare ideal.
Particula care intră în poziţia cea mai defavorabilă (P 1 ) este antrenată de două componente
ale vitezei
• viteza medie a curentului – v, care acţionează în plan orizontal;
• viteza de sedimentare – w, care acţionează în plan vertical.
Sub acţiunea rezultantei celor doua componente, particula poate fi reţinută în bazinul de
lungime L şi adâncime h dacă:
w v Q Q
> = ;v= (3.6)
h L h ⋅1 ⋅ L h ⋅1
la limită
hQ Q
w≥ = = iH (3.7)
h ⋅ 1 ⋅ L S0
În care: i H – sarcina hidraulică superficială (viteza Hazen);
S 0 – suprafaţa orizontală a bazinului (L înmulţit cu lăţimea 1).
Toate particulele care au viteză de sedimentare (w) inferioară lui i H vor fi reţinute.
Pentru îndepărtarea particulelelor gravimetrice (discrete) se utilizează deznisipatoare sau
decantoare statice.
109
3.5.1.1 Deznisipatoare
Sunt destinate să reţină particulele de tip nisip pentru protecţia utilajelor din schema staţiei
de tratare. Schema unui deznisipator orizontal este dată în figura 3.13.
Figura 3.13. Deznisipator orizontal longitudinal.

1. Grătar; 2. Bare de liniştire; 3. Nişă pentru reparaţii în caz de avarie ; 4. Stăvilar de intrare; 5. Vane de golire; 6. Stăvilar
de ieşire; 7. Galerie de golire.
În zona de intrare a apei în deznisipator se montează un grătar rar pentru împiedicarea

accesului corpurilor mari în interiorul bazinului. Pentru liniştirea curentului se montează bare
verticale de liniştire. Pereţii laterali ai deznisipatorului se executa cu evazare către exterior pentru a
permite preluarea împingerilor survenite din podul de gheata care se formează pe timp de iarna la
suprafaţa bazinului. Panta radierului bazinului trebuie sa permită evacuarea depunerilor în zona din
aval a bazinului. Evacuarea depunerilor se poate realiza cu mai multe sisteme:
• prin hidro-mecanizare cu scoaterea din funcţiune a unui compartiment,
• prin golirea totala a compartimentului (numai pentru debite foarte reduse);
• cu electro-pompe speciale purtate de o grindă rulantă.
3.5.1.2 Decantoare statice

Sunt destinate surselor cu variaţii mari de turbiditate, la care 50 – 60% din suspensii sunt de
natură minerală (gravimetrice). În figura 3.14 se prezintă schema unui decantor orizontal
longitudinal. Elementele principale ale bazinului sunt:
• zona de intrare în care se găseşte un perete de liniştire a curentului în partea superioara,
respectiv canalul de evacuare a depunerilor în partea inferioara;
• decantorul propriu-zis, cu radier cu panta către başa de evacuare a nămolului amplasata
în zona incipienta a bazinului;
110
• zona de evacuare a apei decantate, care este bordată de un grătar cu rolul împiedicării
accesului plutitorilor.
Figura 3.14. Decantor orizontal – longitudinal.

1. Admisie apă brută. 2. Camera de distribuţie. 3. Sistem uniformizare debit. 4. Compartiment decantare. 5. Zonă
evacuare nămol; 6. Stavilă plană evacuare nămol. 7. Grătar evacuare apă decantată. 8. Camera de colectare apă
decantată. 9. Evacuare apă decantată. 10. Galerie evacuare nămol. 11. Conductă evacuare nămol.
Curăţirea decantoarelor orizontale se realizează:

• Intermitent prin golire şi evacuare depuneri: hidraulic sau mecanic;
• Continuu cu ajutorul podurilor racloare care strâng depunerile în başe special amenajate.
Dificultăţile în operarea decantoarelor statice se pot sintetiza:
• sunt influenţate de factori atmosferici: vânt, gheaţă, însorire;
• mişcarea este turbulentă ca structură şi particule fine pot fi repuse în stare de suspensie;
• echilibrarea fluxului hidraulic se realizează cu dificultate;
• eficienţa reţinerii nu depăşeşte 10-15 NTU la apa decantată.
3.5.2 Decantarea particulelor coloidale

Coloizii pot fi clasificaţi ca stabili sau instabili. Coloizii stabili se mai numesc şi coloizi
reversibili şi sunt stabili din punct de vedere energetic şi termodinamic. Ca exemplu se pot enumera
structurile ordonate de molecule de săpun sau detergent (numite şi micele), proteinele, polimerii
mari şi unele substanţe humice.
Coloizii care nu sunt stabili coagulează şi se mai numesc şi coloizi ireversibili. Exemple de
astfel de particule instabile din punct de vedere termodinamic includ: argile, oxizi metalici şi
microorganisme.
111
În tratarea apei, procesul de coagulare este folosit pentru a pentru favoriza agregarea, pentru
a transforma o suspensie stabilă în una instabilă. De exemplu, prin coagulare, particulele care au stat
în suspensie ani de zile pot fi agregate într-o oră sau mai puţin. Procesul de coagulare trebuie astfel
condus încât să se poată schimba şi controla natura stării de agregare a particulelor.
Atunci când particulele coloidale în suspensie se apropie una de alta apar mai multe tipuri de
interacţiuni care afectează stabilitatea suspensiei. Principalele tipuri de interacţiuni sunt generate de
forţele de atracţie Van der Waals şi respingerea electrică. Efectul combinat al forţelor de atracţie
Van der Waals şi al respingerii electrostatice formează baza teoriei DLVO (Derjaguin, Landau,
Verwey, Overbeek).
Pentru o particulă coloidală aflată într-o fază apoasă se disting două regiuni importante.
Prima regiune este dată de un strat rigid de contraioni ataşat de particulă. Acest strat rigid, denumit
stratul Stern, determină mobilitatea particulei. Înconjurând stratul rigid este un alt strat difuz de
contraioni (stratul Gouy-Chapman). Cele două strate împreună formează stratul dublu-electric.
Potenţialul electric la exteriorul planului Stern determină mărimea potenţialului ζ (zeta) care
are un rol foarte important în destabilizarea electrocinetică a particulei. Când o particulă încărcată
se mişcă într-un câmp electric apare un plan de separare între stratul dublu şi mediul înconjurător.
Poziţia exactă a acestui plan nu este cunoscută însă se face presupunere că este foarte apropiat de
stratul rigid Stern. Potenţialul ζ se determină cu relaţia următoare:
4⋅ π⋅η⋅ v
ζ= (3.8)
ε⋅E
În care: ζ – potenţialul electrocinetic (zeta);
E – gradientul de potenţial;
η - vâscozitate dinamică;
ε - constantă dielectrică;
v – mobilitatea electroforetică într-un câmp electric.
Anularea potenţialului zeta corespunde situaţiei optime la care se pot desfăşura reacţiile de
coagulare-floculare. În figura 3.10 se prezintă un exemplu de particulă coloidală, cu evidenţierea
stratului dublu difuz şi al potenţialului zeta.
Teoria DLVO (Derjaguin, Landau, Verwey, Overbeek) se bazează pe efectul combinat al
forţelor de atracţie Van der Waals şi al respingerii electrostatice. Potenţialul de interacţiune dintre
particule este o funcţie de distanţa dintre acestea, aşa cum s-a arătat anterior. Figura 3.16 prezintă
efectul forţelor de atracţie Van der Waals şi al forţelor de respingere electrostatice. Forţele Van der
Waals variază invers proporţional cu distanţa dintre particule în timp ce forţa de respingere
electrostatică descreşte exponenţial cu distanţa. În figura 3.16 energia netă de interacţiune, care este
de fapt rezultatul combinat al energiilor de atracţie şi de respingere este prezentată cu linie
întreruptă. Dacă această curbă trece de axă şi ajunge în zona energiei de respingere, respingerea
netă poate fi considerată ca bariera de energie care trebuie depăşită pentru formarea flocoanelor.
Mărimea barierei de energie depinde în primul rând de potenţialul de respingere şi implicit
de sarcina particulei şi de forţa ionică a soluţiei. Este esenţială deci reducerea barierei de energie
pentru obţinerea unei aglomerări eficace. Aceasta poate fi obţinută fie prin compresiunea stratului
dublu sau prin reducerea sarcinii particulelor.
Efectul de compresiune al stratului dublu-electric se obţine prin adaos de coagulant (sulfat
de aluminiu, clorura ferica, etc.). Pentru îmbunătăţirea reacţiilor de coagulare-floculare se utilizează
adesea şi un adjuvant. Sunt necesare încercări de tip jar-test pentru stabilirea dozelor optime de
coagulat şi adjuvant (polimer) şi momentul (secţiunea) introducerii acestuia.
112
Figura 3.15. Particulă electro-negativă, stratul dublu difuz şi potenţialul zeta.
Figura 3.16. Potenţialul de interacţiune ca o funcţie de distanţa de separare.
113
Sinteza elementelor care formează procesul complex de coagulare – floculare indică

următoarele etape:
• stadiul 1 – introducerea coagulantului, urmată de reacţia cu apa prin ionizare, hidroliză şi
polimerizare; un amestec perfect trebuie realizat intre apă şi soluţia de coagulant;
• stadiul 2 – destabilizarea sarcinii electrice a stratului difuz, urmată de comprimarea
stratului, adsorbţia specifică a ionilor metalici la suprafaţa particulelor, incluziunea
coloidului intr-un hidroxid şi formarea legăturilor interparticule;
• stadiul 3 – transport caracterizat prin mişcare browniană – aşa numita floculare
pericinetică, urmată de floculare, aşa numita fază ortocinetică.
Expresiile care caracterizează fazele pericinetică şi ortocinetică ale procesului au fost
stabilite de Smoluchovsky sub forma:
dN p
= 2 πn1n 2 D12 (d1 + d 2 ) (3.9)
dt
= n1n 2 D12 (d1 + d 2 )

dN o G 3
(3.10)
dt 6
În care: N p , N o - numărul de ciocniri între particule de tipul 1, respectiv tipul 2;
n 1 , n 2 – numărul de particule de tipul 1, respectiv tipul 2;
d 1 , d 2 - diametrele particulelor de tipul 1, respectiv tipul 2;
D 12 - suma coeficienţilor de difuzie pentru particule de tipul 1, respectiv 2;
G - gradientul de viteză.
Pornind de la dezvoltările teoretice s-a dezvoltat ingineria proceselor de coagulare-floculare
care stabileşte:
• Faza I – Reacţie rapidă. Introducerea soluţiei de coagulant, amestec perfect cu gradientul
hidraulic G = 500 – 700 s-1; timpul de contact pentru reacţia rapidă este determinat T RR
= 1 – 3 min. Pentru îmbunătăţirea probabilităţii de ciocnire a particulelor se adaugă şi
nămol de recirculare (la concentraţii 50 – 70 g/dm3) în proporţie 5 – 7 % din debitul de
apă brută.
• Faza II - a – Reacţie lentă (Floculare). Se adaugă un adjuvant de coagulare (polimer), se
asigură gradienţi hidraulici G = 30 – 100 s-1 şi timpi de floculare t F = 10 – 15 min
funcţie de tratabilitatea apei.
În figura 3.17 se prezintă decantorul tip Cyclator. Acesta este compus dintr-o camera de
reacţie centrala echipată cu dispozitive de agitare şi pompa centrală şi compartimentul de limpezire.
Pentru îmbunătăţirea procesului de coagulare-floculare se realizează recircularea nămolului prin
introducerea de nămol depus în zona inferioara a compartimentului de limpezire în camera de
reacţie centrala. Gradul de recirculare este stabilit de turaţia variabila a pompei centrale (n=1-2)
care determina aspiraţia unor debite mai mari sau mai mici de nămol. Evacuarea apei limpezite se
realizează cu ajutorul unor conducte dispuse radial prevăzute cu orificii pe generatoarea superioara
şi a unui jgheab perimetral. Evacuarea nămolului se face cu ajutorul unui pod raclor şi a unui sistem
de conducte care îl preiau din başele de nămol.
Deficientele principale ale acestui tip de decantor provin din timpii mari de reacţie rapidă,
recircularea inadecvată a nămolului şi suprafeţele mari descoperite care sunt supuse fenomenului de
însorire dar şi acţiunii vântului.
114
Figura 3.17. Decantor tip Cyclator.

1. Camera de reacţie; 2. Agitatoare; 3. Pompa centrala; 4. Compartimentul de limpezire; 5. Başe nămol; 6. Pod raclor; 7.
Conducta apa bruta; 8. Conducte colectare apa decantata; 9. Jgheab perimetral apa decantata.
Tehnologiile de decantare pentru reţinerea suspensiilor coloidale dezvoltate în ultimii ani pe

baza conceptului:
• realizarea coagulării – floculării în minim 2 faze (reacţie rapidă şi floculator) cu recirculare
nămol;
• utilizarea modulelor lamelare pentru separarea rapidă (instantanee) a suspensiei floculate;
• concentrarea nămolului pentru reducerea debitelor recirculate şi pierderi tehnologice
minime.
Toate tipurile de decantoare moderne utilizează principiul decantării lamelare. Modulele
lamelare prezintă următoarele avantaje:
• transformării mişcării turbulente din bazinele de decantare în mişcare laminară;
• eliminarea influenţei pereţilor (la mişcarea laminară pierderea de sarcină nu depinde de
natura pereţilor rigizi care mărginesc curgerea);
• eliminării paradoxului Hazen (lungimea bazinului de reţinere este proporţională cu
adâncimea).
e
e
e
e
e
v
lM
u
α
Figura 3.18. Modul lamelar în curent ascendent.
Modulele lamelare pot fi realizate din pachete de plăci, conducte, profile, cu următoarele
caracteristici:
115
• Nr. Reynolds limitat la Re ≤ 15-20:

v ⋅ Rh
Re = (3.11)
ν
În care: v – viteza medie a curentului, în lamelă;
R h – raza hidraulică (aprox. 10 – 20 mm);
ν - coeficientul de vâscozitate cinematică al apei.
• parametrii geometrici:
e = 30-50 mm; distanţa între plăci normală la direcţia de curgere;
l M = 1000-1500 mm; se poate optimiza din condiţia ca u să fie minim;
e
u = v⋅ (3.12)
l M ⋅ cos α
În care: u – mărimea hidraulică (virtuală) instantanee (0.1 – 0.2 mm/s),
α - unghiul modulului faţă de orizontală (min. 45o pt. autocurăţire – nămolul curge
spre partea inferioară şi pentru că mişcarea este laminară nu se amestecă cu apa
limpezită).
În figura 3.19 se prezintă tehnologia decantorului cu modul lamelar în curent încrucişat.
Rezultatele în exploatare indică performanţe bune: turbiditatea apei decantate asigurată permanent
la valori sub 2-3 NTU, independent de variaţia turbidităţii apei sursei.
Parametrii principali
3
TRR = 1 min.PRR = 50 W/m
3
TRL = 5 min.PRL = 5-10 W/m
3 2
ih = 1.2 – 1.4 m /h,m
Consum energetic:
3
0.008 kWh/m apa
Figura 3.19. Decantor cu modul lamelar în curent încrucişat şi concentrator de nămol.
116
Decantorul cu modul lamelar în curent încrucişat este prevăzut cu trei camere de reacţie
rapidă înseriate, şi doua camere de reacţie lenta dispuse în paralel. Toate camerele de reacţie sunt
prevăzute cu agitatoare mecanice. Decantorul propriu-zis este prevăzut cu pod raclor şi concentrator
de nămol. Se asigura recircularea permanenta a nămolului reţinut în decantor prin intermediul
pompelor de recirculare.
Un alt tip de decantor, dezvoltat de Veolia Water (OTV – Franţa) este decantorul ACTIFLO
prezentat în figura 3.20. La conceptul obişnuit s-a adăugat ideea micro-nisipului (40-70 μm) ca
suport solid de floculare. Particulele coloidale destabilizate sunt alipite pe particulele de micro-nisip
şi eliminate astfel mult mai uşor din apa bruta. Pentru separarea micro-nisipului de nămol sunt
prevăzute hidrocicloane (poziţia 12). Micro-nisipul este recirculat, pierderile fiind sub 2%. Datele
de exploatare indică performanţe bune.
Figura 3.20. Decantor cu suport solid de floculare.

1. Apa brută; 2. Injecţie micro-nisip; 3. Cameră de reacţie rapidă (coagulare); 4. Cameră de reacţie lentă (floculare); 5.
Intrare în decantor; 6. Module lamelare; 7. Sistem evacuare apă decantată; 8.Apa decantată; 9. Pod raclor; 10. Başă
nămol; 11. Pompă recirculare; 12. Hidrocicloane sortare micro-nisip; 13. Evacuare nămol.
Decantorul Pulsatube dezvoltat de firma Degremont Franţa (figura 3.21) şi decantorul cu

viteză ascensională variabilă, dezvoltat în România (figura 3.22) se bazează pe principiile
următoare:
– introducerii intermitente a apei în decantor (pulsaţie) şi formarea unui strat concentrat de
suspensii coloidale, menţinut în cvasi-echilibru în apă; acest strat este similar unui
floculator;
– limpezirea apei printr-un modul lamelar amplasat în zona superioară;
– excesul de nămol este concentrat şi evacuat.
Performanţele acestor tipuri de decantoare sunt bune. Face excepţie domeniul apelor reci
(sub 5o C) şi foarte limpezi (<10o NTU), când gradientul hidraulic utilizat (0.7 – 0.8 m col. H 2 O) şi
lipsa recirculării nămolului nu pot asigura flocularea optimă şi strat suspensional corespunzător
(concentraţie ≅ 5000 mg/l).
117
Figura 3.21. Decantor tip PULSATUBE (Degremont).
Figura 3.22. Decantor cu viteză ascensională variabilă.
118
3.6 Inspecţia sanitară şi monitorizarea treptei de decantare

Sunt prezentate în cele ce urmează procedurile de inspecţie sanitara şi monitorizare a
proceselor de coagulare, floculare şi decantare care împreuna sunt utilizate pentru îndepărtarea
particulelor coloidale în stadiul 1 (inclusiv a unor grupe de germeni, ca Giardia şi Cryptosporidium)
şi a materiilor organice naturale din apa potabilă.
Dacă evenimentul are loc în timpul procesului de coagulare-floculare-decantare, se pot
întâmpla următoarele:
• particulele nu sunt îndepărtate, pot apărea îmbolnăviri datorate numărului mare de
germeni (asociaţi particulelor);
• materia organică nu este îndepărtată, aceasta reacţionează cu dezinfectantul şi poate
genera produşii secundari de dezinfecţie;
• în procesul de coagulare/floculare au fost utilizate substanţe chimice, care pot fi
antrenate în sistemul de distribuţie şi pot cauza impurificarea (Al3+, Fe3+, monomer din
polimer).
Utilizarea coagulanţilor, polimerilor şi altor substanţe chimice pentru ajustarea pH-ului
poate prezenta riscuri pentru operatorii ce lucrează în staţia de tratare. Acestea sunt recunoscute, dar
nu sunt discutate în continuare deoarece fac obiectul legislaţiei în domeniul protecţiei muncii.
Procesele de coagulare-floculare şi sedimentare şi riscurile asociate acestuia nu pot fi tratate
izolat. Performanţele acestor procese afectează:
• filtrarea care urmează acestui proces; flocoanele neîndepărtate pot sa colmateze filtrul
mult mai rapid, ori să treacă prin acesta dacă sunt de foarte mici dimensiuni şi
nefloculate;
• dezinfecţia; materia organică din apă utilizează mai mult dezinfectant, reducând partea
pentru dezinfecţie şi determinând în anumite situaţii apariţia de sub-produşi de
dezinfecţie.
Eficienţa procesului de coagulare/floculare/sedimentare este influenţată de mai mulţi factori:
• calitatea sursei de apă; apele cu turbiditate mică sau cu calitate variabilă realizează mai
greu o bună coagulare, compoziţia materiei organice afectând de asemenea procesul;
• tipul de coagulant şi floculant şi controlul dozării acestora; posibilitatea redusă de
control a dozării cauzează performanţele procesului;
• controlul pH-ului şi al alcalinităţii; dacă pH-ul este prea mic sau prea mare particulele
floculate dezagrega; există un pH optim la fiecare tip de apă pentru a obţine eficienţa
maximă în reţinerea materiei organice;
• timpul de contact dintre substanţele chimice şi apă; trebuie sa existe suficient timp de
amestec şi reacţie pentru a permite formarea micro şi macro flocoanelor;
• hidraulica fiecărei etape este importantă; coagulantul trebuie adăugat în camera de
reacţie rapida, dar amestecarea trebuie făcută lent în timpul fazei de floculare pentru a
realiza macro-flocularea şi a evita distrugerea flocoanelor.
Pentru ca întreg procesul să decurgă în cele mai bune condiţii, trebuie să se acorde atenţie
operaţiilor de dozare a reactivilor chimici şi controlului acestora precum şi proiectării şi funcţionării
utilajelor din camerele de amestec, reacţie şi floculare şi compartimentului de decantare.
119
3.6.1 Inventarul riscurilor care pot apare în procesele de coagulare-floculare-decantare

Evenimentul care reprezintă cel mai mare risc implicat în procesele de coagulare-floculare şi
decantare a particulelor din apă este insuficienta îndepărtare a particulelor. Cea mai importantă
măsură preventivă constă în asigurarea controlului dozării reactivilor chimici astfel încât aceasta sa
fie eficientă în cazul schimbării calităţii şi debitului de apa bruta.
Tabelul 3.11. Evaluarea riscului pentru procesele de coagulare-floculare şi decantare.

sunt necesare
Eveniment: PARTICULELE NU AU FOST ÎNDEPĂRTATE
Riscuri: Germenii nu sunt îndepărtaţi în totalitate (în special Giardia şi Cryptosporidium)
Nivel de risc: Mare
A.1. Determinaţi domeniul Parametri Turbiditate ridicată şi Revizuirea
Decantare vitezei de curgere astfel tehnologici ai culoare apă decantată (retehnologizarea)
ineficientă încât să permită instalaţiei. şi apă filtrată. sistemului de
sedimentarea flocoanelor Inspecţia vizuală a Turbiditatea apei care sedimentare treapta I
Observaţi şi notaţi stabilităţii iese din decantor la (decantare).
condiţiile care duc la flocoanelor. valori peste 5 NTU.
plutirea flocoanelor şi la Turbiditatea apei După filtrare:
fenomenul de „fierbere”. clarificate. - turbiditatea este de 1
Stabiliţi parametri Concentrarea şi NTU;
tehnologici corecţi ai evacuarea - culoarea este de
decantorului (încărcare nămolului din peste 10 unităţi;
hidraulică, timp de decantor.
reţinere) - aluminiul rezidual
Frecvenţa de este de peste 0,15
Influenţe însorire, frig şi curăţare a filtrului. mg/l;
îngheţ.
- nivele reziduale
Dacă pot fi controlate,
ridicate ale altor
evitaţi apariţia acestor
coagulanţi.
condiţii. Dacă aceste
condiţii nu pot fi
controlate, ele determină
creşterea încărcării filtrului
A.2. Program de întreţinere Registru cu Spălarea frecventa a Identificarea cauzei
Mecanismul de periodică. lucrările de filtrului. defecţiunii şi
reţinere a întreţinere. Turbiditate ridicată şi remedierea ei prin
flocoanelor Frecvenţa golirii culoare în apa analize tehnologice ale
funcţionează nămolului din decantată şi filtrată. sistemului: coagulare-
defectuos decantor. floculare-decantare.
Frecvenţa de
spălare a filtrului.
A.3. Verificaţi realizarea Verificarea vizuala Cerinţe de spălare Revizuirea proiectului
Eficienţa reţinerii parametrilor optimi în a procesului de frecventa a filtrului. şi a sistemului de
în treapta de procesele de coagulare- depunere a Turbiditate ridicată şi comandă a proceselor
decantare este floculare-decantare. flocoanelor. culoare în apa coagulare-floculare-
redusă Dacă parametri tehnologici Determinarea decantată şi filtrată. decantare.
reali corespund coeficientului de Miros şi creşterea Creşterea capacităţii
elementelor proiectate. coeziune nămol. necesarului de clor sistemului de eliminare
Verificarea elementelor Turbiditatea apei din pricina condiţiilor a nămolului.
funcţionale decantor: clarificate. anaerobe.
recirculare, evacuare apă Frecvenţa de
decantată, evacuare nămol. spălare a filtrului.
120

sunt necesare
A.4. Întreţinere, verificarea Registrul lucrărilor Lipseşte registrul de Identificarea cauzelor
Dozare periodică a sistemului de de întreţinere. întreţinere care conduc la
defectuoasă dozare – pompe şi ţevi, Înainte de Înaintea coagulării nu deficienţe.
sonde şi aparate de coagulare: sunt îndeplinite Iniţierea programului
Reactivi
măsură, echipament condiţiile optime
ineficienţi la - pH; de monitorizare pe
calitatea apei
electronic. pentru: fiecare etapă:
- jar - test;
sursei Sisteme de alarmă care - pH; - dozare;
indica : - potenţial zeta
decantare. - jar - test; - efectuarea
- turbiditate apă decantată
După filtrare: - potenţial zeta. experimente jar-test;
şi filtrată depăşită;
- turbiditate; După filtrare: - compatibilitate
- pH-ul de coagulare nu reactivi cu amprenta de
este optim; - culoare; - turbiditatea este
calitate a apei sursei;
peste 0,20 NTU
- coeficient de floculare - aluminiu, fier sau - realizare timpi şi
sunt optimi polimer; - culoarea peste 10 gradienţi în fazele de
- coeficient de unit. amestec, reacţie,
coeziune al - aluminiul rezidual floculare.
nămolului; este de peste 0,15
- indice de mg/L
floculare. - nivelele ridicate ale
concentraţiei
reziduale de
coagulant.
A.5. Studiu privind relaţia Debitul instalaţiei Nu există înregistrări Determinarea şi
Dozele stabilite calitate sursă – tipul şi Debitele soluţiilor pentru jar teste documentarea relaţiilor
în mod incorect dozele de reactivi. de reactivi Nu există un control calitate apă - doze.
sau neadecvat Verificare şi completare Controlul vizual al al dozării în funcţie Instalarea echipamente
instalaţie de reactivi pentru stabilităţii de calitatea sursei de potrivit de control al
preluarea în timp real a flocoanelor apă; dozării.
modificărilor calităţii apei Creşterea turbidităţii,
La sursă sau după Optimizare sistem de
sursei.
filtrare: turbiditate; coloraţiei şi cantităţii dozare la modificări
culoare; pH-ul; de coagulant rezidual calitative ale sursei.
alcalinitatea; în apa filtrată
coagulantul şi/sau Nu există baza de
polimerul rezidual date: doze, debite,
concentraţii, rezultate
jar-test.
A.3. Sursă alternativa. Alimentarea cu Alarme de întrerupere Dotarea cu generator
Întreruperea Generator de rezervă energie. alimentare cu sau sursă alternativă de
energiei electrice energie. curent.
Oprire utilaje. Creşterea capacităţii
Alimentarea cu rezervoarelor de apă
energie este potabilă post staţie.
discontinuă.
121

sunt necesare
A.6. Alarme la toate Nivelul stocului de Epuizarea stocurilor Instalarea sau
Epuizarea rezervoarele de reactivi coagulant, floculant de reactivi chimici. reabilitarea sistemului
stocurilor de chimici care să atenţioneze şi reactivi de Creşterea turbidităţii de alarma la rezervor.
reactivi chimici când acestea se apropie de ajustare a pH-ului şi culorii apei Asiguraţi stocurile de
epuizare. Debitul de decantate şi filtrate. reactivi chimici.
Înregistraţi zilnic coagulant, floculant Iniţiaţi înregistrarea
consumul de reactivi şi a reactivilor de zilnică consumului de
pentru a prevedea perioada ajustare a pH-ului reactivi.
probabilă în care se
epuizează.
Menţineţi o rezervă
adecvată de reactivi pentru
a acoperi întreaga perioadă
dintre două aprovizionări;
perioadele recomandate
15-30 zile.
A.7. Efectuaţi permanent (2-4 Înregistrările şi Nu există înregistrări, Verificaţi calitatea apei
Folosirea unui ori/zi) jar-teste şi depozitarea doze, caracteristici tratate.
reactiv chimic măsurători ale reactivilor chimici apă bruta. Goliţi, curăţaţi şi
inadecvat potenţialului zeta pentru a livraţi. Turbiditate ridicata şi reumpleţi rezervoarele
determina cei mai buni Pentru apa sursei şi culoare apă decantată de stocare a reactivilor.
coagulanţi şi floculanţi apa decantată : şi filtrată. Iniţiaţi şi/sau asiguraţi
precum şi doza optimă a
- turbiditate; Absenţa personalului respectarea
acestora de fiecare dată
- culoare; la livrarea reactivilor procedurilor de livrare
când caracteristicile apei
chimici. a reactivilor.
brute se modifică. - pH;
Nu există înregistrări Cereţi furnizorului să
Asiguraţi-vă că reactivii - alcalinitate;
jar-test. solicite prezenţa
sunt introduşi în - coagulant şi/sau
rezervoarele de stocare Nu există controlul operatorului la livrarea
floculant;
dozării în funcţie de substanţelor chimice.
corespunzătoare. Etichetaţi
- potenţial zeta; calitatea sursei de Efectuaţi încercări cu
clar rezervoarele de
stocare; asiguraţi prezenţa - rezultate jar-test. apă. mai mulţi coagulanţi şi
operatorului la livrarea floculanţi.
produselor chimice. Aplicaţi pre-oxidarea şi
coagularea la pH-redus.
Stabiliţi relaţia dintre
cel mai potrivit
coagulant şi floculant şi
valorile pH-ului.
A.8. Verificaţi compoziţia Certificatele de Nu exista certificate Plan de acţiune pentru:
Reactivi de reactivilor chimici livraţi analiza la livrare ale de analiză de la - Control şi verificarea
proastă calitate în conformitate cu normele furnizorilor pentru furnizori. calculelor, doze,
şi standardele. coagulanţii, Lipsa de eficienţă a concentraţii, debite
Verificaţi compoziţia floculanţii şi proceselor de soluţii;
soluţiilor reactivilor de reactivii de ajustare decantare şi filtrare. - Control automat
a pH-ului.
dozare. Lipsa verificării debite, concentraţii
Verificaţi prezenţa Înregistrările corectitudinii soluţii, corelat cu debit
poluanţilor periculoşi diluţiilor. calculelor. apă brută;
pentru sănătate în reactivii Prezenţa Substanţele chimice - Alegerea furnizorilor
chimici livraţi. substanţelor cu acţiune potenţială de reactivi prin
chimice cu posibilă pentru sănătate competiţie.
acţiune pentru depăşesc CMA în apa
sănătate în urma tratata.
diluţiei.
122

sunt necesare
A.9. Verificarea amestecului de Combinaţia Turbiditate ridicată şi Revizuirea sistemului
Lipsa unei coagulant, floculant şi coagulant, floculant culoare apă decantată hidraulic din staţie
proporţii adecvate reactivi de ajustare a pH- şi reactivii de şi apă filtrată. pentru a aduce
a reactivilor ului care trebuie să fie ajustare a pH-ului. Turbiditatea apei care îmbunătăţiri
chimici (rapoarte, adecvat pentru întregul Debitul de apa iese din decantor la amestecului de reactivi
coagulant, domeniu al debitelor din bruta. valori peste 5 NTU. chimici.
floculant, reactiv, instalaţie Debite soluţie După filtrare: Plan pentru revizie,
corecţie pH) Verificarea: reactivi. completare:
- turbiditatea este de 1
- dozelor coagulant, Calitatea apei brute NTU; - Sisteme hidraulice
floculant, reactiv, pH; şi tratate: amestec, reacţie,
- culoarea este de
- secţiuni de introducere; Turbiditate; peste 10 unităţi;
floculare;
- efectele între două Culoare; Coeficient
- aluminiul rezidual
- Timpi optimi în
secţiuni. coeziune nămol; fiecare fază;
este de peste 0,15
Turbiditate apă - Realizare gradienţi
mg/l;
decantată; Număr optimi şi variabili cu
spălări filtru. - nivele reziduale
modificarea calităţii
ridicate ale altor
apei brute.
coagulanţi.
A.10. Verificaţi ca timpii de Combinaţia Turbiditate ridicată şi Revizuirea sistemului
Timpul de amestecare sa fie adecvaţi coagulant, floculant culoare apă decantată hidraulic din staţie prin
contact este pentru realizarea coagulării şi reactivii de şi apă filtrată. îmbunătăţirea timpului
insuficient pentru şi floculării în domeniul ajustare a pH-ului. Turbiditatea apei care de contact în procesul
formarea debitelor din instalaţie Debitul de apa iese din decantor la de coagulare şi
flocoanelor Limitări debite min şi bruta. valori peste 5 NTU. floculare
maxime. Debite soluţie După filtrare:
reactivi. - turbiditatea este de 1
Calitatea apei brute NTU;
şi tratate: - culoarea este de
Turbiditate; peste 10 unităţi;
Culoare; Coeficient
- aluminiul rezidual
coeziune nămol;
este de peste 0,15
Turbiditate apă
mg/l;
decantată; Număr
spălări filtru. - nivele reziduale
ridicate ale altor
coagulanţi.
Eveniment: MATERILE ORGANICE NATURALE NU AU FOST ÎNDEPĂRTATE
Riscuri: Germeni; sub-produşi de dezinfecţie (THM (clor), bromoform, formaldehida (ozon))
B.1.
Cauzele, măsurile preventive pentru acest eveniment sunt aceleaşi cu cele arătate pentru evenimentul A.
Eveniment: URME DE REACTIVI CHIMICI AJUNG ÎN SISTEMUL DE DISTRIBUŢIE
Riscuri: Substanţe chimice dăunătoare sănătăţii (acrilamide, epiclorhidrina, aluminiu)
Nivel de risc: Mic
C.1.
Cauzele, măsurile preventive pentru acest eveniment sunt aceleaşi cu cele arătate pentru evenimentul A.

123

Eveniment –Turbiditate mai mare decât nivelul maxim acceptat
Indicatori: Nu poate fi menţinută o turbiditate mai mica decât 1.0 NTU în apa care părăseşte staţia de
tratare.
Acţiuni necesare: Urmăriţi prevederile din Legea 458/2002 privind Calitatea Apei Potabile;
Identificaţi cauzei defecţiunii şi remediaţi;
Înregistraţi cauzele apariţiei defecţiunii şi măsurile luate pentru remedierea ei;
Eveniment – Niveluri excesive ale produşilor chimici utilizaţi la tratarea apei în sistemul de distribuţie
Indicatori: Reclamaţii ale consumatorilor privind culoarea, gustul, aspectul şi mirosul apei;
Concentraţiile substanţelor chimice măsurate în apa care părăseşte staţia de tratare şi în
sistemul de distribuţie sunt în exces;
Notificarea erorii operatorului sau a furnizorului de substanţe chimice.
Acţiuni necesare: Respectarea Legii 458/2002 privind Calitatea Apei Potabile;
Identificarea cauzelor defecţiunii şi remedierea ei;
Monitorizarea substanţelor chimice până când revin în limitele acceptabile;
Înregistrarea cauzei problemei şi a măsurilor adoptate pentru remedierea acesteia;
Modificarea PMRSP, dacă este cazul.


Ce se măsoară sau se Turbiditatea, culoarea şi prezenţa aluminiului în apa filtrată
observă: E. coli (indicator fecal), bacterii coliforme
Cât de des: Pentru frecvenţa monitorizării măsurătorilor de turbiditate şi E. Coli a se vedea Legea
458/2002.
Monitorizarea culorii şi a aluminiului rezidual va face parte din programul de control
regulat al procesului, dar cel puţin imediat după ce modificarea calităţii sursei de apă a
necesitat schimbarea dozării manuale a substanţelor chimice.
Ce se face cu rezultatele: Rezultatele trebuie să fie înregistrate pentru a îndeplini cerinţele legislative sau a
permite evaluarea performanţei PMRSP. Datele colectate se analizează periodic pentru
a se vedea dacă apar probleme în domeniul alimentării cu apă respective. Acţiunea se
face ori de câte ori consideră necesar managerul responsabil cu calitatea în vederea
minimizării riscurilor pentru sănătatea publică.
Dacă analiza relevă incidente relevante, se indică dacă nu au fost aplicate procedurile
corespunzătoare, se scot în evidenţă rezultatele slabe de laborator sau se indică faptul
că la consumator a ajuns apă de slabă calitate, după care se revizuiesc procesele de
coagulare-floculare / sedimentare.
contingenţă sunt în continuare adecvate şi planul recunoaşte modificările sistemului de
captare.
124
3.7 Filtrarea apei - generalităţi

Filtrarea este procesul de limpezire finală a apei (stadiul II) la curgerea printr-un mediu
poros de obicei format din nisip cuarţos. Procesul simulează infiltraţia apelor superficiale în mediile
poroase din subsolul pământului. Procesul este cunoscut şi aplicat de mult timp (primul brevet s-a
emis în 1830).
Schema generală (figura 3.23) indică filtrul ca fiind format dintr-un bazin (cuvă) în care apa
curge în sens descendent, traversează mediul poros susţinut de un drenaj şi ajunge într-un rezervor
de apă filtrată amplasat sub drenaj. Sistemul este dotat cu toate instalaţiile de introducere –
prelevare apă, preaplin şi golire.
Figura 3.23. Schema generală filtru de nisip.

1 - admisie apă decantată; 2 - evacuare apă filtrată; 3 - golire; 4 – preaplin; S – spălare; U – umplere; PP – preaplin; h r
– pierdere de sarcină
Parametrii fundamentali ai procesului de filtrare sunt:

• viteza de filtrare definită (ca viteză aparentă) cu relaţia următoare:
Q
vF = [m/h], [m/zi] (3.13)
A
În care: Q – debitul de apa filtrata;
A – suprafaţa orizontală a stratului filtrant.
În funcţie de viteza de filtrare, se pot clasifica în:
o filtre lente (biologice) – v F = 0.1 – 0.25 [m/h];
o filtre rapide – v F = 4 – 10 [m/h];
o filtre ultra-rapide.
• mediul filtrant – în general nisip cuarţos care să realizeze prin uniformitatea granulelor un
volum de goluri în care să se acumuleze suspensia reţinută din apă; caracteristicile sunt diferite
pe tipuri de filtre;
• pierderea de sarcină (h r ) exprimată ca diferenţa între nivelul apei în cuva filtrului şi nivelul apei
în rezervorul de apă filtrată; este dată de colmatarea stratului şi este variabilă în timp.
125
3.8 Filtre lente

Se bazează pe formarea unei membrane biologice constituita din colonii de bacterii aerobe –
amplasata la suprafaţa stratului de nisip (pe primii 2-3 cm). Elementul fundamental este dezvoltarea
membranei (în 1 – 3 zile) funcţie de caracteristicile apei. După o perioadă (30 – 50 zile) membrana
se colmatează şi începe să se rupă, degradând calitatea apei. Aceasta se răzuieşte (se curăţă) manual
sau mecanic şi procesul este reluat. În figura 5.2 se indică schema unui filtru lent.
Figura 3.24. Schema unui filtru lent.
Figura 3.25 indică tipurile de organisme care pot fi întâlnite pe o adâncime de 30 cm în

nisipul filtrului lent.
Figura 3.25. Tipuri de organisme întâlnite în primii 30 cm ai unui filtru lent.
126
Nisipul din filtrul lent trebuie să aibă următorii parametri:

• granulozitatea în domeniul: d g = 0.35 – 0.50 mm;
• coeficientul de neuniformitate u≤1.5;
d 60
u= ≤ 1.5 (3.14)
d10
În care: d 60 - diametrul ochiurilor sitei prin care trece 60% din materialul cernut;
d 10 - diametrul ochiurilor sitei prin care trece 10% din materialul cernut.
• înălţimea stratului de nisip H=90-100 cm; când grosimea stratului de nisip ajunge după
curăţiri succesive la 70 – 80 cm este necesară completarea la înălţimea iniţială.
Soluţia filtrelor lente se prevede la debite relativ mici (max 10.000 m3/zi) şi surse de apă în
general curate (lipsite de alge, culoare, poluanţi toxici). Se pot obţine rezultate performante la ape
necoagulate. Operarea sistemelor de filtre lente este simplă. Procesul de filtrare lentă este asimilat
cu procese fizice şi biologice. Acestea din urmă necesită o atenţie şi urmărire continuă în etapele de
operare a filtrelor, în special referitor la starea coloniilor de bacterii aerobe din membrana biologică.
3.9 Inspecţia sanitară şi monitorizarea filtrelor lente

În cazul când intervine un eveniment (procesul nu lucrează eficient) în timpul operaţiei de
filtrare lentă pe nisip, se pot întâmpla următoarele:
• dacă particulele nu sunt înlăturate, pot apărea îmbolnăviri datorate germenilor care nu
au fost îndepărtaţi;
• dacă materiile organice naturale nu sunt înlăturate, acestea pot reacţiona cu
dezinfectantul şi pot apărea îmbolnăviri de la germenii care n-au fost inactivaţi sau de
la produşii secundari rezultaţi în urma dezinfecţiei.
Operaţiunea de filtrare lentă pe nisip poate prezenta riscuri pentru sănătatea şi protecţia
operatorului. Acestea fac obiectul masurilor de protecţia muncii asigurate de către personalul
specializat al operatorului.
Calitatea apei produse prin filtrare lentă pe nisip va influenţa funcţionarea fazei următoare
(dezinfecţie). Eficienta filtrelor lente depinde de:
• Calitatea apei brute:
• filtrele lente de nisip se îmbâcsesc uşor şi necesită apă brută cu concentraţii scăzute de
alge şi alte particule (turbiditatea sub 5-10 NTU);
• Tratare prealabilă:
• se pot utiliza proceduri de îndepărtare a particulelor (decantare), atâta timp cât nu
necesită doze mari de coagulant;
• Operaţiunea de filtrare:
• filtrele trebuie curăţate periodic prin răzuirea stratului superior care conţine membrana
biologică;
• după curăţare, calitatea apei poate să nu fie foarte bună câteva ore sau zile; acesta este
timpul necesar pentru ca organismele vii să se dezvolte din nou în partea superioară a
filtrului (timpul de formare al membranei biologice);
• filtrul lucrează bine după ce a fost curăţat de câteva ori.
127
• Tipul de filtru:
• apa care trece prin filtru nu trebuie să creeze turbulenţe care să modifice configuraţia
stratului;
• viteze de filtrare reduse (2-3 m/zi) asigură o calitate mai bună a apei.
3.9.1 Inventarul riscurilor care pot apare în procesele de filtrare lenta

Riscul cel mai important în procesul de filtrare lentă pe nisip îl constituie îndepărtarea
necorespunzătoare a particulelor. Cele mai importante măsuri de prevenire sunt:
• asigurarea apei brute de o calitate compatibilă cu procesul de filtrare lentă;
• curăţarea corectă a filtrului.
Tabel 3.14. Evaluarea riscurilor asociate cu filtrarea lentă.

sunt necesare
Eveniment: PARTICULE ÎNDEPARTATE PARŢIAL
Riscuri: Germeni prezenţi în apa filtrata (în special Giardia şi Cryptosporidium).
Nivel de risc: Mare
A.1 Monitorizarea calităţii apei brute Calitatea apei Turbiditatea apei Analizaţi dacă
Calitatea apei pentru a se determina când trebuie brute. brute depăşeşte 10 filtrarea lentă este
brute este evitată filtrarea lentă. Numărul de NTU adecvată calităţii apei
incompatibilă particule care trec Neconformare cu brute.
pentru a putea fi în apa filtrată. LCAP Planificaţi pre-
filtrată lent. Analiza Valori instabile ale tratarea apei printr-o
microscopică a volumului de apa schemă care să
particulelor care filtrat (indică o asigure
trec în apa filtrată. posibilă problemă în compatibilitatea cu
funcţionarea filtrarea lentă
Volumul de apă
filtrat în ciclul de filtrului).
filtrare.
A.2 Reglare vane de intrare/ieşire Debitele Viteze de filtrare de Revizuirea
Viteze (debite) de pentru echilibrarea debitului vehiculate de peste 0,2 m/h (5.0 procedurilor standard
filtrare în afara conform procedurii standard de fiecare filtru m/zi). de operare.
domeniului optim operare a filtrului. Pierderea de sarcină
în filtru creşte rapid.
Neconformare cu
prevederile LCAP
A.3 Protejarea filtrului de ape cu Numărul de Creşterea rapidă a Analizaţi dacă acest
Membrana turbiditate mare şi nivel ridicat de particule în apa pierderii de sarcină. tip de tratare este
biologică nu alge. filtrată. Neconformare cu adecvat calităţii apei
îndeplineşte Prevederea unui timp suficient de Analiza prevederile LCAP brute.
condiţiile unei refacere a membranei biologice particulelor Evaluaţi modul în
filtrări eficiente după curăţare. microscopice care care filtrul poate fi
trec în apa filtrată. mai bine protejat de
Pierderea de calitatea slabă a
sarcină în filtru. influentului şi
implementaţi
schimbările.
Revizuirea
procedurilor standard
de operare.
128

sunt necesare
Utilizarea altor filtre
alternativ şi creşterea
perioadei de formare
a membranei
biologice.
A.4 Urmaţi procedurile standard pentru Măsurarea exacta Dificultăţi în Revizuirea
Proceduri de curăţarea corectă a filtrelor. a grosimii repartiţia debitelor procedurilor standard
curăţare incorecte Utilizaţi scânduri de protecţie la stratului de nisip de alimentare a de operare.
sau incomplet. deplasarea pe suprafaţa patului de îndepărtat la filtrelor.
filtrare. intervale regulate Perioade de timp
în timpul
Limitaţi grosimea stratului de nisip anormal de lungi
îndepărtat la 3 cm.
procesului de după reintrarea în
curăţare. funcţiune până la
conformarea cu
LCAP.
A.5 Echilibrarea debitului la operarea Analiza mărimii Neconformare cu Revizuirea
Dezvoltarea filtrelor (pentru a împiedica ciclurilor de LCAP. procedurilor standard
condiţiilor de penetrarea şi putrezirea materiilor filtrare. Semne de materie de operare.
mediu cu deficit organice în patul de filtrare. Condiţionarea organică ce se Controlul calităţii
de oxigen în Asigurarea unui debit de apă stratului filtrant la acumulează în patul apei şi debitelor
stratul filtrant permanent pe straturile proaspăt intervale de nisip. Influenţe la fiecare
maturate în vederea menţinerii determinate. Mirosuri neplăcute cuvă de filtrare.
caracteristicilor lor biologice. în apa tratată.
Evitarea dezvoltării materialului
biologic (alge) şi a particulelor în
stratul de filtrare.
A.6 Asiguraţi-vă că procedurile de Monitorizarea Neconformare cu Identificarea
Proceduri prelevare sunt conforme cu conform cu LCAP prevederile LCAP. punctelor slabe ale
neadecvate de cerinţele LCAP procedurilor de
asigurare a Asiguraţi instruirea personalului asigurare a calităţii.
calităţii. asupra: Identificarea
- modului de operare a filtrării punctelor slabe în
lente pe nisip; instruirea
personalului şi
- prelevarea probelor pentru
corectarea lor.
monitorizare;
Estimarea şi
- înregistrarea rezultatelor
realizarea revizuirii
monitorizării.
procedurilor de
Efectuaţi audit periodic al operare.
procedurilor de operare pentru
filtrare.
Evenimentul: MATERII ORGANICE ÎN APA FILTRATA
Riscuri: Sub-produşi de dezinfecţie (trihalometani, acizi haloacetici, cloraţi) şi germeni.
Nivelul de risc: Mic
B.1.
Cauzele şi măsurile preventive pentru acest eveniment sunt aceleaşi cu cele de la procedurile A.1 - A.6.

