Postul-ofranda a iubirii omului fata de Dumnezeu

Când un om purcede într-o călătorie trebuie să cunoască încotro se

îndreaptă. La fel se întâmplă şi cu Postul. Mai presus de orice, Postul este o
călătorie duhovnicească, iar destinaţia sa este Pastele, „Praznic al praznicelor".
El este pregătirea pentru „plinirea Paştelui, descoperirea cea adevărată". De
aceea, trebuie să începem prin a încerca să înţelegem legătura dintre Post şi
Paşte, pentru că aceasta descoperă ceva esenţial, ceva fundamental referitor la
credinţa şi viaţa noastră creştină.

Prima porunca data protoparintilor Adam si Eva a fost sa nu manance din

pomul cunostintei binelui si raului,adica sa posteasca ca sa se
desavarseasca.Omul a fost creat dupa Chipul lui Dumnezeu urmand apoi sa
ajunga la desavarsire sau la asemanarea cu Dumnezeu,dar pana acolo avea
nevoie de o pregatire duhovniceasca si trupeasca si aceasta era sa posteasca,sa
asculte cuvantul lui Dumezeu,sa isi depaseasca conditia umana,sa ajunga la acel
grad de desavarsire incat sa nu mai poata pacatui.

Prin cuvantul "post" noi intelegem o infranare de la anumite mancaruri

dar este si o infranare de la pacate ,postul nu trebuie privit ca o tortura a trupului
trebuie să încercam să înţelegem postul ca pe un act pe care îl facem pentru
Dumnezeu, ca pe o jertfă.Postirea este o fapta de virtute, cu lucrare de
infranare a poftelor trupului si de intarire a vointei, o forma de pocainta, deci un
mijloc de mantuire.

Postul adevărat nu este numai abținere de la bucate de origine

animală, ci și înfrânare de la orice lăcomie materială și poftă de stăpânire
egoistă asupra altora, înfrânare de la orice gând, cuvânt sau fapte care
diminuează iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele.

In acelasi timp insa, este si un act de cult, adica o fapta de cinstire a lui
Dumnezeu, pentru ca este o jertfa, o renuntare de bunavoie la ceva care ne este
ingaduit, izvorata din iubirea si respectul pe care le avem fata de Dumnezeu.
Postul este si un mijloc de desavarsire, de omorare a voii trupului, un semn
vazut al ravnei si al sarguintei noastre spre asemanarea cu Dumnezeu si cu
ingerii Sai, care nu au nevoie de hrana. "Postul este lucrul lui Dumnezeu, caci
Lui nu-I trebuie hrana" (Sf. Simeon Tesaloniceanul, rasp. la intreb. 14, p. 327).
Abtinerea de la pacat este postul sufletului iar abtinerea de la bucate este postul
trupului.Postul trupesc nu trebuie despartit de cel duhovnicesc adica daca omul
posteste de la mancare dar in schimb injura,minte si face tot felul de pacate –un
astfel de post e ca un trup fara suflet.

Rostul postului este folosul trupului si al sufletului, pentru ca intareste trupul si

curateste sufletul, pastreaza sanatatea trupului si da aripi sufletului. De aceea si
Legea Veche il recomanda si il impune de atatea ori (Ies., 34, 28; Deut. 9, 18;
Jud., 20, 26; I Regi, 7, 6; Isaia, 58; Ioel, 2, 15). Si Iisus, fiul lui Sirah, zice: "Nu
fi nesatios intru toata desertaciunea si nu te apleca la mancari multe. Ca in
mancarile cele multe va fi durere, iar nesatiul va veni pana la ingretosare. Pentru
nesat, multi au pierit; iar cel infranat isi va spori viata" (37, 32-34).

Mantuitorul insusi a postit patruzeci de zile si patruzeci de nopti in pustie,

inainte de a incepe propovaduirea Evangheliei si tot El ne invata cum sa postim.
El ne spune ca diavolul nu poate fi izgonit decat cu post si rugaciune (Matei, 17,
21; Marcu, 9, 29). Posteau, de asemenea, sfintii apostoli si ucenicii lor (Fapte,
12, 2-3; II Cor., 6, 5); ei au randuit postul pentru crestini (Asezamintele Sfintilor
Apostoli, Cartea a V-a, cap. XIII).