Sunteți pe pagina 1din 5

Lucrarea de laborator nr.

3
DETERMINAREA PULSAŢIILOR PROPRII
ALE UNUI ARBORE ELASTIC CU MASE CONCENTRATE
3.1. Calculul teoretic al pulsaţiilor proprii
Pentru determinarea pulsaţiilor proprii ale unui arbore elastic cu n volanţi este necesar să se rezolve
ecuaţia pulsaţiilor proprii, care este o ecuaţie algebrică de gradul n în ω 2. În numeroase aplicaţii prezintă
interes, practic, numai pulsaţia proprie cea mai coborâtă, numită şi pulsaţie fundamentală.
Pentru calculul pulsaţiei fundamentale s-au elaborat o serie de metode aproximative care permit
calculul acesteia, fără să rezolvăm ecuaţia, dintre care cea mai folosită este metoda Rayleigh.
a) Vibraţii flexionale
Pentru ca să determinăm expresia aproximativă a pulsaţiei proprii fundamentale a vibraţiilor
flexionale ale unui arbore, de masă neglijabilă, pe care sunt montaţi n volanţi (fig. 3.1), vom presupune că
toţi volanţii au o mişcare armonică sincronă pe direcţie verticală, deformaţia dinamică a arborelui având
expresia: y( x , t )  Y ( x ) sin(t  )

Fig. 3.1
Energia cinetică maximă a sistemului se calculează considerând numai mişcarea de translaţie a
1 n
   m i Yi  2
2
maselor pe direcţia verticală y: E c max
2 i 1
Energia potenţială maximă este egală cu lucrul mecanic efectuat de forţele m i g :
1 n
E p max    m i g  Yi unde Yi este amplitudinea vibraţiei masei m i .
2 i 1
Funcţia Yi trebuie să îndeplinească condiţiile la limită ale problemei.
De obicei, pentru funcţia Yi se alege funcţia săgeţilor produse de forţele concentrate m i g , aplicate
static. În acest caz, valorile Y i se pot calcula cu relaţiile din cursul de Rezistenţa Materialelor, stabilite cu
metoda suprapunerii efectelor, si au valorile:
Y1 = 1,16.10-5 m ; Y2 = 1,91.10-5 m ; Y3 = 1,89.10-5 m ; Y4 = 0.92.10-5 m
Egalând cele două expresii ale energiilor se obţine formula pulsaţiei proprii fundamentale:
n
g  miYi
o
 2
o n
i 1
, numită şi raportul lui Rayleigh. fo 
2
 124,58 Hz
 mY
2
i i
i 1
Pentru calculul energiei cinetice maxime, atunci când se consideră şi masa barei, la energia cinetică
a barei se adaugă energia cinetică a maselor adiţionale.
2
l   2Y 
EI   2  dx
o x
2   
n
A  Y 2dx   mi Y 2 ( x i )
l

o
i 1

Pentru rezolvarea problemei prin metoda Rayleigh se consideră funcţia aproximativă :


Y(x) = sin x/l
care reprezintă modul fundamental de vibraţie pentru bara neîncărcată.
Egalând cele două expresii ale energiilor se obţine formula pulsaţiei proprii fundamentale, dacă se
consideră şi masa arborelui:
Lucrarea de laborator nr. 3
Determinarea pulsaţiilor proprii ale unui arbore elastic cu mase concentrate

4
EI 3
1  2l
A l n
  miY 2 ( xi )
2 i 1

Fig. 3.2
b) Vibraţii torsionale

Fie un arbore cu n+1 volanţi, liber la extremităţi (fig. 3.2).


Ecuaţiile vibraţiilor de răsucire se scriu sub forma:
J 0
 o  k 1 ( o  1 )  0
J 1
 1  k 1 ( o  1 )  k 2 (1   2 )  0
.............................................................
Jn  n  k n 1 ( n 1   n )  0
Dacă se adună ecuaţiile obţinem: J 0
 o  J1
 1  J 2 
 2  .......J n 
 n  0
Considerând vibraţia după un mod propriu, se caută soluţii de forma:
o  a o sin(t  )
1  a 1 sin(t  )
............................
n  a n sin(t  )
Rezultă : J o a o  J1a 1  ...  J n a n  0

Înlocuind în sistemul de ecuaţii diferenţiale obţinem:


J o a o  2  k 1 (a o  a 1 )  0
J 1 a 1  2  k 1 (a o  a 1 )  k 2 ( a 1  a 2 )  0
...........................................................
J n a n  2  k n (a n 1  a n )  0

2
Lucrarea de laborator nr. 3
Determinarea pulsaţiilor proprii ale unui arbore elastic cu mase concentrate

Dacă se calculează determinantul sistemului, obţinem ecuaţia pulsaţiilor proprii care se rezolvă
J0 2
dificil. Din prima ecuaţie rezultă : a1  ao   ao
k1
A doua ecuaţie se scrie sub forma:
2
J 1 a 1  2  J o a 0  2  k 2 (a 1  a 2 )  0  a 2  a 1  (J o a o  J 1a 1 )
k2

2
În general: an  an1  ( J o ao  ........  J n1an1 )
kn
Se impune a o  1 şi se calculează succesiv amplitudinile a 1 , a 2 ,..., a n .
n
Dacă  este o pulsaţie proprie, atunci:  J i ai  0 .
i 0
În caz contrar suma este diferită de zero.
n
Se evaluează suma J a
i 0
i i pentru diferite pulsaţii .
Se reprezintă grafic variaţia sumei în funcţie de  . Punctele în care curba intersectează axa
absciselor corespund pulsaţiilor proprii.
Înlocuind valorile determinate ale pulsaţiilor proprii în ultimele relaţii găsim modurile proprii de
vibraţii.

3.2. Determinări experimentale


Pentru măsurarea pulsaţiilor proprii a vibraţiilor flexionale şi torsionale ale arborelui elastic cu 4
volanţi se foloseşte schema de măsurare prezentată în fig. 3.3.

Fig. 3.3
Generarea vibraţiilor flexionale libere se realizează prin lovire pe direcţie verticală.
Pentru generarea vibraţiilor torsionale se blochează arborele in cele două lagăre, după care se produc
vibraţii torsionale libere prin lovirea pe direcţie tangenţială a unui disc.
Măsurarea vibraţiilor torsionale se realizează prin montarea accelerometrului pe direcţie tangenţială.

3
Lucrarea de laborator nr. 3
Determinarea pulsaţiilor proprii ale unui arbore elastic cu mase concentrate

Gd 4
Bară cilindrică solicitată la răsucire: k =
32l
În cazul unui disc plin, de masă m, de diametru D,
momentul de inerţie J se calculează cu relaţia:
mD 2
J
8

Fig. 3.4
În fig. 3.5 este prezentată fereastra diagramă a instrumentului virtual, realizat în programul
LabVIEW, pentru calculul pulsaţiilor proprii, iar în fig. 3.6 este dată fereastra panou.

Fig. 3.5

4
Lucrarea de laborator nr. 3
Determinarea pulsaţiilor proprii ale unui arbore elastic cu mase concentrate

Fig. 3.6