129

Eveniment – Particule şi / sau germeni în apa filtrata.
Indicatori: Turbiditatea ridicată a apei filtrate.
Procentul de particule cu mărimea între 2 – 15 μm detectate în apa filtrată este mai mare de
0,01%. (a se vedea LCAP).
Cazuri de giardioză şi cryptosporidioză raportate în comunitate ce pot fi asociate cu
perioadele caracterizate prin slaba calitate a apei.
Acţiuni necesare: Oprirea procesului de tratare. Furnizarea apei din alte surse de apă potabile până când se
poate asigura din nou o calitate acceptabilă a apei.
Identificarea cauzei filtrării necorespunzătoare şi rectificarea acesteia (a se vedea LCAP).
Monitorizarea numărului de particule până la atingerea unor nivele acceptabile.
În cazul în care apa filtrată necorespunzător a pătruns în reţeaua de distribuţie, se informează
Inspectorul Igienist despre aceasta şi se estimează necesitatea avertizării consumatorilor.
Repornirea uzinei de apă.
Înregistrarea cauzei defecţiunii şi a măsurilor corective aplicate.
Modificarea Planului de Management al Riscului pentru Sănătatea Publică (dacă este
necesar).

Pentru a fi siguri că Planul de Management al Riscului pentru Sănătatea Publică al
furnizorului este adecvat, sunt necesare controale periodice. Documentul de ansamblu va arăta
procedurile şi operaţiile necesare a fi efectuate. Tabelul de mai jos furnizează informaţiile detaliate
pentru verificarea acestui element particular al procesului de filtrare lentă.

Ce se măsoară sau se Mărimea particulelor.
observă: Analiza microscopică particulelor
Cât de des: Pentru comunităţi cu mai mult de 10 000 locuitori, se testează periodic
performanţele filtrului şi numărătoarea particulelor, conform LCAP.
Pentru comunităţi cu mai puţin de 10 000 locuitori, se procedează ca în cazul
comunităţilor cu mai mult de 10 000 locuitori sau se foloseşte microscopia directă,
conform LCAP
Datele achiziţionate trebuie verificate periodic pentru evidenţierea apariţiei
problemelor la sursa de apă. Verificarea trebuie întreprinsă atunci când sunt depăşite
prevederile normelor sau managerul responsabil o consideră necesar în vederea
minimizării riscului pentru sănătatea publică.
Dacă verificarea evidenţiază un incident neprevăzut, se va arata dacă procedurile
laboratorului sau să arate dacă la consumator ajunge apă de calitate scăzută. În final,
managerul trebuie să revizuiască procedurile de management ale filtrării lente pe
nisip.
implementării planului pentru evenimente neprevăzute şi analiza necesităţii
modificării PMRSP – de ex, măsurile preventive sunt actualizate; etapele planului
pentru evenimente neprevăzute sunt încă adecvate iar modificările aduse filtrării
lente pe nisip se regăsesc în plan.
130
3.10 Filtre rapide

În figura 3.26 se prezintă schema unui filtru rapid. Acesta este constituit din următoarele
elemente componente:
• sistem admisie apa în cuva - are rolul echirepartiţiei debitului către cuvele de filtre;
• stratul filtrant peste care exista un strat de apa;
• drenaj cu rolul de a susţine stratul filtrant şi de a transforma bulele mari în bule fine în
procesul de spălare inversa;
• sistem de menţinere a nivelului apei în filtru (pentru filtrele cu funcţionare în sistem
nivel constant şi debit variabil);
• staţie de pompare apa de la spălare filtre şi staţie de suflante;
• instalaţii hidraulice grupate în galeria tehnologica, cu rolul de a asigura toate utilităţile
necesare funcţionarii corecte a procesului (conducte şi vane apa filtrata, apa spălare, aer
spălare, preaplin, golire, etc.);
• rezervor de apa filtrata amplasat de obicei sub toata staţia sau în anumite cazuri numai
sub galeria tehnologica.
Procesul consta în doua etape:
• filtrarea apei, parcurgând în sens descendent stratul de nisip şi drenajul;
• spălarea filtrului în sens ascendent în doua faze distincte:
o faza 1 (durata T 1 =5-10 min.): spălare în contracurent cu apa şi aer simultan la
intensităţile:
 i apa = 2 - 4 l/s,m2;
 i aer = 15 l/s,m2.
o faza 2 - limpezire (durata T 1 =10-15 min.): spălare în contracurent numai cu apa la
intensitatea:
 i apa = 4 - 8 l/s,m2.
PP
F
J I
AS
hA
S S
F F AS
N
hN
S(U)
F
AF
G+PP
D
Figura 3.26. Schemă filtru rapid deschis.
I – influent; F – filtrat; J – jgheab; G – golire; S(U) – spălare, umplere; AS – apă de la spălare; PP – preaplin; N – nisip; D
– drenaj; F – apă filtrată.
131
În ultimii 30-40 de ani, în lume a existat o preocupare constantă pentru perfecţionarea

procesului, în sensul obţinerii performanţei în calitatea apei filtrate (turbiditatea să se încadreze în
domeniul 0.1 - 1.0 NTU).
Mecanismele de reţinere în filtrele rapide se pot sintetiza ca în schema următoare.
a. Interceptia devine importantå în cazul

suspensiilor compuse din particule cu
diametre mari (10 µm);
b. Difuzia este foarte importantå pentru

particule submicronice;
a b c c. Inertia
d. Sedimentarea devine hotårâtoare în

cazul particulelor cu diametrul mai mare de
0.3 mm ¿i densitate mai mare decât
densitatea apei;
e. Actiunea hidrodinamica influen¡eazå

d e
re¡inerea particulelor, indiferent de
mårimea lor, în special în cazul
suspensiilor de formå neregulatå.
Figura 3.27. Mecanisme de reţinere în procesul de filtrare rapida.
Parametrii fundamentali ai procesului sunt prezentaţi în cele urmează.
3.10.1 Mediul filtrant

Calităţile materialului filtrant sunt următoarele:
• domeniul de granulozitate d g = 0,85 – 2 mm;
• coeficientul de neuniformitate u=d 60 /d 10 ≤ 1,5;
• fracţiunile inferioare diametrului 0,85 mm şi superioare d max 2 mm, inferioare procentual
la 10% în greutate;
• diametrul efectiv: d ef = d 10 = 0,9 – 1 mm;
• să realizeze un număr de goluri (porozitate) mare (p>40%);
• forma granulelor, apropiată de sferă, pentru obţinerea unui grad de acoperire ridicat;
• conţinut de roci cuarţoase recomandabil peste 95%;
• să aibă duritate (≥ 7 în scara Mohs) pentru a nu se sfărâma la spălare.
Calitatea materialului filtrant influenţează viteza de filtrare. O serie de studii au indicat
domeniul optim de granulozitate al nisipului de filtru conform figurii 3.28.
132
100
d60 d60
Fra c tiunea trec uta p rin sita (%)

10
0.1
0.5 1 1.5 2 2.5
Dia m etrul p a rtic ulelor (m m )
Figura 3.28. Domeniul optim de granulozitate al nisipului pentru filtre rapide.
3.10.2 Calitatea influentului în corelaţie cu materialul filtrant

Pentru realizarea unei reţineri eficiente a suspensiilor se impune ca în influentul filtrelor,
acestea să fie floculate. Aceasta se caracterizează prin coeficientul de coeziune al suspensiilor
floculate (nămol reţinut); aceasta caracterizează capacitatea de rezistenţă la forfecare şi depinde de
doza de floculant şi natura (minerală sau organică a suspensiilor).
Procesul de optimizare a filtrării rapide a apei ia în consideraţie principiul: un filtru va
funcţiona optim când va produce cea mai mare cantitate de apă între două spălări succesive; aceasta
se va realiza când timpul în care se atinge pierderea de sarcina limita este egal cu timpul în care se
calitatea apei filtrate se înrăutăţeşte la limita maxim acceptabila (T 1 = T 2 ) sau penetrarea
impurităţilor în interiorul masei filtrante se va efectua cu aceeaşi viteză cu care creşte pierderea de
sarcină. Expresiile celor doua perioade au fost determinate de cercetătorii Richard şi Croce-Spinelli:
T1 = a ⋅ σ −0.95 ⋅ k −0.75 ⋅ d ef−0.45 ⋅ hn0.95 ⋅ v F−1.85 (3.16)
T1 = b ⋅ σ −0.75 ⋅ k −0.75 ⋅ d ef1.5 ⋅ ∆hr0.95 ⋅ v F−0.65 (3.17)

În care: T 1 – perioada în care turbiditatea apei filtrate atinge valoarea limita (1 NTU);
T 2 – perioada în care se atinge pierderea de sarcină limită (1.5 – 1.8 m);
a, b – coeficienţi empirici (experimentali);
h n – grosime strat nisip;
∆h r – viteza de creştere a pierderii de sarcină;
133
v F – viteza de filtrare;
k – coeficient de coeziune al nămolului;
σ - depozitul specific (volumul de suspensii raportat la volumul de material filtrant).
Se constată că fiecare filtru poate conduce la un ciclu optim funcţie de calitatea nisipului,
grosimea stratului, calitatea floculării suspensiilor din apa influentă şi viteza de filtrare.
3.10.3 Variaţia pierderii de sarcină

Urmărirea pierderii de sarcină este importantă pentru că poate pune în evidenţă funcţionarea
filtrului. Operarea optimă a unui filtru se realizează prin urmărirea în timp a variaţiei pierderii de
sarcină şi turbidităţii. Măsurile pentru realizarea acestui optim sunt:
• reducerea vitezei – cele mai performante filtre lucrează cu viteze de filtrare variabile, astfel
încât colmatarea stratului să se realizeze fără şocuri:
• adăugarea unui polimer (doze 0.1 – 0.2 mg/l) în influent, pentru a mări rezistenţa
particulelor floculate;
• îmbunătăţirea calităţii nisipului.
4
3,5
3
¥nå l¡ime filtru (m)
2,5
Distrib u¡ia p re siunii în stra t (T=0)

2
Distrib u¡ia p re siunii în stra t (T=4h)
1,5
0,5
0
0 0,5 1 1,5 2 2,5 3 3,5 4
Pre siune (m c o l. H2O)
Figura 3.29. Estimarea pierderii de sarcină în stratul filtrant.
3.10.4 Spălarea filtrelor

Se realizează în contra curent de apă şi aer comprimat. Elementele tehnice care intervin
esenţial în obţinerea performanţelor spălării sunt:
• calitate drenaj – din punct de vedere al uniformităţii debitelor de apă şi aer;
• colectarea uniformă a apei de la spălare;
• metoda de spălare care să asigure eliminarea totală a suspensiilor reţinute în strat cu resurse
minime;
• drenaj de mare rezistenţă hidraulică (cu plăci cu crepine).
134
Se bazează pe principiul introducerii unei rezistenţe hidraulice de 15 – 20 cm coloană de apa

(reducerea bruscă de secţiune la intrarea apei în tija crepinei) care asigură uniformizarea
intensităţilor de spălare pe suprafaţa cuvei (abateri de ± 3-5%). În figura 3.30 se prezintă schema
drenajului cu plăci cu crepine.
Figura 3.30. Drenaj cu plăci cu crepine.

1. Placa cu crepine; 2. Crepina; 3. Etanşare placi; 4. Grinda susţinere placi; 5. Orificiu aer. 6. Aer spălare.
Se pun condiţii severe din punct de vedere constructiv pentru realizarea drenajului:
• asigurarea etanşării perfecte;
• asigurarea cotei exacte şi unice pentru poziţia orificiilor de aer;
• rezistenţa coşurilor crepinelor;
• asigurarea formării unui nivel de separaţie apă – aer uniform şi constant pe toată
suprafaţa cuvei.
Cele mai performante filtre din punct de vedere al spălării sunt filtrele cu baleiaj la spălare
(figura 3.31).
NF
J J
NS
N R
a a
D
A A
Figura 3.31. Filtru cu baleiaj la spălare.

a – aer de spălare; A – apă de spălare; J – jgheabul longitudinal pentru alimentarea cuvei cu AD; la partea inferioară
sunt prevăzute cu orificii la cota muchiei deversoare de colectare apă de la spălare (nivel NS); NF – nivel apă la filtrare
(menţinut constant); NS – nivelul spălare; G – canal de colectare apă de la spălare; R – radier cu pantă variabilă spre
galeria de golire a apei de la spălare; D – drenaj.
135
În perioada de spălare a filtrului, nivelul în cuvă se află la cota NS, jgheaburile J nu mai
deversează şi prin orificiile de la baza jgheaburilor se creează un curent de baleiaj (1-2 dm3/s,m2) cu
apă decantată, care împinge suspensiile spre jgheabul de colectare. Se reduc astfel timpii de spălare
(cu 50%) şi intensităţile şi volumele de apă de spălare.
Prin curgerea ascendentă a aerului, masa de nisip vibrează şi peliculele de nămol se desprind
de granule. Curentul ascendent de apă le antrenează. Spălarea numai cu aer induce vibrarea masei
de nisip şi depunerea nămolului în zona inferioara a stratului. De aceea este contraindicata spălarea
numai cu aer în faza 1.
În general echipamentele pentru asigurarea debitelor apă de spălare se adoptă: un utilaj
(pompă) în faza 1 şi încă o pompă de acelaşi tip pentru faza a II-a.
3.10.5 Asigurarea repartiţiei uniforme a influentului

Pentru asigurarea repartiţiei uniforme a apei decantate se utilizează diverse sisteme. Cel mai
performant este sistemul cu deversori neînecaţi conform cu schema din figura 3.32.
1 1 2
3
2 4
a) b)
Figura 3.32. Distribuitor deschis amplasat pe partea opusă galeriei tehnologice.
a – plan; b – secţiune longitudinală: 1 – canal distribuţie; 2 – timpan; 3 – cămin deversor; 4 – jgheab distribuitor.
3.10.6 Sistemele hidraulice

Sistemele hidraulice asigura deservirea staţiei de filtre atât în procesul de filtrare cat şi în
procesul de spălare. Acestea se vor dimensiona conform vitezelor economice prezentate în tabelul
următor.
Tabelul 3.17. Valorile vitezelor economice de dimensionare pentru diferite sisteme hidraulice.
Nr.
Sistem hidraulic v ec [m/s] Observaţii
crt.
1 Alimentare filtre 0,8...0,9 Evitarea ruperii microflocoanelor în influent
Optim pentru conducte cu funcţionare
2 Apă filtrată 1,0...1,2
permanentă.
Optim pentru conducte cu funcţionare 1 – 2
3 Apă de spălare 2,5...3,5
ore/zi
4 Aer de spălare 12,0...15,0
5 Ape de la spălare 1,8...2,0 Evitarea depunerii suspensiilor
136
3.10.7 Reglajului debitului şi nivelului de apă în cuvă

Pentru filtrele care funcţionează cu nivel constant şi debit variabil este foarte important ca
nivelul apei în filtru se fie menţinut pseudo-constant. Aceasta se asigura cu diverse sisteme de
plutitori (regulator de nivel amonte) care comanda vana de pe conducta de apa filtrata sau cu
sisteme electronice şi hidraulice, conform figurii 3.33.
Figura 3.33. Sistem de reglare electronic al nivelului apei în filtru

Legenda: 1. Strat filtrant; 2. Vana apa filtrata; 3. Pârghie comanda vana; 4. Electrovană de comanda; 5. Regulator
electronic; 6. Senzor de presiune pentru nivel filtru; 7. Senzor de presiune sub planşeu; 8. Potenţiometru; 9. Indicator de
colmatare; 10. Alimentare cu fluid de comanda.
3.11 Inspecţia sanitară şi monitorizarea treptei de filtrare rapidă pe strat

de nisip
Printre evenimentele care pot avea loc în timpul procesului de filtrare se menţionează:
• particulele nu sunt îndepărtate şi pot apărea îmbolnăviri provocate de germenii
neîndepărtaţi;
• nu este îndepărtată materia organică naturală, aceasta reacţionează cu dezinfectaţii şi
germenii care nu au fost distruşi şi sub-produşii de dezinfecţie pot cauza îmbolnăviri;
• reactivii utilizaţi în procesul de coagulare / floculare ajung în sistemul de distribuţie şi
pot cauza disfuncţiuni ale sistemului şi îmbolnăviri.
Procesul de filtrare poate prezenta riscuri pentru operatorii de la uzina de tratare. Acestea fac
obiectul legislaţiei de protecţiei muncii.
Filtrele rapide pot fi utilizate:
• în filtrarea directă pentru ape cu turbidităţi reduse; înainte de treapta de filtrare propriu-
zisa se pot adaugă următorii reactivi:
137
- coagulant în apă brută cu turbiditate scăzută;

- agent oxidant pentru îndepărtarea fierului şi manganului;
- adăugarea de cărbune activ pudra pentru îndepărtarea substanţelor organice în
concentraţii mici.
• ca treapta de filtrare finala, după limpezirea convenţională (decantare) cu coagulare/
floculare/ sedimentare sau flotaţie cu aer dizolvat;
• ca o pre-filtrare pentru îndepărtarea particulelor grosiere înainte de filtrarea finală; în
aceasta situaţie se utilizează un tip diferit de filtru.
Eficienţa treptei de filtrare cu nisip este influenţată de numeroşi factori:
• calitatea sursei de apă; slaba calitate sau calitatea variabilă a apei face mai dificilă
producerea unei ape de bună calitate prin filtrare;
• buna funcţionare a treptelor de tratare anterioare procesului de filtrare; dacă marea
majoritate a particulelor pot fi îndepărtate înainte de filtrare, este mai uşor să se producă
apă de bună calitate;
• tipul şi grosimea stratului filtrant; îndepărtarea suspensiilor este îmbunătăţită dacă se
utilizează strat filtrant mai gros;
• utilizarea reactivilor de coagulare - floculare pentru îmbunătăţirea procesului de ataşare
a particulelor coloidale de stratul de nisip;
• proiectarea staţiei de filtre, astfel încât să fie compatibila calităţii apei brute şi cu
cerinţele de exploatare din staţia de tratare;
• viteza de filtrare; o viteza de filtrare mai redusa va da rezultate mai bune de îndepărtarea
particulelor, creşterea bruscă a vitezei de filtrare va duce la desprinderea particulelor
care sunt fixate deja de nisip, cauzând vârfuri de turbiditate în apa filtrata;
• modul de exploatare al filtrului; numărul de spălări, repornirea, managementul filtrului
epuizat şi procedura utilizată pentru spălarea nisipului filtrant (eficienţa spălării).
Filtrarea este ultima fază a tratării ce determină îndepărtarea fizică a contaminanţilor înainte
de dezinfecţie. Eficacitatea acestei trepte este importantă, deoarece prezenţa particulelor în apă
împiedică distrugerea germenilor de către dezinfectant pentru că germenii mai mari (ex.
Cryptosporidium), nu pot fi distruşi cu clor, trebuie îndepărtaţi prin metode fizice.
3.11.1 Prezentarea sumară a riscurilor

Cel mai mare risc pe care îl prezintă treapta de tratare prin filtrare rapidă cu strat de nisip
este slaba îndepărtare a particulelor. Cea mai importantă măsură preventivă este asigurarea unui tip
şi grosimi a stratului de nisip şi a unui debit de curgere corespunzător cu calitatea apei care trebuie
filtrată.
Tabel 3.18. Evaluarea riscurilor asociate cu filtrarea rapidă pe strat de nisip.

sunt necesare
Eveniment: PARTICULELE NU SUNT INDEPARTATE
Riscuri: Germenii nu sunt îndepărtaţi (în special Giardia şi Cryptosporidium).
Nivel de risc: Mare
138

sunt necesare
A.1 Caracteristici strat (grosime, Inspecţie vizuală Turbiditate de peste Schimbaţi materialul
Deficienţe ale granulozitate, coeficient de a filtrului. 1 NTU după filtrant.
materialului filtrant neuniformitate, compoziţie După – filtrare: filtrare. Asiguraţi parametri
mineralogica) alese optim funcţie Aluminiu rezidual optimi pentru proces.
- turbiditate;
de viteza de filtrare şi calitate peste 0,15 mg/l
- concentraţia
influent. după filtrare.
aluminiului
rezidual; Turbiditate frecvent
crescută în apa
- variaţia pierderii
filtrată.
de sarcină;
A.2 Elaboraţi prin studii: După filtrare: Turbiditate de peste Restricţionarea
Viteza de filtrare - viteza de filtrare optimă; - Turbiditate; 1.0 NTU după debitului maxim.
filtrare.
neadecvată - debitele min şi max ale filtrelor; -Concentraţia Reproiectarea
aluminiului Aluminiu rezidual hidraulicii filtrelor.
- caracteristici strat filtrant.
rezidual; peste 0,15 mg/l Modificaţi viteza de
Asiguraţi echirepartiţia debitelor la după filtrare.
- pierderea de filtrare funcţie de
cuvele de filtrare.
sarcină. Turbiditate frecvent caracteristicile
Asiguraţi instruirea operatorilor cu crescută în apa stratului.
privire la procedurile de operare a filtrată. Înlocuiţi strat filtrant.
filtrelor pe care le exploatează.
Reglaţi debitele.
Instruirea personalului
şi efectuarea cursurilor
de operare.
A.3 Stabiliţi metoda optimă de spălare La fiecare cuvă: Turbiditate frecvent Plan de acţiune:
Procedură incorectă la în contracurent. - Pierderi de crescută în apa - Analiza parametrilor
spălarea filtrelor. Stabiliţi turbiditatea limită (1.0 sarcină; filtrată de peste 1.0 spălării filtrelor;
NTU) şi pierderea de sarcină NTU după filtrare.
- Timp de filtrare; - Analiza procedurii de
limită (1,5 – 1,8 m) la care se Frecvente spălări spălare;
- Turbiditate apă
declanşează secvenţa de spălare. ale fiecărei cuve.
filtrată; - Instruire personal de
Elaboraţi o procedură pentru ciclul Acumulări de operare.
- Concentraţia
de spălare efectivă. nămol şi/sau
aluminiului
Analizaţi conţinutul de suspensii crăpături în stratul
rezidual;
al apei de la spălare. filtrant.
- Registrul
Măsuraţi pierderea de sarcină şi Zone cu tulburenţă
filtrului.
turbiditatea la reluarea ciclului de mare sau lipsă în
filtrare; comparaţi cu valori timpul spălării.
eficace. Material filtrant
Construiţi o bază de date a fiecărui aruncat în
filtru. jgheaburile de
colectare apă de la
spălare.
A.4 Programe specifice standard Registrul (A se vedea de Mărirea frecvenţei de
Întreţinerea pentru întreţinerea utilajelor de lucrărilor de asemenea A.3). inspecţie a
defectuoasă a filtrelor pompare şi suflante. întreţinere (a se materialului filtrant şi
Programul urmează recomandările vedea de filtrului dacă în apa
producătorului şi cuprinde: asemenea A.3). tratată se detectează
material din strat
- ungere; cicluri de înlocuire a
componentelor din elastomeri (ex. Iniţierea unui program
cuplaje flexibile); de curăţare chimică.
- inspecţia pieselor (valve, pompe, Efectuarea de cursuri
compresoare); de instruire a
personalului de
- registrul de inspecţii.
operare.
Inspectaţi şi curăţaţi chimic
materialul filtrant cel puţin o dată
139

sunt necesare
pe an.
Asiguraţi-vă că operatorii sunt
instruiţi în procedurilor de
întreţinere corectă a filtrelor la
care lucrează.
Eveniment: NEÎNDEPĂRTAREA MATERIILOR ORGANICE NATURALE
Riscuri: Germeni; sub-produşi de dezinfecţie.
B.1.
Cauza, măsurile de prevenire, etc. pentru aceste evenimente, a se vedea A.1 - A.4.
Eveniment: REACTIVI CHIMICI DIN PROCESUL DE TRATARE SUNT ANTRENATE ÎN SISTEMUL DE
DISTRIBUŢIE
Riscuri: Materiale chimice cu risc asupra sănătăţii (acrilamidă, epiclorhidrina)
C.1.
Cauza, măsurile de prevenire, etc. pentru aceste evenimente, a se vedea A.1 - A.4.


Eveniment – Turbiditatea mai mare decât nivelul maxim acceptat
Indicatori: Nu poate fi menţinută o turbiditate mai mica de 1.0 NTU în apa care părăseşte staţia de
tratare
Acţiuni necesare: Urmăriţi prevederile din Legea 458/2002 privind Calitatea Apei Potabile.
Identificaţi cauza defecţiunii şi remediaţi.
Înregistraţi cauzele apariţiei defecţiunii şi adoptaţi măsuri luate pentru remedierea ei.
Eveniment – Concentraţii excesive ale reactivilor chimici utilizaţi la tratarea apei existenţi în sistemul de
distribuţie
Indicatori: Reclamaţii ale consumatorilor privind culoarea, gustul, aspectul şi mirosul apei.
sistemul de distribuţie sunt în exces.
Notificarea erorii la operatorul sistemului şi furnizorului de substanţe chimice.
Acţiuni necesare: Respectarea Legii 458/2002 privind Calitatea Apei Potabile.
Identificarea cauzelor defecţiunii şi remedierea ei – aplicarea planului de acţiune în staţia de
tratare.
Monitorizarea substanţelor chimice până când revin în limitele acceptabile.
Înregistrarea cauzei problemei şi măsuri pentru remedierea acesteia.
140


observă: E. coli (indicator fecal), bacterii coliforme
Cât de des: Pentru frecvenţa monitorizării măsurătorilor de turbiditate şi E. Coli a se vedea LCAP.
Ce se face cu rezultatele: Rezultatele trebuie să fie înregistrate pentru a îndeplini cerinţele legislative sau a permite
evaluarea performanţei PMRSP. Datele colectate se analizează periodic pentru a se vedea
dacă apar probleme în domeniul alimentării cu apă respective. Acţiunea se face ori de câte
ori consideră necesar managerul responsabil cu calitatea în vederea minimizării riscurilor
pentru sănătatea publică.
corespunzătoare, se scot în evidenţă rezultatele slabe de laborator sau se indică faptul că la
consumator a ajuns apă de slabă calitate, după care se revizuiesc procesele de coagulare-
floculare / sedimentare.
contingenţă sunt în continuare adecvate şi planul recunoaşte modificările sistemului.
3.12 Inspecţia sanitară şi monitorizarea treptei de filtrare directa

Filtrarea directă este folosită pentru eliminarea particulelor şi substanţelor organice naturale
din apa brută cu turbiditate şi culoare scăzută. Nu se utilizează treapta de decantare, apa este trimisă
după coagulare-floculare direct la filtrare.
Dacă în timpul procesului de filtrare directă se produce un eveniment (procesul nu
funcţionează corespunzător) se pot întâmpla următoarele:
• particulele nu sunt eliminate şi pot apărea cazuri de îmbolnăviri cauzate de germenii care
nu sunt eliminaţi, ataşaţi particulelor;
• materia organică naturală nu poate fi eliminată, aceasta reacţionează cu dezinfectantul şi
pot apărea cazuri de îmbolnăviri datorate inactivării germenilor şi produselor secundare
de dezinfecţie;
• reactivii utilizaţi în procesele de coagulare/floculare ajung în sistemul de distribuţie, pot
şi ei cauza îmbolnăviri.
Folosirea coagulanţilor, polimerilor şi reactivilor de ajustare a pH-ului pot prezenta riscuri
pentru sănătatea operatorilor instalaţiei de tratare. Acestea fac obiectul legislaţiei şi protecţiei
muncii.
Procesul de coagulare/floculare şi riscurile asociate acestuia nu pot fi abordate independent.
Modul în care funcţionează aceste faze afectează următoarele:
• filtrarea din faza următoare; funcţionarea neadecvată a coagularii-floculării va permite
contaminanţilor să treacă prin filtre, sau le va bloca rapid;
141
• dezinfectarea; substanţele organice din apă vor folosi o cantitate mai mare de
dezinfectant, lăsând o cantitate mai mică disponibilă pentru dezinfecţie.
Eficienta procesului de filtrare directă este influenţată de următorii factori:
• calitatea apei la sursă; turbiditatea şi culoarea accentuată a apei vor colmata filtrul, iar
apa brută de calitate variabilă îngreunează controlul procesului.
• tipurile de coagulant şi floculant şi controlul dozarii acestora; un control ineficient al
dozajului determină probabilitatea formării flocoanelor de proastă calitate;
• controlul pH-ului şi alcalinităţii; un proces optim de coagulare-floculare depinde de
controlul pH-ului şi alcalinităţii; fără realizarea acestui control procesul de floculare
poate fi ineficient;
• hidraulica fiecărei trepte pentru realizarea amestecului reacţiei rapide şi floculării.
Dacă se doreşte o bună funcţionare a procesului, trebuie să se acorde atenţie funcţionării
sistemului de dozare şi controlului acestuia, precum şi funcţionării compartimentelor de reacţie şi
floculare.
3.12.1 Inventarul riscurilor care pot apare în procesul de filtrare directă

Cele mai mari riscuri implicate în filtrare directă sunt slaba îndepărtare a particulelor. Cea
mai importantă măsură preventivă este asigurarea unui bun control al dozării reactivilor în funcţie
de schimbările de debit şi/sau calitative ale apei brute.
Tabelul 3.21. Evaluarea riscului pentru procesul de filtrare directa.

sunt necesare
Eveniment: PARTICULELE NU SUNT ELIMINATE
Riscuri: Germenii nu sunt eliminaţi ( în special Giardia şi Cryptosporidium).
Nivel de risc: Mare
A.1. Programul de întreţinere de rutină Registre cu Nu există un registru Identificarea
Dozarea pentru sistemul de dozare-pompe şi lucrările de cu lucrările de cauzelor defectelor
defectuoasă instalaţii hidraulice întreţinere întreţinere şi remedierea
Sonde şi aparate de măsura, Apa înainte de Înainte de coagulare situaţiei
echipament electronic. coagulare: nu sunt optimizaţi Iniţierea
Sistem de alarmă care să indice - pH; parametrii procesului: programului de
când turbiditatea este prea mare şi - jar-test; - pH-ul; monitorizare pentru
valoarea pH-ul de coagulare este în - potenţial zeta. - jar-test; procesele de
afara limitelor domeniului de coagulare-floculare
După decantare şi - potenţialul zeta.
variaţie (dozare, debite
filtrare: După filtrare: soluţii, concentraţii,
Program de monitorizare a
- turbiditate; - turbiditatea doze)
reactivilor reziduali în apa filtrată
- culoare; depăşeşte 1.0 NTU;
- aluminiul, fierul - culoarea depăşeşte
sau polimerii 10 unităţi;
reziduali. - aluminiu rezidual
peste 0,15 mg/l.
A.2. Determinarea pe baze ştiinţifice a Debitul instalaţiei Lipsesc înregistrările Stabiliţi prin studii
Dozele de reactivi relaţiei dintre calitatea apei sursei şi şi calitatea sursei pentru jar-teste „in situ”: corelaţia
sunt stabilite tipul şi necesarul de coagulant, tipul dozelor. Nu se face controlul calitate apă sursă –
incorect şi sunt şi necesarul de floculant şi pH-ul Dozarea dozelor funcţie de reactivi de
inadecvate în optim reactivilor. calitatea apei brute coagulare -
raport cu apa sursei Asigurarea ca dozarea reactivilor Inspectarea Nivel ridicat al: floculare
142

sunt necesare
poate face faţă rapid la schimbarea vizuală a - turbidităţii; Echipamente de
calităţii apei sursei, respectiv procesului de - culorii; control şi
alegerea corespunzătoare a unui floculare. monitorizarea
- coagulantului
control manual, proporţional cu La sursă şi după sisteme de dozare şi
rezidual în apa
debitul sau automat al dozării filtrare: caracteristici apă
filtrată.
- turbiditate; brută
- culoare; Ajustaţi dozele on-
- pH; line funcţie de
variaţiile calitative
- alcalinitate;
ale sursei.
- coagulantul şi/
sau floculantul
rezidual.
A.3. Alimentare cu energie de rezervă Alimentarea cu Oprirea utilajelor Dotare cu generator
Pană de curent Generator de rezervă energie alimentate electric sau sursă de energie
Alarme alternativă
A.4. Instalaţi alarme în rezervoarele de Nivelele stocului Epuizarea stocului de Instalarea sau
Epuizarea stocului reactivi, care să avertizeze de de coagulant, reactivi reabilitarea
de reactivi golirea iminentă floculant şi Turbiditate şi culoare sistemului de
Înregistrări zilnice privind utilizarea reactivi de accentuată în apa alarmă la stocurile
reactivilor în vederea estimării ajustare a pH-ului. decantată şi filtrată de reactivi
perioadei de epuizare a stocului Rata zilnică de Iniţierea păstrării
Menţinerea unui stoc de rezervă utilizare a evidenţelor de
adecvat pentru perioada dintre două coagulantului, utilizare a
livrări (15-30 zile) floculantului şi reactivilor şi
reactivilor de alarmarea factorilor
ajustare a pH-ului. de decizie
A.5. Asiguraţi-vă că reactivii sunt Înregistrările Nu există documente Verificaţi calitatea
Utilizarea introduşi în rezervoarele de stocare produselor şi înregistrări de apei tratate este
inadecvată a unui corespunzătoare. Etichetaţi clar chimice livrate şi depozitare reactivi corespunzătoare şi
reactiv rezervoarele de stocare; asiguraţi analize proprii de Turbiditate ridicata şi dacă nu, închideţi
prezenţa operatorului la livrarea conformare ca culoare a apei filtrate uzina de apa.
produselor chimice certificatul de Absenţa personalului Goliţi, curăţaţi şi
Efectuaţi jar-teste şi măsurători ale livrare la livrarea reactivilor reumpleţi bazinele
potenţialului zet pentru a determina În apa sursei şi chimici de stocare.
cei mai buni coagulanţi şi floculanţi produsă: Nu există înregistrări Iniţiaţi respectaţi
precum şi doza optimă a acestora de - turbiditate; de determinări cu jar- procedurile de
fiecare dată când caracteristicile - culoare; test livrare. Cereţi
apei brute se modifică. furnizorului să
- Ph; Nu există controlul
dozării în funcţie de solicite prezenţa
- alcalinitate;
calitatea sursei de operatorului şi
- coagulant şi/sau certificatul de
floculant; apă.
analiză la livrarea
- potenţial zeta; reactivilor chimici.
- jar-test. Faceţi încercări cu
mai mulţi
coagulanţi şi
floculanţi
A.6. Verificaţi compoziţia reactivilor Verificarea prin Nu există certificate Schimbarea
Reactivi de proastă chimici livraţi şi calculaţi diluţiile analize a de analiză de la furnizorului.
calitate necesare pentru dozare certificatelor de furnizori. Corectarea diluţiilor
Verificaţi prezenţa poluanţilor analiza ale Turbiditate ridicată şi şi/sau a dozelor atât
periculoşi pentru sănătate în furnizorilor pentru culoarea apei filtrate. cat este necesar.
reactivii chimici achiziţionaţi. toţi reactivii. Nu s-a verificat prin
Existenţa corectitudinea
certificatelor de calculelor dozelor şi
analiză ale compoziţiei
143

sunt necesare
furnizorilor. reactivilor.
Opriţi achiziţia Substanţele chimice
dacă prezintă cu potenţial negativ
substanţe chimice pentru sănătate
cu posibilă depăşesc CMA în apa
importanţă pentru tratată.
sănătate în urma
diluţiei.
A.7. Verificare parametri: Punctele şi După decantare şi Revizuirea sistem
Fazele de amestec, - Putere, rotaţie amestecătoare şi modalităţile de filtrare: hidraulic din staţie
reacţie şi floculare agitatoare; introducere a - turbiditatea este de pentru a aduce
funcţionează - Gradienţii hidraulici induşi; coagulantului, peste 2-4 NTU la îmbunătăţiri
necorespunzător floculantului şi decantare şi sub 1 la desfăşurării fazelor
- Debit instalaţii.
reactivilor de filtrare; coagulării-
ajustare a pH-ului - culoarea este de flocularii.
Debitul instalaţiei. peste 10 unităţi;
Turbiditatea. - aluminiul rezidual
Culoarea. este de peste 0,15
Verificarea mg/l;
vizuala a - nivele reziduale
stabilităţii ridicate ale altor
flocoanelor. coagulanţi.
Coeficient
coeziune nămol.
A.8. Verificaţi ca timpii de amestecare, Corespondenţa După decantare şi Plan de măsuri:

Timp insuficient reacţie şi floculare sa fie adecvaţi geometriei filtrare: Reducerea debitului
de contact pentru pentru realizarea coagulării şi bazinelor cu - turbiditatea sub instalaţiei.
formarea floculării în domeniul debitelor din proiectul. limită; Adoptarea unei
flocoanelor instalaţie Dacă debitul - culoarea este de producţii la care
instalaţiei peste 10 unităţi; procesele să se
corespunde - aluminiul rezidual încadreze în
parametrilor este de peste 0,15 parametri optimi.
adoptaţi în mg/l;
proiect.
- nivele reziduale
ridicate ale altor
coagulanţi.
Eveniment: MATERIILE ORGANICE NATURALE NU SUNT ELIMINATE
Riscuri: Germenii; sub-produşi de dezinfecţie.
Nivelul riscului: Moderat
B.1. Cauzele, măsurile preventive, etc., pentru aceste evenimente aceleaşi ca la procedurile anterioare. A se vedea A.1-A.8.
Eveniment: REACTIVI CHIMICI AJUNG ÎN SISTEMUL DE DISTRIBUŢIE
Riscuri: Substanţe chimice periculoase pentru sănătate (acrilamidă, epiclorhidrină)
Nivelul riscului: Mic
B.2. Cauzele, măsurile preventive, etc., pentru aceste evenimente aceleaşi ca la procedurile anterioare. A se vedea A.1-A.8.

144

Eveniment – Turbiditatea mai mare decât nivelul maxim acceptat
Indicatori: Nu poate fi menţinută o turbiditate mai mica de 1.0 NTU în apa care părăseşte staţia de
tratare
Acţiuni necesare: Urmăriţi prevederile din Legea 458/2002 privind Calitatea Apei Potabile.
Identificaţi cauza defecţiunii şi remediaţi.
Înregistraţi cauzele apariţiei defecţiunii şi adoptaţi măsuri luate pentru remedierea ei.
Eveniment – Concentraţii excesive ale reactivilor chimici utilizaţi la tratarea apei existenţi în sistemul de
distribuţie
Indicatori: Reclamaţii ale consumatorilor privind culoarea, gustul, aspectul şi mirosul apei.
sistemul de distribuţie sunt în exces.
Notificarea erorii la operatorul sistemului şi furnizorului de substanţe chimice.
Acţiuni necesare: Respectarea Legii 458/2002 privind Calitatea Apei Potabile.
Identificarea cauzelor defecţiunii şi remedierea ei – aplicarea planului de acţiune în staţia de
tratare.
Monitorizarea substanţelor chimice până când revin în limitele acceptabile.
Înregistrarea cauzei problemei şi măsuri pentru remedierea acesteia.


observă: E. Coli (indicator fecal), bacterii coliforme
Cât de des: Pentru frecvenţa monitorizării măsurătorilor de turbiditate şi E. Coli a se vedea LCAP.
Ce se face cu rezultatele: Rezultatele trebuie să fie înregistrate pentru a îndeplini cerinţele legislative sau a
permite evaluarea performanţei PMRSP. Datele colectate se analizează periodic pentru
a se vedea dacă apar probleme în domeniul alimentării cu apă respective. Acţiunea se
face ori de câte ori consideră necesar managerul responsabil cu calitatea în vederea
minimizării riscurilor pentru sănătatea publică.
corespunzătoare, se scot în evidenţă rezultatele slabe de laborator sau se indică faptul
că la consumator a ajuns apă de slabă calitate, după care se revizuiesc procesele de
coagulare-floculare / sedimentare.
contingenţă sunt în continuare adecvate şi planul recunoaşte modificările sistemului.
145
3.13 Afinarea apei

Procesul de afinare a apei este constituit din combinaţia între procesul de post-oxidare cu
ozon a apei filtrate urmat de adsorbţie pe cărbune activ granular.
3.13.1 Post-oxidarea cu ozon

Ozonul (O 3 ) se obţine din aer sau oxigen supus la descărcări electrice printr-un dielectric. În
figura 3.34 se prezintă un element dintr-un ozonor.
Figura 3.34. Element tubular de ozonor.

