Sunteți pe pagina 1din 2

Lucrarea de laborator nr.

4
DETERMINAREA GRADULUI DE IZOLARE ANTIVIBRATORIE
4.1. Transmisibilitate
Să considerăm un sistem oscilant care execută vibraţii forţate amortizate (fig.4.1.). Dacă asupra
masei m acţionează o forţă periodică de amplitudine F o, se cere să se determine amplitudinea
FT a forţei transmise la suport.
Forţele transmise de arc şi amortizor la suport sunt:
F1 = kx şi F2  cx unde: x = Xosin(t - ) = AXst sin(t - )
x  AX st  cos(t  )
Întrucât F1 şi F2 sunt defazate cu /2, amplitudinea forţei rezultante este:
2
  
FT  F12max  F22max  k 2 A 2 X st2  c 2 A 2 X st2  2  F0 A 1   2 
  o 
Fig.4.1
Raportul dintre forţa transmisă şi amplitudinea forţei perturbatoare se numeşte transmisibilitate:
2
 
1   2 
T
FT
  o 
2
Fo    2   2

1       2 
  o    o 
În cazul vibraţiilor forţate neamortizate:
1
2
c = 0   = 0  T = 1    
 
 o

Se observă că T = 1 pentru = 0 şi
o

 2
o
Fig.4.2
În figura 4.2 este reprezentată variaţia transmisibilităţii, funcţie de /o. Dacă suportul este supus unei
deplasări armonice : u = Uosin t masa va avea o deplasare x = Xo sin (t - ), iar transmisibilitatea mişcării
2
 
1   2 
Xo  o 
este definită de relaţia: T  U  2
o    2   
2

1       2 
  o    o 
Din examinarea reprezentării grafice a transmisibilităţii rezultă că transmisibilitatea este subunitară pentru

 2 şi cu atât mai mică cu cât amortizarea este mai mică.
o
4.2. Izolarea antivibratorie
Problema izolării antivibratorii se pune în două moduri (fig. 4.3):
 maşina produce forţe perturbatoare F (t) şi se urmăreşte ca transmiterea acesteia la fundaţie să fie
atenuată (izolare activă);
 maşina este aşezată pe o pardoseală aflată în vibraţie şi se cere ca vibraţiile transmise maşinii să fie
cât mai reduse (izolare pasivă).
Pentru a realiza izolarea antivibratorie este necesar ca între maşină şi fundaţie să se interpună o
suspensie elastică. Din punctul de vedere al transmisibilităţii, deci al izolării, amortizarea nu este de dorit. Ea
există însă, din necesitatea de a micşora amplitudinea şi transmisibilitatea la rezonanţă.
1
Lucrarea de laborator nr. 4
Determinarea gradului de izolare antivibratorie
Această transmitere poate fi redusă dacă între maşină şi elementele cu care aceasta vine în contact se
realizează un cuplaj cât mai slab, prin intermediul unei suspensii elastice.
Pentru studiul izolării antivibratorii, maşina se poate considera sub forma unui corp rigid de masă m
care este prins de fundaţie (considerată imobilă) printr-un izolator de vibraţii, care are elemente elastice şi de
disipare a energiei, fiind caracterizat prin rigiditatea k şi coeficientul de amortizare c.
În cazul acestui model matematic simplu, cu un grad de libertate, pulsaţia proprie a sistemului este:
 o  k / m  g / f st La proiectarea izolării antivibratorie, o primă condiţie o constituie evitarea rezonanţei,
adică pulsaţia excitaţiei   o .

Izolare activă Izolare pasivă


Fig. 4.3
În cazul în care se doreşte ca factorul de amplificare A < 1 şi T < 1 maşina trebuie să funcţioneze la
turaţii ridicate, superioare turaţiei critice (la care se produce rezonanţa), deci sistemul maşină-suspensie
elastică trebuie să aibă o pulsaţie proprie joasă, deci trebuie utilizată o suspensie elastică moale.
Pentru a realiza o pulsaţie proprie joasă, se poate acţiona asupra rigidităţii k sau asupra masei m.
Izolarea antivibratorie a maşinilor este o problemă de transmisibilitate.
Se observă că izolarea este eficace (T < 1) pentru:  / o  2
Se defineşte gradul de izolare al unei suspensii elastice: I s = (1 - T).100 [%].

4.3. Modul de lucru


a) Se alimentează vibratorul electrodinamic cu
semnal sinusoidal de la amplificatorul de putere,
comandat de excitatorul de control;
b) Se măsoară amplitudinea uo şi xo a vibraţiei
executate de masa m2 şi m1;
c) Se determină frecvenţa de rezonanţă;
d) Se calculează transmisibilitatea T şi respectiv
gradul de izolare antivibratorie Is, pentru diverse pulsaxtii
ale excitaţiei;
e) Se trasează curba de variaţie a transmisibilităţii
funcţie de raportul  / o ;
f) Se calcuează constanta elastică a
izolatorilor de cauciuc, k  2o  m1 ;
Fig. 4.4
g) Se calculează coeficientul de amortizare critică c c  2 k  m1 ;
h) Se determină frecvenţa forţei perturbatoare armonice la care amplitudinea deplasării masei m 1 este
egală cu deplasarea masei m2;
i) Se determină frecvenţa forţei perturbatoare armonice la care amplitudinea deplasării masei m 1 este
egală cu 10% din deplasarea masei m2;
h) Turaţia critică a motorului.
Date :
m1 = 8kg; m2 = 2,6kg;
c = 0.2cc