1 – Intrare gaz vector (aer/oxigen); 2, 3 – Electrozi; 4 – Dielectric; 5 – Spaţiu de descărcare electrică; 6 – Gaz vector +
ozon; 7 – Apă răcire.
Diferenţele de potenţial la care se lucrează sunt cuprinse între 6.000 – 18.000 V funcţie de
natura şi grosimea dielectricului, mărimea spaţiului de descărcare şi presiunea absolută de
funcţionare.
Concentraţiile de ozon în gazul vector obişnuite sunt:
• 10 – 40 g/m3 – în cazul utilizării aerului;
• 10 – 140 g/m3 – în cazul utilizării oxigenului;
Pentru a realiza concentraţii optime şi stabilitatea procesului se cere punct de rouă -60oC ...
-80oC.
Energia specifică pentru producţia de ozon:
• 13 – 18 kWh/kg O 3 – produs din aer;
• 8 -10 kWh/kg O 3 – produs din oxigen;
Acţiunea O 3 asupra apelor de consum se poate sintetiza:
• îmbunătăţirea calităţilor organoleptice (gust, miros, culoare);
• activitate bactericidă şi virulicidă;
• oxidarea materiilor organice;
• oxidare micro-poluanţi;
• îmbunătăţirea biodegradabilităţii în amonte de CAG.
Problemele solubilizării ozonului în apă sunt complexe şi depind de: temperatura apei,
presiunea aplicată gazului, pH-ul apei.
146
În figura 3.35 se indică concentraţia ozonului în condiţii practice de echilibru, la presiunea

atmosferică.
Figura 3.35. Concentraţia ozonului în condiţii practice de echilibru la presiune atmosferică.
Bazinele de contact (reactoare de ozon) iau în consideraţie:

• timpul de contact intre bulele de gaz şi lichid;
• se citează recomandări pentru diametrul optim al bulelor (3 mm) cu o viteza
ascensionala 20-30 cm/s.
Tipurile de reactoare cele mai utilizate cele prezentate anterior în figura 3.9.
3.13.2 Adsorbţie pe cărbune activ granular (CAG)

Cărbunele activ se poate obţine din cărbuni minieri sau din coaja de nuca de cocos.
Majoritatea cărbunilor minieri pot fi convertiţi în cărbune activ însă proprietăţile cărbunelui activ
depind esenţial de calitatea iniţială a cărbunilor, în special în ceea ce priveşte duritatea acestora. În
acest sens se utilizează adesea coaja nucilor de cocos pentru fabricarea cărbunelui activ.
Există o multitudine de procese de fabricare a cărbunelui activ, însă cel mai dezvoltat este
piroliza urmată de activarea cu gaze de oxidare. Piroliza (carbonizarea) presupune încălzirea
materialului la temperaturi între 600 şi 900 oC în absenţa aerului. Pentru obţinerea unei porozităţi
ridicate se pot utiliza adaosuri de cloruri metalice (de exemplu ZnCl). Piroliza poate reprezenta
unicul pas de activare în cazul în care se doreşte obţinerea unui material cu o porozitate ridicată.
A doua etapă este cea de oxidare, care se realizează de obicei cu abur sau uneori cu aer.
Temperaturile sunt uzuale în gama de 600 - 900 oC. Pe parcursul acestei etape se realizează o
erodare a suprafeţei interne a cărbunelui şi dezvoltarea unei reţele extensive de micropori care cresc
capacitatea de adsorbţie.
Printre proprietăţile principale ale cărbunelui activ se enumeră: conţinutul de cenuşă;
umiditatea; densitatea; mărimea particulelor; duritatea; volumul şi distribuţia după mărime a
porilor; suprafaţa internă.
147
3.13.2.1 Conţinutul în cenuşă

Conţinutul în cenuşă este reprezentat de reziduul obţinut prin calcinarea la temperatura de
954 C timp de 3 ore în aer. Uzual, conţinutul de cenuşă variază între 3 şi 10%. Pentru reducerea
o
cantităţii de cenuşă, se poate utiliza spălarea cu acid.
3.13.2.2 Umiditatea
Umiditatea se determină prin uscarea în cuptor timp de 3 ore a unei cantităţi de 5 sau 10 g de
cărbune activ la temperatura 150 oC. Se determină greutatea înainte şi după uscare şi răcire în
exicator. Umiditatea în vrac a cărbunelui activ este recomandabil sa fie limitata la maxim 5%.
3.13.2.3 Densitatea
Sunt mai multe tipuri de densităţi printre care se menţionează: densitatea în vrac, densitatea
aparentă, densitatea particulei şi densitatea reală. Densitatea în vrac sau densitatea aparentă
reprezintă greutatea cărbunelui activ uscat raportată la volumul pe care acesta îl ocupă. Aceasta se
determină prin umplerea unui cilindru cu volumul de 100 ml cu cărbune prin cădere liberă dintr-o
maşină vibratoare şi cântărirea volumului respectiv. Valorile uzuale sunt în gama 0.5 – 0.6 g/ml
pentru cărbune activ fabricat din cărbune minier, respectiv 0.24 – 0.30 mg/l pentru cărbune activ
fabricat din lemn.
Densitatea particulei reprezintă densitatea unei particule singulare. Volumul pe care se
bazează include volumul porilor precum şi volumul materialului. Densitatea particulei se determină
în mod uzual cu mercur la presiunea atmosferică (mercurul umple spaţiile goale din particula de
cărbune activ, dar nu umple porii). Valorile uzuale sunt în gama 0.74 – 0.80 g/ml.
Densitatea reală sau densitatea scheletului este cea determinată numai pe materialul
(cărbunele) propriu-zis. Pentru determinarea acesteia se utilizează uzual o metodă de înlocuire cu
heliu (heliul intră practic în toţi porii materialului). Valorile uzuale sunt în gama 2.1 – 2.2 g/ml.
3.13.2.4 Mărimea particulelor

Aceasta se determină prin cernerea a 100 sau 200 g de cărbune printr-un sistem de site
mecanice timp de 10 minute după care se cântăresc reţinerile pe fiecare sită în parte. Cărbunele
activ pudră se încadrează de obicei în domeniul 0.05 mm - 1.5 mm.
3.13.2.5 Friabilitatea
Capacitatea cărbunelui activ de a rezista la abraziune este unul dintre parametrii cei mai
importanţi. Procedura de determinare a friabilităţii cărbunelui activ presupune determinarea
granulozităţii acestora înainte şi după testul propriu-zis care consta în concasarea succesiva a
cărbunelui într-un recipient alături de bile de oţel inoxidabil. Valorile uzuale ale indicelui de
friabilitate sunt 65 – 80% (practic 70 – 75%), ceea ce atesta faptul ca materialul este foarte uşor
friabil şi este necesar atenţie la procedura de spălare.
3.13.2.6 Volumul şi distribuţia după mărime a porilor

Volumul porilor reprezintă volumul total al porilor din particula de cărbune activ granular
raportat la greutate. Valorile uzuale sunt de ordinul 0.8 – 1.2 ml/g pentru cărbune activ fabricat din
cărbuni minieri, respectiv 2.2 – 2.5 ml/g pentru cărbune activ fabricat din lemn. Volumul total al
148
porilor poate fi determinat printr-un test de adsorbţie cu azot desfăşurate astfel încât azotul
condensat să intre în totalitate în porii cărbunelui.
Cărbunele activ conţine o structură complexă de pori, de forme şi mărimi diferite. Porii au
de obicei o geometrie neregulată şi sunt interconectaţi. Dimensiunile porilor sunt uzual între 10 Å şi
100.000 Å (0.01 cm). Distribuţia după mărime a porilor depinde de tipul de material utilizat şi de
metoda şi de durata procesului de activare.
3.13.2.7 Suprafaţa internă

Suprafaţa internă a materialelor poroase în general se determină cu ecuaţia BET, stabilită de
Brunauer, Emmett şi Teller. Ecuaţia descrie formarea de strate multiple de gaz condensat care apar
atunci când un gaz adsorbabil (de exemplu azotul) este în contact cu materialul poros. Într-un astfel
de test, se utilizează azot la temperatura de fierbere şi presiunea atmosferică (-196 oC, sau 77 K).
Ecuaţia BET (expresia 3.18) a fost derivată presupunând următoarele:
• rata de condensare a moleculelor din primul strat este egală cu rata de evaporare a
moleculelor din zonele acoperite cu un singur strat de molecule;
• căldura de adsorbţie peste primul strat este constantă şi egală cu căldura de
lichefiere.
q b(P Ps )
= (3.18)
q m (1 − P Ps )(1 − P Ps + b P Ps )
În care: P s – presiunea de vaporizare la saturaţie la temperatura utilizată în test, uzual 1 atm.;
q – cantitatea de substanţă adsorbită la presiunea P;
q m – cantitatea de substanţă adsorbită numai când se constată acoperirea totală a
suprafeţei cu un strat monomolecular;
b - constanta determinata experimental.
În figura 3.36 se prezintă o relaţie tipică între mărimea porilor şi suprafaţa totală. Suprafaţa
cumulativă este dată de însumarea suprafeţelor tuturor porilor cu un diametru dat sau mai mare. Se
remarcă faptul că marea majoritate a suprafeţei este atribuită porilor de mici dimensiuni.
Figura 3.36. Suprafaţa cumulativă în funcţie de diametrul porilor.
149
3.13.3 Teste uzuale de adsorbţie

În practică se utilizează o serie întreagă de teste pentru a determina capacitatea de adsorbţie
pentru diferite tipuri de cărbune activ. Printre acestea se menţionează:
- Indicele Iod; reprezintă cantitatea de iod în miligrame pe gram, adsorbit de un cărbune activ la
echilibru, cu o soluţie I 2 -KI cu concentraţia 0.02 N; indicele iod indică suprafaţa totală a porilor
cu diametru de 10 Å sau mai mare; valorile uzuale ale acestui indice sunt în gama 800 - 1000
mg/g.
- Indicele Melasă; reprezintă un indicator al puterii de decolorare a cărbunelui activ granular în
contact cu o soluţie de melasă la fierbere; indicele melasă este în strictă legătură cu suprafaţa
totală a porilor cu diametrul mai mare de 28 Å; valorile uzuale ale acestui indice sunt în gama
200 – 300;
- Indicele Albastru de Metilen; reprezintă cantitatea de albastru de metilen adsorbită de 1 g de
cărbune activ la echilibru în contact cu o soluţie cu concentraţia 1 mg/l de albastru de metilen.
Albastrul de metilen are greutatea moleculară 320 şi indică suprafaţa totală a porilor cu
diametrul de 15 Å;
- Activitatea tetraclorurii de carbon; tetraclorura de carbon CCl 4 este un compus molecular
mic şi poate intra în toţi porii. În acest test, un curent de aer este saturat cu CCl 4 la 0 oC şi este
trecut printr-un strat de cărbune activ menţinut la 25 oC până când nu se mai detectează nici o
schimbare în greutate. Activitatea este greutatea CCl 4 adsorbită pe unitatea de greutate de
cărbune activ, exprimată procentual. Valorile uzuale ale acestui indicator sunt în gama 60 –
80%.
- Indicele butan; este similar activităţii tetraclorurii de carbon; valoarea acestuia este exprimată
grame de butan adsorbite pe 100 ml cărbune activ; valorile uzuale ale acestui indice sunt în
gama 7 – 8 g / 100 ml cărbune activ.
- Indicele FINAD; stabilit de cercetătorul C. Gomella şi reprezintă un produs al mai multor
indici: F – fenol, I – iod, N – indol, A – antipirină, D – detergent.
3.13.4 Izoterme de adsorbţie

Când o cantitate de adsorbant este în contact cu un volum dat de lichid care conţine un
component adsorbabil, procesul de adsorbţie se desfăşoară până când se atinge echilibrul. Starea de
echilibru este caracterizată printr-o anumită concentraţie a solvitului în adsorbant (q) şi o
concentraţie finală asociată a solvitului în faza lichidă (C e ). Depinzând de volumul de lichid
implicat, concentraţia iniţială a solvitului în lichid şi cantitatea de adsorbant se poate obţine o gamă
largă de valori pentru q şi C e . Aceste valori pot fi încadrate în aşa numitele "izoterme de adsorbţie".
O balanţă de masă stabileşte egalitatea între cantitatea de solvit adsorbită pe adsorbant şi
cantitatea de solvit îndepărtată din soluţie:
qW = V(C 0 − C e ) (3.19)
În care: q – concentraţia solvitului în adsorbant;
W – cantitatea de cărbune activ;
V – volumul de soluţie;
C 0 – concentraţia iniţială;
C e – concentraţia finală.
150
În figura 3.37 se prezintă variaţia concentraţiei solvitului în adsorbant în funcţie de

concentraţia finală. Această reprezentare poartă numele de izoterma de adsorbţie (testele sunt
realizate la temperaturi constante).
Figura 3.37. Configuraţia generală a unei izoterme de adsorbţie.
3.13.4.1 Izoterma de adsorbţie Langmuir

Ecuaţia propusă de Langmuir este valabilă cu respectarea a patru condiţii:
- procesul de adsorbţie are loc în zone bine definite pe suprafaţa cărbunelui activ;
- în fiecare zonă poate fi adsorbită numai o singură moleculă;
- energia de adsorbţie (forţa de legătură creată între suprafaţă şi speciile adsorbite) este aceeaşi
pentru toate zonele;
- nu există forţe de interacţiune între moleculele deja adsorbite.
Presupunând că rata de adsorbţie este proporţională cu concentraţia solvitului în fluid (C e ) şi
cu fracţiunea de suprafaţă a cărbunelui care este disponibilă (1-θ) se poate scrie ecuaţia următoare:
Rata de adsorbtie = kC e (1 − θ) (3.20)
În care: k – constanta de adsorbţie;
C e – concentraţia solvitului în fluid;
θ - fracţiunea de suprafaţă acoperită.
Omogenitatea presupusă a suprafeţelor de adsorbţie implică aceeaşi valoare a constantei k.
Se presupune de asemenea că acoperirea se realizează numai cu un strat monomolecular, cea ce
înseamnă că rata de adsorbţie este proporţională cu (1-θ) şi că adsorbţia încetează când θ=1.
Rata de desorbţie este direct proporţională cu cantitatea de solvit existentă la suprafaţa
cărbunelui activ:
Rata de desorbţie = k'θ (3.21)
În care: k' – constanta de desorbţie;
θ - fracţiunea de suprafaţă acoperită.
151
Egalând cele două expresii rezultă ecuaţia următoare:

kC e (1 − θ) = k ' θ (3.22)
Prin rearanjare, ecuaţia 3.22 se poate scrie în forma următoare:
kC e bC e
θ= = (3.23)
(k '+ kC e ) 1 + bC e
În care: b = k/k'.
Uzual se lucrează în termeni de cantitate adsorbită (q) şi nu referitor la suprafaţa de cărbune
activ acoperită (θ). În acest sens se poate scrie următoarea ecuaţie:
bq m C e
q= (3.24)
1 + bC e
În care: q m – valoarea maximă pe care q o va lua când concentraţia solvitului în fluid devine
mare (concentraţia speciilor adsorbite atunci când se obţine acoperirea totală cu un
strat monomolecular);
Constantele b şi q m pot fi determinate experimental în funcţie de q şi C e prin rearanjarea
ecuaţiei 3.24.
1 1 1
= + (3.25)
q q m bq m C e
Prin înmulţirea cu C e ecuaţia 3.25 se poate scrie în forma următoare:
Ce Ce 1
= + (3.26)
q q m bq m
Dacă se defineşte q 0 ca fiind valoarea debitului q la echilibru cu o soluţie având concentraţia
C 0 se pot defini următoarele concentraţii adimensionale:
q
y= (3.27)
q0
C
x= (3.28)
C0
Ecuaţia Langmuir se poate scrie în funcţie de x şi y sub forma următoare:
x
y= (3.29)
r + (1 − r )x
Parametrul "r" este denumit "factor de separare" şi se poate defini cu relaţia următoare:
x (1 − y )
r= (3.30)
y(1 − x )
Pentru izoterma Langmuir factorul de separare "r" are forma următoare:
1
r= (3.31)
1 + bC 0
În marea majoritate a proceselor de adsorbţie, factorul de separare are valori subunitare, r <
1. În cazul în care r > 1, izoterma capătă o formă concavă ceea ce indică faptul că solvitul are
afinitate către soluţie şi nu către cărbunele activ. Aceste situaţii sunt rar întâlnite. În cazul în care r =
152
1 rezultă o izotermă liniară (y=x). Figura 3.38 prezintă o varietate de izoterme Langmuir obţinută
pentru diferite valori ale factorului de separare.
Figura 3.38. Izoterme de adsorbţie Langmuir.
3.13.4.2 Izoterma de adsorbţie Freundlich

În multe situaţii procesele de adsorbţie reale sunt mai bine simulate prin intermediul
izotermei de adsorbţie Freundlich:
q = KC1e/ n (3.32)
În care: q – cantitatea adsorbită;
K, n – constante;
C e – concentraţia solvitului în fluid.
Prin logaritmare, ecuaţia 3.32 devine:
1
log q = log K + log C e (3.33)
n
Ecuaţia Freundlich prezintă următoarele avantaje în raport cu ecuaţia Langmuir:
- modelul Freundlich nu impune ca acoperirea solidului să se desfăşoare într-un strat
monomolecular pe măsură ce concentraţia C e creşte;
- ecuaţia Freundlich presupune că distribuţia energiei pentru zonele de adsorbţie este exponenţială
ceea ce este mult mai apropiat de realitate în raport cu ecuaţia Langmuir în care există o
corelaţie uniformă.
3.13.5 Utilizarea cărbunelui activ granular

Cărbunele activ granular poate fi utilizat în mai multe sisteme tehnologice: filtre cu nivel
liber, filtre sub presiune, filtre în serie, filtre cu pat fix sau mobil şi filtre cu straturi multiple.
Acţiunea cărbunelui asupra apei tratate este caracterizată prin existenţa în masa filtrantă a
unei zone de transfer ZT care arata că în decursul ciclului de funcţionare al unui filtru de cărbune,
153
aceasta îşi epuizează progresiv capacitatea de adsorbţie, începând cu straturile apropiate intrării
apei. Zona ZT se defineşte ca suprafaţa de separaţie, la interiorul filtrului, dintre straturile epuizate
din punct de vedere al capacităţii de adsorbţie şi straturile la care adsorbţia nu se realizează.
În figura 3.39 se indică deplasarea ZT intr-un strat de CAG. La începutul ciclului de filtrare,
ZT este foarte redusă, pentru că întreaga masă a cărbunelui activ este curată; apoi frontul de unde se
deplasează în sensul curgerii, în interiorul filtrului.
Strat superior t0
t1
tj
Sens de
ZT la
curgere
td
tn
100% 0%
Strat inferior
Concentratia din influent [%]
Figura 3.39. Deplasarea zonei de transfer ZT intr-un filtru de cărbune activ granular.
Mecanismul zonei de transfer este acelaşi pentru toate tipurile de cărbune activ granular. În
figura 3.40 se prezintă schema zonei de transfer pentru filtre amplasate în serie. ZT se deplasează de
la interiorul primului filtru în al doilea filtru. Când ZT este situată în al doilea filtru, se poate by-
passa primul filtru, pentru a regenera masa filtrantă.
Acest concept a condus la apariţia instalaţiilor de filtrare cu pat mobil, în care masa filtrantă
se deplasează în sens invers curentului de apă, astfel încât să elimine progresiv materialul, având
capacitatea de absorbţie epuizată în vederea regenerării.
Figura 3.40. Montare filtre cărbune activ granular în serie.
154
Dimensionarea filtrelor de cărbune activ granular ţine seama de următoarele:

• calitatea influentului şi nivelul de calitate al apei tratate din punct de vedere al
concentraţiilor şi numărului de substanţe care este necesar să fie absorbite;
• viteza de filtrare (10÷50 m/h) şi grosimea stratului (1÷3 m) stabilite pe baza obiectivelor
filtrului în schemele de tratare;
• caracteristicile cărbunelui din punct de vedere al capacităţii adsorbante şi granulometriei.
După o anumita perioada de utilizare cărbunele activ îşi pierde capacitatea de adsorbţie. În
aceasta situaţie este necesara regenerarea acestuia. Ce mai utilizata metoda este regenerarea termică,
în cuptoare cu pat fluidizat (sunt necesare în medie≈ 150 dm 3 de gaz şi un kg de vapori pentru un
kg de cărbune activ). Pierderile prin regenerarea termică sunt 5 – 7,5%.
3.14 Inspecţia sanitară şi monitorizarea treptei de post-oxidare cu ozon

Evenimentele majore care pot apare în timpul ozonării sunt:
• doza insuficientă de ozon în apă poate conduce la îmbolnăviri datorate germenilor;
• concentraţii ridicate de sub-produşi datoraţi ozonului care pot cauza îmbolnăviri chiar şi
în cazul în care concentraţia de ozon este adecvată.
Producerea pe amplasament şi utilizarea ozonului poate prezenta riscuri pentru sănătatea
personalului staţiei de tratare. Acest fapt este recunoscut dar nu va fi discutat în continuare deoarece
face obiectul reglementărilor din legislaţia muncii. Eficienţa dezinfecţiei este influenţată de mai
mulţi factori:
– concentraţia ozonului în gazul vector;
– timpul de contact al ozonului cu apa;
– temperatura apei;
– turbiditatea apei la adăugarea ozonului; acest fenomen poate stânjeni efectul virulicid al
ozonului;
– pH-ul apei; valoarea acestuia poate afecta procentul din întreaga cantitate de ozon
disponibil pentru acţiunea bactericidă.
Ozonul nu asigură oxidant rezidual în apă. Din acest motiv, după procesele cu ozon trebuie
adăugaţi alţi dezinfectaţi cu remanenţă ridicată, cum ar fi clorul, cloramina sau dioxidul de clor în
vederea asigurării dezinfectantului rezidual (de marcaj).
3.14.1 Inventarul riscurilor care pot apare în procesul de post-oxidare cu ozon

Evenimentul care determină cel mai ridicat risc implicat în procesul de ozonare al apei este
insuficienţa cantităţii de ozon în apă pentru distrugerea germenilor. Cele mai importante măsuri de
prevenire sunt:
• monitorizarea procesului în vederea asigurării unei cantităţi suficiente de ozon în apă,
indiferent de modul în care se schimbă calitatea apei la intrare;
• instalarea unei alarme la generatorul de ozon în vederea semnalizării întreruperilor în
funcţionare;
• monitorizarea pH-ului apei tratate; folosirea unei sonde de măsurare a pH-ului corect
calibrate.
155
Tabelul 3.24. Evaluarea riscului pentru procesul de post-oxidare cu ozon.

sunt necesare
Eveniment: CONCENTRAŢIA OZONULUI PREA SCĂZUTĂ
Riscuri: Germenii nu sunt distruşi.
Nivel de risc: Mare
A.1 Întreţinere de rutină. Calitatea Ozonul rezidual Identificarea cauzei
Funcţionarea Înlocuirea ozonorului dacă este microbiologică. scăzut. defecţiunii şi rectificarea
defectuoasă a defect. Concentraţia de Depistarea de E ei.
ozonorului. Instalarea unei alarme a sistemului ozon după perioada coli sau coliformi Dozarea manuală de clor
în vederea avertizării asupra de contact. în 100 ml apă în rezervor până la
concentraţiei inadecvate de ozon. Registrul lucrărilor tratată. reparare.
Asigurarea uscării corespunzătoare de întreţinere. Ozonorul este Înlocuirea ozonorului.
a aerului de alimentare înaintea Umiditatea aerului defect. Identificarea cauzei
injectării în generator. la intrarea în Necesitatea pentru nefuncţionarea
generator. întreţinerii uscătorului de aer şi
frecvente. rectificarea ei.
de întreţinere
necompletat.
Nivelul vaporilor
de apă în gazul de
alimentare mai
mare decât
recomandă
producătorul.
A.2. Controlul manual periodic al Calitatea Ozonul rezidual Recalibrarea senzorului.
Calibrarea incorectă calibrării senzorului. microbiologică scăzut. Creşterea debitului de
a senzorului de ozon Concentraţia de Depistarea de E. ozon până la recalibrare.
rezidual. ozon după perioada Coli sau coliformi
de contact. în 100 ml apă
Registrul tratată.
calibrărilor. Neconsemnare în
registrul
calibrărilor.
A.3. Verificări adecvate ale Calitatea Ozonul rezidual Ajustarea setărilor
Setarea eronată a concentraţiei de ozon în punctul de microbiologică. scăzut. ozonorului.
ozonorului astfel prelevare prevăzut în LCAP, în Concentraţia de Depistarea de E
încât acesta trimite special în perioadele de ozon după perioada coli sau coliformi
concentraţii greşite variabilitate a calităţii apei de contact. în 100 ml apă
de ozon. tratată.
A.4. Verificarea independentă a Calculul dozelor. Descoperirea de Recalcularea debitelor
Calculul greşit al calculelor (mai ales după erori frecvente de de dozaj şi modificarea
dozei de ozon efectuarea unei modificări în calcul în urma setărilor.
sistem când dozajul estimat este verificărilor. Instruirea personalului
incert). Verificările cu privire la calcularea
calculelor nu sunt corectă a dozajului.
semnate.
A.5. Utilizarea unei metode de dozare Concentraţia de Depistarea de E Monitorizarea manuală
Cerere mare de care să coreleze controlul dozajului ozon după perioada coli sau coliformi şi controlul manual al
ozon cuplată cu un la concentraţia ozonului rezidual la de contact. în 100 ml apă ozonului în timpul
control punctul de prelevare desemnat. Calitatea apei în tratată. perioadelor cu calitate
nesatisfăcător al Aplicarea în amonte a unor amonte de procesul Ozonul rezidual scăzută a apei.
dozajului. procedee de eliminare a de ozonare. scăzut în timpul Optimizarea procedeelor
substanţelor care ar genera necesar perioadelor cu aplicate în amonte în
mare de ozon în apă. calitate scăzută a vederea reducerii
156

sunt necesare
Asigurarea unei capacităţi apei. necesarului de ozon.
suficiente a ozonorului. Nivele extrem de Înlocuirea ozonorului cu
variabile ale valorii unul de capacitate
TOC/culoare. suficientă.
Doze nepotrivite de
ozon chiar şi în
cazul funcţionării
la capacitate
maximă a
generatorului de
ozon.
A.6. Generator de rezervă. Sursa de Funcţionarea cu Realimentarea
Pană de curent electricitate de multe opriri a generatorului (dacă este
electric rezervă. sursei de curent necesar).
electric.
A.7. Verificarea referinţelor conceptului Concentraţia de Ozonul rezidual Obţinerea de informaţii
Concept contactorului şi-a dovedit ozon după perioada scăzut. şi sfaturi de specialitate
necorespunzător al eficacitatea şi în alte instalaţii de contact. Depistarea de E. în vederea estimării
contactorului. înainte de construcţie /instalare. Calcularea timpului Coli sau coliformi modificărilor necesare
Efectuarea de teste pilot la scară cu de contact în 100 ml apă pentru conceptul
contactorul înainte de construcţie/ tratată. contactorului.
instalare.
A.8. Stabilirea necesităţii de control a Concentraţia de Ozonul rezidual Implementarea unui
pH-ul prea ridicat al pH-ului înaintea contactor şi ozon după perioada scăzut. sistem de ajustare a pH-
apei (favorizează instalarea unui dispozitiv dacă este de contact. Depistarea de E. ului.
descompunerea nevoie. Coli sau coliformi
rapidă a ozonului) în 100 ml apă
tratată.
A.9. Instruirea personalului în analiza Înregistrările Audit care Identificarea domeniilor
Prelevarea incorectă probelor şi gestionarea analizelor. evidenţiază o în care este necesară
a probelor de înregistrărilor. monitorizare instruirea personalului şi
monitorizare a Elaborarea programelor de necorespunzătoare. efectuarea acestuia.
concentraţiei de monitorizare şi a persoanelor
ozon sau responsabile.
înregistrarea
incorectă a acestora.
Evenimentul: FORMAREA DE SUBPRODUŞI AI PROCESULUI DE OZONARE
Riscuri posibile: Bromat, bromoform (şi alţi DBP organici conţinând doar brom), formaldehidă.
Nivelul de risc: Scăzut-moderat
B.1 Aplicarea în amonte a unor TOC/culoare. Valori ridicate ale Optimizarea procedeelor
Substanţe organice procedee de reducere a nivelului Bromură. TOC/culorii şi/sau a aplicate în amonte pentru
naturale şi/sau substanţelor organice naturale din bromurii. maximizarea îndepărtării
bromură prezente în apă. Valori ridicate ale materiilor organice.
apa supusă ozonării. Ajustarea alcalinităţii apei în produşilor
vederea minimizării formării secundari ai
bromatului. dezinfecţiei.

157

Eveniment –Concentraţia de ozon este mai mică decât nivelul minim acceptabil
Indicatori: Nu se poate atinge în apă un nivel detectabil de ozon rezidual (0,4 mg O 3 /l) la nivelul
racordului de ieşire din tancul de contact iar dezinfectantul utilizat pentru obţinerea unui
efect dezinfectant rezidual nu poate fi detectat în apa care iese din uzina de apă.
E. Coli sau coliformii continuă să fie detectabili în 100 ml probă de apă sau sunt prezenţi în
nivele ridicate (mai mult de 10 pe 100 ml) în apa care părăseşte uzina.
Atât ozonorul cât şi sistemul de dozare al dezinfectantului rezidual sunt nefuncţionale.
Apariţia de îmbolnăviri în cadrul comunităţii.
Acţiuni necesare: Dozarea manuală de clor în rezervorul de apă tratată până când sistemul de dezinfecţie
redevine operaţional.
Identificarea cauzelor defecţiunii şi rectificarea acestora.
Înregistrarea cauzei defecţiunii şi a măsurilor corective aplicate.
Modificarea Planului de Management al Riscului pentru Sănătatea Publică (dacă este
necesar)


Ce se măsoară sau se Concentraţia de ozon la nivelul racordului de ieşire din bazinul de contact.
observă: E. coli (indicator fecal) sau coliformii (bacterii nedistruse).
Respectarea protocolului stabilit în LCAP (LCAP)
De remarcat faptul că prezenţa indicatorilor fecali poate fi influenţată şi de alţi factori
în afară de funcţionarea adecvată a procesului de ozonare (de ex, controlul pH-ului).
Cât de des: Pentru frecvenţa monitorizării măsurătorilor de E. Coli a se vedea LCAP.
problemelor la sursa de apă. Verificarea trebuie întreprinsă atunci când managerul
responsabil o consideră necesar în vederea minimizării riscului pentru sănătatea
publică provocat de sursa de apă.
managerul trebuie să revizuiască procedurile de management al ozonării.
evenimente neprevăzute sunt încă adecvate iar modificările aduse procedeului de
tratare se regăsesc în plan.
158
3.15 Inspecţia sanitară şi monitorizarea treptei de filtrare pe cărbune

activ granular
Evenimentele majore care pot apare în timpul filtrării pe cărbune activ granulare sunt:
– dacă se foloseşte prea puţin sau deloc cărbune activ, se pot produce îmbolnăviri datorate
sub-produşilor de dezinfecţie datorita pesticidelor sau toxinelor care nu au fost
înlăturate;
– dacă cărbunele activat granular nu poate adsorbi toate materiile organice, se pot produce
îmbolnăviri datorate sub-produşilor de dezinfecţie datorita pesticidelor sau toxinelor care
nu au fost înlăturate;
– dacă în stratul de cărbune activat se dezvoltă germeni, se pot produce îmbolnăviri prin
răspândirea lor în apa tratata.
3.15.1 Inventarul riscurilor care pot apare în procesul de filtrare pe cărbune activ granular
Factorul care creează cel mai mare risc în cadrul procesului de înlăturare a reziduurilor de
substanţe organice cu ajutorul cărbunelui activat este dezvoltarea germenilor în stratul de cărbune
activat granular. Cea mai importantă măsura preventivă / corectivă este dezinfectarea după etapa de
filtrare pe cărbune activat.
Tabelul 3.27. Evaluarea riscului pentru procesul de filtrare directa.

sunt necesare
Eveniment: DOZA DE CĂRBUNE ACTIV PUDRA (CAP) ESTE INSUFICIENTA
Riscuri: Sub-produşi de dezinfecţie (trihalometani, acizi haloacetici, clorhidraţi), pesticide, toxine algale.
Nivel de risc: Mic
A.1 Instalaţi o alarmă care sa indice Concentraţia de Tratamentul duce Instalaţi alarma.
Epuizarea momentul când scade cantitatea de carbon organic sau nu la reducerea Comandaţi urgent o
stocului de CAP CAP. total (TOC). TOC. cantitate suplimentară
Menţineţi o rezervă de CAP. Doza de CAP Concentraţia sub- de CAP.
Stocurile CAP. produşilor de
dezinfecţiei e mai
Sub-produşii de
mare decât cea
dezinfecţie.
estimată.
Stocurile de CAP se
epuizează
A.2 Întreţinerea de rutina a pompei. Concentraţia Tratarea rezultă în Asiguraţi-vă ca
Funcţionarea Înlocuirea pompei cu una mai TOC. reducerea programul de
defectuoasa a performantă. Registrul insuficientă sau întreţinere este
pompei de dozare. lucrărilor de nereducerea TOC. respectat.
întreţinere. Concentraţia sub- Păstraţi o pompă de
Sub-produşii de produşilor de rezervă.
dezinfecţie. dezinfecţiei e mai
mare decât cea
estimată.
Necesitatea unor
reparaţii frecvente.
A.3 Generator de rezervă Sursa de Discontinuitatea Realimentarea cu
Pană de energie electricitate alimentării cu combustibil a
energie generatorului (dacă
este cazul).
159

sunt necesare
Eveniment: CARBUNELE ACTIV GRANULAR INCAPABIL SA INLATURE TOATE REZIDUURILE ORGANICE
Riscuri: Sub-produşi de dezinfecţie (trihalometani, acizi haloacetici, clorhidrati), pesticide, toxine algale.
Nivel de risc: Mic
B.1 Asiguraţi-vă că există procese de Concentraţia de Tratarea rezultată în Implementaţi sau
Umplerea CAG înlăturare a substanţelor organice şi carbon organic reducerea optimizaţi procese de
(strat de cărbune că acestea funcţionează corect. total (TOC). insuficientă a TOC. înlăturare a materiilor
activat granular) organice naturale în
cu materii fazele anterioare.
organice grosiere
sau alţi
contaminanţi.
B.2 Asiguraţi înlocuirea oricărei Concentraţia TOC Tratarea Adăugaţi CAG în
Prea puţin CAG pierderi de CAG din filtre. Grosimea stratului insuficientă sau stratul respectiv.
în filtre pentru a Asiguraţi o grosime a stratului de CAG. nereducerea TOC. Faceţi calcule şi
asigura adsorbţia iniţial de CAG suficientă pentru încercări dacă acestea
corecta până la numărul planificat de volume de nu au fost încă făcute.
data planificată apă care trebuie sa treacă prin el, pe
pentru înlocuirea bază de calcule şi încercări pilot.
CAG Determinaţi intensitatea maximă de
spălare ce poate fi tolerată fără o
pierdere semnificativa de CAG şi
limitaţi viteza la această valoare.
Eveniment: DEZVOLTAREA GERMENILOR ÎN STRATUL DE CĂRBUNE ACTIV GRANULAR
Riscuri: Germeni.
C.1 Prevedeţi faze de tratare pentru Calitatea Conţinutul de Asiguraţi-vă că există
Calitate redusa a îmbunătăţirea calităţii microbiologică a germeni mai ridicat o fază de dezinfecţie
apei ce trece prin microbiologice a apei şi a apei înainte şi după folosirea CAG după tratarea cu
CAG conţinutului în substanţe organice, după tratare decât înainte CAG.
înainte de tratarea cu CAG.


Eveniment – Toxinele algale nu sunt înlăturate prin tratarea cu cărbune activ.
Indicatori: Peşti morţi în sursa de apă sau depistarea vizuală a covorului de alge în sursă când se ştie că
stratul de cărbune activat este plin sau epuizat.
Cazuri de îmbolnăviri umane corespunzătoare intoxicării cu toxine algale.
Acţiuni necesare: Anunţaţi autorităţile şi închideţi staţia. Asiguraţi o altă sursă de apă potabilă până când poate
fi furnizată din nou o apă de calitate.
În colaborare cu autorităţile, evaluaţi riscurile pentru sănătate al toxinelor algale formate sau
pe cale de formare. Acest fapt necesită cunoaşterea algelor prezente, a naturii toxinelor
produse şi susceptibilitatea lor la oxidare.
Analizaţi:
- creşterea dozelor de oxidant/dezinfectant pentru a distruge toxinele care trec prin instalaţia
de tratare;
- o sursă alternativă de apă;
160
- dacă se poate folosi apa din rezervoarele de apă tratată în caz că se adaugă o doză adecvată
de oxidant
După ce aţi aplicat măsurile corective, monitorizaţi nivelul algelor în sursa de apă şi apreciaţi
când devin acceptabile concentraţiile toxinelor din apa tratată înainte de trimite din nou apă
în reţea.
Spălaţi sistemul de distribuţie.
Avertizaţi consumatorii să cureţe instalaţiile interioare înainte de a folosi din nou apa.
Înregistraţi cauza deficienţei sistemului şi măsurile luate pentru corectare.


Ce se măsoară sau se Coliformi (prin monitorizarea E. Coli în prima fază prin metoda substratului enzimatic)
observă: sau numărul total de germeni
Carbonul organic total (TOC)
Sub-produşii de dezinfecţie
Reclamaţiile din partea consumatorilor în legătură cu gustul şi mirosul.
Cât de des: Când în prima fază [Coliformi] de monitorizare prin metoda substratului enzimatic a E.
Coli în apa care iese din staţia de tratare se depistează prezenţa unui număr
semnificativ de coliformi
Monitorizarea TOC se face pentru controlul procesului şi poate fi efectuată cu
frecvenţa considerată adecvată de operator.
Ce se face cu rezultatele: Rezultatele trebuie înregistrate în conformitate cu cerinţele legislative şi pentru a
permite evaluarea performanţei PMRSP
Datele colectate trebuie revizuite periodic pentru a depista problemele care se produc
în sistemul de alimentare. Frecvenţa verificărilor este la latitudinea managerului
responsabil, care o stabileşte în vederea minimalizării riscurilor pentru sănătatea
publică.
managerul trebuie să revizuiască procesul de management al îndepărtării reziduurilor
organice.
evenimente neprevăzute sunt încă adecvate iar modificările aduse procedeului de
tratare se regăsesc în plan.
161
3.16 Deferizarea şi demanganizarea apei

Fierul (Fe) şi manganul (Mn) sunt elemente care se găsesc frecvent în mediul subteran şi în
apă apar în concentraţii până la 10 mg/l (Fe) şi 2 mg/l (Mn). Prezenţa fierului şi manganului în
apele potabile pot genera următoarele probleme:
• produce gust metalic dezagreabil;
• colorează ţesăturile şi echipamentele sanitare;
• formează precipitate în conducte care favorizează dezvoltarea bacteriilor feruginoase
(Chrenothrix); acestea modifică regimul hidraulic, calitatea apei distribuite şi
favorizează fenomenele de coroziune.
3.16.1 Echilibrul fierului şi manganului în apă

Fierul şi manganul sunt prezente dizolvate în soluţiile apoase sub forma Fe2+şi Mn2+.
Concentraţia în oxigen a apelor subterane care conţin Fe şi Mn este nulă. Din nămolurile situate în
zona anaerobă din hipolimnion se eliberează ioni de Fe2+ şi Mn2+ în apele lacurilor. În numeroase
ape naturale se remarcă prezenta Fe3+ asociata cu substanţele humice. Stabilitatea fierului şi
manganului în apă depinde de numeroase variabile:
• pH-ul apei;
• concentraţia diferitelor elemente chimice;
• potenţialul de oxido-reducere (E h ) al soluţiei.
În figura 3.41 se prezintă diagrama de stabilitate a formelor fierului în soluţie; în această
diagramă o curbă (linie) reprezintă locul geometric pentru care concentraţia celor două substanţe
este aceeaşi. De exemplu, linia 1 reprezintă soluţia pentru care O 2 şi H 2 O au aceeaşi valoare. Aria
cuprinsă între curbele 1 şi 2 reprezintă aria de stabilitate a compuşilor de Fe. Chimia manganului
este asemănătoare cu cea a Fe. Astfel la pH şi Eh reduse Fe şi Mn sunt stabile în forme bivalente.
Eh (V)
1.5
[Fe3+ ] = 10-6 mol/L
1.0
3+
Fe
1
[Fe
3+
0.5 O2
]=
10
2+
-6
Fe H2O
mo
l/L
Fe(OH)3
H2 O FeCO3
0.0
H2 2
FeS2
-0.5 FeCO3
Fe(OH)2
0 5 10 pH
Figura 3.41. Diagrama de stabilitate a formelor fierului în soluţii apoase.
162
3.16.2 Oxidarea fierului şi manganului

Pentru oxidarea fierului şi manganului se pot utiliza diverşi agenţi oxidanţi.
Oxigenul utilizat pentru oxidarea fierului şi manganului prezintă următoarele reacţii:
4Fe2+ + O 2 + 10H 2 O ↔ 4Fe(OH) 3 ↓ + 8H+ (3.34)
2Mn2+ + O 2 + 2H 2 O ↔ 2MnO 2 ↓+ 4H+ (3.35)
Analiza stoechiometrică a acestor reacţii pune în evidenţă:
• pentru oxidarea a 1 mg/l Fe sunt necesari 0,14 mg/l O 2 ;
• pentru oxidarea a 1 mg/l Mn sunt necesari 0,29 mg/l O 2 ;
• alcalinitatea consumată (mg/l CaCO 3 ) - 1,8 atât pentru Fe cât şi pentru Mn.
Oxidarea Fe şi Mn cu oxigen depinde esenţial de valoarea pH:
• pH-ul trebuie sa fie superior valorii 7; oxidarea Fe este de 4 ori mai rapidă la pH=7,25
decât la pH=6,5;
• Mn se oxidează la pH ridicat; la pH<9 viteza de reacţie este practic nulă.
3.16.3 Clorul, permanganat de potasiu, dioxid de clor, ozon

Clorul poate fi asociat ca proces de oxidare a Fe şi Mn în situaţiile în care apare şi
necesitatea oxidării substanţei organice sau protecţie bacteriologică în capătul amonte al filierei de
tratare. Consumul stoechiometric de substanţe pentru oxidarea a 1.0 mg/l Fe şi Mn este dat în
tabelul următor.
Tabel 3.30. Consumul (stoechiometric) de substanţe pentru oxidarea a 1.0 mg/l Fe şi Mn.
Nr. Consum pentru oxidarea a Consum pentru oxidarea a
Oxidant
crt. 1.0 mg/l Fe 1.0 mg/l Mn
1 Cl 2 0,64 1,29
2 KMnO 4 0,94 1,92
3 ClO 2 1,21 2,46
4 O3 0,45 0,87
În practică dozele de oxidant necesare sunt superioare celor calculate stoechiometric;

acestea depind de pH, timp de contact şi conţinutul de materii organice; dozele reale pot fi de 1,5 –
10 ori mai mari la ClO 2 şi de 1,5 – 5 ori mai mari la ozon.
Alegerea oxidantului are la bază:
• determinări experimentale privind dozele şi timpii de contact;
• ClO 2 , KMnO 4 şi O 3 oxidează mult mai rapid Mn;
• Mn este mult mai dificil de oxidat în raport cu Fe;
În general staţiile de deferizare şi demagnetizare utilizează oxigenul din aerul atmosferic.
Utilizarea Cl 2 , KMnO 4, ClO 2 sau O 3 se realizează pentru situaţii punctuale în care pe lângă
oxidarea Fe şi Mn se asigură şi alte procese.
163
3.16.4 Schema tehnologică a staţiei de deferizare şi demanganizare

Cuprinde procesele:
• Aerare – oxidarea Fe şi Mn pentru a deveni favorabil reţinerii;
• Cogulare-floculare, corecţie pH; în situaţiile asocierii Fe şi Mn cu suspensii coloidale
este necesar procesul de coagulare – floculare pentru destabilizare şi aglomerarea
suspensiei coloidale;
• Sedimentare în stadiul I şi/sau II.
3.16.4.1 Aerarea apei

În tabelul următor se indică parametrii principali ai procesului de aerare.
Tabel 3.31. Parametrii principali ai procesului de aerare.

Sistemul de aerare Timpul Volumul Utilaje necesare Randamentul Consumul
Nr. de construit de energie
Puterea
Crt aerare total (g O 2 /kWh) (Wh/m3
Tip
(min)  m3  3 apă)
 3  (W/dm /s)
1dm / s 
Dispersia apei în aer cu Pompe cu H=1
1 10,0 6,0-6,5 70-72 310 19-20
sprinklere daN/cm2
Instalaţii sub Compresoare cu
2 1,0 1,5-2,0 33-40 540 9,0-11,0
presiune H=6 daN/cm2
Difuzia Instalaţii cu bule Suflante cu
3 6,0-7,0 1,9-2,2 22-25 860 5,8-6,0
aerului medii H=0,5 daN/cm2
în apa Compresoare cu
Instalaţii cu bule
4 6,0-7,0 1,9-2,2 H=0,5-0,7 1,5 4500 1,0-1,25
fine
daN/cm2
Rotoare cu ax Rotoare cu
5 2,5-3,0 0,8-1,2 12-14 1480 3,3-3,9
Aerare orizontal palete
mecanica Rotoare cu ax
6 3,0 0,75-1,15 Rotoare radiale 12-14 1570 3,3-3,7
vertical
Cele mai indicate sisteme sunt instalaţiile cu bule fine, lansate la baza reactoarelor având
adâncimi H ≈ 5,0 m. Consumurile energetice sunt cele mai reduse.
Eficienţa unui sistem de aerare va trebui verificată „in situ” prin determinări sistematice care
să stabilească: cantităţile de oxigen, pH-ul optim şi timpul de contact între aer (oxigen) şi apă, la
care se obţine cea mai bună eficienţă.
3.16.4.2 Procese de coagulare-floculare

Procesele de coagulare-floculare sunt similare celor prezentate în capitolul 3.4.
3.16.4.3 Sedimentarea în stadiul I - decantare

Procesul de sedimentare în stadiul I (decantare) se adoptă în situaţiile în care concentraţiile
de Fe şi Mn depăşesc 4-5 mg/l.
Procesul trebuie sa fie precedat de coagulare – floculare.
Elementele tehnologice sunt identice celor prezentate anterior în capitolul 3.4.
164
3.16.4.4 Sedimentare în stadiul II - filtrare rapidă pe strat de nisip

Eficienţa reţinerii este funcţie de viteza de filtrare, caracteristici mediu şi starea în care se
găseşte Fe şi Mn dizolvat în apă.
Întrucât în stratul filtrant se produce reacţia de trecere a Fe2+ în Fe3+ au fost încercate diferite
scheme:
• strat filtrant de grosime mare (1,8 – 2,0 m) cu viteze de filtrare relativ mici (4 – 5 m/h);
granulometria stratului 1,5 – 2,5 mm;
• dublă filtrare sub forma a două filtre rapide în serie: filtrul 1 cu v F = 8 m/h şi filtrul 2 cu
v F = 4 m/h.
Sistemele inginereşti pentru realizarea filtrelor rapide destinate deferizării şi demanganizării
apei sunt identice celor utilizate la filtrele pentru limpezirea apei.
Există referinţe privind filtrarea directă a apelor care conţin Fe şi Mn.
Evoluţia filierelor tehnologice ale staţiilor de deferizare – demanganizare este reprezentativă
pentru:
• evoluţia tehnologiilor şi cunoaşterii proceselor;
• dezvoltarea proceselor biologice de reţinere a Fe şi Mn;
• reducerea costurilor oxidanţilor scumpi (ClO 2 , O 3 );
În schema din figura 3.42 se prezintă schema unei staţii de deferizare sub presiune pentru
debite reduse (q < 10dm3/s).
Figura 3.42. Instalaţie de deferizare sub presiune.

Legenda: 1 – alimentare instalaţie; 2 – aer comprimat; 3 – amestecător aer-apă; 4 – apă deferizată; 5, 6 – apă de
spălare; 7 – evacuare apă de spălare; 8 – golire; 9 – supapă evacuare aer; 10 – gură de evacuare masă contact.
Asemenea scheme sunt depăşite tehnologic în etapa actuală. În lume s-a dezvoltat în ultimile
decenii tehnologii de eliminarea Fe şi Mn pe cale biologică: intr-o masă granulară se dezvoltă
colonii de bacterii reducătoare ale Fe şi Mn, aceasta este alimentată periodic cu oxigen; schema
unui reactor biologic se prezintă în figura 3.43.
165
Figura 3.43. Reactor biologic pentru deferizarea apei:

Legenda: 1. sistem de încărcare filtru (perete perforat, hr = 5 – 7 cm); 2. crepină colectare apă; 3. strat filtrant; 4. drenaj;
AB. apă brută; AdFe. apă deferizată; S. circuit spălare; AdS. apă de la spălare; AE. aer oxidare; G. golire; EA. ventil
evacuare aer.
Există numeroase soluţii particulare pentru eliminarea Fe şi Mn din apă:

• reţinerea Fe şi Mn direct în stratul acvifer; se injectează prin foraje satelit un debit de apă
aerată în jurul unui foraj principal de captare (aplicat în Finlanda, Germania, Austria);
• în USA şi Canada pentru concentraţii reduse de Fe şi Mn (sub 1 – 1,5 mg/dm3) compuşii
bivalenţi sunt stabilizaţi ca atare prin preclorare şi tratare cu silicat de sodiu (5 mg/dm3).
3.17 Inspecţia sanitară şi monitorizarea treptei de deferizare şi

demanganizare
Evenimentele majore care pot apare în timpul procesului de deferizare şi demanganizare
sunt:
– dacă îndepărtarea manganului este incompletă, acesta poate cauza îmbolnăviri;
– dacă se adaugă prea mult oxidant, pot apărea îmbolnăviri cauzate de concentraţiile mari
de oxidanţi reziduali;
– dacă în timpul aerării pătrund în apă germeni, aceşti germeni pot cauza îmbolnăviri daca
apa tratata nu este dezinfectata corespunzător;
– dacă pe răşinile schimbătoare de ioni se dezvoltă germeni, aceşti germeni pot cauza
îmbolnăviri daca apa tratata nu este dezinfectata corespunzător.
Utilizarea substanţelor chimice în procesele de deferizare şi demanganizare pot prezenta
riscuri pentru sănătatea personalului staţiei de tratare. Acestea fac obiectul legislaţiei muncii şi
protecţiei muncii.
166
3.17.1 Inventarul riscurilor care pot apare în procesele de deferizare şi demanganizare

Cele două fenomene care determină riscurile cele mai mari implicate în procesul îndepărtării
fierului şi manganului din apă adăugarea unei cantităţi prea mari de oxidant în apă şi pătrunderea
germenilor în apă în timpul aerării.
– monitorizarea procesului pentru a asigura introducerea dozei corecte de agent oxidant,
indiferent de variaţiile calităţii apei care intră în instalaţie;
– întreţinerea periodică a echipamentelor de dozare;
– montarea unei plase pe grilele suflantei (ventilatorului) pentru a opri intrarea insectelor
mai mari.
Tabelul 3.32. Evaluarea riscurilor asociate proceselor de deferizare şi demanganizare.

sunt necesare
Eveniment: ÎNDEPĂRTARE INCOMPLETA A MANGANULUI
Riscuri: Mangan
Nivel de risc: Mic
A.1. Înainte de proiectarea instalaţiei de Manganul Concentraţia Realizaţi teste pentru a
Tratare improprie tratare, utilizaţi teste pe pilot la manganului depăşeşte identifica metoda de
pentru chimia Mn. scară pentru a alege cea mai bună cu 50% CMA. tratare cea mai
metodă de tratare în funcţie de Nici un indiciu de potrivită a apei.
chimia apei. formare a manganului
insolubil imediat
după oxidare
(metalele trebuie să
fie insolubile pentru a
putea fi îndepărtate).
A.2 Înainte de proiectarea instalaţiei de Manganul Concentraţia Monitorizaţi
Nivel nesatisfăcător tratare, utilizaţi teste pe instalaţii manganului depăşeşte concentraţia
al pH-ului în raport pilot la scară pentru a alege cea mai cu 50% CMA. manganului în timpul
cu chimia apei. bună metodă de tratare în funcţie de Nici un indiciu de ajustării pH-ului
chimia apei. formare a manganului pentru a determina
insolubil imediat nivelul optim al pH-
după oxidare ului.
A.3. Utilizaţi teste instalaţii pilot pentru a Manganul Concentraţia Efectuaţi verificări
Doza de determina doza de KMnO 4 sau rata manganului depăşeşte manuale ale
KMnO 4 /aer este optimă de aerare. cu 50% CMA. îndepărtării
incorectă. Utilizaţi un dozator (ex, pentru Nici un indiciu de manganului în
controlul oxido-reducerii) care să formare a manganului laborator şi ajustaţi
ţină seama de modificările chimiei insolubil imediat doza de oxidant în
apei sau monitorizaţi concentraţia după oxidare consecinţă.
manganului suficient de des pentru a (metalele trebuie să Verificaţi calculele
face faţă schimbărilor chimiei apei. fie insolubile pentru a tehnologice.
Verificare calcul doze. putea fi îndepărtate).
167

sunt necesare
A.4. Verificări manual, periodic, Manganul Concentraţia Recalibraţi
Dispozitivul de calibrarea dispozitivului manganului depăşeşte dispozitivul de control.
control al cu 50% CMA. Măriţi dozajul de
dozatorului calibrat Nici un indiciu de oxidant până la
incorect. formare a manganului efectuarea calibrării.
insolubil imediat
după oxidare
Programul de
calibrări nesemnat.
A.5. Instalaţi o alarmă care să avertizeze Manganul. Concentraţia Instalaţi sistemul de
Epuizarea stocului în cazul în care stocul de KMnO 4 se Registrul lucrărilor manganului depăşeşte alarmă.
de KMnO 4 . apropie de epuizare. de întreţinere. cu 50% CMA. Comandaţi urgent un
Asiguraţi păstrarea unui stoc de Nici un indiciu de nou stoc de substanţe.
rezervă de KMnO 4 pe amplasament. formare a manganului Începeţi înregistrarea
Păstraţi înregistrările consumului de insolubil imediat consumului de
oxidant pentru a le lua ca ghid de după oxidare oxidant.
stabilire a perioadei epuizare a (metalele trebuie să Iniţiaţi programul de
stocului. fie insolubile pentru a întreţinere a pompelor.
Elaboraţi un program de întreţinere putea fi îndepărtate).
preventivă a pompelor.
A.6. Întreţinere de rutină a pompelor Manganul Concentraţia Identificaţi şi
Stocul de KMnO 4 dozatoare. Registrul lucrărilor manganului depăşeşte rectificaţi cauzele
este adecvat, dar în de întreţinere. cu 50% CMA. defecţiunii.
apă nu se dozează Nici un indiciu de Determinaţi măsurile
KMnO 4 : formare a manganului de adoptat pentru
- Defectarea insolubil imediat evitarea repetării
pompelor dozatoare după oxidare incidentului.
Registrul lucrărilor de
întreţinere arată
probleme permanente
la pompe sau blocări
ale tubulaturii.
A.7. Efectuaţi întreţinerea de rutină a Manganul Concentraţia Identificaţi şi
Proasta funcţionare dozatorului. Registrul lucrărilor manganului depăşeşte rectificaţi cauzele
a dispozitivului de Înlocuiţi dispozitivul de comandă cu de întreţinere. cu 50% CMA. defecţiunii.
comandă a un aparat fiabil dacă aveţi suspiciuni Nici un indiciu de Înlocuiţi dispozitivul
dozatorului. în legătură cu cel existent. formare a manganului de control cu unul nou.
insolubil imediat
după oxidare
necesitatea frecventă
a reparării.
168

sunt necesare
A.8. Din când în când cereţi altei Manganul Concentraţia Recalculaţi cantităţile
Concentraţia persoane să verifica calculele Concentraţia manganului depăşeşte de substanţe necesare
soluţiei de dozare a folosite pentru dozarea soluţiei de permanganatului în cu 50% CMA. pentru soluţia de
KMnO 4 incorectă, KMnO 4 . soluţia de dozaj. Nici un indiciu de dozare şi preparaţi o
sau preparată cu Verificaţi concentraţia KMnO 4 în Certificatele de formare a manganului nouă soluţie.
substanţă incorectă. fiecare lot de soluţie de dozare analiză de la insolubil imediat Acordaţi personalului
preparat. producător după oxidare instruire suplimentară
Asiguraţi livrarea substanţelor în (metalele trebuie să cu privire la calcule
containerele corecte, etichetarea fie insolubile pentru a pentru prepararea
containerelor şi prezenţa unui putea fi îndepărtate). soluţiilor.
operator care să supravegheze Verificările Asiguraţi
livrarea substanţelor evidenţiază frecvent conştientizarea
Verificaţi calitatea KMnO 4 livrat. calcule incorecte. furnizorului asupra
necesităţii prezenţei
unui operator la
livrarea substanţelor.
Obţineţi un nou lot de
substanţe de la
furnizor, dacă nu
corespund calitativ.
A.9. Efectuaţi calcule şi teste în faza de Mangan. Concentraţia Dacă aerul este
Proastă circulaţie a proiectare pentru a asigura o manganului depăşeşte asigurat prin tiraj
aerului. circulaţie a aerului care să permită cu 50% CMA. natural, analizaţi
oxigenului să se dizolve în apă. Nici un indiciu de posibilitatea instalării
formare a manganului unor suflante care să
insolubil imediat introducă aerul forţat.
după oxidare Modificaţi aeratorul
(metalele trebuie să pentru a minimiza
fie insolubile pentru a obstrucţionarea
putea fi îndepărtate). fluxului de aer.
Calculele indică o
slabă circulaţie a
aerului.
A.10. Proiectaţi instalaţia la un timp cât Manganul Concentraţia Înlocuiţi ajutajele.
Model neadecvat mai îndelungat de menţinere a manganului depăşeşte Modificaţi traiectoria
de ajutaj la picăturilor în aer pentru a permite cu 50% CMA. de pulverizare.
aeratorul cu schimbul de oxigen (modelul duzei Nici un indiciu de
pulverizare. şi traiectoria prezintă importanţă). formare a manganului
insolubil imediat
după oxidare
A.11. În faza de proiectare, efectuaţi Manganul Concentraţia Înlocuiţi sau modificaţi
Model impropriu încercări pilot pentru a verifica dacă manganului depăşeşte aeratorul.
de aerator. tipul de aerator ales va asigura o cu 50% CMA.
oxidare adecvată a metalelor. Nici un indiciu de
formare a manganului
insolubil imediat
după oxidare
Din încercări/calcule
rezultă că modelul nu
este satisfăcător.
169

sunt necesare
A.12. Proceduri identice cu cele prezentate la capitolul de filtrare a apei.
Reţinere
insuficienta a
metalelor
precipitate.
A.13. Verificaţi chimia apei înainte de a Manganul. Concentraţia Analizaţi posibilitatea
Epuizarea răşinii alege opţiunea de tratare pentru a manganului depăşeşte unui alt proces de
schimbătoare de determina concentraţiile de ioni cu 50% CMA. tratare.
ioni. adsorbite de răşină (de obicei fier,
mangan, calciu şi magneziu).
Aceasta va permite estimarea
timpului de funcţionare înainte de a
fi necesară regenerarea şi ce
fracţiune din duritatea apei
interferează cu îndepărtarea fierului
şi a manganului.
Monitorizaţi modificările chimice
ale apei tratate (ex, calciu, mangan)
pentru a determina când se
epuizează răşina şi face necesară
regenerarea
A.14. Verificaţi chimia apei înainte de a Manganul. Concentraţia Pre-trataţi apa pentru
Îmbâcsirea răşinii alege opţiunea de tratare pentru a Turbiditatea manganului depăşeşte îndepărtarea materiilor
schimbătoare de determina dacă apa conţine materii cu 50% CMA. organice.
ioni. organice care să colmateze răşina Penetrarea apei Analizaţi posibilitatea
sau dacă apa conţine fier sau tulburi în instalaţia cu unui alt proces de
mangan insolubil care să epuizeze schimbători de ioni. tratare.
răşina. Îmbâcsirea rapidă a Localizaţi şi etanşaţi
Asiguraţi-vă că aerul nu poate veni celulei cu schimbători căile prin care aerul
în contact cu apa înainte ca aceasta de ioni. poate pătrunde în
să între în instalaţia cu schimbători sistem înainte de
de ioni pentru a evita oxidarea instalaţia cu
fierului şi manganului. schimbători de ioni.
Asiguraţi tratare (ex, cu filtru) Instalaţi metode
pentru îndepărtarea particulelor din adecvate de pretratare
apă. sau îmbunătăţiţile pe
cele deja în uz.
A.15. Regenerarea răşinii cu frecvenţa Calitatea Număr mare de Regeneraţi şi spălaţi în
Materii organice şi recomandată de producător. microbiologică. bacterii totale. flux invers.
micro-organisme Aceasta va determina şi spălarea Calciul. Efectul nul la Curăţaţi răşina pentru
fixate în stratul de filtrului şi îndepărtarea materialelor Magneziul. dedurizarea apei. îndepărtarea
răşină. organice.
Fierul. Neîndepărtarea murdăriilor de pe
Curăţaţi periodic (scoateţi murdăria) fierului şi/sau boabe.
Manganul.
paturile de răşină cu agentul de manganului. Dezinfectaţi apa după
curăţare recomandat dacă în apă este Miros. faza cu schimbători de
prezent fier sau mangan. ioni.
Realizaţi tratarea pentru
îndepărtarea materiilor organice din
apă înainte de faza de dedurizare.
A.16. Asiguraţi un generator de rezervă Continuitatea Pierdere de energie. Realimentaţi
Întreruperea pentru a asigura continuitatea alimentării. generatorul, dacă este
curentului. alimentării cu curent. cazul.
170

sunt necesare
Eveniment: DOZA DE OXIDANT PREA MARE
Riscuri: Mangan (dacă se utilizează KMnO 4 ca oxidant), clor, dioxid de clor sau KMnO 4 .
B.1. Efectuaţi teste pe instalaţii pilot la Manganul Concentraţia Efectuaţi verificări
Doza de KMnO 4 scară pentru a determina doza de Doza de KMnO4. manganului depăşeşte manuale ale
setată incorect sau KMnO 4 sau rata optimă de aerare. cu 50% CMA. concentraţiei
calcul incorect al Utilizaţi un dispozitiv decomandă Apă roz. manganului şi ajustaţi
acesteia. (ex, pentru controlul oxidoreducerii) doza de oxidant în
care să ţină seama de modificările consecinţă.
chimiei apei sau monitorizaţi Iniţiaţi verificări
concentraţia manganului suficient pentru calculul
de des pentru a face faţă dozelor.
schimbărilor chimiei apei.
Din când în când cereţi altei
persoane să verifice calculul dozelor
B.2. Întreţinere de rutină a dispozitivului Doza de KMnO4. Concentraţia Identificaţi şi
Proasta funcţionare de comandă. Registrul lucrărilor manganului depăşeşte rectificaţi cauza
a dispozitivului de Înlocuirea dispozitivului cu un de întreţinere. cu 50% CMA. defecţiunii.
comandă al aparat fiabil. Apă roz. Înlocuiţi dispozitivul
dozatorului. Registrul lucrărilor de cu unul nou.
frecvente necesităţi
de întreţinere.
întreţinere nu este
semnat.
B.3. Verificări manuale periodice ale Doza de KMnO 4 . Concentraţia Recalibraţi
Dispozitivul de calibrării dispozitivului. manganului depăşeşte dispozitivul.
comandă al cu 50% CMA. Reduceţi doza până la
dozatorului Apă roz. recalibrare.
incorect calibrat. Programul de
B.4. Verificaţi concentraţia soluţiei de Doza de KMnO 4 . Concentraţia Determinaţi cauzele
Concentraţia KMnO 4 la momentul preparării. Concentraţia manganului depăşeşte concentraţiei mari de
soluţiei de dozare a Separaţi rezervorul de stocare a KMnO 4 în soluţia cu 50% CMA. KMnO 4 şi rectificaţi.
KMnO 4 este prea substanţelor de rezervorul de de dozare. Apă roz. Acordaţi instruire
mare. preparare a soluţiei de dozare pentru Concentraţia KMnO 4 pentru prepararea
a reduce probabilitatea vărsării de în soluţia de dozare soluţiilor de oxidant
substanţe în rezervoare. peste nivelul aşteptat. (inclusiv calcule).
Identificaţi motivele
vărsării de substanţe şi
rectificaţi situaţia.
Eveniment: GERMENI INTRODUŞI ÎN TIMPUL AERĂRII

Riscuri: Germeni.
Nivel de risc: Moderat 1
C.1. Instalaţi plasă pe grilele aeratorului Calitatea Detectare de E. Coli Dezinfecţia apei după
Micro-organisme pentru a împiedica accesul microbiologică a sau coliformi în aerare.
introduse în apă în animalelor mai mari (păsări, apei probele de 100 ml de
timpul aerării, în şobolani). apă prelevate după
fluxul de aer sau Introduceţi o fază de dezinfecţie aerator.
prin intrarea unor după aerare pentru inactivarea
insecte dispozitivul germenilor care pătrund în apă.
de aerare.
171


Eveniment – Streptococi fecali introduşi în apă prin dispozitivul de aerare
Indicatori: În apa care iese din instalaţie sunt detectaţi continuu indicatori fecali sau germeni patogeni.
Cunoaşterea faptului că în dispozitivul de aerare au pătruns insecte.
Cazuri de îmbolnăviri în comunitate legate de alimentarea cu apă.
Acţiuni necesare: Urmăriţi acţiunile prevăzute de LCAP.
Identificaţi şi rectificaţi cauza defecţiunii.
Înregistraţi cauza nefuncţionării sistemului şi măsurile luate pentru corectarea situaţiei.
Eveniment – Concentraţie foarte mare de oxidant
Indicatori: Deversare majoră sau supradoză de oxidant în apă cunoscută.
Culoare roz a apei (supradoză de KMnO 4 ).
Imposibilitatea obţinerii culorii roz pe indicatorul de clor DPD în ciuda dozelor mari de clor.
Aceasta indică niveluri de clor cu mult mai mari decât CMA – niveluri foarte mari de clor
decolorează nuanţa de violet care apare în mod normal în prezenţa clorului.
Apa capătă un miros puternic de clor.
Reclamaţii privitoare la gustul şi mirosul apei sau cazuri de îmbolnăviri în comunitate.
Acţiuni necesare: Închideţi staţia. Asiguraţi o altă sursă de apă potabilă până când puteţi furniza din nou apă
de calitate acceptabilă.
Informaţi autorităţile despre situaţia creată.
Identificaţi motivul supradozei de clor şi rectificaţi.
Aruncaţi apa din bazin sau adăugaţi substanţe de neutralizare a clorului dacă este mai indicat
(poate fi oricum nevoie de neutralizare înainte de a putea evacua apa din bazin).
Spălaţi sistemul de distribuţie, dacă şi în reţea sunt prezente niveluri excesive de clor şi
monitorizaţi calitatea apei până când concentraţiile de clor revin la nivelul normal de
operare.
Avertizaţi consumatorii să lase deschise robinetele o perioadă de timp înainte de a consuma
din nou apa (dacă au fost şi ei afectaţi).
Înregistraţi cauza deficienţei sistemului şi măsurile de corectare adoptate.


Ce se măsoară sau Clor, dioxid de clor sau KMnO 4 rezidual.
se observă: Indicatori fecali (E. Coli).
Concentraţii ale manganului cu peste 50% faţă de CMA în apa tratată.
Notaţi că prezenţa indicatorilor fecali poate fi influenţată şi de alţi factori decât funcţionarea
aeratorului.
Cât de des: Pentru frecvenţa de monitorizare a E. Coli şi măsurători a se vedea LCAP.
Manganul trebuie monitorizat cel puţin lunar dacă nu depăşeşte CMA.
172
Ce se face cu Înregistrarea rezultatelor în vederea verificării cerinţelor legislative sau în vederea estimării
rezultatele: performanţelor PMRSP.
Datele achiziţionate trebuie verificate periodic pentru evidenţierea apariţiei problemelor la
sursa de apă. Verificarea trebuie întreprinsă atunci când managerul responsabil o consideră
necesar în vederea minimizării riscului pentru sănătatea publică provocat de sursa de apă.
managerul trebuie să revizuiască procedurile de management al procesului de îndepărtare a
fierului şi manganului.
Evaluarea rezultatelor monitorizării şi a oricărei acţiuni luate ca rezultat a implementării
planului pentru evenimente neprevăzute şi analiza necesităţii modificării PMRSP – de ex,
măsurile preventive sunt actualizate; etapele planului pentru evenimente neprevăzute sunt încă
adecvate iar modificările aduse proceselor de îndepărtare a fierului şi manganului se regăsesc
în plan.
3.18 Dedurizarea şi decarbonatarea apei

Duritatea apei poate fi temporară, permanentă şi totală.
Duritatea temporară este produsă de prezenţa în apă a bicarbonaţilor de calciu şi magneziu,
iar duritatea permanentă este produsă de prezenţa în apă a clorurilor, sulfaţilor şi silicaţilor de calciu
şi de magneziu.
Duritatea totală a apei exprimă conţinutul total de ioni de calciu şi magneziu şi este, de fapt,
suma durităţii temporare şi permanente.
Necesitatea eliminării durităţii temporare (decarbonatare) sau a durităţii totale (dedurizare)
apare din condiţiile protecţiei instalaţiilor din cadrul reţelei de distribuţie şi în special a reţelelor de
termoficare.
Duritatea apei fiind determinată de sărurile de calciu şi de magneziu, săruri cu o solubilitate
limitată, în condiţiile încălzirii şi vaporizării parţiale, acestea se depun pe pereţii cazanelor şi
instalaţiilor tehnologice pe care le deservesc. Crusta care se formează poate produce avarii grave,
iar prin pierderile de randament, conduce la sporirea consumului de combustibil.
3.18.1 Decarbonatarea apei

Reducerea durităţii temporare a apei se poate face prin:
• procedee cu reactivi chimici;
• procedee cu schimbători de ioni;
Alegerea unui anumit procedeu depinde de calitatea apei brute, de calitatea apei solicitate de
consumator, de considerente economice şi de exploatare.
Pentru decarbonatarea apei, procedeul cel mai utilizat este cel cu reactivi chimici, celelalte
procedee fiind utilizate pentru dedurizare. Reactivul utilizat în mod curent este varul, Ca(OH) 2 , care
în reacţie cu bicarbonaţii de Ca sau Mg aflaţi în apă, precipită în carbonat de Ca şi hidroxid de Mg,
care sunt insolubili în apă. Reacţiile chimice ale decarbonatării cu var sunt:
Ca(OH) 2 + Ca(HCO 3 ) 2 → 2CaCO 3 ↓ + 2H 2 O (3.36)
Ca(OH) 2 + Mg(HCO 3 ) 2 → 2MgCO 3 + 2H 2 O
(3.37)
173
Ca(OH) 2 + MgCO 3 → CaCO 3 ↓ + Mg(OH) 2 ↓

(3.38)
Reacţiile (3.36) şi (3.37) se termină la un pH de 9,8, în timp ce reacţia (3.38) se amorsează
la un pH de 9,8 pentru a se termina la un pH de 11,3.
Instalaţiile pentru decarbonatare sunt de două tipuri:
• cu strat de nămol;
• decarbonatare catalitică.
3.18.1.1 Instalaţii cu strat de nămol

În figura 3.44 se indică decantorul tip Circulator, care lucrează la încărcări de 57 m3/h, m2.
În figura 3.45 este prezentată schema decantorului tip Turboseparator, care admite încărcări de
15÷20 m3/h, m2.
Figura 3.44. Decantor tip CIRCULATOR.

Legenda: 1. injecţie reactivi; 2. preaplin; 3. jgheab de evacuare a apei limpezite; 4. zonă de amestec şi reacţie (difuzor
hidroejector); 5. zonă de apă limpezită; 6. zonă de concentrare a nămolului; 7. hidroejector; 8. intrare a apei brute.
Figura 3.45. Decantor tip TURBOSEPARATOR.
174
Legenda: 1. zonă de decantare lamelară; 2. colectarea apei limpezite; 3. agitator cu elice; 4. camera de amestec şi
reacţie; 5. injectarea reactivilor; 7. raclor; 8. concentrator de nămol; 9. intrarea apei brute; 10. extragere nămol; 11.
deflectori.
3.18.1.2 Decarbonatare catalitică

Foloseşte drept catalizator al reacţiei ce are loc la punerea în contact a apei cu varul,
cristalele de carbonat de calciu. Aceste cristale au un diametru de 0,2÷0,5 mm şi sunt expandate
într-un pat fluidizat. În locul cristalelor de carbonat de calciu (făină de marmură) se poate utiliza
nisipul cuarţos (micro-nisip d=0,5 mm)
Această masă catalizatoare are rolul de a amorsa cristalizarea şi de a servi drept suport
acestei catalizări, întrucât carbonatul de calciu este un precipitat foarte fin şi uşor antrenabil în apă.
Această metodă este utilizabilă numai în cazul eliminării durităţii temporare datorată bicarbonaţilor
de calciu din apele fără substanţe coloidale. Bicarbonaţii de magneziu dau naştere unui precipitat
care nu se fixează pe masa catalizantă şi este antrenat în efluent. S-a conceput o gamă largă de
instalaţii ce au la bază decarbonatarea catalitică, cu încărcări superficiale de 15 – 50 m3/h, m2.
În figura 3.46 se prezintă decarbonatorul de tip Gyractor de formă tronconică. Mişcarea
ascendentă elicoidală a apei la decarbonatoarele de acest tip se realizează prin introducerea
tangenţială a curentului de apă la bază.
Figura 3.46. Decantor tip GYRACTOR.

Legenda: 1 – aerisire; 2 – apă decarbonatată; 3 – masă catalizantă; 4 – golire; 5 – injectare var; 6 – intrarea apei
brute; 7 – golire.
3.18.2 Dedurizarea apei

3.18.2.1 Procedee cu reactivi chimici
Procedeele cu reactivi chimici includ două variante, după cum urmează:
175
– Procedeul cu sodă (carbonat de sodiu) se foloseşte când este necesară reducerea

numai a durităţii permanente, datorată sulfatului şi clorurii de calciu. Reacţiile chimice
care au loc sunt de tipul:
CaSO 4 + Na 2 CO 3 → CaCO 3 ↓ + Na 2 SO 4 (3.39)
solubil
CaCl 2 + Na 2 CO 3 → CaCO 3 ↓ + 2NaCl (3.40)

solubil
Doza de sodă calcinată (Na 2 CO 3 ), necesară pentru asigurarea reacţiei chimice, se

stabileşte în laborator.
– Procedeul cu var şi sodă se foloseşte în cazul în care este necesară reducerea durităţii
permanente, datorată sulfatului şi clorurii de magneziu sau când este necesară
reducerea atât a durităţii temporare, cât şi a celei permanente.
Reacţiile chimice care au loc, sunt similare cu cele prezentate anterior, la care se adaugă:
MgSO 4 + Na 2 CO 3 → MgCO 3 + Na 2 SO 4 (3.41)
solubil solubil
iar carbonatul de magneziu se combină cu varul, după reacţia:

MgCO 3 + Ca(OH) 2 → CaCO 3 ↓ + Mg(OH) 2
(3.42)
MgCl 2 + Na 2 CO 3 → MgCO 3 + 2NaCl (3.43)
solubil solubil
şi în continuare, carbonatul de magneziu se combină cu varul, conform (3.42).

Carbonatul de magneziu are solubilitate mai mare decât cel de calciu şi, pentru a realiza
reacţia până la sfârşit, este necesară o doză de var în exces, care să conducă la formarea
hidroxidului de magneziu insolubil.
Prin acest procedeu, duritatea totală a apei poate fi redusă pana la 4-5oD, deoarece atât
carbonatul de calciu, cât şi hidroxidul de magneziu sunt parţiali solubili în apă.
Duritatea totală a apei se poate reduce până la 0,1oD, prin procedeul var-sodă, dacă se
tratează cu fosfaţi biacizi sau monoacizi de sodiu (NaH 2 PO 4 ) sau cu (Na 2 HPO 4 ), care se
transformă, intr-un mediu alcalin, în fosfat trisodic, reacţionând cu ioni de Ca şi Mg, cu formarea
unor compuşi greu solubili.
Ţinând seama de cheltuielile aferente, acest procedeu este folosit în cazuri excepţionale, în
special pentru tratarea apei de alimentare a cazanelor de presiune medie.
Doza de fosfat trisodic este de 19,5 mg/dm3, pentru fiecare grad de duritate redus sau de 45
mg/dm , dacă se foloseşte fosfat trisodic cristal, calitatea I (Na 3 PO 4 ∗ 12 H 2 O).
3
Pentru reducerea durităţii de la 4-5oD la 0,1oD, este necesară o doză de circa 200 mg/dm3
(ceea ce, numai ca reactiv, înseamnă un spor mare la preţul de cost al apei).
Procedeele de dedurizare chimică menţionate pot fi folosite atât pentru apa rece, cât şi
pentru apa încălzită, durata procesului de dedurizare a apei fiind, după cum este cunoscut, mai
scurtă la temperatură ridicată, gradul de dedurizare realizat fiind în acest caz mai mare. Apa pentru
dedurizare trebuie aibă un conţinut redus de suspensii coloidale şi substanţe organice. Instalaţiile de
dedurizare trebuie sa asigure, ca şi în cazul decarbonatării, un amestec omogen cu apa brută şi o
decantare corespunzătoare precipitaţiilor ce se formează.
176
3.18.3 Procedeul cu schimbători de ioni

Acest procedeu se aplică în schema modernă de dedurizare a apei pentru reţinerea sărurilor
de calciu şi magneziu. Schimbătorii de ioni sunt compuşi macomoleculari insolubili, conţinând
grupări monoactive, capabile de a realiza un schimb de ioni. Schimbătorii de ioni se împart în:
• anorganici (zeoliţi şi permutiţi);
• organici (sintetici şi naturali).
Pentru tratarea apei se folosesc în practică, numai schimbători de ioni sintetici, cu diferite
caracteristici fizico-chimice. Schimbătorii de ioni au capacitatea de a schimba cationii de Na sau H
cu Ca sau Mg aflaţi în compuşii din apă, fiind denumiţi cationit de Na (cat Na) sau cationit de H
(cat H). Procesul de schimb de ioni din soluţia electrolitului cu ionii mobili ai schimbătorului de
ioni se realizează în trei etape şi anume:
1. deplasarea ionului substituit din interiorul granulei schimbătorului de ioni până la locul
de schimb;
2. schimbul de ioni;
3. trecerea ionului dislocat din schimbătorul de ioni, în soluţie.
Structura chimică, în general macromoleculară, a schimbătorului de ioni, trebuie să conţină
în moleculă sa unul sau mai mulţi radicali acizi sau bazici. Prezenţa radicalului acid, de forma H –
R, defineşte un schimbător cationic, iar prezenţa radicalului bazic R – OH, defineşte un schimbător
anionic.
Schimbătorii de cationi se clasifică în:
• minerali (zeoliţi şi permutiţi), care au o utilizare foarte redusă;
• organici puternic acizi – conţinând grupa HSO 3 , reacţia de schimb ionic intervenind în
orice mediu, indiferent de valoarea pH – ului acestuia;
• organici slabi acizi, conţinând grupa HCO 2 ; deoarece constanta de disociere pK a grupei
HCO 2 este de 4 – 6, condiţia pentru o bună funcţionare a schimbului cationic slab acid
este verificarea inegalităţii:
pH > pK (constanta de disociere a grupei HCO 2 ),
din care rezultă că reacţia de schimb la aceşti schimbători intervine numai în mediul alcalin.
Schimbătorii de anioni se clasifică în:
• puternic alcalini, la care reacţia de schimb intervine într-un mediu de orice tip, pentru un
pH 0-14.
• Medii sau slab alcalini, la care reacţia de schimbi de ioni intervine numai intr-un mediu
acid, în general pH < 5.
Reacţiile chimice sunt de forma:
RNa 2 + Ca++ ↔ RCa + 2Na+ (3.44)
RH 2 + Ca ↔ RCa + 2H
++ +
(3.45)
În timp, schimbătorii de ioni îşi pierd capacitatea de schimb şi trebuie să fie regeneraţi.
Regenerarea se face prin tratare cu o soluţie acidă a schimbătorului cationic şi o soluţie bazică a
schimbătorului anionic. Capacitatea de schimb a unei mase cationice se exprimă în tone grade (tgrd)
prin numărul de metri cubi de apă dură căreia un mc de cationit îi poate reduce duritatea cu 1 grad
177
sau în miliechivalenţi pe cm3 (mval/cm3); unui mval/cm3 îi corespund 2.800 tgrd/m3. Un cationit
natural are o capacitate de schimb de 300 – 500 tgrd/m3, iar unul sintetic de 4.000 – 10.000 tgrd/m3.
În figura 3.47 este reprezentată schema unei instalaţii de dedurizare cu cationit de sodiu.
Instalaţia se compune dintr-un număr de filtre cu masă cationică funcţionând sub presiune, un
rezervor pentru prepararea soluţiei de clorură de sodiu şi un rezervor cu apă pentru afânarea
materialului.
9
1 2
3
6
4
8
5
7
10
12 11 12
Figura 3.47. Schema de dedurizare cu cationi de sodiu.

Legenda: 1 – apă dură; 2 – filtru de cationit de sodiu; 3 – strat de cationit; 4 – strat suport de pietriş; 5 – apă dedurizată;
6 – recipient pentru pregătirea soluţiei de clorură de sodiu; 7 – strat filtrant de pietriş mărgăritar; 8 – conductă pentru
soluţia de clorură de sodiu; 9 – rezervor de apă pentru afânare; 10 – regulatorul vitezei de afânare; 11 – conductă de
evacuare a apei de spălare din recipientul de clorură de sodiu; 12 - goliri.
Ciclul de funcţionare cuprinde patru faze:

Dedurizarea apei care intră prin conducta superioară, are loc în stratul de cationit şi la
ieşirea din filtru se obţine apă dedurizată. Această operaţie se continuă până în momentul în care
materialul filtrant nu mai are capacitate de schimb. Determinarea cantităţii de masă cationică se face
cu relaţia:
24QD tot
Vcat = , [m3] (3.46)
n(e − D tot q sp )
În care: V cat - volumul masei cationice, în m3;
Q – debitul instalaţiei, în m3/h;
n – numărul de regenerări în 24 h (2 -3);
e – capacitatea de schimb a masei cationice în tgrd/m3;
D tot – duritatea totală a apei;
q sp – debitul de spălare (3 -5 m3 apă/m3 material).
Suprafaţa totală a filtrelor adoptând grosimea stratului de masă cationică (h) la valori 2 – 3
m se determina cu relatia:
178
Vcat
A= , [m2] (3.47)
h
În care: V cat - volumul masei cationice (m3);
A - suprafata totala a filtrelor (m2);
h - grosimea stratului de masa cationica (m).
Se prevăd mai multe filtre, pentru a se ţine seama de fazele neproductive (2 – 3 cuve de
rezervă).
Afânarea materialului filtrant se realizează prin trecerea unui curent de apă în sens invers
trecerii apei la procesul de dedurizare. Apa pentru afânare este adusă din rezervorul de presiune şi
introdusă prin partea inferioară a filtrului. După ce a produs afânarea materialului, apa trece printr-
un dispozitiv de reglare a vitezei de afânare, după care este evacuată. Afânarea masei cationice se
face cu intensitatea de q af = 3 – 6 dm3/s, m2 şi durează t = 10’ – 15’; cu aceste date se poate calcula
capacitatea rezervorului de afânare şi diametrul conductei de legătură, pentru o viteză a apei de v =
2 – 2,5 m/s. Rezervorul de afânare se aşează cu 5 – 10 m deasupra stratului filtrant.
Regenerarea masei cationice se face cu o soluţie de clorură de sodiu preparată intr-un
rezervor special. Circuitul soluţiei de regenerare prin filtrul de cationit este de sus în jos, apa fiind
trimisă apoi la golire.
Regenerarea masei cationice se face ţinând seama de următoarele:
• viteza soluţiei de regenerare prin filtre se ia v r = 3 – 4 m/h;
• durata regenerării se ia de t r = 12 – 15’;
• consumul de sare (C) cu 5% impurităţi, necesară pentru regenerarea unui filtru, va fi:
0,08eV1
C= , [t] (3.48)
0,95
În care: V 1 este volumul de cationit al unui filtru;
e – capacitatea de schimb a cationitului.
Spălarea soluţiei de clorură de sodiu din masa caionică a filtrului se face cu apă netratată,
care se introduce prin conducta de golire.
Spălarea se face cu viteze de 4 – 25 m/h, timp de 1,5 – 2 h.
3.19 Inspecţia sanitară şi monitorizarea treptei de dedurizare

Se prezintă în cele ce urmează dedurizarea numai cu ajutorul răşinilor schimbătoare de ioni.
Pentru celelalte tipuri de procese exista similarităţi cu procedurile deja prezentate la treptele de
decantare sau filtrare. Cel mai des întâlnit eveniment este dezvoltarea de germeni în masa de
schimbători de ioni, care pot cauza îmbolnăviri.
Dedurizarea apelor foarte dure poate determina concentraţii mari de sodiu în apă. Deşi
aceasta poate da apei un gust sărat, nu este probabil să constituie o cauză de îmbolnăviri.
Dedurizarea cu schimbători de ioni se poate folosi înaintea proceselor de dezinfecţie cu radiaţii
ultraviolete şi filtrare cu membrană pentru a împiedica formarea de cruste pe lămpi sau membrane.
Randamentul răşinilor de dedurizare se reduce dacă se îmbâcsesc cu fier, mangan sau substanţe
organice din apă.
179
3.19.1 Inventarul riscurilor care pot apare în procesul de dedurizare

Fenomenul care determină cel mai mare risc într-un proces de dedurizare cu schimbători de
ioni este acumularea de germeni în stratul de răşină. Cele mai importante măsuri preventive sunt:
spălarea periodică în flux invers, regenerarea şi curăţarea răşinii din instalaţia de dedurizare.
Tabelul 3.35. Evaluarea riscului asociat proceselor de dedurizare prin schimbători de ioni.
sunt necesare
Eveniment: ACUMULAREA DE GERMENI ÎN MASA DE SCHIMBATORI DE IONI
Riscuri: Germeni.
Nivel de risc: Mic
A.1 Regenerarea răşinii cu frecvenţa Calitatea Număr mare de Regeneraţi şi spălaţi în
Materii organice şi recomandată de producător. microbiologică. bacterii totale. flux invers.
micro-organisme Aceasta va determina şi spălarea Calciul. Lipsa de eficienţă în Curăţaţi răşina pentru
fixate în stratul de filtrului şi îndepărtarea materialelor dedurizarea apei. îndepărtarea
Magneziul.
răşină. organice.
Neîndepărtarea murdăriilor de pe
Fierul.
Curăţaţi periodic (scoateţi murdăria fierului şi/sau boabe.
din) paturile de răşină cu agentul de Manganul.
manganului. Dezinfectaţi apa după
curăţare recomandat dacă în apă este faza cu schimbători de
Miros.
prezent fier sau mangan. ioni.
Realizaţi tratarea pentru
îndepărtarea materiilor organice din
apă înainte de faza de dedurizare.
Dezinfectaţi apa înainte de
dedurizare dacă o puteţi face fără a
afecta răşina sau precipitaţi fierul
sau manganul care ar îmbâcsi răşina.


Eveniment – Număr mare de germeni în apa tratată.
Indicatori: În apa care iese din instalaţie sunt detectate continuu organismele indicator fecal sau germeni
patogeni.
Cazuri de îmbolnăviri în comunitate legate de alimentarea cu apă.
Acţiuni necesare: Identificaţi şi rectificaţi cauza acumulării de germeni în patul de răşină.
Înregistraţi cauza nefuncţionării sistemului şi măsurile luate pentru corectarea situaţiei.

180
Ce se măsoară Nivelul durităţii.

sau se observă: Concentraţiile de fier şi mangan (aceste metale trebuie îndepărtate şi în formă solubilă prin
dedurizare cu schimbători de ioni).
Număr de bacterii heterotrofe (dacă numărul este mai mare după dedurizare decât înaintea
acesteia, faptul demonstrează dezvoltarea germenilor în patul de răşină).
Cât de des: Măsurătorile de duritate a apei în scopul controlării procesului se efectuează ori de câte ori
consideră necesar furnizorul de apă.
Frecvenţa măsurătorilor de bacterii heterotrofe depinde de calitatea microbiologică apei care
intră în instalaţia de dedurizare. Frecvenţa trebuie să fie mai mare în apele de calitate mai
proastă şi experienţa vă va arăta cu ce frecvenţă este necesar să se facă analizele
microbiologice.
Datele achiziţionate trebuie verificate periodic pentru evidenţierea apariţiei problemelor la sursa
de apă. Verificarea trebuie întreprinsă atunci când managerul responsabil o consideră necesar în
vederea minimizării riscului pentru sănătatea publică provocat de sursa de apă.
laboratorului sau să arate dacă la consumator ajunge apă de calitate scăzută. În final, managerul
trebuie să revizuiască procedurile de management al procesului de dedurizare.
măsurile preventive sunt actualizate; etapele planului pentru evenimente neprevăzute sunt încă
adecvate iar modificările aduse proceselor de dedurizare se regăsesc în plan.
3.20 Filtrarea pe membrane

O membrană se defineşte ca un film subţire care separă două faze şi acţionează ca o barieră
selectivă la transportul substanţei (figura nr. 3.48). Această definiţie caracterizează membranele
permselective la care se dezvoltă o diferenţă de potenţial chimic sau electric între cele două faze.
FAZA 2 MEMBRANA FAZA 1
PERMEAT ALIMENTARE
Figura 3.48. Schema simplificată a unei membrane permselectivă.
Procesul de filtrare pe membrane se defineşte ca acţiunea prin care fluxul de alimentare se

divide în sub-fluxuri: permeatul care conţine materialul care a trecut prin membrană şi concentratul
181
care conţine speciile care nu au trecut. Filtrarea pe membrane poate fi folosită pentru concentrarea
sau purificarea unei soluţii sau suspensii (solvent – substanţă dizolvată sau separarea particulelor).
Pentru caracterizarea membranelor folosite în potabilizarea apei se iau în considerare
următorii parametri: forţa de acţiune, mecanismul de separare, structura membranei şi fazele în
contact (tabelul 3.32).
Tabelul 3.38. Parametri caracteristici pentru tratarea cu membrane.
Tip filtrare pe Forţa Mecanismul de separare Structura Faza 1 (alim.) / Faza 2
membrane motoare membranei (perm.)
Microfiltrare Presiunea Sitare Macropori Lichid / Lichid
Ultrafiltrare Presiunea Sitare Mezopori Lichid / Lichid
Ultrafiltrare Presiunea Sitare+soluţie/difuzie+excludere Micropori Lichid / Lichid
Osmoza inversă Presiunea Soluţie/difuzie+excludere Densă Lichid / Lichid
Electrodializa Potenţial Schimb de ioni Schimb ioni Lichid / Lichid
electric
Figura 3.49 prezintă tipurile de compuşi îndepărtaţi prin diferite procese de filtrare pe
membrane.
Figura 3.49. Clasificarea compuşilor care pot fi reţinuţi prin procese de filtrare pe membrane.
182
O clasificare generală a membranelor, în funcţie de tipul procesului este prezentata în

continuare:
• Osmoza inversă (OI) – Solventul soluţiei se transferă prin membrana densă aleasă pentru
a reţine sărurile şi substanţele dizolvate cu greutate moleculară mică. Pentru a produce
apă dulce din soluţie salină, trebuie acţionat asupra soluţiei saline cu o presiune cel puţin
de două ori presiunea osmotică. Astfel pentru apa de mare presiunea este de 5 – 8 MPa;
• Nanofiltrarea (NF) – denumită şi osmoza inversă cu presiune mică, reţine ionii
multivalenţi (calciu şi magneziu) la operaţiile de dedurizare şi controlează substanţele
organice. Reţinerea slabă pentru ionii monovalenţi duce la o presiune osmotică mai
redusă. Presiunea folosită la NF este 0.5 – 1.5 MPa;
• Ultrafiltrarea (UF) permite operaţii de limpezire şi dezinfectare. Membrana UF este
poroasă şi permite reţinerea substanţelor dizolvate (SD) de dimensiuni mari
(macromolecule), toate tipurile de microorganisme ca viruşi şi bacterii şi toate tipurile de
particule. Deoarece nu se reţin substanţele dizolvate (SD) cu greutate moleculară mică,
presiunea osmotică poate fi neglijată. Presiunea de operare este 50 – 500 kPa;
• Microfiltrarea (MF) permite reţinerea macroparticulelor (limpezire), porii membranelor
MF fiind mai mari de 0.1 µm. Presiunea de lucru este similară cu UF;
• Electrodializa (ED) este operaţia prin care ionii sunt transportaţi prin membrane
selective de ioni sub influenţa unui potenţial electric. Cu membrane selective alternative
de cationi şi anioni într-o dispunere în pachet (stivă) cu canale înguste între ele se obţine
alternativ ape mai îmbogăţite sau mai sărace în săruri.
Alte clasificări ale proceselor de filtrare pe membrane se pot face după diferite criterii
printre care se menţionează: mecansimul de separare, morfologie fizică şi natura chimică. Dintre
numeroasele tipuri de configuraţii pentru producţia de apă potabilă se folosesc în principal
următoarele tipuri:
• înfăşurare spirală (IS);
• fibre cu goluri (FG);
• membrane ceramice.
Configuraţia înfăşurarea spirală este cel mai des utilizată în producţia de apă potabilă, tipul
FG fiind cu precădere utilizat în desalinizarea apelor salmastre. În figura 3.50 se prezintă schema
unei membrane IS. Elementele cu înfăşurare spirală sunt produse din membrane plane. Acestea
constau dintr-un număr de două perechi de membrane cu două spaţii exterioare de alimentare pentru
fiecare membrană şi un spaţiu, comun, interior între ele, pentru drenarea permeatului ataşate la un
tub central care colectează permeatul.
183
Figura 3.50. Schema unei membrane IS.

Legenda: 1. intrare apa; 2. ieşire concentrat; 3. ieşire permeat; 4. direcţia curgerii apei brute; 5. direcţia curgerii
permeatului; 6. material de protecţie; 7. capac între modul şi înveliş; 8. orificii pentru colectarea peremeatului; 9.
distanţier; 10. membrana; 11. colector permeat; 12. separator intermembrane.
Curentul de alimentare intră din capătul deschis a elementului înfăşurat spiral în canalele
create pentru curentul de alimentare. Curentul de alimentare poate curge fie pe un drum paralel la
tubul colector central sau prin filmul membranei active şi suporţi membranelor în canalul creat
pentru curentul permeatului. Curentul permeatului urmează un drum în spirala spre tubul de
colectare central şi este prelevat ca produs. Curentul de alimentare devine mai concentrat şi este
trecut la elementul următor. Configuraţia FG este formată dintr-un recipient sub presiune în
interiorul căruia este amplasat un cartuş care conţine fascicolul de membrane FG (figura 3.51).
Figura 3.51. Schema unei membrane FG.
Stratul activ de pe suprafaţa membranelor este realizat din polimeri organici. Se utilizează
acetat de celuloză şi derivaţi ai acestuia, poliamide şi derivaţi sau alte combinaţii de polimeri
organici. Figura 3.52 prezintă sistemul în care se desfăşoară procesul de filtrare cu alimentare prin
interiorul sau exteriorul fibrei cu goluri.
Concentrat
184
Concentrat
Figura 3.52. Sistemele de utilizare ale fibrelor cu goluri FG.

Legenda: a. alimentare prin interiorul FG; b. alimentare prin exteriorul FG.
Schema de funcţionare a unei instalaţii de ultrafiltrare cu membrane ceramice este

prezentata în figura 3.53 iar în figura 3.54 se prezintă un detaliu de cartuş filtrant. Instalaţia de
ultrafiltrare este compusa din doua corpuri conectate în serie în care se află membranele. Pompa
"A" pune circuitul sub presiune şi asigura fenomenul de filtrare prin asigurarea presiunii
transmembrană. Pompa "B" asigură recircularea tangenţială prin membrane. Un prefiltru este
instalat înaintea buclei de recirculare pentru a înlătura particulele mari care ar putea să scadă
eficienţa filtrării.
Figura 3.53. Schema de funcţionare a unei instalaţii de ultrafiltrare cu membrane ceramice.
Figura 3.54. Vedere în secţiune a unui cartuş filtrant ceramic.
185
Membranele sunt constituite dintr-un suport ceramic cilindric făcut din alumină şi oxid de
titan. Pe suprafaţa internă a acestui suport, se depozitează oxizi metalici pentru a crea o bariera
subţire, prin diferite procese: scopul suportului este de a asigura rezistenţa mecanică a membranei
(presiunea de explozie este peste 80 bari).
Partea internă a suportului ceramic este constituita din câteva canale (de la 3 până la 36).
Peretele fiecărui canal este acoperit cu un strat subţire oxid metalic (oxid de titan sau oxid de
zirconiu) care asigură fenomenul de filtrare.
Colmatarea membranei determina pierderea de performanţă datorată depozitării de substanţe
fie dizolvate fie în suspensie, pe pori sau în interiorul acestora.
Debitul va descreşte când permeabilitatea membranei se micşorează, din cauza colmatării.
În consecinţă, pentru a menţine un debit constant, presiunea trans-membrană ar trebui să crească
progresiv odată cu colmatarea membranei. Luând în considerare cele menţionate anterior, printre
procedurile de spălare a membranei se enumera:
• Spălarea membranei în contra-curent (de la conducta de evacuare către interiorul acesteia).
Aceasta permite extragerea particulelor reţinute în interiorul porilor membranei;
• Spălarea chimica a membranei cu ajutorul unor soluţii de hipoclorit, soda caustica sau acid
azotic, care este recirculată prin membrana pentru a curăţa suprafaţa interioară a acesteia;
• Recircularea tangenţială permite reducerea efectelor de colmatare, prin acţionarea asupra
stratului înconjurător, unde fluidul care trebuie filtrat nu este într-o curgere turbulentă şi
unde particulele au tendinţa de a se acumula. Recircularea tangenţială pe interiorul
membranei cu viteza suficienta permite micşorarea grosimii acestui strat.
În figura 3.55 se prezintă o instalaţie de ultrafiltrare pentru debitul de 2 m3/h.
186
Figura 3.55. Instalaţia de ultrafiltrare cu membrane ceramice pentru Q=2 m /h.

3
3.21 Inspecţia sanitară şi monitorizarea treptei de filtrare pe membrane

Filtrarea prin membrane dezinfectează în oarecare măsură apa prin împiedicarea trecerii
germenilor. Gradul de dezinfecţie depinde de tipul membranei şi tipul de germeni. Orice membrană
poate elimina germenii mai mari (ex., Giardia şi Cryptosporidium). Unele, cu o dimensiune
suficient de mică a porilor (ultra - şi nanofiltrare şi osmoză inversă) pot îndepărta bacteriile în timp
ce anumiţi virusuri pot fi înlăturaţi dacă dimensiunile porilor sunt foarte mici (nanofiltrare şi
osmoză inversă).
Dacă în timpul filtrării prin membrane apare un fenomen şi procesul nu funcţionează cum
trebuie, se pot întâmpla următoarele:
• Dacă membrana nu îndepărtează particulele şi materiile organice cu eficienţa preconizată de
caracteristicile tehnice, se pot produce îmbolnăviri datorate germenilor (Giardia,
Cryptosporidium) sau sub-produşilor de dezinfecţie;
• Dacă în membrană se formează un orificiu prin care trec particule şi materii organice se pot
produce îmbolnăviri datorate germenilor (Giardia, Cryptosporidium) sau subproduşilor de
dezinfecţie;
• Dacă substanţele chimice utilizate pentru curăţarea membranelor nu sunt evacuate complet din
sistem, acestea pot produce îmbolnăviri.
Operarea sistemelor cu filtre de membrană poate prezenta riscuri pentru sănătatea
personalului staţiei de tratare. Acestea sunt recunoscute, dar nu vor fi discutate în continuare
deoarece fac obiectul legislaţiei muncii şi protecţiei muncii.
Procesul de filtrare prin membrană şi riscurile asociate acestuia nu pot fi tratate izolat.
Calitatea apei produse prin acest produs este afectată de:
• calitatea apei brute; apa de slabă calitate poate determina colmatarea membranei sau
numărul de germeni poate fi atât de mare încât membrana să nu poată reţine suficient
pentru ca apa să rămână sigură pentru consum;
• procesele de pre-tratare; se poate recurge la acestea înainte de trecerea prin membrană
pentru a aduce calitatea apei brute la un nivel adecvat tratării prin membrană.
Filtrele cu membrană pot înlătura germenii în timpul tratării, dar nu îi pot distruge pe cei
care pătrund în apă după tratare. Pentru aceasta trebuie adăugat un dezinfectant (clor, dioxid de clor,
cloramină) în apă după faza filtrării cu membrană.
3.21.1 Inventarul riscurilor care pot apare în procesul de filtrare pe membrane

Fenomenul care prezintă cel mai mare risc implicat în filtrarea prin membrană este acela ca
prin această procedeu să nu se înlăture particulele în măsura aşteptată în baza caracteristicilor
tehnice ale membranei. Cea mai importantă măsură preventivă este asigurarea unei calităţi a apei
brute corespunzătoare nivelului necesar pentru o bună performanţă a membranei sau pre-tratarea
apei în vederea obţinerii acestei calităţi.
187
Tabelul 3.39. Evaluarea riscului asociat proceselor de filtrare pe membrane.

sunt necesare
Eveniment: MEMBRANA NU SE COMPORTĂ CONFORM SPECIFICAŢIILOR
Riscuri: Germeni (în special Giardia şi Cryptosporidium); subproduşi de dezinfecţie.
Nivel de risc: Mare
A.1. Asigurarea calităţii apei în limitele Calitatea apei Nerespectarea LCAP. Schimbaţi sursa de
Calitate inadecvată specificate pentru apa care trece prin înainte de tratare. Blocarea membranei apă.
a apei brute de al membrană. Debitele de la şi/sau dificultate de Planificaţi pre-tratare.
sursă. fiecare modul. curăţare a acesteia. Creşteţi frecvenţa de
Frecvenţă crescută a monitorizare a
curăţărilor. clorului.
Reduceri
inexplicabile de debit.
A.2. Concepeţi procese de pre-tratare Calitatea apei Nerespectarea LCAP. Modificaţi procesele
Pre-tratare pentru a produce apă care respectă înainte de tratare. Blocarea membranei de pre-tratare.
inadecvată. specificaţiile pentru trecerea prin Debitele de la şi/sau dificultate de
membrană. fiecare sub-modul. curăţare a acesteia.
Frecvenţă crescută a
curăţărilor.
Reduceri
inexplicabile de debit.
Eveniment: DEFECTAREA MEMBRANEI
Riscuri: Germeni (în special Giardia şi Cryptosporidium); produşi secundari de dezinfecţie.
Nivel de risc: Mic–Moderat
B.1. Instalaţi module suplimentare de Rezultatele testelor Neconformarea cu Investigaţi cauza
Defect de fabricaţie rezerva care să permită scoaterea la faţa locului de LCAP. problemei.
sau deteriorarea submodulelor din sistem pentru degradare la Detectarea de E. Coli Reparaţi şi înlocuiţi
membranei în reparaţii. presiune sau cu sau coliformi în probe după caz.
timpul funcţionării. Instalaţi un sistem care să permită o debit difuz de aer. de 100 ml după Asiguraţi un sistem de
monitorizare uşoară şi frecventă a Frecvenţa tratare (dacă monitorizare
integrităţii membranei (ex., teste de reparaţiilor. tehnologia cu satisfăcător.
degradare la presiune sau teste cu Calitatea membrană se
debit difuz de aer) şi o alarmă care microbiologică a foloseşte pentru
să indice defectarea sistemului. apei tratate. îndepărtarea
bacteriilor).
Modificări
inexplicabile ale
debitului.
Înregistrări care arată
defectări ale
submodulelor mai
frecvente decât
normal.
Eveniment PREZENŢA ÎN APĂ A SUBSTANŢELOR FOLOSITE LA CURĂŢAREA MEMBRANELOR
Riscuri: Determinanţi chimici (substanţe de curăţare).
188

sunt necesare
C.1. Efectuaţi periodic verificări manuale pH. Nivelul pH-ului Iniţiaţi verificarea
Spălare insuficientă ale calităţii finale a apei imediat Conductivitate depăşeşte domeniul calităţii apei.
a substanţelor de după reintroducerea în proces a de variaţie normal. Revizuiţi parametrii de
Determinanţii
curăţare din modulului cu membrane.
chimici specifici Conductivitatea control ai secvenţei de
modulul cu Modificaţi parametrii ce determină folosiţi pentru depăşeşte domeniul spălare automată.
membrane. secvenţa automată de spălare pentru curăţare. de variaţie normal.
o mai bună curăţare. Concentraţiile
substanţelor de
curăţare la un nivel
problematic pentru
sănătate.


Eveniment – Prea multe particule de peste 2-3 µm în apa tratată
Indicatori: Turbiditatea apei filtrate de peste 0,5 NTU
Testarea integrităţii membranei indică defectarea unui sub-modul (sau a mai multora).
Cazuri de giardioză şi cryptosporidioză apărute în comunitate şi care pot fi asociate
calităţii scăzute a apei.
Acţiuni necesare: Dacă după filtrare în apă se înregistrează un exces de particule, trebuie urmate acţiunile:
- Scoaterea imediată a apei tratate din sistem.
- Asigurarea altei surse de apă potabilă până când se va putea asigura din nou apă de
- Identificarea şi rectificarea cauzelor filtrării neadecvate.
- Monitorizarea numărului de particule până la revenirea în limite acceptabile.
- Dacă în reţea a pătruns apă tratată necorespunzător, informarea autorităţile cu privire la
această încălcare.
- Repunerea în funcţiune a instalaţiei.
- Înregistrarea cauzei defecţiunii şi a măsurilor de corectare adoptate.
- Planificarea şi elaborarea unor măsuri pe termen lung dacă este cazul.
Modificarea PMRSP dacă este necesar.


Ce se măsoară sau Testele de integritate a membranei.
se observă: Turbiditatea apei.
Cât de des: Frecvenţa monitorizării este cea specificată în caietele de sarcini ale instalaţiei.
A se vedea LCAP.
189

managerul trebuie să revizuiască procedurile de management al procesului de filtrare prin
membrană.
măsurile preventive sunt actualizate; etapele planului pentru evenimente neprevăzute sunt
încă adecvate iar modificările aduse proceselor de filtrare prin membrană se regăsesc în plan.
190
3.22 Dezinfecţia apei

Dezinfecţia este procesul prin care se distrug / elimină microorganismele susceptibile de a
genera îmbolnăviri ale organismului uman. Rata de distrugere a microorganismelor de către
dezinfectant este funcţie de:
• acţiunea dezinfectantului;
• concentraţia dezinfectantului;
• timp de contact;
• număr de microorganisme;
• concentraţia de materie organică în apă.
În practica curentă se urmăreşte variaţia concentraţiei de dezinfectant în corelaţie cu timpul
de contact, sub forma relaţiei următoare:
C n ⋅ t p = const. (3.49)
În care: C – concentraţia;
t p – timp contact pentru a obţine procentul p% de eliminare a microorganismelor;
n – coeficient funcţie de tipul de dezinfectant.
În literatură se defineşte un coeficient de letalitate λ sub forma:
4.6
λ= (3.50)
C R ⋅ t 99
În care: C R – concentraţie reziduală de dezinfectant (mg/l);
t 99 – timp de contact necesar pentru eliminarea a 99% din microorganisme (min.);
λ - coeficient de letalitate.
Tabel 3.42. Coeficient de letalitate pentru diverşi oxidanţi.

Dezinfectant Bacterii Virusuri Spori
O3 500 5 2
HOCl 20 1.0 0.05
-
OCl 0.2 < 0.02 < 0.0005
NH 2 Cl 0.1 0.005 0.001
Este unanim acceptat conceptul că o bună dezinfectare necesită realizarea produsului:

C R T = optim (3.51)
În care: C R - dezinfectantul rezidual;
T - timpul de contact.
Produsul C R T diferă de la un microorganism la altul.
În figura 3.56 se indică variaţia concentraţiei (mg/l) cu timpul de contact pentru inactivarea
a 99.9% din microorganisme, la diverşi agenţi dezinfectaţi.
190
Mono-
cloramina
Figura 3.56. Relaţia concentraţie – timp.
3.22.1 Dezinfectarea apei cu clor

Este cel mai utilizat procedeu, sub forma: clor gazos (Cl 2 ), hipoclorit de sodiu (NaOCl),
hipoclorit de calciu (Ca(OCl) 2 ), monocloramine (NH 2 Cl) şi dioxid de clor (ClO 2 ). Cele mai
numeroase utilizări sunt dezinfectarea cu clor gazos. Hipocloriţii se utilizează în uzine de mică
capacitate, datorită faptului că sunt mai simplu de manipulat şi operat din punct de vedere al
pericolului de toxicitate.
Reacţiile chimice pentru clor si hipoclorit sunt:
Clorul gazos:
Cl 2(g) + H 2 O ⇒ HOCl + H+Cl- (3.52)
HOCl ⇔ H+ + Cl-O (3.53)

Hipocloritul:
NaOCl + H 2 O ⇒ HOCl + Na+ + OH- (3.54)
Ca(OCl) 2 + H 2 O ⇒ 2HOCl + Ca+++ + 2OH- (3.55)

Dozele uzuale sunt date în tabelul următor.
Tabel 3.43. Doze uzuale de dezinfectant pe baza de clor.

Dezinfectant Doze
Hipoclorit de calciu 0,5 – 5 mg/l
Hipoclorit de sodiu 0,2 – 2 mg/l
Clor gazos 1 – 16 mg/l
191
Clorul reacţionează cu compuşii azotului care sunt prezenţi totdeauna în apă, fie sub formă
organică (acido-amine şi proteine), fie sub formă anorganică (amoniac, nitrit, nitrat). Clorarea la
punctul critic este metoda care se aplică curent în practică (vezi figura 3.7).
În figura 3.57 se prezintă schema uzuală pentru depozitarea, prepararea şi dozarea
clorului în apă. Schema cuprinde:
• depozitul de recipienţi; se recomandă un compartiment protejat împotriva intemperiilor;
prelevarea Cl 2 din recipienţi se realizează cu regulatoare cu vacuum dotate cu
evaporatoare. Cantităţile de clor se măsoară prin cântărirea permanentă a recipientelor şi
cu ajutorul rotametrelor.
• instalaţiile de preparare-dozare cu vacuum (figura 3.58).
Figura 3.57. Schemă uzuală instalaţii clor.
Depozitul de butelii şi compartimentul dozatoarelor sunt prevăzute:

• cu rigole care să permită evaporarea pierderilor de Cl 2 ;
• cu ventilaţie automată la depăşirea dozei admise de Cl 2 în aer;
• aerul aspirat (eventual cu Cl 2 ) se trimite la baza turnului de neutralizare unde se
pulverizează de la partea superioară, curge descendent, soluţia de neutralizare (tiosulfit
de sodiu: 25 kg pentru neutralizare 40 kg Cl 2 ).
Timpul de contact şi doza de Cl 2 stabilită de laborator pentru fiecare tip şi calitate de apă;
rezidualul de Cl 2 este necesar să fie măsurată continuu la ieşirea din bazinul de reacţie. Bazinele de
reacţie impun:
• asigurarea unei coloane de apă deasupra punctului de injecţie de minim 2.0 m;
• curgerea continuă (uniformă) fără zone moarte pentru realizarea timpului de contact (în
general 30 min.);
• protecţia anticorozivă a bazinului.
192
Figura 3.58. Instalaţii preparare – dozare clor cu vacuum.

Legenda: 1. Recipient de clor; 2. Robinet pe recipient; 3. Conexiune la regulatorul de vacuum; 4. Sferă pentru păstrarea
presiunii în recipient; 5. Arc; 6. Sferă vană acces clor; 7. Ax vană; 8. Disc cu diafragmă; 9. Indicator de golire a
recipientului; 10. Dispozitiv de reglare a indicatorului de golire; 11. Solenoid; 12. Contact pentru semnalizare la distantă;
13. Diafragmă; 14. Vană de siguranţă; 15. Rotametru; 16. Robinet ajustare debit de clor; 17. Diafragmă de control; 18.
Arc de control; 19. Vană cu disc; 20. Clapet anti-retur hidroejector; 21, 22. Hidroejector.
Conform normelor din ţara noastră doza de clor rezidual la injecţia în reţeaua de distribuţie
trebuie să fie maxim 0.5 mg Cl 2 /l. Aceasta prevedere este necesară, dar nu suficientă pentru că
majoritatea reţelelor de distribuţie sunt degradate şi conţin depozite care favorizează reformarea de
filmului bacterian. Este necesar să se asigure doze de clor rezidual în zonele marginale ale reţelelor
de minimum 0.25 – 0.30 mg Cl 2 /l, pentru siguranţa sanitară a calităţii apei. Aceste elemente se pot
asigura prin staţii de reclorare în reţea conform figurilor 3.59 si 3.60.
Figura 3.59. Sistem de reclorare proporţională prin impulsuri.
193
a. b.
Figura 3.60. Instalaţii de reclorare în reţea
Legenda: a. cabină mobilă de reclorare; b. staţie portabilă de reclorare.
3.22.2 Dezinfectarea cu dioxid de clor

Începând din deceniul şapte, secolul trecut, s-a dezvoltat procesul de tratare cu dioxid de
clor. Avantajul esenţial al ClO 2 este că nu formează sub-produşi de tip THM. Se tratează mai întâi
cu ClO 2 pentru oxidarea materiei organice, pentru eliminare gust şi miros şi apoi pentru a menţine
concentraţia reziduală. Proprietăţile ClO 2 sunt prezentate anterior în capitolul 3, paragraful 3.1.
Schema unui generator de dioxid de clor se prezintă în figura 3.61.
Figura 3.61. Generator dioxid de clor.
194
3.23 Inspecţia sanitară şi monitorizarea treptei de dezinfectie cu clor

Următoarele probleme pot apărea în timpul clorării:
• dacă nu există suficient clor rezidual liber, pot apărea îmbolnăviri provocate de germeni;
• dacă există prea mult clor rezidual, se pot produce îmbolnăviri datorate fie concentraţiei
mari de clor fie sub-produşilor cauzaţi de clorul în exces;
• concentraţiile mari de sub-produşi de dezinfecţie pot cauza îmbolnăviri, chiar dacă
nivelul clorului rezidual este acceptabil.
Clorul (în formă gazoasă sau lichidă) poate prezenta riscuri pentru sănătatea personalului
staţiei de tratare. Aceste riscuri fac obiectul legislaţiei şi protecţiei muncii.
Eficacitatea dezinfecţiei este afectată de mai mulţi factori printre care se menţionează:
• doza de clor este importanta pentru ca şi alte substanţe din apă pot să reacţiona cu acesta, si
pentru ca trebuie sa rămână suficient clor rezidual;
• timpul de contact al clorului cu apa;
• pH-ul apei care afectează cantitatea de clor aflat în forma adecvată pentru distrugerea
germenilor;
• temperatura apei;
• turbiditatea apei care intra în procesul de dezinfecţie; aceasta poate împiedica accesul
clorului la germenii ţintă.
3.23.1 Inventarul riscurilor care pot apare în procesul de dezinfecţie cu clor

Fenomenul care determină cel mai mare risc implicat în clorarea apei potabile este cantitatea
insuficientă de clor rezidual pentru distrugerea germenilor din apă, nu numai la începutul procesului
de dezinfecţie, ci pe tot parcursul acestuia. Cele mai importante măsuri preventive sunt:
• monitorizarea procesului pentru a asigura suficient clor rezidual în apă, indiferent de
schimbările de calitate a apei care pot apărea la intrarea în instalaţie;
• instalarea unei alarme la rezervorul de clor care să avertizeze când stocul de clor începe
să se epuizeze; păstrarea înregistrărilor astfel încât să se ştie când se poate preconiza
aceasta; menţinerea în permanenţă a unui stoc de rezervă;
• monitorizarea pH–ului în apa tratată; utilizarea unei sonde de pH corect calibrate.
Tabelul 3.44. Evaluarea riscului asociat proceselor de dezinfecţie cu clor.

sunt necesare
Eveniment: CLOR REZIDUAL LIBER (CRL) INSUFICIENT
Riscuri: Germenii nu sunt distruşi în totalitate.
Nivel de risc: Mare
A.1. Verificări manuale si experimentale CRL. Concentraţie de Recalibrarea
Senzorul periodice ale calibrării senzorului. Calitatea CRL sub 0.25 mg/l. dozatorului.
dozatorului calibrat microbiologică. Detectare de E. Coli Creşterea debitului de
incorect. Programul de sau coliformi în. clor până la realizarea
calibrări. Programul de recalibrării.
195

sunt necesare
A.2. Întreţinere de rutină a sistemului de CRL. Concentraţia CRL Identificaţi cauza
Funcţionarea comandă şi a pompei dozatorului. Calitatea sub 0,25 mg/l. defecţiunii şi rectificaţi.
defectuoasă a Înlocuirea dispozitivului în caz de microbiologică. Detectare de E. Coli Dozaţi manual clor în
dozatorului. suspiciune. Registrul lucrărilor sau coliformi în rezervor până la
Sistem de alarmă pentru avertizare de întreţinere. probele de 100 ml repararea dozatorului
dacă concentraţia CRL este incorectă. de apă la ieşirea din Înlocuirea dispozitivului
instalaţie. de dozare.
Înregistrări frecvente
de reparaţii.
de întreţinere
nesemnat.
A.3. Verificări experimentale periodice ale CRL. Concentraţie de Ajustarea punctului fix
Punctul de setare a concentraţiei CRL mai ales în Calitatea CRL sub 0.25 mg/l. al dozatorului.
dozatorului perioadele de variabilitate a calităţii microbiologică. Detectare de E. Coli Recalcularea vitezei de
incorect sau apei Rata dozării şi sau coliformi în dozare şi modificarea
calculul greşit al Verificare independentă a calculelor, calculul dozelor. probele de 100 ml setărilor.
dozelor. mai ales după o schimbare de sistem, de apă la ieşirea din Instruirea personalului
când mărimea dozelor este incertă. instalaţie. pentru calculul dozelor.
Instalare de debitmetre cu citire Depistare frecventă
directă care să permită verificarea a erorilor de calcul.
instantanee a debitului de clor.
A.4. Asiguraţi-vă că monitorizarea CRL CRL. Concentraţie de Înlocuirea dozatorului
Cerere mare de este adecvată, astfel încât să se poată Calitatea CRL sub 0.25 mg/l cu un dispozitiv adecvat.
clor cuplată cu un ajusta dozele de clor în funcţie de microbiologică. sau detectare de E. Monitorizare manuală şi
control ineficient schimbările de calitate a apei, sau Carbon organic Coli sau coliformi în adaos manual de clor în
al dozajului. utilizaţi un dozator care ajustează total (TOC) sau probele de 100 ml timpul episoadelor de
automat dozele de clor pentru a nivel de culoare. de apă la ieşirea din înrăutăţire a calităţii apei
menţine o cantitate satisfăcătoare. instalaţie în Optimizarea fazelor de
Utilizaţi procese de înlăturare a perioadele de slabă tratare anterioare pentru
substanţele ce contribuie la mărirea calitate a apei. a reduce cererea de clor.
cererii de clor în apă într-o fază TOC/nivel de Înlocuirea dispozitivului
anterioară a tratării. culoare foarte de clorare cu unul de
Asiguraţi-vă că dispozitivul de variabil. capacitate suficientă.
clorare este proiectat pentru a asigura Cantitate neadecvată
suficient clor pentru doza maximă de CRL chiar atunci
necesară. când instalaţia de
clorare funcţionează
la capacitate
maximă.
A.5. Instalaţi o alarmă la tancul de clor CRL. Concentraţie de Instalaţi sistemul de
Epuizarea stocului care să indice când se apropie Nivelul de clor CRL sub 0.25 mg/l. alarmă.
de clor. momentul epuizării acesteia. aflat în stoc. Detectare de E. Coli Dozaţi manual clor până
Ţineţi înregistrările consumului de Consumul de clor. sau coliformi în când sistemul revine la
clor cu rol de ghid în evaluarea probele de 100 ml normal.
duratei unui stoc aflat în uz. de apă la ieşirea din
Asiguraţi existenţa în permanenţă pe instalaţie.
amplasament cantităţi de clor de Nivelul stocului de
rezervă. clor scade la o
valoare prea mică
pentru a permite
înlocuirea înainte de
epuizarea totală a
recipientului în
lucru.
196

sunt necesare
A.6. Sursă şi/sau generator de rezervă Sursa de Discontinuitatea Realimentarea
Întrerupere de electricitate. alimentării cu generatorului (dacă se
curent energie. utilizează).
A.7. Asiguraţi păstrarea soluţiilor de clor CRL. Concentraţie de Creşterea dozei de clor.
Concentraţia de la întuneric şi la rece (clorare cu Condiţiile de CRL sub 0.25 mg/l. Obţinerea unui recipient
clor din soluţia de hipoclorit). depozitare a Detectare de E. Coli de clor proaspăt.
dozare a scăzut Verificaţi atingerea unui nivel soluţiei de clor.
sau coliformi în Înlocuirea soluţiei de
deoarece: adecvat de CRL când se începe un Certificatul de probele de 100 ml dozare a clorului.
s-a descompus din nou recipient de clor. analiză de la de apă la ieşirea din Creşterea dozei de clor.
cauza vechimii Verificaţi calitatea substanţelor furnizor pentru instalaţie.
soluţiei sau clorurate utilizate (clorare cu substanţele utilizate
Soluţia de clor
expunerii la lumină hipoclorit). la prepararea expusă la lumină
substanţa folosită şi/sau lăsată să se
soluţiei de clor.
pentru prepararea încălzească.
soluţiei este de Obţinerea unui nivel
calitate slabă. de clor insuficient în
soluţia de dozare.
A.8. Instalaţi filtre pentru a împiedica CRL. Concentraţie de Verificaţi filtrul şi
Stoc adecvat de blocarea vanelor şi/sau a ventilelor cu Registrul lucrărilor CRL sub 0.25 mg/l. curăţaţi-l sau înlocuiţi-l.
clor, dar insuficient particule din apă. de întreţinere a Detectare de E. Coli Identificaţi cauza
clor ajunge la Asiguraţi întreţinerea de rutină a pompelor. sau coliformi în defectării pompei şi
punctul de dozare. pompelor (soluţie de clor şi injectoare Conductele de clor. probele de 100 ml rectificaţi.
Venturi). Citirile de gaz. de apă la ieşirea din Preparaţi o soluţie de
Asiguraţi ca toate conductele de clor Citirile instalaţie. saramură proaspătă.
să fie bine uscate înaintea deschiderii debitmetrului Blocaj la injector şi Înlocuiţi conductele de
pentru întreţinere pentru a împiedica pentru soluţia de conductele de clor. clor şi uscaţi-le înainte
dezvoltarea produşilor de coroziune clor. Defectarea pompei. de resigilarea sistemului
şi blocarea conductelor de gaz de Insuficiente citiri ale Instruiţi personalul cu
Certificatul de
către aceştia (clorare cu clor gazos).
analiză a sării debitului de gaz privire la procedurile
Instalaţi debitmetre vizuale pentru a furnizate. pentru o dozare adecvate de întreţinere.
permite verificarea directă a nivelului corectă. Stabiliţi motivul scăderii
Citirea
de clor. Temperatura minimă temperaturii şi
termometrului
Asiguraţi încălzirea indirectă a minim/maxim. 10°C. rectificaţi.
butoaielor din depozit şi camerelor de Doza maximă de Înlocuiţi dispozitivul de
Specificaţiile
clorare pentru menţinerea clorului în clorare cu altul de
privind doza pentru clor ce poate fi
stare gazoasă pe conductele de obţinută este prea capacitate suficientă.
clorare.
alimentare. mică. Stabiliţi motivul scăderii
Asiguraţi-vă că instalaţia de clorare presiunii în injector şi
este proiectată astfel încât să rectificaţi.
furnizeze suficient clor pentru a face
faţă dozei maxime necesare.
Asiguraţi o presiune adecvată în
injectorul Venturi.
A.9. Multe dintre cauzele şi măsurile CRL. Concentraţie de Luaţi măsurile indicate
Producţie preventive legătură cu clorarea la Calitatea CRL sub 0.25 mg/l. anterior, după caz.
insuficientă la staţia de tratare se aplică şi staţiilor microbiologică. Detectare de E. Coli Ajustaţi setările
staţiile de reclorare de reclorare din sistemul de sau coliformi în dozatorului.
(când există). distribuţie. probele de 100 ml
Iniţiaţi fie monitorizare manuală fie de apă la ieşirea din
automată a CRL pentru a asigura un instalaţie.
control adecvat al dozelor de clor
suplimentar.
197

sunt necesare
A.10. Instruiţi personalul cu privire la Înregistrările Inexactităţi în Identificaţi şi rectificaţi
Probele de analiza şi înregistrarea probelor. rezultatelor monitorizare. deficienţele de instruire
monitorizare a Elaboraţi programul de monitorizare analizelor de CRL. a personalului.
CRL prelevate sau şi lista personalului implicat.
înregistrate incorect
A.11. Instruiţi personalul cu privire la Înregistrările Inexactităţi în Identificaţi şi rectificaţi
Metodă incorectă analiza şi înregistrarea probelor. rezultatelor monitorizare. deficienţele de instruire
de măsurare a analizelor de CRL. a personalului.
CRL, calibrare
incorectă sau
deteriorarea
calitatii reactivilor
analitici.
Fenomen: PREA MULT CLOR LIBER
Riscuri: Clor; sub-produşi de dezinfecţie.
B.1. Întreţinere de rutină a dozatorului şi CRL. Concentraţia CRL Identificaţi şi rectificaţi
Funcţionarea pompelor de dozaj. Examinarea mai mare cu peste cauza deficienţei.
defectuoasă a Înlocuirea dozatorului suspectat. Registrului 50% faţă de CMA. Înlocuiţi dozatorul cu
dozatorului. Instalarea unui sistem de alarmă care lucrărilor de Registrul lucrărilor unul nou.
să indice când valorile concentraţiilor întreţinere. de întreţinere arată
de CRL ies din domeniul desemnat. intervenţii frecvente.
de întreţinere nu este
semnat.
B.2. Verificări experimentale periodice ale CRL. Concentraţie de Ajustarea punctului fix
Punctul de setare a concentraţiei CRL în perioadele de Calitatea CRL peste 50% faţă al dozatorului.
dozatorului variabilitate a calităţii apei microbiologică. de CMA.
incorect sau Verificare independentă a calculelor Rata dozării şi
calculul incorect al (după fiecare schimbare de sistem, calcularea dozelor. Detectare de E. Coli Recalcularea vitezei de
dozelor. când mărimea dozelor este incertă). sau coliformi în dozare şi modificarea
Instalare de debitmetre vizuale care probele de 100 ml setărilor.
să permită verificarea prin citire a de apă la ieşirea din Instruirea personalului
debitului de clor. instalaţie. pentru calculul dozelor.
Depistare frecventă
a erorilor de calcul.
Debite de soluţie de
clor mai mici decât
este de aşteptat.
B.3. Verificări manual, periodic calibrarea CRL. Concentraţia CRL Recalibraţi dozatorul.
Dozatorul calibrat dozatorului de CRL. Programul de mai mare cu peste Reduceţi doza de clor
incorect. calibrări. 50% faţă de CMA. înainte de recalibrare.
Programul de
calibrări nu este
semnat.
B.4. Utilizaţi o metodă de control prin CRL. Concentraţie de Înlocuiţi dozatorul cu
Cerere scăzută de care doza este reglată în funcţie de CRL peste 50% faţă unul nou.
clor cuplată cu un CRL obţinută din tancul respectiv. CMA. Monitorizare şi control
dozaj inadecvat. manual al clorului dacă
variază calitatea apei.
198

sunt necesare
B.5. La deschiderea unei butelii noi, CRL. Concentraţie de Determinaţi cauza
Concentraţia verificaţi dacă se produce un nivel Nivelul de clor din CRL de peste 50% concentraţiei mari de
soluţiei de dozare a suficient de CRL. soluţia de dozare. din CMA. clor şi rectificaţi.
clorului este prea Nivel prea mare de Acordaţi instruirea
mare. clor în soluţia de personalului cu privire
dozare. la prepararea soluţiilor
de clor (inclusiv
calculul).
B.6. Instruiţi personalul cu privire la CRL. Concentraţie de Identificaţi motivele
Supradozare Cl 2 în manevra instalaţiei şi etichetarea Nivelul de clor din CRL peste 50% faţă supradozării şi
soluţia dozată substanţelor. soluţia de dozare. CMA. rectificaţi.
Concentraţia prea
mare de clor în
soluţia de dozare.
B.7. Toate măsurile de prevenire CRL. Concentraţie de Luaţi măsurile
Supradoză de clor menţionate anterior în cazul clorării CRL peste 50% faţă prezentate anterior, după
la o staţie de la staţia de tratare se aplică şi la de CMA. caz.
suplimentare a suplimentarea clorului în reţeaua de Ajustaţi setările
clorului distribuţie. dozatorului
Iniţiaţi un sistem de monitorizare
manuală sau automată a CRL
rezidual pentru a asigura un bun
control al dozei suplimentare.
Eveniment: FORMAREA ÎN EXCES A SUB-PRODUŞILOR DE DEZINFECTIE
Riscuri: Sub-produşi ai clorului.
C.1 Prevederea unor faze anterioare de TOC/culoare TOC sau culoare Optimizaţi parametrii de
Prezenţa materiilor tratare pentru a reduce nivelul de accentuate. tratare ai fazelor
organice naturale în materie organică în apă. Intensificarea anterioare pentru a
apa clorinată. formării de produşi maximiza înlăturarea
secundari de materiilor organice.
dezinfecţie.

Eveniment – Concentraţia CRL mai scăzută decât nivelul minim acceptabil

Indicatori: Nu se poate obţine un nivel detectabil de clor rezidual în apa care iese din staţia de tratare.
E. Coli sau coliformi detectaţi continuu în probele de 100 ml, sau sunt prezenţi cu valori
ridicate în apa care iese din staţia de tratare (peste 10 la 100 ml).
Cazuri de îmbolnăvire în comunitate.
Acţiuni necesare: Identificaţi şi rectificaţi cauza defecţiunii.
Responsabilitate: Operatorul staţiei de tratare
199
Eveniment – Concentraţia CRL cu mult mai mare decât valoarea maxim acceptabilă
Indicatori: Cantitate considerabilă de clor în apă sau supradozare.
Apa capătă un miros puternic de clor.
Numeroase reclamaţii privitoare la gustul şi mirosul apei sau cazuri de îmbolnăviri în
comunitate.
Acţiuni necesare: Închideţi staţia. Asiguraţi o altă sursă de apă potabilă până când puteţi furniza din nou apă de
Informaţi autoritatie despre situaţia creată.
Identificaţi motivul supradozei de clor şi rectificaţi.
Goliţi apa din bazin sau adăugaţi substanţe de neutralizare a clorului dacă este mai indicat (este
oricum nevoie de neutralizare înainte de a putea evacua apa din bazin).
Spălaţi sistemul de distribuţie, dacă şi în reţea sunt prezente niveluri excesive de clor şi
monitorizaţi calitatea apei până când concentraţiile de clor revin la nivelul normal de operare.
Avertizaţi consumatorii să lase deschise robinetele mult timp înainte de a consuma din nou apa
(dacă au fost şi ei afectaţi).
Responsabilitate: Operatorul staţiei de tratare


Ce se măsoară sau se CRL.
observă: E. Coli (indicator fecal) sau coliformi.
Prezenţa indicatorilor fecali poate fi influenţată şi de alţi factori decât eficacitatea
procesului de clorare (ex, clorul nu rămâne suficient timp în contact cu apa). Prezenţa
coliformilor indică faptul că prin dezinfecţie nu sunt distruse toate bacteriile.
Cât de des: Pentru frecvenţa monitorizărilor CRL şi a măsurătorilor E. Coli a se vedea LCAP .
Datele achiziţionate trebuie verificate periodic pentru evidenţierea apariţiei problemelor
la sursa de apă. Verificarea trebuie întreprinsă atunci când managerul responsabil o
consideră necesar în vederea minimizării riscului pentru sănătatea publică provocat de
sursa de apă.
managerul trebuie să revizuiască procedurile de management al procesului de clorare.
planului pentru evenimente neprevăzute şi analiza necesităţii modificării PMRSP – de
ex, măsurile preventive sunt actualizate; etapele planului pentru evenimente neprevăzute
sunt încă adecvate iar modificările aduse proceselor de tratare se regăsesc în plan.
200
3.24 Inspecţia sanitară şi monitorizarea treptei de dezinfecţie cu dioxid

de clor
În timpul dezinfecţiei cu dioxid de clor se pot întâmpla următoarele:
• doză insuficientă de dioxid de clor; pot apărea îmbolnăviri cauzate de germeni;
• doză de dioxid de clor prea mare; pot apare sub-produşi secundari ai dioxidului de clor
toxici pentru organismul uman;
• concentraţiile mari de sub-produşi rezultaţi din tratarea cu dioxid de clor pot provoca
îmbolnăviri, chiar atunci când nivelul dioxidului de clor este acceptabil, datorită
conţinutului mare de substanţe dizolvate în apă la care reacţionează ClO 2 .
Generarea şi utilizarea dioxidului de clor pot prezenta riscuri pentru sănătatea personalului
staţiei de tratare. Acestea nu sunt discutate în continuare deoarece fac obiectul legislaţiei şi
protecţiei muncii.
Eficacitatea procesului de dezinfecţie este influenţată de mai mulţi factori:
• dacă doza de dioxid de clor este suficient de mare pentru ca alte substanţe din apă să
poată reacţiona cu dioxidul de clor lăsând încă suficient dioxid de clor pentru
dezinfectarea eficientă a apei (situaţie discutată în acest document);
• timpul de contact dintre dioxidul de clor şi apă;
• temperatura apei;
• turbiditatea apei la adăugarea dioxidului de clor; aceasta poate îngreuna accesul la
germeni al dioxidului de clor.
• pH-ul apei tratate.
3.24.1 Inventarul riscurilor care pot apare în procesul de dezinfecţie cu dioxid de clor
Fenomenul care prezintă cel mai mare risc implicat de dezinfecţia cu dioxid de clor a apei
potabile este inexistenţa unei cantităţi de dioxid de clor în apă suficienta pentru distrugerea
germenilor. Cele mai importante măsuri preventive sunt:
• monitorizarea procesului pentru a asigura suficient dioxid de clor în apă, chiar dacă se
modifică calitatea apei care intră în instalaţie;
• instalarea de alarme la stocurile de substanţe folosite pentru generarea dioxidului de clor
care să avertizeze epuizarea iminentă a acestora; păstrarea si monitorizarea înregistrărilor
pentru a putea estima timpul când se va întâmpla aceasta; menţinerea permanentă a unui stoc
de rezervă.
Tabelul 3.47. Evaluarea riscului asociat proceselor de filtrare pe membrane.

sunt necesare
Eveniment: CONCENTRAŢIA DIOXIDULUI DE CLOR (CLO 2 ) ESTE PREA MICĂ
Riscuri: Germenii nedistruşi, clorit (dacă randamentul de conversie al generatorului de clorit este scăzut).
Nivel de risc: Mare
201

sunt necesare
A.1 Întreţinerea de rutină a dozatorului Concentraţia ClO 2 Concentraţie scăzută Identificarea şi
Funcţionarea şi pompei de soluţie ClO 2 . rezidual. de ClO 2 rezidual. rectificarea cauzelor
defectuoasă a Înlocuirea dozatorului dacă există Calitatea Detectare de E. Coli defecţiunii.
sistemului de suspiciuni. microbiologică. sau coliformi. Dozarea clorului în
dozare. Sistem de alarmă care să avertizeze Registrul lucrărilor Necesitatea unor bazin până la refacere.
când concentraţia de ClO 2 rezidual de întreţinere. verificări şi înlocuiri Înlocuirea dozatorului.
este incorectă. frecvente.
de întreţinere
nesemnat
A.2. Verificări periodice ale calibrării Concentraţia ClO 2 Concentraţie scăzută Recalibrarea
Senzorul dozatorului. rezidual. de ClO 2 rezidual. senzorului dozatorului.
dozatorului calibrat Calitatea Detectare de E. Coli Creşterea dozelor de
incorect. microbiologică. sau coliformi. ClO 2 până la
Programul de Programul de efectuarea calibrării.
calibrări. calibrări nesemnat.
A.3. Verificări periodice experimentale Concentraţia ClO 2 Concentraţie scăzută Ajustarea punctului de
Punctul de setare a ale concentraţiei de ClO 2 rezidual, rezidual. de ClO 2 rezidual. setare a dozatorului.
dozatorului ales mai ales în perioadele de calitate apă Debite apă şi soluţie. Detectare de E. Coli Recalcularea dozajului
incorect sau variabilă. sau coliformi. şi modificarea
Recalcularea
calculare incorectă Verificare independentă a calculelor setărilor.
dozelor. Depistarea frecventă
a dozelor. (mai ales după o modificare în a unor erori de Instruirea personalului
sistem când dozele sunt incerte). calcul în stabilirea pentru calculul
Instalarea unor indicatori vizuali de dozei. dozelor.
debit care să permită citirea directă. Verificări calculelor
nesemnate.
Debite mai
mici/mari decât cele
preconizate.
A.4. Program de revizie şi întreţinere Concentraţia ClO 2 Concentraţie scăzută Identificaţi şi
Funcţionarea preventivă. rezidual de ClO 2 rezidual. rectificaţi cauzele
defectuoasă a Dedurizarea apei utilizate pentru Registrul lucrărilor Detectare de E. Coli defecţiunii.
generatorului de producerea soluţiei de clorit de de întreţinere. sau coliformi. Dozaţi clor până când
ClO 2 . sodiu pentru a împiedica înfundarea sistemul este readus la
Necesitatea unor
cu piatră (dacă apa este dură).
verificări şi reparaţii normal.
frecvente. Îndepărtaţi depunerile
din conducte şi de pe
vane.
A.5. Generator de rezervă sau set de Sursa de Discontinuitatea Realimentarea

Întrerupere de baterii. electricitate. alimentării cu generatorului (dacă se
curent. energie. utilizează).
A.6. Instalaţi o alarmă la rezervoarele de Concentraţia ClO 2 Concentraţie scăzută Instalarea unor sisteme
Epuizarea stocului clor, clorită care să indice când se rezidual. de ClO 2 rezidual. de alarmă pentru
de ClO 2 . apropie momentul epuizării Consumul de ClO 2 . Detectare de E. Coli substanţele
acestora. generatoare de ClO 2 .
Nivelul substanţelor sau coliformi.
Ţineţi înregistrările consumului de generatoare. Stocul substanţelor Dozaţi clor până când
ClO 2 cu rol de ghid în evaluarea generatoare de ClO 2 sistemul revine la
duratei stoc aflat în uz. prea mic pentru a normal.
Asiguraţi menţinerea unui stocului putea fi înlocuite
de rezervă de substanţe de preparare înainte de epuizare.
a ClO 2 în amplasament. .
202

sunt necesare
A.7. Asiguraţi o monitorizare Concentraţia ClO 2 Concentraţie scăzută Înlocuirea dozatorului
Cerere mare de permanentă a ClO 2 rezidual astfel rezidual. de ClO2 rezidual (a cu un aparat adecvat
ClO 2 asociată cu încât să puteţi ajusta doza de ClO 2 Total carbon organic se vedea Anexa) sau necesităţii.
un control pentru a face faţă schimbărilor (TOC) sau culoarea. Detectare de E. Coli Monitorizare şi control
superficial al calităţii apei sau utilizaţi un dozator sau coliformi numai al ClO 2 în timpul
dozajului. care ajustează automat doza de în perioadele când episoadelor de slabă
ClO 2 pentru a menţine un nivel apa bruta este de calitate a apei.
rezidual satisfăcător. calitate proastă.
Optimizarea
Introduceţi în fazele anterioare TOC sau culoare proceselor în fazele
procese prin care să înlăturaţi foarte variabile. anterioare pentru a
substanţele ce contribuie la creşterea Concentraţie reduce cererea de
cererii de ClO 2 . neadecvată de ClO 2 ClO 2 .
Verificaţi ca generatorul de ClO 2 să rezidual chiar atunci Înlocuirea
poată livra doza maximă necesară. când generatorul generatorului cu unul
funcţionează la de capacitate
capacitatea maximă. suficientă.
A.8. Defecţiune fundamentală a sistemului. Sistemul trebuie înlocuit.
Fluxul de clor nu
ajunge la
generator.
A.9. Efectuaţi teste pilot pentru a Concentraţia ClO 2 Concentraţie scăzută Modificaţi debitul
Chimia generării determina raportul optim de rezidual. de ClO 2 rezidual. substanţelor până la
substanţe pentru producerea de
ClO 2 nu este Certificatele de Detectare de E. Coli optimizarea producţiei
optimizată (raport ClO 2 . Verificaţi calitatea substanţei analiză de la sau coliformi în de ClO 2 .
de generare.
clor / clorit, furnizor pentru probele de 100 ml Schimbaţi furnizorul
concentraţii sau pH Verificaţi setarea corectă a fluxului substanţele utilizate. de apă la ieşirea din de substanţe.
greşite); substanţe de substanţe; dacă este corect setat instalaţie. Cereţi furnizorului să
de calitate punctul pH.
Substanţe de calitate livreze numai în
nesatisfăcătoare sau Asiguraţi substanţe de calitate prezenţa unui operator
nesatisfăcătoare.
utilizarea unor adecvată. Obţineţi certificatele de la şi pe baza de analize.
substanţe producător şi verificaţi.
inadecvate.
Asiguraţi buna etichetare a
recipientelor pentru substanţe şi
prezenţa unui operator la livrare.
A.10. Întreţinere şi verificare a instalaţiei Concentraţia ClO 2 Concentraţie scăzută Identificaţi şi
Stoc adecvat de de preparare şi dozare ClO 2 . rezidual. de ClO 2 rezidual. rectificaţi cauzele
substanţe de Verificare capacitate instalaţie Caracteristici defecţiunilor
generare, dar la privind asigurarea debitelor şi tehnice neadecvate. instalaţiei.
punctul de dozare dozelor. Obţineţi o pompă
nu ajunge suficient nouă.
ClO 2 .
A.11. Asiguraţi instruirea personalului cu Registrele de analize Verificări Identificaţi necesităţile
Prelevare sau privire la analiza şi înregistrarea independente care de instruire a
înregistrare probelor. demonstrează personalului şi
incorectă a Elaborarea unui program de inexactităţi în asiguraţi instruirea.
probelor de monitorizare şi a listei cu persoanele monitorizare.
monitorizare a responsabile.
ClO 2 .
A.12. Asiguraţi traseele de transport a Concentraţia ClO 2 Concentraţie scăzută Închideţi şi izolaţi
Expunere la lumină soluţiei de dozare a ClO 2 împotriva rezidual. de ClO 2 rezidual. canalele sau porţiunile
soldată cu luminii. Detectare de E. Coli de conductă deschise
descompunerea sau coliformi. cu expunere la lumină.
ClO 2 .
203

sunt necesare
A.13 Asiguraţi instruirea personalului cu Registrele de analize Verificări Identificaţi necesităţile
Metodă de privire la analiza şi înregistrarea independente care de instruire a
măsurare a dozei de probelor. demonstrează personalului şi
ClO 2 incorectă sau inexactităţi în asiguraţi instruirea.
reactivii de analiză monitorizare.
deterioraţi.
Eveniment: CONCENTRAŢIA DIOXIDULUI DE CLOR (CLO 2 ) ESTE PREA MARE
Riscuri: Sub-produşi de dezinfecţie (clorit, clorat), dioxid de clor.
B.1. Întreţinerea de rutină a instalaţiei de Concentraţia ClO 2 Concentraţie de Identificarea şi
Funcţionarea preparare şi dozare. rezidual. ClO 2 rezidual cu rectificarea cauzelor
defectuoasă a Înlocuirea instalaţiei dacă există Registrul lucrărilor 50% peste CMA. defecţiunii.
preparării ClO 2 si a suspiciuni. de întreţinere. Nevoie frecventă de Înlocuirea instalaţiilor
dozarii. Sistem de alarmă care să avertizeze reparaţii. cu defecţiuni.
când concentraţia de ClO 2 rezidual Registrul lucrărilor
este incorectă. de întreţinere
nesemnat.
B.2. Verificări experimentale periodice Concentraţia ClO 2 Concentraţie de Recalibrarea
Senzorul ale calibrării dozatorului. rezidual. ClO 2 rezidual cu senzorului dozatorului.
dozatorului calibrat 50% peste CMA. Monitorizare şi
incorect. Programul de ajustare experimentală
calibrări nesemnat a dozajului ClO 2 până
la efectuarea calibrării.
B.3. Verificări periodice experimentale Concentraţia ClO 2 Concentraţie de Ajustarea punctului de
Punctul de setarea a ale concentraţiei de ClO 2 rezidual, rezidual. ClO 2 rezidual peste setare a dozatorului.
dozatorului ales mai ales în perioadele din care Debite. Soluţii. 50% faţă CMA. Recalcularea dozajului
incorect sau calitatea apei variază. Erori frecvente de şi schimbarea setărilor.
Calculul dozelor.
calculul incorect al Verificare independentă a calculelor calcul depistate la Instruirea personalului
dozelor. (mai ales după o modificare în verificare . pentru efectuarea
sistem când dozele estimate sunt Verificarea calculelor.
incerte). calculelor
Instalarea unor indicatori vizuali de neconsemnată.
debit care să permită verificarea prin Debit la valori mai
citire mici decât cele
preconizate.
B.4 Utilizarea unei metode de control ClO 2 rezidual. Concentraţie de Înlocuirea dozatorului
Cerere scăzută de care să dozeze în funcţie de Calitate apă. ClO 2 rezidual peste cu un dispozitiv mai
ClO 2 combinată cu concentraţia de ClO 2 într-un punct 50% faţă CMA. adecvat.
Funcţionare
un control determinant.
generator ClO 2 . Monitorizare manuală
superficial al şi control manual al
dozajului ClO 2 . ClO2 când calitatea
apei este variabilă.
B.5 Verificaţi să se obţină o concentraţie ClO 2 - rezidual. Concentraţie de Determinaţi şi
Concentraţia optimă de ClO 2 la prima utilizare a Nivelul de ClO 2 în ClO 2 rezidual cu rectificaţi cauza
soluţiei de ClO 2 la stocului de substanţe pentru soluţia de dozare. peste 50% faţă de concentraţiei mari de
generator este prea generare. CMA. ClO 2 .
mare. Concentraţia de Verificaţi instruirea
ClO2 în soluţia de personalului în
dozaj este prea mare. prepararea soluţiilor
(inclusiv calculele).
204

sunt necesare
Eveniment: FORMAREA ÎN EXCES A SUB-PRODUŞILOR DIOXIDULUI DE CLOR
Riscuri: Clorit, clorat.
C.1 Efectuaţi teste pilot pentru a Calitate clorită. Lipsa de eficienţă a Modificaţi debitele de
Generarea ClO 2 nu determina raportul optim de Calitate clor (acid). dozelor de ClO 2 la alimentare cu
este optimizată şi substanţe pentru producerea de inactivare materie substanţe până la
rezultă un produs ClO 2 . organică. optimizarea producţiei
ineficient. Verificări pentru asigurarea unei de ClO 2 .
concentraţii corecte a soluţiei de Identificaţi necesităţile
clorit şi clor (acid). de instruire a
Instruirea personalului pentru personalului şi acordaţi
prepararea soluţiei de ClO 2 . instruirea.
C.2 Introducerea de procese de tratare în TOC/culoare în apa TOC/culoare Optimizaţi parametrii

Prezenţa în apa fazele anterioare pentru a reduce dezinfectată. accentuate. de tratare în fazele
dezinfectată a nivelul materiilor organice naturale Formare intensivă anterioare pentru
materiilor organice în apă. de cloriţi. îndepărtarea eficientă a
naturale (reducerea materiilor organice.
ClO 2 la clorit).


Eveniment – Concentraţii de clorit sau clorat mai mari decât valoarea maxim acceptabilă (CMA)
Indicatori: Concentraţie de clorit de peste 0,3 mg/l.
Concentraţie de clorat de peste 0,3 mg /l.
Acţiuni necesare: Reduceţi doza de ClO 2 şi monitorizaţi E. Coli şi coliformii pentru a fi siguri că reducerea
cantităţii de ClO 2 nu a determinat o dezinfecţie neadecvată. Doza de ClO 2 trebuie să respecte
în continuare cerinţele privind timpul de contact necesar pentru dezactivarea Cryptosporidium.
Informarea autorităţilor asupra situaţiei şi determinarea modificărilor opţiunilor de tratare ce ar
putea fi avute în vedere. Utilizarea de clor suplimentar ar putea asigura o dezinfecţie
satisfăcătoare.
Înregistraţi măsurile întreprinse pentru corectarea problemei.
Eveniment – Concentraţia ClO 2 este sub nivelul minim necesar
Indicatori: Nu se poate obţine o cantitate detectabilă de ClO 2 rezidual în apa care iese din staţia de tratare.
În probele de 100 ml apă prelevată la ieşirea din staţie, se depistează în continuare E. Coli sau
germeni coliformi sau aceştia sunt prezenţi la nivele de peste 10 la 100 ml).
Cazuri de îmbolnăviri în comunitate.
Acţiuni necesare: Identificaţi şi rectificaţi cauzele defecţiunii.
Înregistraţi cauza nefuncţionării sistemului şi măsurile adoptate pentru corectarea situaţiei.
205
Eveniment – Concentraţia ClO 2 mai mare decât valoarea acceptabilă pentru apa respectivă
Indicatori: Cunoaşterea existenţei unei supradoze majore de ClO 2 în apă.
Modificarea gustului sau mirosului apei.
Reclamaţii privind gustul şi mirosul sau cazuri de îmbolnăviri în comunitate.
Acţiuni necesare: Opriţi staţia. Asiguraţi o altă sursă de apă potabilă până când puteţi furniza din nou apă de
Informaţi autorităţile despre situaţia creată.
Identificaţi motivul supradozei de ClO 2 şi rectificaţi.
Goliţi apa din bazin adăugând substanţe de neutralizare a ClO 2 .
Spălaţi sistemul de distribuţie, dacă şi în reţea sunt prezente concentraţii excesive de ClO 2 şi
monitorizaţi calitatea apei până când concentraţiile de ClO 2 revin la nivelul normal de
operare.
Avertizaţi consumatorii să lase deschise robinetele o perioadă de timp înainte de a consuma
din nou apa (dacă au fost şi ei afectaţi).


Ce se măsoară sau se Concentraţia ClO 2 .
observă: E. Coli (indicator fecal) sau coliformi.
Concentraţiile de clorit şi clorat.
Prezenţa indicatorilor fecali poate fi influenţată şi de alţi factori decât eficacitatea
procesului de dezinfecţie (ex, clorul nu rămâne suficient timp în contact cu apa). Prezenţa
coliformilor indică faptul că prin dezinfecţie nu sunt distruse toate bacteriile).
Cât de des: Pentru frecvenţa monitorizărilor şi a măsurătorilor E. Coli a se vedea LCAP.
Ce se face cu rezultatele: Înregistrarea rezultatelor în vederea verificării cerinţelor legislative sau în vederea estimării
performanţelor PMRSP.
sursa de apă sau în filiera tehnologică. Verificarea trebuie întreprinsă atunci când
managerul responsabil o consideră necesar în vederea minimizării riscului pentru sănătatea
publică.
managerul trebuie să revizuiască procedurile de management al tratării cu dioxid de clor.
încă adecvate iar modificările aduse proceselor de tratare se regăsesc în plan.
Responsabilitate: Operatorul sistemului de alimentare cu apă.
206
CAPITOLUL 4. Inspecţia sanitară şi monitorizarea sistemelor de pompare şi transport a apei
4 Inspecţia sanitară şi monitorizarea sistemelor de pompare şi

transport a apei
4.1 Staţii de pompare
Staţiile de pompare sunt utilizate în numeroase secţiuni ale sistemelor de alimentare cu apă:
• la captarea apei pentru preluarea apei din sursă;
• în transportul apei unde configuraţia terenului necesită aceasta;
• la componentele filierei tehnologice ale uzinelor de apă: golire nămol din decantoare;
spălare filtre;
• asigurarea presiunii în reţelele de distribuţie a apei.
Componentele ansamblului staţiei de pompare sunt:
• utilaje: electro-pompe sau moto-pompe şi instalaţii hidraulice aferente;
• construcţia staţiei de pompare;
• anexe: electrice şi de deservire.
Alegerea soluţiei unei staţii de pompare are la bază:
• parametrii tehnologici: debit şi înălţime de pompare;
• calitatea fluidului: apă curată, nămoluri, suspensii gravimetrice;
• elemente de configurare în schemă: pompe în cameră uscată, umedă (cheson), în
conductă; disponibilitate tehnologică în alegerea utilajelor.
4.1.1 Pompe - caracteristici şi parametri funcţionale

Principalele tipuri de pompe utilizate:
− turbo-pompe cu ax orizontal/vertical, monoetajate/multietajate, cu unic/dublu flux,
pompe de vacuum, axiale;
− pompe volumetrice: cu roţi dinţate, cu piston, cu membrană, peristatice;
− pompe cu fluid motor: hidroejector, aer-lift;
Utilajele de pompare se caracterizează prin: putere, debit şi presiune realizată.
Puterea pompei se calculează cu relaţia:
γ ⋅Q⋅H
Pp = [kW] (4.1)
102 ⋅ η p
Puterea motorului se determina cu formula:
Pp γ⋅Q⋅H γ⋅Q⋅H
P=k = k⋅ = k⋅ [kW] (4.2)
ηm 102 ⋅ η p ⋅ η m 102 ⋅ η
În care: Q – debitul pompat [m3/s];
H – înălţimea de pompare [m];
γ - greutatea specifică a fluidului pompat [daN/dm3];
207
η p – randament pompă;
η m – randament motor;
η – randament agregat pompă-motor în poziţia de lucru η= 0,75…0,85;
k – factor de suprasarcină la pornire [1,2-1,4].
Fiecare utilaj este caracterizat de fabricant printr-un set de curbe caracteristice, determinate
în stand, aşa cum se prezintă în figura 4.1. Acestea cuprind:
• corelaţia H=f(Q) - este curba caracteristica a pompei respective;
• corelaţia η=f(Q) - indica domeniul de variaţie a randamentului utilajului de pompare;
acesta prezinta o zona cu valori maxime, recomandate în limita optima de funcţionare;
• corelaţia P=f(Q) - curba de variaţie a puterii consumate de utilajul de pompare în funcţie
de debitul pompat;
• variaţia NPSH (net positive suction head) pe baza căreia se determina înălţimea de
aspiraţie şi cota ax pompa.
Figura 4.1. Curbele caracteristice ale unei pompe centrifuge.
Domeniile de utilizare ale pompelor sunt prezentate în tabelul 4.1.
Tabel 4.1. Domenii de utilizare a pompelor.

Nr. Tip pompă Domeniu recomandat Calitate fluid
crt. Debit (Q) H (caracteristic principale)
[m3/h] [m]
1 Centrifuge cu ax orizontal 5 - 450 2 - 55 Lichide curate sau puţin murdare.
2 Centrifuge, etajate cu ştuţurile de 5 – 90 15 -180 Alimentări cu apă potabilă, pompe pentru apă de
aspiraţie şi refulare orientabile răcire, pentru ridicarea presiunii în diferite
instalaţii.
3 Centrifuge, monoetajate cu rotor în 275 - 6.200 40 - 90 Pomparea apei curate sau puţin încărcate, când
dublu flux aceasta nu are un caracter coroziv.
4 Centrifuge, orizontale în dublu flux 100 - 2.000 25 - 150 Pentru vehicularea lichidelor curate sau uşor
încărcate neutre sau agresive cu temperaturi
maxime de 170 oC.
208
Nr. Tip pompă Domeniu recomandat Calitate fluid

crt. Debit (Q) H (caracteristic principale)
[m3/h] [m]
5 Centrifuge, în construcţie verticală, 100 - 1.800 10 - 100 Instalaţii care vehiculează apa curată sau uşor
centrifuge, monoetajate. încărcată fără amestecuri corozive şi
temperaturii care nu depăşesc 50 oC.
6 Axiale, monoetajate, în construcţie 0,17 – 6,5 2,5 - 16 Destinate vehiculării apei curate sau uşor
verticală monoetajată. (m/s) încărcate, cu temperaturi maxime de 35 oC.
7 Diagonale, mono şi multietajate, 75 - 12.500 7,5 - 150 Destinate funcţionării în puţuri forate şi platforme
realizate în construcţie verticală de foraj marin.
4.1.2 Stabilirea înălţimii de pompare

Înălţimea de pompare se stabileşte în urma unui calcul tehnico-economic. În figura 4.2 se
prezintă elementele componente ale înălţimii de pompare.
Σhgr
R
Refulare
R
H gr H
A - Bazin de aspiratie
R - Bazin de refulare
Aspiratie
A
H ga
A Σhra
SP
Figura 4.2. Elementele înălţimii de pompare.
Elementele înălţimii de pompare sunt:

H = H g + ∑ h ra + ∑ h rr (4.3)
H g = H ga + H gr = R − A (4.4)
209
v a2  li 
∑ h ra = 2g 
α i + ∑ λ i + ∑ ξi  (10.5)
Di 
Q2
∑ h rr = i ⋅ L = A2 ⋅ C2 ⋅ R
⋅ L CR (10.6)
H ga + ∑ h ra ≤ NPSH pompa + 0,5 (m) (10.7)

În care: H – înălţime de pompare [m];
H g – înălţime geodezică (diferenţa dintre cota maximă a apei în rezervor R şi cota
minimă a apei în A);
a, r – indici: aspiraţie, refulare;
α I , λ I, ξ I – coeficienţi de pierdere de sarcină hidraulică: neuniformitate a vitezelor,
pierderi de sarcină distribuite, pierderi de sarcină locale;
NPSH – caracteristica pompei furnizate de fabricant;
Di – diametrul conductei de aspiraţie;
A, C, R – caracteristici geometrice şi hidraulice ale conductei de refulare.
Stabilirea diametrului conductei de refulare se efectuează prin calcul tehnico-economic.

Diametrul economic al conductei de refulare este dat de minimul totalului cheltuielilor anuale din
investiţii şi exploatare.
4.2 Alegerea utilajelor şi definirea utilajelor hidraulice

Tipul de pompă se alege corespunzător cu:
• debitul şi înălţimea de pompare;
• calitatea fluidului;
• configuraţia amplasării: în foraj, cameră uscată, cheson;
• siguranţa cerută de sistem în funcţionarea pompei.
Numărul de agregate se stabileşte funcţie de variaţia debitului în timp (orar sau zilnic),
mediul de lucru, siguranţa solicitată în funcţionarea sistemului şi garanţiile oferite de constructor.
Pompa (pompele) este racordată la o instalaţie hidraulică formată din:
• sistemul de aspiraţie; se adoptă viteze între 0,6 şi 1,0 m/s, se evită acumularea aerului în
conductă;
• sistemul de refulare; în general mărimea vitezei se adoptă 0,8…1,5 m/s (crescătoare cu
mărimea debitului).
Fiecare pompă trebuie dotată astfel încât să poată fi izolată în ansamblul sistemului; se
prevăd vane pe aspiraţie şi refularea fiecărei pompe, clapet anti-retur pe fiecare refulare.
210
Figura 4.3. Instalaţia hidraulică a staţiei de pompare.

Legenda: a. vedere în plan ansamblu staţia de pompare; b. secţiune elemente aspiraţie şi refulare; c. secţiune (plan) prin
conducta de aspiraţie şi pompa; d. secţiune (verticala) prin conducta de aspiraţie şi pompa; e. secţiune (plan) prin
conducta de refulare şi pompa; f. secţiune (verticala) prin conducta de refulare şi pompa.
4.3 Inspecţia sanitară şi monitorizarea staţiilor de pompare

Următoarele probleme pot apărea în timpul pompării:
• dacă există fluctuaţii ale presiunii apei datorită defectării unei pompe sau nefuncţionării
ei, pot apărea fluxuri inverse care permit (prin vacuum) pătrunderea în apă a unor
germeni sau substanţe ce pot cauza îmbolnăviri;
• dacă substanţele de dezinfectare nu sunt bine dozate sau monitorizate datorită defectării
unei pompe, germenii nedistruşi sau neîndepărtaţi datorită dozajului incorect pot cauza
îmbolnăviri.
Funcţionarea pompelor poate prezenta riscuri pentru sănătatea personalului de operare.
Aceste riscuri sunt cunoscute, dar nu vor fi discutate în cele ce urmează deoarece fac obiectul
legislaţiei muncii şi protecţiei muncii. O funcţionare corectă a pompelor contribuie la reducerea
riscurilor pentru sănătatea publică într-o serie de activităţi legate de alimentarea cu apă. Pentru
fiecare pompă din sistem trebuie păstrate înregistrările privind:
• numărul de identificare al pompei;
• tipul pompei;
• factor de stare;
• program de întreţinere.
211
4.3.1 Inventarul riscurilor care pot apare în procesul de pompare

Cele două fenomene ce prezintă cele mai mari riscuri în cazul pompelor sunt defectarea
pompei care poate opri alimentarea cu apă şi avarierea conductelor datorită fluctuaţiilor de presiune
date de lovitura de berbec şi defectarea pompelor care dozează substanţele chimice în procesele de
tratare. Cele mai importante măsuri preventive sunt:
• existenţa pompelor de rezervă pentru operaţiile cu rol critic;
• existenţa dispozitivelor de protecţie împotriva loviturii de berbec;
• existenţa programelor de întreţinere preventivă.
Tabelul 4.2. Evaluarea riscului asociat proceselor de pompare.

sunt necesare
Eveniment: SCHIMBĂRI ALE PRESIUNII SAU LOVITURA DE BERBEC (CREŞTERI BRUŞTE ALE
PRESIUNII), PRIN CARE SE ABSORB CONTAMINANŢI ÎN APĂ
Riscuri: Germeni şi compuşi chimici.
Nivel de risc: Mare
A.1 Program de întreţinere preventivă: Debite. Lipsa apei. Revizuiţi sau iniţiaţi
Defectarea pompei. - inspecţii regulate; Presiunea în sistem. Nivelul apei în un program de
întreţinere a pompelor.
În afară de - lubrifiere; Nivelul apei în bazine greu de
menţinut. Revizuiţi perioadele de
posibilitatea - înlocuirea etanşărilor; bazine.
aspiraţiei de Registrul de Defecţiuni frecvente serviciu/ exploatare a
contaminanţi în apă
- repararea scurgerilor; pompelor de rezervă
întreţinere a la pompe.
- înlocuirea pieselor corodate; (timp în funcţiune:
prin refulare, pompelor. Frecvenţa unor
- inspecţie vizuală zilnică. timp de rezervă).
lovitura de berbec
E. Coli. căderi inacceptabile
poate cauza Program de întreţinere planificată de presiune în Efectuaţi dezinfecţia
avarierea pentru înlocuirea componentelor
Clor rezidual.
sistem. suplimentara în reţeaua
conductelor. conform recomandărilor de distribuţie, dacă nu
Lipsa unui registru
producătorului. se face în prezent.
de întreţinere
Demontarea tuturor pompelor şi Neconformarea cu
urmărirea programului de LCAP.
întreţinere.
Pompe de rezervă în punctele
critice.
Utilizaţi alternativ pompele de
rezervă (se verifică funcţionalitatea
şi nu face necesară scoaterea din
funcţiune concomitent).
Alinierea şi fixarea tuturor
conductelor, valvelor şi fitingurilor
legate la pompe conform practicii
standard.
Instalaţi dispozitive de reducere a
efectului de lovitură de berbec, dacă
acesta se produce:
- castel de echilibru;
- dispozitive de aerisire-dezaerisire;
- vane cu închidere lentă;
- clapet găurit.
212

sunt necesare
A.2. Efectuaţi inspecţii sistematice ale Debite. Lipsa apei. Întocmiţi şi respectaţi
Lipsa apei datorită sursei de energie, racordurilor şi Presiune în sistem. Nivelul apei în un program de
nefuncţionării echipamentelor electrice. bazine greu de inspecţii.
Nivelul apei în
pompei ca urmare a Instalaţi un generator de rezervă cu bazine. menţinut. Modificaţi generatorul
întreruperii pornire automată la căderea sursei Defecţiuni frecvente de rezervă pentru a
Registrul de
curentului. de putere permite pornirea
întreţinere a la pompe.
Porniţi săptămânal generatorul de automată.
pompelor. Frecvenţa unor
rezervă. căderi inacceptabile Efectuaţi dezinfecţia
E. Coli.
de presiune în reziduală în zona de
Clor rezidual.
sistem. distribuţie, dacă nu se
face în prezent.
Lipsa unui registru
de întreţinere.
Neconformarea cu
LCAP.
A.3. Amplasaţi pompele deasupra Debite. Lipsa apei. Mutaţi pompele.
Lipsa apei datorită nivelului maxim probabil al Presiune în sistem. Nivelul apei în Realiniaţi şi fixaţi
nefuncţionării inundaţiilor. bazine greu de corect pompele.
Nivelul apei în
pompei ca urmare a Aliniaţi şi fixaţi corect pompele de bazine. menţinut. Acoperiţi pompele
inundării sau altei soclul lor. Defecţiuni frecvente
Registrul de Dezinfectaţi reţeaua de
avarii. Protejaţi pompele. întreţinere a la pompe. distribuţie dacă nu este
pompelor E. Coli. Frecvenţa unor dezinfectată în prezent
Clor rezidual. căderi inacceptabile
de presiune în
sistem.
Lipsa unui registru
de întreţinere.
Neconformarea cu
LCAP.
Eveniment: DOZAREA INCORECTA A REACTIVILOR CHIMICI DETERMINĂ O TRATARE INEFICIENTĂ
Riscuri: Germeni şi contaminanţi chimici.
Nivel de risc: Mare
B.1. Programaţi întreţinerea preventivă, Turbiditate. Neconformare cu Iniţierea programului
Pompele nu asigură în special înlocuirea componentelor E. Coli. LCAP. de întreţinere.
doze corecte de din elastomeri: diafragme; tuburi, Coagulare Revizuirea
Clor rezidual.
reactivi chimici. conform recomandărilor ineficienta. programului de dozaj.
producătorului. Consum de reactivi
chimici. Dificultate de Înlocuirea pompelor cu
Calibraţi pompele de dozaj pentru menţinere a clorului cele adecvate tipului
funcţionarea preconizată. Tipul substanţei
rezidual în apa de substanţă dozat şi
dozate.
Asiguraţi utilizarea adecvată a tratată. concentraţia acesteia.
Procesul de
pompei la scopul folosirii (rezistenţa Inexistenţa Obţineţi pompe de
coagulare (dacă este
la coroziune). programului de rezervă (funcţiuni
cazul).
Asiguraţi pompe de rezervă pentru întreţinere. critice).
funcţiunile critice.
Verificaţi zilnic cantităţile de
substanţă folosite.
Utilizaţi rezervoare de zi pentru a
reduce riscul de supradoză.
Verificaţi vizual pompele (zilnic).
Verificaţi setările timpilor şi turaţiei
la pompele cu variator de frecventa.
213

sunt necesare
B.2. Montaţi site la conductele pompelor Debitul de Debit inexistent sau Instalaţi site.
Oprirea pompelor pentru îndepărtarea resturilor. alimentare a neregulat în Înlocuiţi pompa cu una
care alimentează cu Curăţaţi regulat sitele. instrumentelor. instrumente. corespunzătoare
apă instrumentele Asiguraţi adecvarea pompelor la Starea sitelor. Fluctuaţii de citire a cerinţelor.
de monitorizare scopul funcţionării. Turbiditate. instrumentelor. Întocmiţi şi respectaţi
Verificaţi că debitele necesare sunt E. Coli. Neconformare cu programul de
în domeniul recomandat de LCAP. întreţinere.
Clor rezidual.
producător. Lipsa registrului cu
Programaţi întreţinerea preventivă a lucrările de
pompelor. întreţinere.
Înfundarea sitelor.


Eveniment – Contaminare datorită unei defecţiuni la pompe
Indicatori: Dificil de menţinut nivelul apei în bazin.
Defectarea pompei.
Reducerea semnificativă a debitului.
Scădere sau fluctuaţii de presiune.
Nivel mare al turbidităţii sau determinanţilor chimici.
Detectarea continuă a , E. Coli în probe de apă de 100 ml sau prezenţa ei în număr mare (peste
10 la 100 ml).
Creşterea cererii de clor.
Cazuri de îmbolnăviri în comunitate legat de alimentarea cu apă.
Acţiuni necesare: Identificaţi motivele nefuncţionării pompei, reparaţi sau folosiţi pompa de rezervă şi planificaţi
măsuri preventive pe termen lung.
Asiguraţi menţinerea unui nivel de clor rezidual de peste 0,25 mg/l în întreg sistemul de
distribuţie.
Analizaţi rezultatele de laborator şi recoltaţi noi probe dacă este cazul.
Responsabilitate: Operatorul staţiei de pompare.
Eveniment – Germeni ne distruşi sau îndepărtaţi în procesul de tratare datorită unei defecţiuni la pompe
Indicatori: Observarea vizuală a coagulării ineficiente.
Clor rezidual absent sau în cantităţi mici în apa care iese din staţia de tratare.
Nefuncţionarea pompei.
Nivel mare al turbidităţii sau determinanţilor chimici.
Detectarea continuă a , E. Coli în probe de apă de 100 ml sau prezenţa ei în număr mare (peste
10 la 100 ml), în apa care iese din staţia de tratare.
Creşterea cererii de clor, căreia nu i se poate face faţă.
Cazuri de îmbolnăviri în comunitate legat de alimentarea cu apă.
214
Acţiuni necesare: Identificaţi motivele nefuncţionării pompei, reparaţi sau folosiţi pompa de rezervă şi planificaţi
măsuri preventive pe termen lung.
Asiguraţi menţinerea unui nivel de clor rezidual de peste 0,2 mg/l în întregul sistemul de
distribuţie.
Analizaţi rezultatele de laborator şi recoltaţi noi probe dacă este cazul.

pentru staţia de pompare este adecvat, sunt necesare verificări periodice. Următorul tabel furnizează
informaţii detaliate pentru verificarea acestui element specific.

Ce trebuie măsurat sau Presiunea în sistem şi/sau debitele.
observat: Registrele cu lucrări de întreţinere la pompe.
Determinanţii afectaţi de performanţa procesului de tratare cu ajutorul pompelor
tehnologice.
Consumul de reactivi de tratare.
Indicatori fecali (E. Coli).
CRL.
Nivelul apei în bazine.
Urmaţi protocoalele stabilite de LCAP unde este cazul.
Aceste măsurători sau observaţii pot fi afectate de mai mulţi factori. Buna înţelegere
a funcţionării alimentării cu apă va ajuta la interpretarea rezultatelor.
Cu ce frecvenţă: Pentru frecvenţele de monitorizare pentru măsurarea clorului rezidual şi E. Coli a se
vedea LCAP.
Presiunile în sistem, şi registrele de întreţinere trebuie verificate cu frecvenţa
considerată necesară de managerul responsabil.
Ce se face cu Înregistrarea rezultatelor în vederea verificării cerinţelor legislative sau în vederea
rezultatele: estimării performanţelor PMRSP.
problemelor la sursa de apă. Verificarea trebuie întreprinsă atunci când managerul
responsabil o consideră necesar în vederea minimizării riscului pentru sănătatea
publică provocat de sursa de apă.
managerul trebuie să revizuiască procedurile de management şi exploatare a
pompelor.
implementării planului pentru evenimente neprevăzute şi analiza necesităţii
modificării PMRSP – de ex, măsurile preventive sunt actualizate; etapele planului
pentru evenimente neprevăzute sunt încă adecvate iar modificările aduse proceselor
de management şi exploatare a pompelor se regăsesc în plan.
215
4.4 Transportul apei: aducţiuni

Ansamblul construcţiilor şi instalaţiilor care asigură transportul apei de la captare la
rezervoare (consumator) formează aducţiunea. Alegerea soluţiei unei aducţiuni are la bază:
• poziţiile (cotele) amplasamentelor captării şi rezervoarelor;
• traseele disponibile: căi de transport apropiate, numărul minim de obstacole
(depresiuni);
• mărimea debitului şi calitatea apei transportate;
• disponibilitate tehnologică: materiale, dotări electromecanice, tehnologii de execuţie,
alimentare cu energie;
• obiectivele aducţiunii, siguranţa cerută.
O clasificare din punct de vedere hidraulic este prezentată în continuare:
• aducţiuni tip conductă:
– cu funcţionare gravitaţională (a);
– cu funcţionare prin pompare (b).
• aducţiuni tip apeduct (c).
a.
b.
c.
Figura 4.4. Tipuri de aducţiuni.
Legenda: a. conducta cu funcţionare gravitaţionala; b. conducta cu funcţionare prin pompare; c. apeduct.
216
Aducţiunile s-au executat din cele mai vechi timpuri din diferite materiale, în funcţie de
tipul şi de solicitările la care acestea sunt supuse: zidărie de piatră, de cărămidă, din beton simplu.
În timpurile moderne se execută din tuburi prefabricate de beton armat, materiale compozite
(poliesteri armaţi cu fibre de sticla), PVC sau PE.
Forma optimă este circulară datorită comportării bune hidraulic, cât şi la solicitările
terenului în care se pozează.
4.4.1 Echipare aducţiuni

Pentru intervenţii şi exploatare aducţiunea trebuie echipată cu:
• cămine pentru vane, ventil şi golire;
• cămine pentru limitarea presiunii;
• masive de ancoraj;
• construcţii speciale la subtraversări: râuri, căi ferate, drumuri;
• dispozitive de măsurare a debitelor, combaterea loviturii de berbec.
Căminele de vane se prevăd pentru izolarea tronsoanelor; distanţele maxime în aliniament nu
depăşesc 750 – 1000 m. În general se cuplează cu piese de golire, ventil sau subtraversări.
Cămine de golire se amplasează în toate punctele joase.
Cămine de ventil în toate punctele înalte pentru evacuare aer (sau introducere aer la golire).
Figura 4.5. Cămin de vană de linie, golire şi ventil
217
La toate conductele îmbinate cu mufe şi capăt drept sunt necesare masive de ancoraj pentru
preluarea forţei de smulgere care apare din forţa de impuls hidraulic la curbe.
Practic, este necesar ca rezultanta forţelor din presiunea apei să fie mai mică decât
împingerea pasivă a pământului.
Figura 4.6. Masiv de ancoraj
Subtraversările se execută:
• la căi de comunicaţii în general se realizează tub în tub; diametrul tubului de protecţie
(1.5 – 2.0) Dn; pe fiecare parte a căii sunt necesare cămine, cel din amonte prevăzut cu
vană de izolare, iar cel din aval cu golire;
• la râuri se prevăd două fire izolate cu vane pe fiecare mal; traversarea sub albie se
realizează protejat sub adâncimea de afuiere; albia trebuie stabilizată în zonă în amonte
şi aval de subtraversare.
Protecţia împotriva loviturii de berbec se poate realiza cu diverse masuri dintre care se
menţionează:
• închiderea lentă a vanelor într-o perioadă dată de timp;
• prevederea de recipienţi cu pernă de aer.
4.4.2 Siguranţa aducţiunilor

Întreruperea funcţionării unei aducţiuni poate conduce la oprirea apei în sistem. Se adoptă
măsuri de siguranţa generala a sistemului de alimentare cu apa şi în mod particular a aducţiunilor
prin:
• creşterea capacităţii de înmagazinare în rezervoare cu volumul de apă necesar pe
perioada refacerii avariilor (12 - 14 ore);
• soluţia cu dublarea aducţiunii şi menţinerea unui fir în funcţiune, cu restricţie de debit;
• dotarea aducţiunilor şi a operatorului cu dispozitive automate şi sisteme de intervenţie
rapide, care să asigure reducerea şi refacerea avarilor într-o perioadă mai scurtă;
• asigurarea funcţionării sistemului de aducţiune la parametrii proiectaţi (debite, presiuni,
revizii) conform caietelor de sarcini, factori care combinaţi cu o execuţie bună pot
elimina neajunsurile date de posibilitatea apariţiei avariilor.
218
4.5 Inspecţia sanitară şi monitorizarea aducţiunilor

Următoarele probleme pot apărea în timpul transportului apei prin aducţiuni:
• dacă au apărut fluctuaţii de presiune în sistem, se pot produce îmbolnăviri cauzate de
germeni sau substanţe care au pătruns în apă cât timp presiunea a scăzut.
• dacă modificarea presiunii a condus la variaţii bruşte ale vitezei şi a agitat depunerile din
aducţiuni, germenii sau substanţele din depuneri pot provoca îmbolnăviri.
Lucrările necesare menţinerii presiunii în sistem pot prezenta riscuri pentru sănătatea
personalului. Acestea nu vor fi abordate în continuare deoarece fac obiectul legislaţiei muncii şi
protecţiei muncii.
Posibilitatea menţinerii presiunii în sistem depinde fundamental de dotarea sistemului cu
elemente de reglaj şi închidere cu acţionare în timp real şi de disponibilitatea unei cantităţi
suficiente de apă.
4.5.1 Inventarul riscurilor care pot apare în procesul de transport al apei

Fenomenul care prezintă cel mai mare risc asociat presiunii în sistem este fluctuaţia
puternică a presiunii. Cele mai importante măsuri preventive sunt:
• monitorizarea modificării de debit şi presiune în sistem;
• măsuri pentru controlul presiunii, incluzând amenajarea unei surse de apă de rezervă,
utilizarea unor vane de scădere sau menţinere a presiunii;
• monitorizarea funcţionării pompelor din sistem şi urmărirea unor programe de întreţinere
preventivă a acestora;
• asigurarea măsurilor de prevenire a fluxului invers la proprietăţile care reprezintă surse
posibile de contaminare.
Tabelul 4.5. Evaluarea riscului asociat proceselor de transport a apei.

sunt necesare
Eveniment: INTRODUCEREA CONTAMINANŢILOR PRIN FLUCTUAŢII DE PRESIUNE
Riscuri: Germeni şi compuşi chimici (în funcţie de natura sursei de contaminare).
Nivel de risc: Mare
A.1. Verificaţi periodic funcţionarea Nivelul în bazine. Presiuni în afara Reexaminaţi modelul
Fenomen eficientă a vanelor de aer. Presiunea. domeniului normal. reţelei pentru a
neprevăzut Investigaţi imediat reclamaţiile Reclamaţii privind determina modalităţi
Reclamaţiile
(incendiu). referitoare la modificările de calitate modificări de calitate de susţinere a presiunii
consumatorilor.
a apei. a apei şi lipsa de în aceste situaţii.
Calitatea
Amplasaţi rezervoarele la o înălţime microbiologică.
presiune.
care să minimizeze căderile de Detectare de E. Coli
presiune. în probele de 100 ml
Asiguraţi menţinerea rezervelor de de apă după fenomen.
apă recomandate pentru stingerea
incendiilor.
Utilizaţi instalaţii de ridicare a
presiunii, dacă există surse auxiliare.
219

sunt necesare
A.2. Analizaţi pe model hidraulic zonele Debitele. Creşterea debitului la Revedeţi modelul
Scăderea presiunii cu probleme potenţiale de presiune. Presiunile. valori anormale. reţelei pentru a
în aducţiune. Verificaţi regulat debitul hidranţilor Cererea. Fluctuaţii ale identifica mai bine
sau corelaţia dintre debitele de presiunii. zonele cu probleme de
Producţia staţiei
consum pentru incendii şi datele de Nivelul în bazin peste
presiune.
de tratare.
debit şi presiune ale furnizorului. cel zilnic normal . Analizaţi regimul
Calitatea
Planificaţi înlocuirea şi/sau pompelor în afara
microbiologică. Detectare de E. Coli
zonei.
reabilitarea conductei principale. sau coliformi.
Elaboraţi programe anuale de Revizuiţi programul de
detectare a scurgerilor şi efectuaţi înlocuire a
reparaţiile. Înregistraţi: conductelor.
- reclamaţiile consumatorilor Asiguraţi vane de
refulare la proprietăţile
- datele de la serviciile de pompieri.
cu risc şi auditarea
Implementaţi o politică de funcţionării corecte a
economisire a apei – ex, restricţii la activelor.
stropit grădinile, apeluri către
Modificaţi strategia de
populaţie pentru reducerea
economisire a apei.
consumului.
Creşteţi debitul apei în staţia de
tratare.
Reduceţi presiunea în întregul sistem
sau o parte a acestuia.
A.3. Monitorizaţi continuu măsurătorile Debite. Rata de defectare a Revedeţi modelul
Avarierea sau de debit de la staţia de tratare şi Presiuni. conductelor peste cea reţelei în vederea
străpungerea rezervoare. medie preconizată în optimizării debitului/
Frecvenţa şi locul
accidentală a Stabiliţi timpii maximi de răspuns la funcţie de starea presiunii.
defecţiunilor din
conductelor. reclamaţiile clienţilor şi implementaţi conducte.
materialelor. Revizuiţi protocolul cu
proceduri de izolare a avariilor în Număr inacceptabil contractorii.
Calitatea
vederea minimizării impactului. de străpungeri ca
microbiologică.
Stabiliţi şi daţi publicităţii un număr urmare a neaplicării
de telefon pentru urgenţe /avarii protocolului privind
lucrările în subteran.
Identificaţi zonele critice de calitate
precară a conductelor. Detectare de E. Coli
în probele de 100 ml
Stabiliţi un protocol cu contractorii
de apă.
care efectuează lucrări în subteran
pentru alte servicii şi verificaţi
respectarea acestuia.
Elaboraţi şi respectaţi programul
anual de lucrări.
Elaboraţi un program de control al
presiunii pentru întregul sistem sau
pentru anumite zone, inclusiv privind
utilizarea:
– surselor auxiliare;
– vane de reducere a presiunii şi
vane de menţinere a presiunii;
– nivelul în rezervoare.
Întreprindeţi un program anual de
detectare a scurgerilor pentru întregul
sistem sau pentru anumite zone.
Asiguraţi utilizarea unor materiale
corespunzătoare în construcţia
aducţiunii.
220

sunt necesare
A.3. Pompă de rezervă cu declanşare Pompele. Oprirea pompei. Redirijarea apei din
Defectarea automată. Presiunea. Reclamaţiile alte zone dacă este
pompelor care Obţineţi un generator de rezervă. Calitatea clienţilor. posibil.
alimentează zone Program de întreţinere preventivă a microbiologică. Scăderea presiunii. Iniţierea programului
sau rezervoare pompelor. de întreţinere
Detectare de E. Coli
situate la înălţime. preventivă.
sau coliformi.
Eveniment: REPUNEREA ÎN SUSPENSIE A SEDIMENTELOR SAU BIOFILMULUI DIN ADUCTIUNE
DATORITĂ FLUCTUAŢIILOR DE PRESIUNE
Riscuri: Germeni; compuşi chimici.
Nivel de risc: Mic–moderat
B.1. Conform procedurilor accentuate.
Dezvoltare de
sedimente sau biofilm
B.2. Conform procedurilor accentuate.
Fluctuaţii ale presiunii
din aducţiune.


Eveniment – Presiune prea scăzută în sistem
Indicatori: Pierderi inexplicabile de apă sau observarea unor avarii.
Nivelul apei în rezervoare menţinut cu dificultate.
Funcţionarea staţiei de tratare la capacitate maximă sau peste.
Probleme observate la vanele de aer.
Spărturi evidente în aducţiune.
Fluctuaţii de presiune sau scăderea semnificativă a presiunii.
Turbiditate mare, creşteri microbiologice sau concentraţii ale determinanţilor chimici.
Incidente de îmbolnăviri bănuite a fi în legătură cu fenomenele asociate conductei
principale de alimentare.
Creşterea cererii de clor.
Acţiuni necesare: Prelevaţi probe microbiologic pentru a verifica conformarea cu LCAP – cerinţe privind
microbiologia şi clorul.
Determinaţi motivul pierderilor şi scurgerilor de apă, reparaţi şi planificaţi măsuri
preventive pe termen lung.
Revedeţi înregistrările privind spălarea şi repararea din zona reparaţiei pentru a confirma
spălarea tuturor secţiunilor reţelei şi spălaţi din nou.
Monitorizaţi clorul rezidual şi creşteţi cantitatea pentru a vă asigura că în toate porţiunile
sistemului de distribuţie ajunge o concentraţie de peste 0,25 mg/l CRL.
Confirmaţi respectarea tuturor procedurilor de reparare a conductelor, inclusiv cele
referitoare la echipa de lucru.
Revedeţi rezultatele analizelor de laborator şi prelevaţi în continuare probe.
Înregistraţi cauza defecţiunii intervenite în sistem.
Responsabilitate: Operatorul aducţiunii.
221

pentru aducţiune este adecvat, sunt necesare verificări periodice. Următorul tabel furnizează
informaţii detaliate pentru verificarea acestui element specific.

Ce se măsoară sau se • Probele bacteriologice după repararea avariilor sau înlocuirea aducţiunii.
observă:
• Fişele de lucru cu înregistrarea procedurilor folosite, a observaţiilor făcute şi a
problemelor întâmpinate.
• Clor rezidual măsurat continuu.
• Număr minim sau inexistenţa reclamaţiilor consumatorilor privind culoarea şi
apariţia de pete sau gustul şi mirosul.
• E. Coli.
• Analiza registrelor de incidente.
Aceste măsurători sunt influenţate de o mare varietate de factori între care caracteristicile
specifice sistemului şi amplasamentului şi performanţa staţiei de tratare.
Cât de des: Prelevarea probelor în termen de 12 ore de la încheierea lucrărilor de construcţie sau
reparaţii sau de la refacerea debitului.
Trebuie prelevate probe bacteriologice timp de trei zile consecutiv de la încheierea
lucrărilor şi nu trebuie să fie detectate E. Coli în nici una dintre aceste probe. Dacă este
detectată E. Coli, anunţaţi autorităţile şi instituiţi procedurile corective normale.
Rezidualul de clor se măsoară după fiecare fenomen.
managerul trebuie să revizuiască procedurile gestionare a presiunii în sistem.
încă adecvate iar modificările aduse proceselor de gestionare a presiunii se regăsesc în
plan.
Responsabilitate: Operatorul aducţiunii.
222
CAPITOLUL 5. Inspecţia sanitară şi monitorizarea sistemelor de înmagazinare şi distribuţie a apei
5 Inspecţia sanitară şi monitorizarea sistemelor de

înmagazinare şi distribuţie a apei
5.1 Rezervoare
5.1.1 Volumul rezervoarelor
În schema sistemelor de alimentare cu apă, rezervoarele asigură siguranţa în funcţionare
prin: acumularea rezervei de incendiu, realizarea compensării orare, zilnice sau săptămânale,
asigurarea consumului minim la refacerea avariilor din sistemul de alimentare al rezervorului.
V R = V RI + V av + V comp. (5.1)
În care: V R – volumul rezervei intangibile de incendiu;
V av = p%Q zi max – volumul de avarii la întreruperea alimentării cu apă a rezervorului.
p% depinde de lungimea aducţiunii, numărul de secţiuni în care se pot produce avarii
(subtraversări, ancoraje, zone cu terenuri instabile); p = 25...100;
V comp. – volumul de compensare; asigură ciclul acumulare–consum între alimentarea
rezervorului şi consumul din rezervor; se calculează grafic sau analitic pe baza
programului de alimentare a rezervorului şi programul de consum din rezervor.
În general se consideră:
• alimentarea rezervorului uniformă;
• consumul din rezervor este variabil, funcţie de mărimea consumatorului, tipurile de
activităţi, climă, obiceiurile consumatorilor.
Se elaborează diagrama valorilor cumulate pentru alimentare şi consum, conform figurii
următoare.
Figura 5.1. Determinarea volumului de compensare.
Se observă:
- între orele 0 şi H, C < A; se acumulează în rezervor: a% Q zi max .
- între orele H şi B, C > A; se consumă din rezervor: a%Q zi max + b%Q zi max ; b%Q zi_max
reprezintă acumularea în rezervor între orele B şi 24.
Volumul de compensare se calculează cu relaţia următoare:
223
( a + b)
VC = ⋅ Q zi max [m3] (5.2)
100
Valorile procentului de compensare variază între 20% şi 100% funcţie de programele de
alimentare a rezervorului şi de consumul din rezervor.
În acelaşi mod se procedează pentru determinarea volumului de compensare săptămânală.
Este recomandabil pentru municipiile şi oraşele mari (peste 100.000 loc.) să se treacă la
compensarea săptămânală deoarece consumurile de apă în week-end sunt de câteva ori mai reduse
faţă de zilele de lucru ale săptămânii.
Conform Legii 98/1999 volumul minim al rezervoarelor trebuie să reprezinte 50% din
consumul mediu, care trebuie să fie asigurat de către operatorii care exploatează sisteme centralizate
de aprovizionare cu apă.
5.2 Funcţia de asigurare a presiunii

În situaţii favorabile de amplasament, rezervorul poate asigura şi funcţia de presiune la
consumator prin rezervoare subterane sau castele de apă.
C R = CTX i + H b + h re (5.3)
In care: C R – cotă rezervor gol;
C Txi – cotă teren în punctele dificile: cele mai îndepărtate şi cele mai înalte;
H b – presiunea necesară la branşament; variază de la 8 m (clădiri cu parter) şi 20 m
(clădiri cu 4 nivele); peste 4 nivele se adaugă 4,5 m pentru fiecare nivel;
h re – pierderea de sarcină hidraulică între rezervor şi punctele X i ; reprezinta produsul
dintre panta hidraulica (I – 3...8 ‰) şi lungimea retelei (LR-Xi ).
h re = I ⋅ L R − X i ; (5.4)
În figura 5.2 sunt date schemele determinării C R . Cota rezervorului stabilită preliminar se
definitivează după calculul final al reţelei de distribuţie.
Figura 5.2. Determinarea cotei rezervorului.

Legenda: a – rezervor-reţea (vedere plan şi secţiune verticală); castel de apă-reţea (vedere plan şi secţiune verticală).
224
5.2.1 Instalaţia hidraulică a rezervoarelor

În figura 5.3 se indică schema instalaţiei hidraulice la un rezervor circular format din 2 cuve.
Alcătuirea instalaţiei hidraulice are la bază:
• asigurarea funcţionării independente a fiecărui cuve; instalaţiile hidraulice se vor dota
astfel încât să poată fi izolată una din două cuve, cealaltă fiind în funcţiune;
• se vor asigura: păstrarea rezervei intangibile de incendiu printr-un by-pass superior dotat
cu vane la dispoziţia organelor PSI;
• se vor adopta măsuri constructive pentru asigurarea circulaţiei apei în cuvele
rezervorului astfel încât calitatea apei să nu se deterioreze.
Figura 5.3. Instalaţia hidraulică la un rezervor de apă de mici dimensiuni (sub 1000 m ).
3
Legenda a – vedere în plan; b – secţiune verticală.
5.2.2 Construcţia rezervoarelor

Materialele cele mai utilizate pentru construcţia rezervoarelor sunt:
• beton armat de marcă superioara (B 250 – B 300);
• beton armat precomprimat pentru volume mari (10.000 – 20.000 m3/cuvă); este
materialul care asigură în condiţii sigure etanşeitatea rezervoarelor datorită închiderii
fisurilor prin post-comprimare;
225
• metal; în ultimele decenii odată cu progresul tehnologic al materialelor de protecţie

împotriva coroziunii, tabla de oţel se utilizează din ce în ce mai mult la rezervoare până
la volume de 500 – 1.000 m3.
Construcţia rezervoarelor din beton armat are la bază structura de tip planşee pe stâlpi
ciupercă, fiind stabilit un optim pentru consumul de beton armat/m3 capacitate care conduce la:
distanţa între stâlpi 3,5 – 4,0 m, adâncimea maximă de apă 4 – 5 m. Rezervoarele se pot executa
semi-îngropat pentru reducerea costurilor pentru termoizolaţie. Cerinţele principale asigurate prin
construcţia rezervorului sunt:
• etanşeitatea cuvei; se asigură prin calitatea betonului, punerea corectă în operă, întreţinerea
corectă până la întărire şi execuţia hidroizolaţiei interioare;
• termoizolaţia cuvei pentru păstrarea temperaturii apei; în general se asigură prin umplutură
de pământ sau materiale termoizolante;
• evitarea infiltraţiilor din exterior în cuvă pentru păstrarea calităţii apei în rezervor;
• asigurarea ventilaţiei cuvei la variaţiile de nivel ale apei în rezervor;
• asigurarea etanşeităţii la trecerea conductelor prin pereţi prin dotarea cu piese de trecere cu
presetupă.
Înainte de punerea in funcţiune, cuvele rezervoarelor se dezinfectează cu soluţie de clor 20
– 30 mg Cl 2 /dm3.
Figura 5.4. Rezervor de secţiune dreptunghiulară cu două compartimente.

Legenda: 1- compartimente de înmagazinare, 2 – camera vanelor, 3 – conductă de alimentare, 4 – conductă de plecare,
5 – conductă de golire, 6 – conducte de preaplin, 7 – vane de ocolire a rezervorului, 8 – scara metalică.
226
5.2.3 Asigurarea calităţii apei în rezervor

Se impun măsuri constructive şi tehnologice pentru:
– curgerea uniformă a apei între secţiunea de intrare şi secţiunea de prelevare prin: pereţi
şicană, evitarea scurt-circuitării hidraulice; periodic (odată/săptămână) se vor preleva
probe la intrarea şi ieşirea din rezervor;
– asigurarea dozei de clor rezidual la ieşirea din rezervor (min. 0,5 mg Cl 2 /l); dacă dozele
nu se asigură se vor adopta măsuri pentru reclorarea (supraclorarea) apei la intrarea în
rezervor;
– eliminarea depunerilor de suspensii acumulate în rezervor şi a peliculelor de alge şi
bacterii dezvoltate pe pereţii acestora; operaţia se va executa de 2 ori/an prin scoaterea
din funcţiune a câte unei cuve la care se va executa curăţirea, spălarea şi dezinfecţia;
– verificarea sistemului de ventilare a cuvelor rezervoarelor; există cazuri unde datorită
poluării aerului la aspiraţia acestuia prin coborârea nivelului de apă şi realizarea
condiţiilor de condens apar unităţi formatoare de colonii sau streptococi fecali în apa din
rezervor; în această situaţie se vor adopta măsuri pentru echiparea sistemului de
ventilaţie cu un sistem de cartuşe de cărbune activ granular care să realizeze filtrarea
aerului aspirat.
5.2.4 Eliminarea factorilor de risc în zona rezervoarelor

Incinta zonei de protecţie sanitară a rezervoarelor va fi controlată şi monitorizată on-line.
Se va asigura prin rigole (canale) evacuarea apelor pluviale din incintă.
Camera vanelor care adăposteşte sistemele hidraulice va trebui să asigure:
– eliminarea oricăror exfiltraţii de apă la îmbinările conductelor; vopsirea şi întreţinerea
unei curăţenii perfecte a instalaţiei hidraulice;
– eliminarea oricăror infiltraţii de apă în başa camerei vanelor, placarea pereţilor cu
sisteme constructive care să permită asigurarea curăţeniei;
– asigurarea iluminatului în camera vanelor şi în incinta zonei de protecţie sanitară în
amplasamentul rezervoarelor;
– instalarea unui sistem automat de transmisie la distanţă pentru urmărirea nivelului de apă
în rezervoare.
5.3 Inspecţia sanitară şi monitorizarea rezervoarelor

Următoarele probleme pot apărea în timpul stocării apei în rezervoare:
– dacă în stoc nu există suficientă apă pentru a face faţă cererii, pot apărea îmbolnăviri
cauzate de igiena precară şi presiunea scăzută a apei care permite pătrunderea de
germeni şi substanţe chimice în sistemul de distribuţie.
– dacă în rezervor sau bazin pătrunde o formă de contaminare, germenii sau substanţele
chimice pot cauza îmbolnăviri.
– dacă pe fundul rezervorului sau bazinului se depune sediment, sau dacă acesta este
agitat, germenii sau substanţele din sediment pot cauza îmbolnăviri.
Întreţinerea rezervoarelor poate prezenta riscuri pentru sănătatea personalului. Aceste riscuri
sunt recunoscute, dar fac obiectul legislaţiei muncii şi protecţiei muncii.
227
Stocarea apei tratate şi riscurile asociate acesteia nu pot fi privite izolat. Existenţa unei
cantităţi suficiente de apă în rezervoare depinde de:
– posibilitatea de a capta de la sursă suficientă apă de calitate adecvată;
– exploatarea staţiei de tratare la un debit care să permită tratarea apei;
– funcţionarea pompelor din sistem;
– posibilitatea de a transfera apa de la staţia de tratare la instalaţia de depozitare;
– cererea de apă în comunitate.
Existenţa în rezervor a unei ape de calitate acceptabilă depinde de:
• calitatea apei la sursă;
• buna funcţionare a proceselor de tratare în fazele anterioare;
• fenomene care afectează calitatea apei aflate în bazin;
• introducerea de material contaminat în bazinele de serviciu;
• accesul animalelor/păsărilor/persoanelor;
• acumularea de sedimente sau organisme vii (inclusiv alge);
• dizolvarea sau corodarea materialelor de construcţie;
• pătrunderea apei contaminate de pe suprafeţele înconjurătoare sau de pe acoperiş;
• scurt-circuitare hidraulică;
• dezinfecţie incompletă deoarece apa nu stă suficient de mult în rezervor;
• redezvoltarea materiei biologice sau tulburarea sedimentelor sau a organismelor vii;
• formarea de flocoane în rezervoare.
5.3.1 Inventarul riscurilor care pot apare în procesul de înmagazinare a apei

Fenomenele ce determină cele două tipuri de risc mai importante implicate în înmagazinarea
apei tratate sunt existenţa unei cantităţi prea mici de apă în rezervoare pentru a face faţă cererii şi
pătrunderea unor forme de contaminare în rezervor. Cele mai importante măsuri preventive sunt:
• construirea unui nou rezervor dacă se constată că penuria de apă este mereu o problemă;
• restricţionarea accesului la rezervor pentru a reduce posibilitatea de contaminare;
• realizarea unor inspecţii regulate pentru depistarea semnelor de deteriorare a construcţiei
sau de contaminare a rezervorului;
• asiguraţi un proiect al staţiei de tratare care să reducă şansele de pătrundere a
contaminării şi utilizarea unor materiale de construcţie care să nu contamineze apa;
• asiguraţi-vă că în apă există suficient dezinfectant rezidual pentru a distruge germenii
care pătrund în rezervor.
228
Tabelul 5.1. Evaluarea riscului asociat complexelor de înmagazinare a apei.

sunt necesare
Eveniment: PREA PUŢINĂ APĂ TRATATĂ ÎN REZERVOR PENTRU SATISFACEREA CERERII
Riscuri: Presiunea scăzută în sistemul de alimentare cu apă poate permite pătrunderea de germeni şi compuşi chimici; riscuri
asociate igienei precare.
Nivel de risc: Mare
A.1. Asiguraţi depozitarea unei cantităţi Nivelul stocului Nivelul stocului de Planificaţi amenajarea
Cantitate suficiente de apă brută pentru a de apă brută. apă brută sau debitul unor noi surse
insuficientă de apă compensa variaţiile sezoniere, la sursă inacceptabil Restricţionaţi
brută. perioadele când apa brută este de de mic. dezvoltarea în zona de
calitate insuficientă pentru tratare, distribuţie până la
limitele maxime din acordul de obţinerea unei cantităţi
captare a apei de la sursă. suficiente de apă.
Amenajaţi surse auxiliare pe care să
le puteţi folosi atunci când sursele
secundare nu pot satisface cererea.
A.2. Proiectaţi staţia de tratare pentru a Nivelul stocului de Calculaţi consumul
Capacitate face faţă cererii preconizate pentru apă brută sau debitul viitor de apă şi
insuficientă de toată durata de existenţă. la sursă inacceptabil planificaţi acţiuni prin
tratare a apei sau Identificaţi treptele de tratare care de mic care să satisfaceţi
producţie limitată limitează capacitatea şi faceţi cererea preconizată.
de nefuncţionarea modificările necesare. Identificaţi faza de
uneia sau mai Asiguraţi operaţionalitatea PMRSP tratare problemă şi
multor trepte. pentru toate procesele de tratare creşteţi producţia, dacă
pentru a evita sau limita perioadele este posibil.
de întrerupere.
A.3. Construiţi instalaţii suplimentare. Consumul de apă. Necesitatea limitării Restricţii în consumul
Capacitate Încurajaţi economisirea apei în consumului. de apă.
inadecvată de perioadele în care cererea poate Nivelul stocului de
stocare a apei. deveni mare. apă tratată foarte mic
A.4. Asiguraţi generatoare de rezervă la Registrul Oprirea transferului Realimentarea
Imposibilitate de pompe. inspecţiilor. de apă. generatoarelor (dacă
transmitere a apei Inspecţie şi întreţinere de rutină a Sursa de energie. Neefectuarea este necesar).
de la sursă la staţie conductelor. lucrărilor de între- Desfundarea/ repararea
sau de la staţie la ţinere şi inspecţie. defecţiunilor la pompe
bazinele de stocare sau conducte.
(inclusiv datorită
lipsei de energie).
A.5. Efectuaţi testări de rutină ale Modificarea Modificarea nivelului Localizaţi şi reparaţi
Scurgeri din bazinelor pentru depistarea nivelului în bazin. apei din bazin nu avaria.
rezervor. scurgerilor. corespunde diferenţei
dintre intrările şi
ieşirile de apă
(inclusiv evaporare).
Eveniment INTRODUCEREA DE MATERIAL CONTAMINANT ÎN REZERVOR
Riscuri: Germeni, arsen, cupru, crom, fier, clor, aluminiu.
Nivel de risc: Mare
B.1. Inspectaţi acoperişul: CRL. Modificarea calităţii Reparaţi rapid
Pătrunderea - scurgerea apei din precipitaţii (în Calitatea apei după ploaie. îmbinările/ crăpăturile/
scurgerilor de pe afara) rezervorului; microbiologică. Detectare de E. Coli trapele prin care au loc
acoperiş. - restricţionarea accesului pe Proiectul sau coliformi în scurgeri.
acoperiş; instalaţiei. probele de 100 ml de Înlocuiţi trapele
apă. proiectate greşit.
- trapele construite astfel încât să Raportul anual de
împiedice pătrunderea apei. inspecţie a Defecte de proiectare
acoperişului. a acoperişului.
229

sunt necesare
B.2. În documentele de licitaţie specificaţi Efectuaţi Deteriorarea calităţii Înlocuirea materialelor
Scurgeri/ coroziune utilizarea de materiale autorizate inspectarea apei după punerea în neconforme.
la materialele de pentru apa potabilă şi verificaţi regulată a funcţiune a unei Înlocuiţi capacul cu un
construcţie. respectarea caracteristicilor tehnice în rezervoarelor. instalaţii noi. material potrivit.
timpul construcţiei. Verificaţi timpii Modificarea calităţii
Apelaţi la constructori acreditaţi. de reţinere. apei după ploaie.
Timp scăzut de reţinere a apei în Dacă nu este Concentraţii de
bazine (deşi se păstrează timpul de căptuşit capacul – cupru, crom sau arsen
contact pentru dezinfecţie). cupru/crom/arsen depăşite.
Instalaţi căptuşeli la rezervoarele cu (mai ales după
capac din cherestea tratată. ploi abundente).
B.3. În general la rezervoare: Rapoartele de Modificare Înlocuirea grătarelor,

Accesul - asiguraţi acoperirea bazinelor; inspecţie. inexplicabilă de deteriorate.
animalelor/ - instalaţi plase, grile, capace; Clor rezidual liber calitate a apei. Izolaţi rezervorul,
păsărilor. (CRL). Reclamaţii privind cloraţi şi verificaţi
- efectuaţi regulat inspecţii;
gustul şi mirosul. calitatea
- documentaţi starea construcţiei, a microbiologică a apei.
Indicii vizuale de
plaselor, grilelor, capacelor,
pătrundere a unui Dacă există o
căptuşelii interioare (pentru contaminare puternică,
animal sau păsări.
identificarea spărturilor) şi acţionaţi. aruncaţi apa, curăţaţi şi
Concentraţie de CRL
La rezervoarele de lemn: umpleţi din nou
sub 0,25 mg/l.
- instalaţi bandă metalică în jurul rezervorul, apoi
rezervoarelor de lemn pentru oprirea cloraţi.
accesului la nivelul solului;
- smulgeţi vegetaţia din jur;
- căptuşiţi capacul rezervorului.
Menţineţi nivelul CRL.
B.4. Asiguraţi: Inspecţii regulate Indicii de efracţie sau A se vedea Planul
Acces neautorizat/ - gard perimetral cu încuietori; pe amplasament stricăciuni. pentru situaţii
cu verificarea neprevăzute.
vandalism/sabotaj. - uşi încuiate de acces la turnuri şi Modificare
măsurilor de inexplicabilă de Determinaţi cum s-a
scări;
securitate. calitate a apei. făcut accesul şi
- capac încuiat la rezervoare;
CRL. CRL sub 0,25 mg/l şi rectificaţi lipsurile din
- alarmă antiefracţie.
Calitatea nu poate f menţinut. sistemul de securitate.
Menţineţi clor rezidual. microbiologică. Izolaţi rezervorul,
Detectare de E. Coli
sau coliformi în cloraţi şi verificaţi
probele de 100 ml de calitatea
apă microbiologică a apei.
Dacă există o
contaminare puternică,
aruncaţi apa, curăţaţi şi
umpleţi din nou
rezervorul, apoi
cloraţi.
230

sunt necesare
B.5. Instruirea personalului care lucrează Calitatea Deteriorarea calităţii Izolaţi rezervorul,
Accesul a rezervoare. microbiologică. apei după operaţii ce cloraţi şi verificaţi
persoanelor pentru Proiectaţi căi interioare de acces Construcţia necesită accesul la calitatea
prelevare de probe, nesubmersibile cu pardoseală solidă bazinului. rezervor, mai ales microbiologică a apei.
întreţinere. şi borduri supraînălţate pentru a Detectare de E. Coli Dacă există o
împiedica pătrunderea în apă a sau coliformi în contaminare puternică,
materialelor de pe încălţăminte. probele de 100 ml de aruncaţi apa, curăţaţi şi
apă umpleţi din nou
Menţineţi clor rezidual.
rezervorul, apoi
Izolaţi rezervorului. cloraţi.
Proceduri de acces al personalului la
rezervoare respectiv curăţarea
încălţămintei, acoperirea acesteia cu
pungi de plastic curate sau trecerea
printr-un şanţ cu apă clorată.
Testaţi personalul care ia probe de
apă pentru a vă asigura că nu este
purtător de boli transmisibile prin apă
şi interziceţi persoanelor afectate
efectuarea prelevărilor, dacă este
cazul.
B.6. Reparaţi prompt spărturile. Calitatea Schimbări Reparaţi spărturile.
Pătrunderea apei Inspectaţi rezervorul la 1–5 ani (în microbiologică. inexplicabile ale Izolaţi rezervorul,
subterane funcţie de vechimea rezervorului şi Raportul de calităţii apei. cloraţi şi verificaţi
contaminate (în de riscurile prezentate de locul în inspecţie a Detectare de E. Coli calitatea
rezervoarele care se află). rezervoarelor. sau coliformi. microbiologică a apei.
îngropate). Căptuşiţi rezervorul cu un material Identificarea de Dacă există o
impermeabilizant adecvat. scurgeri la inspecţie. contaminare puternică,
Reclamaţii privind
umpleţi din nou
mirosul de benzină
rezervorul, apoi
(în apropierea unor
cloraţi.
rezervoare subterane
de carburant).
B.7. Asiguraţi site la gura de admisie a Inspecţia regulată Reclamaţii privind Înlocuiţi şi reparaţi
Pătrunderea prizei. a sitelor. gustul şi mirosul. sitele.
animalelor din Calitatea Detectare de E. Coli Izolaţi rezervorul,
sursa de apă – dacă microbiologică. sau coliformi. cloraţi şi verificaţi
rezervorul este Turbiditatea Turbiditate de peste calitatea
alimentat direct de 0,2 NTU. microbiologică a apei.
la sursă. Dacă există o
umpleţi din nou
rezervorul, apoi
cloraţi.
B.8. Asiguraţi existenţa unui dop de aer Calitatea Modificarea calităţii Deconectaţi toate
Circulaţie inversă sau a unui alt mijloc de prevenire a microbiologică. apei după precipitaţii. racordurile directe.
prin sistemele de refulării între scurgerea de preaplin a Turbiditatea Turbiditate de peste Izolaţi rezervorul,
rezervorului şi canalele de evacuare cloraţi şi verificaţi
scurgeri. Construcţia 0,2 NTU.
sau pluviale. calitatea
sistemului de Detectare de E. Coli
preaplin. sau coliformi. microbiologică a apei.
231

sunt necesare
B.9. Instruiţi personalul privind calculul Substanţele Turbiditatea / A se vedea Planul
Contaminare dozajului şi utilizarea metodelor de folosite pentru concentraţia pentru situaţii
chimică datorită optimizare a funcţionării staţiei de tratare. substanţelor după neprevăzute.
dozajului incorect tratare. Turbiditatea tratare ridicată.
de substanţe. Documentaţi procedurile de dozare Absenţa descrierii
folosite în staţie (mai ales calcularea scrise a procedurilor
tipului şi cantităţilor de materiale de dozaj
utilizate) şi în bazin, dacă şi acesta Turbiditate de peste
este dozat. 0,2 NTU.
Eveniment ACUMULAREA SAU RESUSPENSIA SEDIMENTELOR ÎN REZERVOR SAU BAZIN
Riscuri: Germeni; mangan, sub-produşi de dezinfecţie.
Nivel de risc: Mic–moderat
C.1. Evitaţi golirea /umplerea rapidă. CRL. Mâzgă/ sediment Analizaţi procedurile
Acumulare şi Curăţaţi periodic bazinele (în funcţie Calitatea vizibil. de curăţare şi
eliberare de de calitatea apei la sursă, debit de microbiologică. Reclamaţii ale funcţionarea
sediment / mâzgă. serviciu şi timpul de stagnare în clienţilor privind instalaţiilor.
Turbiditatea
rezervor). mâzga / sedimentul. Izolaţi rezervorul,
Manganul.
Procedurile de curăţare trebuie să Concentraţia de CRL cloraţi şi verificaţi
Audit al
aibă în vedere dezinfectarea tuturor rămas sub 0,25 mg/L. calitatea
echipamentelor, proceduri de
procedurilor de microbiologică a apei.
curăţare şi Detectare de E. Coli
Dacă există o
instruire, preferabila izolare în timpul
funcţionare. sau coliformi.
curăţării, minimizarea agitării
sedimentelor în caz că se curăţă în
Turbiditate de peste aruncaţi apa, curăţaţi şi
funcţiune.
0,2 NTU. umpleţi din nou
rezervorul, apoi
Menţineţi clor rezidual.
cloraţi.
Minimizaţi condiţiile ce favorizează
formarea flocoanelor după tratare.
Eveniment: TIMP PREA SCURT DE CONTACT CU CLORUL
Riscuri: Germeni nedistruşi.
Nivel de risc: Mare
D.1. Verificaţi calculele hidraulice ale Debitele Detectare de E. Coli Măriţi capacitatea
Bazin de stocare bazinului şi profilul hidraulic al (măsurate la sau coliformi în rezervorului.
prea mic. reţelei înainte de construcţie; utilizaţi trecerea prin probele de 100 ml de
modele hidraulice, dacă este cazul. bazin). apă deşi concentraţia
Calitatea reziduală a CRL este
microbiologică. adecvată.
Proiectul Fluctuaţii
instalaţiei. inexplicabile de
calitate a apei.
Verificarea
timpului de
rezidenţă.
D.2. Specificaţi şi auditaţi proiectul Debitele Detectare de E. Coli Exploataţi rezervorul
Scurt-circuitare adecvat al bazinului pentru a include: (măsurate la sau coliformi în astfel încât să forţaţi
hidraulică şicane, alimentare pe sus şi golire pe trecerea prin probele de 100 ml de fluctuaţia (umpleţi şi
jos. bazin). apă deşi concentraţia goliţi în mod
reziduală a CRL este deliberat).
Dacă este cazul, reproiectaţi gurile de Calitatea
adecvată.
alimentare /golire sau instalaţi şicane. microbiologică.
Proiectul Fluctuaţii
instalaţiei. inexplicabile de
calitate a apei.
Verificarea
timpului de
rezidenţă.
232


Eveniment – Avarii (fisuri) în rezervorul/bazinul de apă tratată
Indicatori: Inspecţia vizuală prezintă indicii de deteriorare structurală sau spărtură.
Nivelul apei nu poate fi menţinut în ciuda pompării unui debit adecvat de apă în bazin
Acţiuni necesare: Identificaţi locul spărturii şi reparaţi.
Ocoliţi rezervorul/bazinul şi folosiţi apa direct de la ieşirea din staţia de tratare.
Dacă sursa normală de apă nu întruneşte cerinţele populaţiei sau capacitatea de tratare a staţiei
(respectiv cantitatea este prea mică în perioade respectivă a anului):
- investigaţi şi obţineţi sursă (surse) alternative de apă;
- implementaţi restricţii la consumul de apă.
Reparaţi rezervorul/bazinul de stocare dacă spărtura este cauza problemei.
Responsabilitate: Operatorul sistemului de înmagazinare-distribuţie.
Eveniment – Germeni detectaţi în apa stocată
Indicatori: Nu poate fi obţinută o cantitate detectabilă de clor rezidual în apa care iese din bazin.
În probele de 100 ml de apă din bazin se detectează continuu E. Coli sau coliformi este
prezentă în niveluri mari (peste 10 la 100 ml).
Cunoaşterea unor acte de sabotaj sau vandalism.
Acţiuni necesare: Cu consultarea autorităţilor, analizaţi posibilitatea evacuării apei stocate, chiar dacă indicatorii
sunt clari, dacă au existat niveluri mari de contaminare microbiologică.
Responsabilitate Operatorul sistemului de înmagazinare-distribuţie.
Eveniment – Niveluri mari de contaminanţi chimici în apa stocată
Indicatori: Cunoaşterea unei deversări accidentale majore de substanţe chimice sau a unei supradoze de
substanţă (clor) în bazin; act de sabotaj sau vandalism.
Modificarea aspectului, mirosului sau gustului apei.
Nerefacerea clorului rezidual.
Acţiuni necesare: Închideţi bazinul şi, dacă este cazul şi alimentarea. Asiguraţi o altă sursă de apă potabilă până
redevine posibilă furnizarea unei ape de calitate acceptabilă.
Informaţi autorităţile în legătură cu situaţia creată.
Identificaţi sursa contaminării şi luaţi măsuri pentru evitarea recontaminării.
Aruncaţi apa din bazin. Va fi probabil necesară consultarea consiliului regional cu privire la
eliminarea apei evacuate.
Spălaţi sistemul de distribuţie şi monitorizaţi calitatea apei până ce concentraţiile
determinanţilor scad din nou sub 50% din CMA.
Avertizaţi consumatorii să lase să curgă robinetele înainte de a relua consumul de apă.
Responsabilitate Operatorul sistemului de înmagazinare-distribuţie.
233

pentru sistemul de înmagazinare-pompare este adecvat, sunt necesare verificări periodice.
Următorul tabel furnizează informaţii detaliate pentru verificarea acestui element specific.

Ce se măsoară sau se Inspectarea şi prelevarea de probe din rezervoare.
observă: • E. Coli şi coliformi;
• Turbiditate;
• Clorul rezidual.
Cât de des: Alte inspecţii periodice şi prelevări de probe pot consta din următoarele, fără însă a se limita
la ele:
• accesul persoanelor sau animalelor;
• evaluarea securităţii amplasamentului;
• apariţia a unor crăpături sau găuri care pot permite pătrunderea contaminanţilor;
• aspectul şi mirosul apei.
Frecvenţa depinde de caracteristicile amplasamentului şi trebuie să se bazeze pe constatările
anterioare.
managerul trebuie să revizuiască procedurile de management al bazinelor de serviciu.
planului pentru evenimente neprevăzute şi analiza necesităţii modificării PMRSP – măsurile
preventive sunt actualizate; etapele planului pentru evenimente neprevăzute sunt încă
adecvate iar modificările aduse depozitării apei tratate se regăsesc în plan.
Responsabilitate: Operatorul sistemului de înmagazinare-distribuţie.
5.4 Reţeaua de distribuţie

Reţeaua de distribuţie reprezintă ansamblul de: conducte, construcţii, accesorii, armături,
staţii de pompare prin care se asigură distribuţia apei la branşamentul consumatorilor la debitul şi la
presiunile stabilite pentru siguranţa sistemului. Este un sistem tehnologic complex datorită
lungimilor mari (1.5-2.5 m/loc), funcţionării cu parametrii hidraulici variabili, problemelor
dezvoltării urbane şi corelaţiei cu celelalte reţele subterane urbane. De funcţionarea corectă a reţelei
de distribuţie depinde asigurarea calităţii apei la robinetul consumatorului (condiţie impusă de
O.M.S.).
Condiţiile fundamentale pe care trebuie să le îndeplinească sistemul (complexul) reţea de
distribuţie sunt: continuitate în distribuţia apei şi siguranţă în furnizarea unui produs fără risc din
punct de vedere al sănătăţii oamenilor. Schema reţelei de distribuţie depinde de:
• reţeaua stradală şi dezvoltarea urbanistică a localităţii din punct de vedere al
sistematizării actuale şi de perspectivă;
• amplasarea consumatorilor importanţi;
• relieful şi natura terenului în amplasament;
234
• configuraţia celorlalte reţele subterane.

Configuraţia obişnuită a reţelei de distribuţie este inelară cu ramificaţii marginale. În această
configuraţie se asigură:
- siguranţa asigurării apei la consumator inclusiv în caz de combatere a incendiului pe
două circuite;
- asigură presiunile la branşamente în condiţii mai bune;
- funcţionarea unui inel hidraulic se realizează când secţiunile barelor care formează inelul
sunt sensibil apropiate.
Conductele care formează reţeaua de distribuţie sunt:
- artere care asigură transportul apei pe zone (Dn ≥ 250 mm);
- conducte de serviciu; alimentate din artere la 400-600 m, în general Dn ≤ 200 mm;
- branşamente – alimentate din conductele de serviciu; realizează legătura dintre reţeaua
publică şi reţeaua privată (interioară).
Pe unele străzi există pozate atât artere cât şi conducte de serviciu.
Domeniu privat Domeniu public
Artera
RI RC s
VI Alimentare C.S.
RG A Bransament
Conducta Serviciu
Figura 5.5. Cămin branşament.
Legenda: apometru (A); robinet închidere (RI); robinet golire (RG); vană de izolare (VI); RC s – robinet de concesie.
Cele mai favorabile soluţii pentru alegerea schemei hidraulice optime a reţelei de distribuţie
sunt determinate de:
- tranzitarea unor cantităţi reduse prin reţea; aceasta conduce la reducerea diametrelor
tronsoanelor;
- pomparea cu turaţie variabilă, care permite adaptarea funcţionării staţiei de pompare la
solicitarea de presiune a reţelei;
- asigurarea consumului maxim orar pe o zonă a reţelei prin contra-rezervor, alimentat în
perioadele de consum orar minim.
Dimensionarea hidraulică a reţelelor inelare comportă dificultăţi legate de nedeterminarea
dată de numărul de necunoscute – debitele şi diametrele pe fiecare tronson este dublu faţă de
numărul ecuaţiilor. Se pot scrie ecuaţii de continuitate la toate nodurile (suma debitelor care
alimentează fiecare nod este egală cu suma debitelor care ies din nod) şi energie: suma pierderilor
de sarcină pe fiecare inel egală cu zero. Rezolvarea se efectuează prin aproximaţii succesive prin
modelare şi programe de calcul automat.
235
O metodă simplificată este metoda secţionării fictive care transformă reţeaua într-o reţea
ramificată, care să funcţioneze în aceleaşi condiţii. În dimensionarea şi verificarea reţelei de
distribuţie ordinea priorităţilor este:
- prioritate 0 – asigurarea presiunii disponibile la incendiu exterior (minim 7 m col H 2 O);
- prioritate 1 – asigurarea presiunii disponibile la consum normal (H b ).
5.4.1 Elemente accesorii în reţeaua de distribuţie

Vane – servesc izolării tronsoanelor; se amplasează în cămine la nodurile reţelei (n vane =n bare -
1); se impune dotarea cu vane acţionate electric în contextul automatizării operării reţelei de
distribuţie.
Hidranţi de incendiu – necesari pentru prelevarea apei în caz de incendiu; se montează la
maxim 100 m pe toate conductele de serviciu.
Priza cu colier – elementul specific pentru racordarea conductei de branşament la reţeaua de
distribuţie.
Aparate de măsură şi control – manometre (măsurarea presiunii), apometre (măsurarea
volumelor de apă) şi debitmetre.
Debitmetrele pot fi: electromagnetice, ultrasonice sau hidraulice (cu diafragmă sau tub
Venturi); sunt fundamentale condiţiile de montaj, eroarea la care lucrează aparatul şi dotarea pentru
transmiterea la distanţă a înregistrărilor.
Figura 5.6. Armături in reţeaua de distribuţie.

Legenda: a. vană tip robinet cu sertar pană şi corp plat (oval); b - vana fluture; c - vană cu membrană; d - hidrant
subteran; e. cişmea de stradă, f. priză cu colier (execuţie).
236
5.4.2 Materiale folosite la execuţie reţea de distribuţie

În cadrul raportului IR5 (Congres IWA, 1991) o sinteză efectuată privind situaţia materialelor
pentru 1.5 milioane km de reţea de distribuţie care deservesc 300 milioane de oameni (USA,
Olanda, Belgia, Japonia, Africa de Sud, Spania, Elveţia, Franţa, Norvegia, Australia, Germania)
pune în evidenţă situaţia prezentată în tabelul următor.
Tabelul 5.4. Distribuţia tipurilor de materiale pe diametre (în % din total lungime).
OŢEL FONTA AZBO BETON M.P. Alte
Material
mat.
Diametru (mm)
Dn<200 4.4 40.6 24.7 0.1 29.2 1.0
200≤Dn≤400 4.6 56.6 15.2 0.4 17.9 5.3
Dn≥400 19.2 64.2 8.2 8.4 0. 0.
Notă: M.P. - Materiale plastice.
Se remarcă fonta (cenuşie sau ductila) ca fiind materialul cel mai utilizat; pentru diametre
mici, următorul material ca pondere este masa plastică; utilizarea oţelului apare semnificativ la
diametre peste 400 mm. Ca vechime, pe acelaşi eşantion, situaţia se prezintă astfel:
- sub 10 ani .......... 24%;
- 10 - 20 ani ......... 32%;
- 20 - 30 ani ......... 21%;
- 30 - 50 ani ......... 13%;
- peste 50 ani ........ 10%.
Deci 75% din reţeaua studiată are sub 30 de ani şi numai 10% depăşeşte 50 de ani. În tabelul
7.2 se indică după datele IWA tendinţele primului deceniu al mileniului III în ceea ce priveşte
utilizarea materialelor.
Tabelul 5.5. Tendinţe privind alegerea materialelor.

Material OŢEL FONTA AZBO BETON M.P.
Diametru (mm)
Dn < 200 2.3 14.3 6.1 0 77.3
200 ≤ Dn ≤ 400 6.2 34.5 12.9 0 46.4
Dn ≥ 400 43.0 26 12.6 12.4 6.0
Se constată:
- pentru diametre mari creşte ponderea oţelului şi a fontei ductile;
- în zona diametrelor medii şi mici creşte spectaculos ponderea maselor plastice.
Legat de problema coroziunii, ideile care s-au generalizat sunt:
- pentru conductele din oţel conceptul este ori se protejează corespunzător ori nu se
instalează; pentru diametrele mari, acolo unde se cunoaşte existenţa curenţilor vagabonzi se
utilizează protecţia catodică; în ceea ce priveşte protecţia pasivă, toată lumea este de acord că
trebuie asigurat un înveliş exterior; PE extrudată este cea mai utilizată ca şi îmbrăcăminţile
bituminoase armate cu fibră de sticlă;
- fonta ductila: când există riscul coroziunii externe se utilizează o protecţie cu zinc;
237
- masele plastice: tendinţa apare ca normală în zona diametrelor mici dacă ţinem seama de
perfecţionarea execuţiei acestui tip de conducte; montajul se poate face individual de utilizator, fără
serviciul unui executant specializat.
5.4.2.1 Tuburi din oţel

Utilizate datorită uşurinţei execuţiei (îmbinare cu sudură) şi preluarea în condiţii bune a
sarcinilor interioare şi exterioare nelimitate. Necesită măsuri deosebite pentru protecţia la coroziune
(la interior şi exterior). Îmbinare se poate realiza prin sudură sau flanşe cu buloane pentru spaţii
vizitabile. Sunt necesare măsuri speciale pentru execuţia sudurilor: compatibilitate electrod –
material tub, temperatura mediului ambiant, protecţia şi controlul cordoane sudură. Flanşele de
îmbinare au perscripţii determinate de mărime, numărul de buloane, diametrul acestora şi presiunea
de strângere pe baza presiunii din conductă.
Figura 5.7. Îmbinarea ţevilor de oţel.

Legenda: a. cap la cap, conductă cu pereţi subţiri; b. cap la cap, conductă cu pereţi groşi; c. ordinea de execuţie a
cordoanelor de sudură; d. îmbinarea cu flanşă cu gât; e. sudarea corectă a flanşei disc pe capătul conductei.
Protecţia tuburilor din oţel se realizează:

• prin izolare cu straturi protectoare din citom şi pânză la interior şi exterior, funcţie de
agresivitatea terenului de pozare; exemplu: izolaţie foarte întărită (rezistivitate sub 5
Ωm): grund, 2 înfăşurări de rezistenţă între 3 strate de bitum şi o înfăşurare de protecţie
(δ = 10 - 12 mm);
238
• protecţie catodică: la 1 – 2 km se leagă la conductă electrozi de metal introduşi în

pământ; se creează un circuit între electrozi (anod) şi conductă (catod); circuitul se
asigură cu o sursă electrică.
5.4.2.2 Fonta de presiune

Cele mai vechi tuburi utilizate. Au fost cele mai utilizate în secolul trecut. Prezinta
durabilitate mare (aducţiune în funcţiune peste 100 ani), rezistente la coroziune. Ca dezavantaje se
menţionează:
• material nerezistent la sarcini dinamice şi seismice;
• îmbinare cu mufă şi plumb ştemuit, deosebit de costisitoare şi manoperă mare.
5.4.2.3 Fonta ductilă

Material apărut în anii 1950, care elimină dezavantajele fontei de presiune (este elastic)
datorită grafitului încorporat sub formă de granule (sau bile).
Tuburile sunt protejate la interior cu un strat de mortar de ciment cu nisip tratat termic şi la
exterior cu protecţie de Zn.
Îmbinările se realizează cu mufă cu filet, cu presetupă care strânge, prin filet sau buloane,
garnitura.
În condiţii de execuţie controlată de calitate, aducţiunile din fontă ductilă prezintă siguranţă
deosebită. Sunt scumpe (3 – 5 USD/kg de fontă ductilă).
Figura 5.8. Exemple de îmbinări folosite pentru tuburile de fontă ductilă.
5.4.2.4 Betonul armat precomprimat

Betonul armat precomprimat a fost utilizat curent în anii 1960 – 1990. Materialul este
precomprimat atât pe direcţie longitudinală, cât şi transversală. Betonul utilizat este de marcă
superioară şi tratat controlat.
239
Îmbinarea se realizează cu garnitură de cauciuc, deformată între mufă şi capătul drept al

tubului următor.
Figura 5.9. Îmbinare tuburi beton armat precomprimat.
Tuburile din beton armat precomprimat au constituit o bună soluţie pentru etapa în care au
fost promovate prin robusteţea soluţiei. În timp s-a constatat că apare starea de oboseală a armăturii
la sarcini alternative (variaţia zilnică a presiunii în conductă) şi deficienţe legate de îmbătrânirea
garniturii. Comportare slabă la sarcini dinamice şi seismice.
5.4.2.5 Materiale plastice

Sub forma polietilenei de înaltă (medie) densitate (PEID) sau policlorura de vinil (PVC); în
ultimii 15-20 ani s-a dezvoltat o gamă foarte largă de tuburi şi la diametre foarte mari.
Avantajele materialelor plastice sunt:
• uşoare (PE - 0.93 g/cm3, PVC – 1.4-1.6 g/cm3) şi cu facilităţi deosebite de execuţie şi
montaj prin sudură sau lipire;
• rezistenţe la coroziune atât a apei cât şi a terenului în care se pozează.
Printre dezavantaje se menţionează:
• comportarea în timp, pe durate mari (20-30 ani), cu numeroase necunoscute;
• coeficienţi de dilataţie termică relativ mari care necesită măsuri speciale de pozare.
5.4.2.6 Alte tipuri de materiale

Conductele din materiale compozite PAFS – poliesteri armaţi cu fibră de sticlă în diferite
tehnologii se execută până la diametre de 2400 mm şi presiune de lucru 20-30 bar.
Tuburile se execută din înfăşurări de fibră de sticlă continue şi discontinue, combinate cu un
întăritor din nisip în miezul de turnare.
Sunt utilizate din ce în ce mai mult pentru uşurinţa montajului (îmbinări la 6 m).
240
Îmbinarea se realizează cu mufă de trecut pe tub din acelaşi material, prin lipire sau cu inele
de cauciuc elastomeric, montate în canivouri special prevăzute în peretele exterior al tubului şi al
mufei.
Avantajele sunt impuse de greutate (1/4 faţă de tuburile din fontă), rezistente la coroziune şi
comportarea bună la sarcini dinamice.
Dezavantajul principal provine din faptul ca nu se cunoaşte cu precizie comportarea în timp
îndelungat (50 ani), atât din punct de vedere al calităţii apei transportate, cât şi al comportării
structurale.
5.4.3 Impactul sistemelor de distribuţie a apei asupra calităţii apei potabile

Sistemul de distribuţie a apei, format din reţeaua de distribuţie, complexe de înmagazinare,
staţii de pompare are influenţe proprii asupra calităţii apei, iar distribuirea unei ape de calitate, la
parametrii ceruţi de consumatori, se face prin conlucrarea cu staţia de tratare.
Sistemele de distribuţie au fost concepute pentru a asigura siguranţa hidraulică care impune
asigurarea presiunii şi necesarului de apă. Cele mai multe posibilităţi ca apa să îşi modifice calitatea
apar între staţia de tratare şi consumator.
Deficienţe în filierele de tratare şi transformările care apar în reţeaua de distribuţie pot
conduce la degradarea calităţii apei. De asemenea coroziunea, levigarea materialului ţevilor,
peliculele formate pe pereţii conductelor şi efectele fenomenelor de interacţiune care apar la nivelul
peretelui ţevii degradează calitatea apei.
Numeroase cercetări au investigat modalităţile de deteriorare a apei intrată în sistemul de
distribuţie. Schimbarea calităţii apei însumează modificarea caracteristicilor: gust, culoare, conţinut
de Fe, Mn, număr de germeni şi/sau streptococi, turbiditate, număr de organisme biologice.
Numărul bacteriilor tinde să crească în timpul distribuţiei şi este influenţat de factori care
determină calitatea bacteriană a apei intrată în sistem: temperatura, timpul de staţionare, prezenţa
sau absenţa dezinfectantului rezidual, materialele şi afinitatea de reformare a nutrienţilor sub forma
biofilmului.
Fenomenele de origine fizico-chimică şi biologică îşi au originea în modul de tratare a apei
brute. Turbiditatea ridicată se poate datora unei coagulări insuficiente, precipitării
necorespunzătoare a oxizilor de fier sau mangan, lipsei de corecţie a pH-ului după o decarbonatare
sau apariţiei biofloculării (flocoane bacteriene) datorită prezenţei concentraţiilor de materie
organică şi absenţei unui dezinfectant rezidual sau prezenţei metaboliţilor cu putere floculantă
produşi de unele bacterii şi alge provenite dintr-o sursă în stare de eutrofizare.
Prezenţa amoniacului în reţeaua de distribuţie provoacă degradări de natură organoleptică
(cloramine) sau de ordin biologic (proliferare bacteriană). Principalele cauze care determină
degradarea calităţii apei în sistemele de distribuţie sunt următoarele:
− formarea şi dezvoltarea unui ecosistem biologic;
− influenţa materialelor constitutive ale reţelei;
− stagnarea apei în reţea;
− formarea de depozite;
− contaminările accidentale.
Acţiunea apei asupra materialului conductelor reţelei de distribuţie este complexă;
principalele fenomene ce pot apărea în interiorul conductelor reţelei de distribuţie sunt ilustrate în
figura 5.10.
241
Figura 5.10. Acţiunea apei asupra materialului reţelelor de distribuţie.
5.4.4 Dezvoltarea unui ecosistem biologic

Un rol din ce în ce mai mare este atribuit proceselor biologice care se desfăşoară în filierele
tehnologice, datorită lipsei de eficienţă a unor procese sau reactivilor utilizaţi în treptele filierelor.
Spre deosebire de ecosistemele naturale unde sursa de energie este lumina, în ecosistemul format în
reţeaua de distribuţie, sursa principală de energie o reprezintă carbonul organic sub forma de
materie organică dizolvată rămasă în apă după tratare. Aceasta este sursa de hrană a bacteriilor care
se dezvoltă în apă şi pe pereţii interiori ai conductelor sub forma unui biofilm bacterian (bacterii
fixate). Baza creşterii biologice este, în principal, bacteria din biofilm. Acest biofilm foarte eterogen
cuprinde aproximativ un milion de celule bacteriene pe cm2 şi este prezent în mod obişnuit în mediu
natural umed. Hrana de bază a bacteriilor este constituită din carbonul organic dizolvat,
biodegradabil, care asigură metabolismul acestora. Împiedicarea proliferării bacteriene se face prin
adoptarea unei filiere de tratare care elimină sau reduce foarte mult carbonul organic (oxidare cu
ozon şi adsorbţie pe cărbune activ granular), dezinfectare şi marcare cu clor şi întreţinerea periodică
a sistemului de distribuţie a apei potabile (spălare şi dezinfectare conducte, rezervoare).
5.4.5 Influenţa materialelor constitutive ale sistemului de distribuţie

Compoziţia apei tratate se modifică în reţeaua de distribuţie; o serie de parametri variază;
aceştia pot fi împărţiţi în 2 grupuri:
− substanţe existente în apă, care în sistemul de distribuţie, datorită curgerii sau staţionării
apei participă la diferite reacţii – aluminiu, clor şi subproduşi de dezinfecţie, carbon
organic asimilabil, parametrii biologici;
− substanţe care au ca sursă elementele sistemului de distribuţie: fier, mangan, plumb.
În literatură s-a dezvoltat conceptul de apă biostabilă care este format din stabilitatea
chimică asociată unor caracteristici fizice şi biologice favorabile.
Stabilitatea chimică a apei reprezintă instrumentul principal în controlul coroziunii
elementelor componente ale sistemului de distribuţie.
242
Stabilitatea apei poate fi modificată în prezenţa dioxidului de carbon, la pH redus, în condiţii

de suprasaturare cu bicarbonaţi de calciu şi magneziu, concentraţii crescute de sulfaţi şi cloruri. O
apă instabilă chimic poate fi corozivă pentru metale şi agresivă pentru beton.
Materialele conductelor care nu sunt supuse la coroziune pot influenţa calitatea apei datorită
aditivilor de fabricare folosiţi şi afinităţii mai mari în formarea biofilmului.
Studii efectuate în Danemarca indică scăderea nivelului de biostabilitate al apei, în cazul în
care reţeaua de distribuţie are în componenţă materiale plastice.
Deteriorarea biostabilităţii apei apare şi prin eliminarea de compuşi biodegradabili din
materialul de execuţie al reţelei (PVC).
Izolaţiile interioare pentru protecţia la coroziune pot transmite în apă componenţi (în special
în timpul spălării). Astfel gudroanele eliberează hidrocarburi policilice, cimenturile - calciu şi fonta
- fierul.
Tehnologiile noi de reabilitare ale conductelor nu micşorează aceste efecte deoarece
procedeele utilizează polietilena, aditivi, folii, solvenţi care transmit apei compuşi indezirabili.
Izolaţiile interioare ale rezervoarelor de înmagazinare sunt surse de degradare a apei datorită
materialelor folosite. În cazul când materialele conţin fenol se formează clorofenolul la introducerea
clorului pentru dezinfectare a rezervorului.
S-a dezvoltat pe plan mondial un concept privind influenţa materialului conductelor în
corelaţie cu apa asupra formării biofilmului (Van der Kooij şi P.G. G Slaats, 2000).
Materialele conductelor reţelei de distribuţie pot influenţa calitatea apei distribuită, influenţa
fiecărui tip de material putând fi exprimată prin afinitatea materialului de formare a biofilmului.
Materialele în contact cu apa potabilă pot intensifica creşterea bacteriană prin eliberarea de compuşi
biodegradabili. În absenţa dezinfectantului, siguranţa biologică poate fi obţinută printr-o
biostabilitate a materialului conductei. Asemănător metodei de stabilire a potenţialului apei de
formare a biofilmului a fost pusă la punct o metodă pentru stabilirea potenţialului de formare a
biofilmului a materialului conductei. Această metodă se bazează pe incubarea unei probe de
material în apă biostabilă şi determinarea concentraţiei biofilmului la suprafaţa materialului prin
metoda adenozin-trifosfat (ATP) funcţie de timp. Se constată că în faza iniţială concentraţia
biofilmului este relativ ridicată, dar descreşte şi ajunge la un echilibru după o perioadă de 50 de zile.
Determinarea concentraţiei la intervale regulate pentru o perioadă de până la 16 săptămâni permite
calculul potenţialului de formare a biofilmului (figura 5.11).
Figura 5.11. Concentraţia biofilmului pe material în testul Potenţialului de Formare a Biofilmului.
243
Valoarea potenţialului de formare al biofilmului poate fi definită ca media concentraţiei de

adenozin-trifosfat la suprafaţa materialului în perioada între 8 şi 16 săptămâni de incubare la 250C.
Intervalul de valori tipice pentru potenţialul de formare a biofilmului este cuprins între 8-9 pg
ATP/cm2 pentru sticlă şi peste 10000 pg ATP/cm2 pentru cauciucul natural şi PVC plastifiat. PVC-
ul neplastifiat are un interval al potenţialului de formare a biofilmului cuprins între 20 şi 100 pg
ATP/cm2, gradul mare de biostabilitate făcând din acesta materialul predominant în reţelele de
distribuţie din Olanda.
Influenţa fiecărui tip de material poate fi exprimată prin afinitatea materialului de formare a
biofilmului. Materialele în contact cu apa potabilă pot intensifica creşterea bacteriană prin
eliberarea de compuşi biodegradabili. În absenţa dezinfectantului, siguranţa biologică poate fi
obţinută printr-o biostabilitate a materialului conductei.
5.4.6 Contaminarea accidentală

Contaminarea accidentală a reţelei apare datorită lucrărilor şi intervenţiilor la reţeaua de
distribuţie unde se folosesc substanţe ce favorizează dezvoltarea biofilmului şi aspiraţiei
materialului exterior în timpul funcţionării intermitente, care permite infiltraţii prin microfisuri şi
îmbinări neetanşe (la scăderea presiunii sau întreruperilor alimentării cu apă).
Scăderea presiunii şi apariţia aspiraţiei în cursul distribuţiei apei constituie una din cauzele
majore ale modificării calităţii apei din reţea. Fenomene de aspiraţie apar la un consum ridicat de apă
în timp scurt (de exemplu în timpul incendiului), la avarii pe conducte sau efectuarea de probe de
presiune. La căderile de presiune, în industrie, racordurile cu robinete deschise care sunt imersate în
soluţii cu diverse destinaţii lucrează în sistem de sifonare şi pot introduce în reţea diverşi poluanţi.
Căderea de presiune nu este singura cauză a aspiraţiei. Conductele sub presiune pot aspira continuu
elemente contaminante prin microfisuri datorită efectului Venturi.
5.4.7 Formarea de depozite

Depozitele se pot forma în rezervoare prin sedimentare şi în conductele reţelei de distribuţie
pe tronsoanele cu viteze mici.
Depozitele devin centre de degradare a calităţii apei prin favorizarea activităţii
microorganismelor, pe tronsoanele cu viteze mici, se favorizează ataşarea unui conglomerat de
bacterii şi polimeri extracelulari (biofilm). Acesta nu este antrenat de mişcarea apei şi are
caracteristică de reţinere selectivă a bacteriilor din apă.
Fenomenele de coroziune a conductelor (caracterizate de solubilizarea parţială a materialelor
din care sunt confecţionate conductele), fenomenele de formare şi depunere a crustelor (apele cu
conţinut de bicarbonaţi de calciu suficient aerate şi în echilibru carbonic formează cruste
protectoare naturale, impermeabile), duc la modificarea regimului de curgere prin modificarea
rugozităţii tronsoanelor conductelor de distribuţie.
Este obligatoriu să se ia în consideraţie faptul că în timp capacitatea de transport a
conductelor se modifică, reducându-se în unele cazuri cu peste 50% din capacitatea iniţială.
Suprapunerea tuturor efectelor enunţate anterior: coroziune, îmbătrânirea materialului şi
variaţia permanentă a presiunilor în reţea, generează în majoritatea reţelelor stări de avarie, care
conduc la contaminare accidentală a apei potabile, modificarea regimului de curgere prin
modificarea rugozităţii tronsoanelor conductelor de distribuţie şi pierderi importante de apă
potabilă.
244
5.5 Operarea reţelei de distribuţie

Cel mai important element care indică modul de funcţionare al unei reţele de distribuţie sunt
pierderile de apă; aceasta pentru că stăpânirea pierderilor de apă este sinonimă cu elementul
fundamental de control al reţelei de distribuţie.
Costurile totale ale pierderilor de apă (care includ apa pierdută şi refacerea avariilor reţelei)
ajung la valori deosebit de mari chiar în ţările avansate; acestea variază între 100 $/km şi 1000 $/km
funcţie de infrastructura, trama stradală şi amplasamentul zonei urbane.
Datele din literatura de specialitate şi datele de sinteză de la Congresele IWSA (International
Water Supply Association) Copenhaga 1991, Berlin 2001 şi Durban 1995 referitoare la pierderile de
apă în sisteme de alimentare cu apă pun în evidenţă că pierderile din producţia de apă, în procente
în diferite ţări sunt:
- pierderile de apă minime (15%) sunt întâlnite într-o serie de oraşe din Germania;
valoarea maximă (45%) se întâlneşte în Malaezia;
- valori de până la 30-35% pierderi din producţie se întâlnesc în Italia (Roma), Portugalia,
Brazilia;
- o valoare considerată normală a pierderilor (25%) se întâlneşte în Japonia, Ungaria,
Suedia, Singapore unde calitatea instalaţiilor şi factorii antrenaţi în realizarea acesteia
sunt considerate optime.
Pe baza rapoartelor naţionale, IWSA a stabilit că nivelul global mediu al pierderilor este:
- Ţările Uniunii Europene – 0,5 m3/h, km;
- Ţările Est-Europene – 1,9 m3/h, km;
- Orientul Îndepărtat – 3,8 m3/h, km.
În funcţie de tipul pierderilor, se pun în evidenţă următoarele:
- pierderile de apă se datorează: avariilor în reţea, erorilor de măsurare la contori, risipă de
apă;
- în Germania practic nu există pierderi din eroare de măsurare, ceea ce demonstrează
fiabilitatea şi calitatea contorilor;
- în Spania şi Singapore se raportează că peste 50% din totalul pierderilor sunt datorate
erorilor de măsurare a debitelor;
- situaţii normale apar în ţările: Italia (Roma), Suedia, Hong Kong, Taiwan, Japonia unde
pierderile datorită avariilor detectabile reprezintă 60-70% din totalul pierderilor.
Pe baza acestor elemente se pun în evidenţă principalii factori care influenţează pierderile de
apă:
- calitatea materialelor de construcţie a reţelei de distribuţie: vârsta de funcţionare după
montare, calitatea execuţiei reţelei;
- elemente de infrastructură unde este montată reţeaua de distribuţie din punct de vedere al
agresivităţii solurilor, nivelul apei subterane, distribuţia curenţilor vagabonzi;
- calitatea apei distribuită de reţea;
- elemente de exploatare a sistemului: variaţii de presiune (orare, zilnice, săptămânale),
funcţionare continuă/discontinuă a sistemului;
- gradul de dotare al reţelei de distribuţie.
Metodele de evaluare a pierderilor au la bază determinarea a doi indicatori:
245
- indicatori care se referă la construcţia reţelei: dm3/h, km reţea;

- indicatorul care se referă la branşament: dm3/h branşament.
Din analiza datelor reţelelor care deservesc 300 milioane de consumatori din 17 ţări rezultă:
- valorile maxime ale pierderilor de apă, exprimate prin indicatorul dm3/h.branşament,
sunt apropiate de 70 dm3/h,branşament;
- indicatorul de pierdere de apă raportat la km de reţea arată că limitele variază de la 0,5 la
4 m3/h, km cu valori minime în ţările dezvoltate şi peste medie în Europa de Est şi
Orientul îndepărtat;
- mărimea acestor indicatori este afectată de numărul de branşamente şi lungimea reţelei şi
în acest sens pot apărea anomalii în zonele unde concentraţia branşamentelor este
ridicată, indicatorul (dm3/h,branşament) este cel mai indicat, în timp ce în zonele cu
număr de consumatori redus, dispuşi pe o suprafaţă mare indicatorul (dm3/h,km) reflectă
mai bine realitatea.
Conceptul modern (actual) al abordării pierderilor de apă în reţelele de distribuţie, rezultat
din materialele organizaţiei mondiale a apei (IWA) consideră cele ce urmează:
• Evaluare prin depistare, control prin debitmetrie şi măsurarea presiunilor pe sectoare
de reţea; întreaga operaţie conduce la costuri în aparatură de măsură, control şi dotări
în reţea;
• Reabilitare, retehnologizare, înlocuire conducte sau sectoare din reţea pe baza datelor
de la paragraful de mai sus;
• Întocmirea costurilor de manoperă, materiale, producţie de apă pierdută şi aprecierea
daunelor provocate consumatorilor prin lipsa de asigurare a serviciului de apă.
Pe baza elementelor de mai sus, se întocmesc diagrame care pun în evidenţă optimul reţelei
de distribuţie.
În perspectivă, se apreciază că reabilitarea şi dezvoltarea reţelelor de distribuţie urbane va
avea la bază:
• monitorizarea şi controlul permanent (în timp real) a tuturor elementelor tehnologice:
debite, presiuni, calitate apă – indice de biostabilitate şi oxidant rezidual;
• menţinerea presiunii constante în reţea (± 5% variaţia de presiune) până la branşament,
pentru eliminarea solicitărilor dinamice ale reţelei;
• punerea în operă a unui program sistemic de curăţire periodică a tronsoanelor reţelei
pentru îndepărtarea biofilmului;
• pierderile de apă tehnic normale, în funcţie de configuraţie şi încărcare se situează între
20-25 % din producţie;
• contorizarea totală, inclusiv contorizarea secundară; relaţia contorizare branşament-
contorizare secundară trebuie să se bazeze pe înţelegerea pe bază de contract între
producător-distribuitor şi consumator, astfel încât să se asigure închiderea balanţei
cantităţii de apă consumate;
• în filosofia Directivelor Uniunii Europene reţeaua de distribuţie a apei nu mai este
inclusă în categoria aşa numitelor bunuri (marfă) de piaţă şi a fost introdusă în categoria
resursă pentru asigurarea sănătăţii oamenilor; aceasta trebuie conservată şi păstrată.
246
5.6 Inspecţia sanitară şi monitorizarea reţelelor de distribuţie

Următoarele probleme pot apărea în timpul transportului apei prin reţeaua de distribuţie:
– dacă în sistemul de distribuţie pătrund contaminanţi, germenii şi substanţe toxice pot
provoca îmbolnăviri;
– dacă se dezvoltă sedimente sau biofilm în conductele reţelei sau dacă acestea sunt
răscolite, germenii şi substanţele fixate în sediment sau biopeliculă pot provoca
îmbolnăviri;
– dacă presiunea este prea mică, pot apărea îmbolnăviri cauzate de igiena precară şi prin
faptul că scăderea presiunii permite pătrunderea de germeni şi substanţe în sistemul de
distribuţie.
Exploatarea unui sistem de distribuţie poate prezenta riscuri pentru sănătatea personalului
implicat. Aceste riscuri sunt recunoscute, dar fac obiectul legislaţiei muncii şi protecţiei muncii.
Gospodărirea calităţii apei în sistemul de distribuţie este influenţată de mai mulţi factori:
– condiţii de presiune negativă sau fluctuantă;
– performanţa vanelor – aceasta afectează posibilitatea de izolare, spălare şi/sau
dezinfectare a zonei afectate;
– metodele de construcţie, reparaţie şi întreţinere, inclusiv procedurile de igienă şi
dezinfecţie;
– utilizarea materialelor de construcţie potrivite;
– starea conductei principale alternative/nefolosite şi a sistemelor folosite pe timpul
reparaţiilor;
– caracteristicile surselor alternative de apă ce pot fi folosite pe timpul reparaţiilor;
– re-suspensia de material în sistemul de distribuţie prin răzuirea stratului de mâzgă din
conducte, a sedimentelor şi mineralelor depuse, ca de exemplu silicaţi sau mangan
oxidat;
– formarea de flocule după ieşirea din staţia de tratare şi sedimentarea acestora în sistemul
de distribuţie.
5.6.1 Inventarul riscurilor care pot apare în reţeaua de distribuţie

Fenomenele care determină cele mai mari riscuri implicate în exploatarea sistemului de
distribuţie sunt presiunea prea scăzută şi pătrunderea contaminanţilor în sistemul de distribuţie.
– monitorizarea schimbărilor de debite şi presiune în sistem;
– adoptarea de măsuri, inclusiv amenajarea unor surse de apă de rezervă, utilizarea vanelor
de reducere sau susţinere a presiunii, care permit un mai bun control al presiunii;
– monitorizarea funcţionării pompelor din reţea şi existenţa unor programe de întreţinere
preventivă a acestora;
– construirea unui rezervor suplimentar dacă rezultă că penuria de apă este continuu o
problemă;
– aplicarea unui program de economisire a apei;
247
– asigurarea urmăririi de către echipele de întreţinere a bunelor practici de igienă şi

dezinfecţie în situaţiile când trebuie deschisă conducta principală;
– instruirea personalului cu privire la aspectele legate de calitate şi bunele practici de
lucru;
– asigurarea spălării şi dezinfectării adecvate a conductelor noi sau reparate;
– menţinerea unui nivel de dezinfectant rezidual în sistemul de distribuţie.
Tabelul 5.6. Evaluarea riscului in reţeaua de distribuţie.

sunt necesare
Eveniment: INTRODUCEREA DE MATERIAL CONTAMINANT ÎN SISTEMUL DE DISTRIBUŢIE
Riscuri: Germeni; determinanţi chimici (în funcţie de natura materialului).
Nivel de risc: Mare
A.1. Spărturile şi crăpăturile pot apărea ca urmare a stării proaste a reţelei. Rolul jucat de gestionarea activelor
Spargeri, crăpături, în întreţinerea integrităţii sistemului este de asemenea menţionat în cele ce urmează.
deteriorare
accidentală a
reţelei de
distribuţie.
A.2. Existenţa unui plan al conductelor, Fişe de lucrări. Planul reţelei nu este Audit complet al
Zona afectată de vanelor şi al întreţinerii aferente. actualizat regulat. planurilor reţelei.
avarie neizolată Acţionaţi şi întreţineţi regulat vanele Cunoaşterea Identificaţi necesităţile
corect. şi/sau determinaţi starea lor. insuficientă a stării de instruire a
Personal bine instruit cu cunoştinţe valvelor şi poziţiei personalului şi realizaţi
de deschidere, închidere şi serializare acestora. instruirea.
a vanelor. Personal instruit
Luarea în considerare a zonelor de neadecvat.
presiune scăzută, pantelor, Neidentificare şi
extremităţilor, vanelor şi hidranţilor. lipsa de documentare
Identificarea şi luarea în considerare a riscurilor de
a tuturor racordurilor în reţea şi la contaminare
consumatori.
A.3. Instalaţi dispozitive de prevenire a Presiunea. Neinstalarea unor Instalaţi dispozitive de
Căderea presiunii refulării unde este cazul. Debitul. dispozitive de prevenirea refulării.
în sistem. Identificarea şi cartografierea zonelor prevenirea refulării
Turbiditatea.
de presiune scăzută, pantelor, unde este cazul.
E. Coli şi
extremităţilor, vanelor şi hidranţilor. Presiuni mici sau
coliformi.
negative presiuni în
porţiuni ale reţelei.
A.4. Determinaţi direcţia de curgere pe Fişa de lucrări şi Observarea unor Studiaţi modelul
Direcţia de curgere baza informaţiilor privind presiunea procedurile de debite incorecte. hidraulic al reţelei
în zona afectată şi înregistrările chimice înainte de a verificare.
necunoscută sau începe lucrările de întreţinere.
necontrolabilă Pentru conductele majore, utilizaţi un
model al reţelei sau trasori chimici
pentru a determina direcţia de
curgere înainte de a începe lucrările
de întreţinere
248

sunt necesare
A.5. Practicile de lucru pentru întreţinerea Bacteriile indicator Detectarea E. Coli Identificaţi necesităţile
Neadoptarea reţelei respectă procedurile standard. din apă după sau coliformilor după de instruire a perso-
practicilor igienice Triaţi personalul din alimentările cu întreţinere. efectuarea lucrărilor nalului şi acordaţi
standard apă pentru boli transmisibile prin Fişele de lucru şi de întreţinere. instruirea.
apă. Cei afectaţi nu au voie să procedurile. Erori depistate în Repetaţi dezinfecţia
lucreze în sistemele de alimentare cu audit. porţiunii reparate.
apă potabilă înainte de a obţine un Reauditaţi procedurile.
certificat medical prin care se atestă
starea de sănătate.
A.6. Acordaţi instruire internă şi externă Listă de verificare Supravegherea Identificaţi necesităţile
Instruire pentru a vă asigura că echipele de la faţa locului a neadecvată a de instruire a persona-
neadecvată a intervenţie conştientizează resurselor şi personalului de către lului şi acordaţi
personalului problemele de calitate şi importanţa înregistrărilor persoanele calificate. instruirea.
bunelor practici de lucru. privind instruirea. Resursele/
înregistrările privind
instruirea
neadecvate.
A.7. Utilizaţi numai materiale atestate sau Înregistrările Folosirea Înlocuiţi cu articole de
Utilizarea unor aprobate. comenzilor de materialelor calitate adecvată.
materiale materiale. neaprobate în
necorespunză- Atestarea sistemul de
toare. materialelor distribuţie.
folosite. Înregistrări
neadecvate privind
materialele utilizate.
A.8. Elaboraţi şi utilizaţi un cod de Concentraţia de Nu este documentată Anunţaţi autorităţile
Practici inadecvate practică pentru curăţarea şi clor rezidual liber direcţia de curgere. dacă se detectează mai
de spălare şi dezinfectarea conductelor. (CRL). Reclamaţii excesive mult de 10 E. Coli într-
dezinfecţie în Asiguraţi existenţa clorului rezidual Calitatea ale consumatorilor o probă de 100 ml apă,
timpul reparării sau în amonte şi în aval de şantierul de microbiologică. sau îmbolnăviri sau dacă persistă
punerii în intervenţie. Turbiditatea. suspecte. contaminarea cu E.
funcţiune a unei Menţineţi un nivel de dezinfectant CRL rezidual nu
Coli.
conducte noi. rezidual. poate fi menţinut la Identificaţi motivele
peste 0,25 mg/l după pentru care nivelul
curăţarea, dezin- rezidual este neadecvat
fecţia şi spălarea şi corectaţi.
zonei afectate.
CRL în secţiunea
afectată nu se
menţine la peste
10 mg/l timp de
30 minute.
Detectarea E. Coli
sau coliformilor.
Turbiditate de peste
0,5 NTU.
249

sunt necesare
A.9. Asiguraţi curăţarea echipamentelor şi CRL. Nerespectarea Instruiţi personalul.
Ocolire temporară folosiţi-le exclusiv pentru Calitatea cerinţelor din LCAP. Reauditaţi procedurile.
şi/sau ocolire de alimentarea cu apă. microbiologică. Documentare Identificaţi motivele
alimentare Menţineţi clor rezidual. inadecvată. pentru care nivelul
neadecvate. Acordaţi instruire echipelor pentru a rezidual este neadecvat
asigura conştientizarea aspectelor şi corectaţi.
legate de igienă. Identificaţi necesităţile
Utilizarea unui traseu ocolitor poate de instruire a
determina un ‘incident de apă personalului şi acordaţi
murdară’. Consumatorii, în special instruirea.
cei care au exigenţe speciale în
privinţa calităţii apei (spitale,
industrie alimentară), trebuie
informaţi de probabilitatea
deteriorării calităţii apei.
A.10. Asiguraţi puncte de prelevare Calitatea Nerespectarea Recoltaţi din nou.
Contaminare în securizate, sigure care să permită microbiologică. cerinţelor din LCAP. Luaţi măsuri spre a
timpul prelevării accesul fără risc de introducere a Determinanţii evita repetarea
probelor. contaminanţilor. respectivi, dacă se contaminării.
bănuieşte o Perfecţionaţi
contaminare personalul care
chimică. recoltează.
A.11. Asiguraţi o distanţă de peste 3 m Calitatea Nerespectarea
Amplasarea orizontal între conductele de microbiologică. cerinţelor din LCAP.
necorespunzătoare alimentare şi canalele colectoare Compuşi chimici
a conductelor de (dacă au trasee paralele). Se pot (în funcţie de sursa
distribuţie a apei. plasa mai aproape de canalele potenţială de
pluviale sau dacă conducta de contaminare).
alimentare se află cu cel puţin 0,5 m
deasupra canalului şi acesta a fost
construit la standardele conductei de
alimentare (materiale şi îmbinări).
Asiguraţi plasarea conductelor de
alimentare cu cel puţin 0,5 m
deasupra canalelor la traversări sau
mai aproape dacă colectorul a fost
construit la standardele conductei de
alimentare. Îmbinările conductei de
apă trebuie să fie echidistante faţă de
traversare.
Evitaţi instalarea conductelor de
alimentare în zone în care se
cunoaşte existenţa unor surse
potenţiale de contaminare (depozite
de deşeuri chimice, de deşeuri,
extracţii de gaze).
Evitaţi terenurile instabile pentru a
reduce flexiunea conductelor.
Asiguraţi îngroparea conductelor la
un nivel inferior zonei de îngheţ al
solului.
250

sunt necesare
A.12. Inspectarea sistemului pentru Registrele de Depistarea Verificarea calificării
Racorduri depistarea racordurilor încrucişate. inspecţie. racordurilor personalului care
încrucişate Luaţi măsuri ca numai persoanele cu încrucişate prin efectuează racorduri.
calificarea corespunzătoare să poată inspecţie.
efectua lucrări de racordare în contul Raportarea
furnizorului de apă. constatării vizuale la
robinet a
contaminării apei.
Fluctuaţii
inexplicabile ale
calităţii chimice şi
microbiologice a
apei.
Eveniment: RE-SUSPENSIA CONTAMINANŢILOR DIN SEDIMENTE ÎN SISTEMUL DE DISTRIBUŢIE
Riscuri: Germeni; compuşi chimici, turbiditate.
B.1. A se vedea procedurile anterioare. Răzuiţi, curăţaţi
Dezvoltarea de pneumatic, spălaţi
sediment sau sistemul de distribuţie.
biofilm.
B.2. Deschidere/închidere controlată a CRL. Reclamaţiile Refaceţi calitatea
Viteza prea mare a vanelor şi pornire controlată a Calitatea clienţilor. acceptabilă.
apei. pompelor. microbiologică Nerespectarea Modificaţi protocolul
Dimensionaţi diametrul conductelor Turbiditate. cerinţelor din LCAP. de spălare.
astfel încât să poată face faţă cererii
de apă fără ca viteza mare a apei să
ducă la re-suspensia sedimentelor.
Eveniment: DEZVOLTAREA DE SEDIMENTE SAU BIOFILM
Riscuri: Germeni; compuşi chimici, turbiditate.
C.1. Asiguraţi existenţa tratamentelor Turbiditate. Reclamaţii de la Îmbunătăţiţi
Ieşirea din staţia de pentru îndepărtarea constituenţilor Aluminiu. clienţi. performanţa tratării.
tratare a unei ape din apa brută ce s-ar putea depozita Răzuiţi, curăţaţi
Fier, mangan.
de calitate chimic în sistemul de distribuţie. pneumatic, spălaţi
Inspecţii.
slabă – ex, Asiguraţi funcţionarea eficace a sistemul de distribuţie.
precipitarea de tratării astfel încât să nu adauge
flocoane, fier/ constituenţi ce s-ar putea depozita în
mangan după sistemul de distribuţie.
tratare. Asiguraţi un program de curăţare /
spălare regulată, în special în zonele
de debit scăzut şi capete de sistem.
C.2. Asiguraţi continuu CRL în întregul CRL. Nerespectarea CRL.
Ieşirea din staţia de sistem de distribuţie. Calitatea
tratare a unei ape Asiguraţi un program de microbiologică.
de calitate curăţare/spălare regulată, în special Turbiditatea.
microbiologic în zonele de debit scăzut şi capete de
slabă care pătrunde sistem.
în sistemul de
distribuţie.
251

sunt necesare
C.3. Analizaţi zonele problemă şi Debitul. Modelaţi tipurile de
Debite prea mici implementaţi un plan de creştere a Presiunea. curgere şi restul de
ale apei ducând la: debitelor în aceste zone. CRL pentru
- dispariţia clorului Proiectaţi reţeaua de distribuţie identificarea
inelară şi nu ramificată pentru a modificărilor necesare.
rezidual;
permite o mai mare flexibilitate în
- apariţia
dirijarea fluxurilor de apă, reducând
biofilmului în
astfel zonele cu debit scăzut.
retea.
C.4. Selectaţi materiale rezistente la Calitatea Nerespectarea Analizaţi practicile de
Practici inadecvate dezvoltarea biopeliculei (netede) şi microbiologică. cerinţelor din LCAP. întreţinere.
în reparaţii, care nu încurajaţi formarea de biopeliculă Turbiditatea. Schimbaţi materialele
permit dezvoltarea (unele materiale plastice o fac). de construcţii şi
biofilmului. reparaţii.
C.5. Asiguraţi un program de curăţare CRL. Registrul de Modificaţi programul
Program neadecvat regulată, în special în zonele de debit E. Coli sau întreţinere nesemnat. de curăţare
de curăţare. scăzut şi capete de sistem. coliformi. Reclamaţiile
Turbiditatea. clienţilor.
Aluminiu. Nerespectarea
cerinţelor din LCAP.
Fier, mangan.
Eveniment: IMPOSIBILITATEA MENŢINERII UNEI PRESIUNI SUFICIENTE A APEI
Riscuri: Presiunea scăzută în sistemul de alimentare cu apă poate permite pătrunderea germenilor şi determinanţilor chimici;
riscuri asociate igienei precare.
Nivel de risc: Mare
D.1. Introduceţi un program de Calitatea apei la Modificarea Puneţi în aplicare un
Insuficienţa apei la economisire a apei la consumator. consumator. turbidităţii. plan pentru creşterea
sursă, în staţia de Verificaţi starea sistemelor de vane Parametrii generali debitelor la sursă.
tratare sau în pentru izolare reţea. de calitate apă.
bazinul de apă
tratată.
D.2. Verificare sistematică a variaţiei Presiuni, debite, Deteriorarea calităţii Plan acţiune.
Scurgeri în presiunilor pe tronsoane. calitatea apei. LCAP
sistemul de
distribuţie
D.3. Asiguraţi un utilaj în rezervă uscată. Proceduri standard Lipsa de asigurare Înlocuire pompă.
Defectarea cerute de fabricant. debit şi presiuni.
pompelor din
staţiile de pompare.
Evenimentul: PRESIUNEA APEI DIN SISTEMUL DE DISTRIBUŢIE MAI MICĂ DECÂT PRESIUNEA PE
AMPLASAMENTELE ALIMENTATE
Nivel de risc: Mare
252

sunt necesare
E.1. Instalarea unuia dintre următoarele Registrele de Reclamaţii ale Determinaţi motivele
Cădere de presiune dispozitive de prevenire a refulării în testare şi inspecţie. consumatorilor scăderii presiunii în
în reţeaua de funcţie de nivelul de risc pentru Calitatea privind contaminarea sistem şi rectificaţi,
alimentare. alimentare: microbiologică. puternică a apei la dacă este posibil.
- dispozitiv de prevenire a refulării Determinanţii
robinet. Identificaţi
cu presiune redusă; chimici (dacă Fluctuaţii amplasamentele în care
- valvă netestabilă cu dublu control; există motive de inexplicabile ale s-a produs refularea şi
calităţii chimice şi instalaţi dispozitivul
- valvă testabilă cu dublu control; suspectare a unei
contaminări) microbiologice a necesar.
- pernă de aer. apei.
Inspectare şi testare anuală a Detectare de E. Coli
dispozitivelor de prevenire a sau coliformi.
refulărilor.
Concentraţiile
determinanţilor
chimici vizaţi peste
50% din CMA.
E.2. A se vedea procedurile anterioare. A se vedea procedurile anterioare. Identificaţi
Presiune crescută amplasamentele pe
pe amplasamentele care s-a produs
alimentate faţă de refularea şi instalaţi
cea din reţea. dispozitivele adecvate.
Eveniment: NU EXISTĂ CLAPETE ANTI-RETUR, SUNT INADECVATE, DEFECTE SAU INCORECT
INSTALATE
Nivel de risc: Mare
F.1. A se vedea procedurile anterioare. A se vedea procedurile anterioare. Identificaţi
Clapetul anti-retur amplasamentul pe care
nu este conectat s-a produs refularea şi
sau este conectat instalaţi dispozitivul
prost. adecvat
F.2. Inspecţie şi testare anuală a A se vedea procedurile anterioare. Verificaţi calificarea
Racord ilegal la dispozitivelor de prevenire a personalului care
reţeaua de refulării. efectuează racorduri.
distribuţie. Asiguraţi-vă că numai persoane cu
calificarea necesară sunt autorizate
să facă racorduri din reţeaua
furnizorului de apă.
F.3. Inspecţia şi testarea anuală şi A se vedea procedurile anterioare. Reparaţi/înlocuiţi
Clapetul anti-retur înlocuirea, dacă este cazul, a
a funcţionat bine, dispozitivelor de prevenire a
dar a fost refulării.
deconectat pentru Implementarea unei politici
menţinerea cuprinzătoare privind piesele de
debitului de schimb.
curgere şi nu a mai
fost conectat
253

sunt necesare
F.4. Elaboraţi împreună cu autoritatea A se vedea procedurile anterioare. Identificaţi
Nu este instalat un locală proceduri pentru ca inginerul amplasamentul pe care
clapet anti-retur de la alimentare să fie informat de s-a produs refularea şi
datorită lipsei de modificările de utilizare a instalaţi clapetul
cunoaştere a amplasamentelor prin intermediul adecvat.
activităţilor de pe autorităţii care se ocupă de
amplasament. înregistrarea modificărilor aduse
construcţiilor.
Inspecţie şi testare anuală a
clapetelor anti-retur.
F.5. Inspecţie şi testare anuală a A se vedea procedurile anterioare. Reparaţi/înlocuiţi.
Defectarea clapetelor anti-retur.
clapetului anti-
retur.
F.6. Dacă este cazul, prevedeţi A se vedea Reclamaţii ale Reparaţi/înlocuiţi
Vandalism sau împrejmuiri cu încuietoare pentru procedurile consumatorilor Protejaţi faţă de
distrugere dispozitivele de prevenire a refulării. anterioare. privind contaminarea stricăciuni ulterioare.
accidentală. Inspecţie şi testare anuală a puternică a apei.
dispozitivelor de prevenire a
refulării.


Eveniment – Pătrunderea contaminării în sistemul de distribuţie
Indicatori: Imposibilitatea menţinerii clorului rezidual în situaţii în care ar trebui să se menţină în mod
normal.
Detectarea continuă a E. Coli.
Reclamaţii numeroase ale consumatorilor privind gustul şi mirosul.
Fluctuaţii ale turbidităţii şi niveluri mai mari decât în apa care iese din staţia de tratare.
Acţiuni necesare: Identificaţi şi remediaţi cauzele defecţiunii.
Modificarea PMRSP dacă este necesar.
Responsabilitate: Operatorului sistemului de distribuţie.
Eveniment – Producerea unei refulări în sistemul de distribuţie
Indicatori: Reclamaţii cu privire la culoarea, gustul sau mirosul apei de la robinet.
Incident de refulare raportat de o unitate industrială.
Raportarea cazurilor de îmbolnăviri în unele zone ale comunităţii.
Imposibilitatea menţinerii dezinfectantului rezidual în unele zone ale sistemului de
distribuţie.
Depistarea de E. Coli sau coliformi în sistemul de distribuţie
Acţiuni necesare: Anunţaţi autorităţile şi cu consultarea acestora avertizaţi consumatorii din zona afectată să
nu consume apa până la următorul anunţ. Dacă este necesar, asiguraţi o altă sursă de apă
potabilă până redevine posibilă furnizarea unei ape de calitate acceptabilă.
Identificaţi sursa incidentului de refulare şi izolaţi-o până la instalarea unui dispozitiv de
254
prevenire a refulării sau repararea celui deja instalat.

Goliţi şi spălaţi partea afectată a sistemului de distribuţie, analizaţi necesitatea spălării cu
clorare mai puternică dacă incidentul ar fi putut implica o contaminare microbiologică.
Monitorizaţi determinanţii corespunzători din zona afectată pentru a determina succesul
măsurilor de contingenţă şi anunţaţi consumatorii în momentul în care apa redevine sigură
pentru consum, că va trebui să lase robinetele deschise până la obţinerea apei de calitate
corespunzătoare pentru consum.
Responsabilitate: Operatorul sistemului de distribuţie.

pentru reţeaua de distribuţie este adecvat, sunt necesare verificări periodice. Următorul tabel
furnizează informaţii detaliate pentru verificarea acestui element specific.

Ce se măsoară sau se Prelevarea de probe bacteriologice la repararea conductelor sparte şi lucrări de înlocuire a
observă: conductelor.
Practici de igienă şi dezinfecţie.
Fişele de lucrări cu înregistrarea procedurilor utilizate, observaţiile făcute şi problemele
întâmpinate.
Nivelul rezidual continuu al clorului.
Reclamaţiile consumatorilor cu privire la cazuri de boli transmisibile prin apă, coloraţie,
pătare şi gust şi miros.
E. Coli, coliformi sau bacterii heterotrofe.
Turbiditate.
Nu uitaţi că aceste măsurători pot fi influenţate de o multitudine de factori între care
caracteristicile amplasamentului şi sistemului de distribuţie şi performanţa staţiei de tratare.
Cât de des: LCAP prevede prelevarea de probe în termen de 12 ore de la încheierea lucrărilor de
construcţii sau reparaţii sau de la refacerea debitului. Prelevările de probe bacteriologice timp
de trei zile consecutive de la încheierea lucrărilor. Testarea E. Coli şi coliformilor. Dacă este
detectată E. Coli, înştiinţaţi autorităţile şi iniţiaţi procedurile normale de corectare a situaţiei.
Pentru toate fenomenele, trebuie înregistrate procedurile, detaliile şi rezultatele.
Turbiditatea, CRL şi pH trebuie măsurate după producerea oricărui fenomen.
managerul trebuie să revizuiască procedurile de gestionare a sistemului de distribuţie.
încă adecvate iar modificările aduse exploatării sistemului de distribuţie se regăsesc în plan.
Responsabilitate: Persoana desemnată responsabil cu calitatea apei.
255
BIBLIOGRAFIE
BIBLIOGRAFIE
[1] Amirtharajah, A. – Coagulation Processes, chapt. 6, AWWA Water Quality and Treatment
Handbook, McGraw & Hill, U.S.A., 1999.
[2] Amirtharajah, A., Jones, S.C. – Mixing for Coagulation: Organic Polymers, Static Mixers
and Modeling, Chemical Water and Wastewater Treatment IV - 7th Gothenburg Symposium,
Edinburgh, Scotland, 1996.
[3] Amirtharajah, A., Mills, K.M. – Rapid-mix design for mechanisms of alum coagulation,
Journal of AWWA 74(4), 1982, USA.
[4] AWWA – Water quality and treatment, Fifth Edition, McGraw Hill, New York, USA, 1999.
[5] Babcock, D.S., Singer, P.C. – Chlorination and coagulation of humic and fulvic acids, Jour.
AWWA, Mar.1979.
[6] Barrett, F. – Electroflotation – Development and application, "Water Pollution Control, 74,
1975.
[7] Bârsan, E. – Potabilizarea apei cu tehnologia membranelor, Editura Cermi, Iaşi, 2002.
[8] Black, A.P., Willems, D.G. – Electrophoretic studies of coagulation for removal of organic
color - Journal AWWA, Mai 1961.
[9] Brunauer, S., Emmett, P.H., Teller, E. – Adsorption of gases in multimolecular layers, J.
Am. Chem. Soc. 60, 309, 1938.
[10] Chadik, P.A., Amy, G.L. – Removing trihalomethane precursors from various natural
waters by metal coagulants, Journal AWWA, Oct. 1983.
[11] Chilărescu, I., Racoviţeanu, G. – Un nou concept pentru determinarea automată a dozei
optime de reactivi de coagulare-floculare folosiţi la potabilizarea apei – revista ROMAQUA,
nr. 3-4/1998.
[12] Chilărescu, I., Sandu, M., Berevoianu, C., Racoviţeanu G. – Automatic determination of
coagulation-flocculation reagents dose – 8th Gothenburg Symposium 1998, sept., Praga, Rep.
Cehă.
[13] Cooney, D.O. – Adsorption design for wastewater treatment, Lewis Publishers, CRC Press,
U.S.A., 1999.
[14] Cooney, D.O., Thomason, R. – Adsorption of fluoxetine HCl on activated charcoal, J.
Pharm. Sci. 86, 642, 1997.
[15] Degremont - Memento Technique de l′Eau, Lavoisier, Paris, 1989.
[16] Desjardins, R. – Le traitement des eaux - Editions de l′Ecole Polytechnique de Montreal,
1990.
[17] Dobbs, R.A., Cohen, J.M. – Carbon adsorption isotherms for toxic organics, EPA Report
EPA-600/8-80-023, Municipal Environmental Research Laboratory, Cincinnati, 1980.
[18] Duranceau, S.J., Taylor, J.S., Mulford, L.A. – SOC removal in a membrane softening
process, Journal AWWA, 84, 1992.
[19] Edzwald, J.K. et al. – Organics removal by coagulation: a review and research needs, Jour
AWWA, Oct.1979.
250
BIBLIOGRAFIE
[20] Edzwald, J.K., Becker, W.C., Wattier, K.L. – Surrogate parameteres for monitoring
organic matter and THM precusors, Journal AWWA, Apr. 1985.
[21] Edzwald, J.K., Malley, J.P.Jr., Yu, C. – A conceptual model for dissolved air flotation in
water treatment, Water Supply, 1, 1990.
[22] Edward, M. – Predicting DOC removal during enhanced coagulation, Journal AWWA, Mai
1997.
[23] Ferry, J.D. – Statistical evaluation of sieve constants in ultrafiltration, Journal of General
Physiology, 20, 1936.
[24] Gregory, R. – Sedimentation and Flotation, chapt. 7, AWWA Water Quality and Treatment
Handbook, McGraw & Hill, U.S.A., 1990.
[25] Gregory, R., Head, R.J.M., Graham, N.J.D. – The relevance of blanket solids
concentration in understanding the performance of floc blanket clarifiers in water treatment,
Chemical Water and Wastewater Treatment IV - 7th Gothenburg Symposium, Edinburgh,
Scotland, 1996.
[26] Guy, Howard - Water Supply Surveillance - A reference manual, WEDC, Loghborough
University, 2002.
[27] IRS – Apa potabilă, STAS 1342/1991.
[28] Ives, K.J. – New concepts in filtration, Water Eng., 65, 1967.
[29] Ives, K. J. – Progress in filtration, Journal AWWA, Sept. 1964.
[30] Ives, K.J., Sholji, I. – Research on variables affecting filtration, Jour. San. Eng. Div., ASCE,
Aug. 1965.
[31] Iwasaki, T. – Some notes on sand filtration, Journal AWWA, Dec. 1937.
[32] Kavanaugh, M.C. – Modified coagulation for the removal of trihalomethane precursors,
Jour AWWA, Nov.1978.
[33] Klein, H.P., Forster, R. – Network operation without safety chlorination in Zurich,
Specialized Conference on drinking water distribution with or without disinfectant residual,
Mulheim an der Ruhr, Germany, Sept. 1998.
[34] Krasner, S.W., Amy, G. L. – Jar-test evaluations of enhanced coagulation, Journal AWWA,
Oct. 1995.
[35] L.A. Department of Water and Power – The Los Angeles Aqueduct Filtration Plant, 1990.
[36] La Mer, V.K., Healy, T.W. – Revue of Pure Applied Chemistry, no.13, 1963.
[37] Leighton, D., Acrivos, A. – The shear-induced migration of particles in concentrated
suspensions, Journal of Fluid Mechanics, 181, 1987.
[38] Leu, R. J., Ghosh, M. M. – Polyelectrolyte Characteristics and Flocculation, Journal
AWWA 80 (1), 1988.
[39] Manaila, E., Martin. D., Craciun, G., Ighigeanu, D., Matei, C., Oproiu, C., Iacob, N.,
Iovu, H., Sandu, M., Vulpasu, E., Racoviteanu, G. - Application of Polyelectrolytes
Obtained by Radiation Processing to Potable and Waste Water Treatment, IEEE Transactions
on Industry Applications, May/June 2005, Volume 41, Number 3, ITIACR, ISSN 0093-9994.
251
BIBLIOGRAFIE
[40] Mănescu, Al., Sandu, M., Ianculescu, Ov. – Alimentări cu apă, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1994.
[41] McGuire, M.J., et al. – Disinfection by-products in United States drinking waters, USEPA &
AWWA, Cincinnati and Washington, 1989.
[42] Ministry of Health New Zealand - Public Health Risk Management Plan Guides, 2002.
[43] Mintz, D.M. – Modern theory of filtration – Special Subject no. 10, IWSA Congress,
Barcelona, 1969.
[44] Napper, D.H. – Polymeric Stabilization of Colloidal Dispersions, Academic, New York,
USA, 1983.
[45] Olson, S.S. – International Environmental Standards Handbook, Lewis Publishers, Boca
Raton, USA, 1999.
[46] O'Melia, C.R., Stumm, W. – Theory of water filtration, Journal AWWA, Nov. 1967.
[47] Parlamentul Romaniei – Legea Privind Calitatea Apei Potabile nr. 458/2002 – Monitorul
Oficial al Romaniei nr. 552/29.VII.2002.
[48] Parlamentul Romaniei – Legea nr. 311/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr.
458/2002 Privind Calitatea Apei Potabile – Monitorul Oficial al Romaniei.
[49] Racoviţeanu, G. – Optimizarea schemelor tehnologice ale staţiilor de potabilizare a apei,
Contribuţii la elaborarea soluţiilor pentru asigurarea biostabilităţii apei, Teză de doctorat,
UTCB, 1999.
[50] Racoviţeanu, G., Chilărescu, I. – Elemente moderne în tehnica clorării apei– revista
ROMAQUA, nr. 1/1999.
[51] Racoviţeanu, G., Sandu, R., Chilărescu. I., Sandu, M. – TOC removal by advanced
coagulation – Poster, IAWQ Conference on Byofilm Systems, 17-20 oct. 1999, New York,
USA.
[52] Racoviţeanu, G. Sandu, A., Sandu, M. – Rehabilitation of the existing WTP's in Romania,
Poster, IWA 2nd World Water Congress, Berlin, Germany, 15-19 October 2001, The Alden
Group, Osney Mead, Oxford, UK.
[53] Racoviţeanu, G., Vulpaşu, E. – Reglementări nationale în domeniul calitatii apei potabile -
comparatie cu Directiva 98/83/EC privind calitatea apei destinata consumului uman, Seminar
Ştiinţific "Conformarea uzinelor de apă la Directiva CE 98/83/EC privind calitatea apei
destinată consumului uman", Bucureşti, 11 Octombrie 2002.
[54] Racoviţeanu, G. – Teoria decantării şi filtrării apei, Editura Matrix Rom, 2003, ISBN 973-
685-541-4.
[55] Racoviţeanu, G. Sandu, M. – "Conformation of the Romanian Water Treatment Plants to the
EU Drinking Water Directive CE 98/83/EC, Evaluation of the Technical and Financial
Efforts", Poster, IWA World Water Congress, Marrakech, Morocco, 19-24 September 2004.
[56] SAGEP, Mairie de Paris – Ivry, usine de futur, Eau de Paris, 1993.
[57] Sandu, M. – Producţia de apă potabilă – Sinteză tehnică, Seminar ştiinţific CNPDAR-
UTCB, Bucureşti, Oct. 1997.
252
BIBLIOGRAFIE
[58] Sandu, M., Berevoianu, C., Racoviţeanu, G. - Removal of micro-organisms by clarification

and filtering processes - National Report Romania No. 6 - XXI IWSA Congress, Madrid
1997.
[59] Sandu, M., Racoviţeanu, G., Sandu, R.A., Vulpaşu, E. – Studies regarding achievement of
biological stability in Romania's WTP" – 1st World Congress of the International Water
Association (IWA), 3-7 iulie 2000, Paris, Franţa.
[60] Sandu, M., Racoviţeanu, G., Sandu, R., A., Dineţ, E. - Génie Sanitaire, Ed. Conspress,
2000, ISBN 973-99571-0-2.
[61] Semmens, M.J., Field, T.K. – Coagulation: experiences in organics removal, Journal
AWWA, Aug. 1980.
[62] Smoluchovski, M. – Versun einer mathematischen theorie der koagulationskinetic kolloider
losunger, Zeitschrift Physicalische Chemie, 1917.
[63] Stevesen, A.A., et al. – Chlorination of organics in drinking water, Journal AWWA, Nov.
1976.
[64] Stump, V. L., Novak, J.T. – Polyelectrolyte Selection for Direct Filtration, Journal AWWA
71 (1), 1979.
[65] Tambo, N., Matsui, Y. – A kinetic study of dissolved air flotation, "World Congress of
Chem. Engr., Tokyo, Japan, 1986.
[66] Taylor, J.S., Jacobs, E.P. – Nanofiltration and reverse osmosis, Water Treatment Membrane
Processes, McGraw-Hill, N.Y., 1996.
[67] Taylor, J.S., Wiesner, M. – Membranes, In Water Treatment Membrane Process,
Mallevialle, J., Odendaal, P.E., Wiesner, M.R. (ed) McGraw-Hill, New York,. pg.11.1 –
11.70 (1996).
[68] Taylor, J.S., Wiesner, M. Mallevialle, J., Odendaal, P.E., Wiesner, M.R. – Water
Treatment Membrane Process, McGraw-Hill, New York, USA, 1996.
[69] The Council of the European Union – Council Directive 98/83/EC of 3 November 1998 on
the quality of water intended for human consumption – Official Journal of the European
Communities, 1998.
[70] Trofin, P., Sandu, M. – Optimizarea construcţiilor şi instalaţiilor pentru tratarea şi
epurarea apelor, Curs postuniversitar, UTCB, 1983.
[71] USEPA – National primary drinking water regulations; disinfectants and disinfection by-
products; proposed rule, Fed. Reg., Iulie 1994.
[72] UTCB – Cercetări pentru optimizarea metodologiilor de alegere a nisipurilor pentru filtre
rapide - Contract nr. 57/1995.
[73] UTCB, ARA - Ghid pentru conformarea uzinelor de apa din Romania la prevederile
Directivei CE 98/83/EC, Ed. Conspress, 2002.
[74] Verwey, E.J.W., Overbeek, J.Th.G. – Theory of the Stability of Lyophobic Colloids,
Elsevier, Amsterdam, 1948.
[75] Vulpaşu, E., Racoviţeanu, G., Dineţ, E. - Researches Concerning the Reduction of the Total
Organic Carbon, Turbidity and Organic Substances Using Polymer Mixtures, IWA World
Water Congress, Marrakech, Morocco, 19-24 September 2004.
253
BIBLIOGRAFIE
[76] Yao, K.M. – Influence of suspended particles size on the aspect of water filtration, Journal
AWWA, Sept., 1969.
[77] Yeh, H. H., Ghosh, M. M. – Selecting Polymers for Direct Filtration, Journal AWWA 73
(1), 1981.
[78] Yong, H.K. - Coagulants and flocculants – Theory and practice, Tall Oaks Publishing Inc.,
Littleton, USA, 1995.
[79] Young, J.S., Singer, P.C. – Chloroform formation in public water supplies: a case study,
Journal AWWA, Feb. 1997.
[80] Wakeman, R.J., Gregory, J. – Progress in Filtration and Separation, Elsevier, Amsterdam,
1986.
[81] White M.C., J.D., Thompson, G.W., Harrington A., Singer, P.C. – Evaluating criteria for
enhanced coagulation compliance, Journal AWWA, Mai 1997.
[82] WHO - Guidelines for Drinking Water Quality, Third Edition, Volume 1, Recommendations,
Geneva, 2004.
254
View publication stats

Manual Inspectie Sanitara Si Monitorizare PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Manual Inspectie Sanitara Si Monitorizare PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

MANUAL PENTRU INSPECŢIA SANITARĂ ŞI MONITORIZAREA CALITĂŢII APEI

Book · August 2016

Nitrogen Conversion and Removal by Biological Aerated Filtration View project

The user has requested enhancement of the downloaded file.

MANUAL PENTRU INSPECŢIA SANITARĂ

Prezentul manual a fost intocmit in cadrul Proiectului Phare RO 2002/000-586.04.13,

3.13.4.2 Izoterma de adsorbţie Freundlich __________________________ 155

5.2.3 Asigurarea calităţii apei în rezervor _________________________________ 227

• identificarea măsurilor de control;

o complexul de înmagazinare - pompare - reţea de distribuţie:

1.1 Particularităţi ale Legii privind Calitatea Apei Potabile

• monitorizare: stabileşte programul de monitorizare şi factorii responsabili pentru

Tabelul 1.1. Comparaţie parametrii de calitate apă potabilă.

PARAMETRU Norme SDWA, Directiva STAS LCAP

PARAMETRU Norme SDWA, Directiva STAS LCAP

PARAMETRU Norme SDWA, Directiva STAS LCAP

1.2 Cadrul juridic

• Legea nr. 100/1998 privind asistenţa de sănătate publică;

DJSP poate solicita monitorizări suplimentare şi în cazul în care există informaţii că un

1.3 Inspecţia sanitară a calităţii apei potabile

o informaţii privind evaluarea riscurilor – cu ajutorul unui sistem de punctaj pentru

2 Inspecţia sanitară şi monitorizarea surselor de apă

Figura 2.1. Bilanţul circuitului hidrologic mondial.

Precipitaţiile spală atmosfera şi dizolvă un procent important de dioxid de carbon (CO 2 ),

Figura 2.2. Formarea surselor de apă.

Se disting două tipuri de surse de apă:

2.2 Surse subterane

2.2.1 Puţuri săpate

Figura 2.3. Puţ săpat.

2.2.2 Puţuri forate

Figura 2.4. Detaliu de puţ forat

Figura 2.5. Tipuri de coloane de filtru.

• piesa de fund, decantorul, este o prelungire a coloanei de filtru cu o lungime de 2 – 5 m; are

2.2.3 Sistemul de colectare prin pompare

Figura 2.6. Scheme de pompare a apei din puţuri cu pompe submersibile.

2.2.4 Captări cu dren

Figura 2.7. Elementele captării cu dren de coastă.

Pe o direcţie aproximativ perpendiculară pe direcţia de curgere a curentului de apă subterană

2.2.5 Protecţia sanitară a captărilor subterane pentru apă potabilă

S-a constatat ca, la o impurificare naturală cu substanţe chimice sau organice

2.2.6 Tratarea apei din surse subterane

• temperatura – relativ constantă ~ 10 -12oC;

Tabelul 2.1. Caracteristici principale surse subterane.

În situaţia în care se utilizează o sursa subterana cu încărcare redusa, potabilizarea apei se

Oxidare Fe, Mn,

REABILITARE TREAPTA DE REABILITARE

2.3 Inspecţia sanitară şi monitorizarea surselor subterane

2.3.1 Inventarul riscurilor care pot apare în exploatarea surselor subterane

Tabelul 2.2. Evaluarea riscului pentru captări din surse subterane.

Cauze Măsuri preventive Elemente de verificare Acţiuni corective

Eveniment: D. CANTITATEA DE APA PRELEVATA DIN SURSA NU SATISFACE CERINŢELE

Cauze Măsuri preventive Elemente de verificare Acţiuni corective

2.3.2 Planuri pentru situaţii neprevăzute

Tabelul 2.3. Planuri pentru situaţii neprevăzute.

2.3.3 Planul de management al riscului asupra sănătăţii publice (PMRSP)

Tabelul 2.4. Planul de management al riscului asupra sănătăţii publice (PMRSP).

2.4 Captări din râuri

Figura 2.10. Captare cu sorb: a – vedere în plan; b – secţiune verticală.

2.4.1.2 Captarea cu crib

Figura 2.11. Captare cu crib.

2.4.2 Captări în mal

2.4.3 Captări cu regularizarea albiei