“Riga Crypto si lapona Enigel” - modernismul

In perioada interbelica, literatura romana a cunoscut mutatii insemnate in ceea ce priveste

limbajul artistic folosit. In concordanta cu manifestarile modernismului in Europa Occidentala, scriitori
romani au adoptat programul noii miscari ce se desfasura in restul continentului. Asadar, poeti precum
Lucian Blaga, Ion Barbu si Tudor Arghezi vor construi o poezie noua, bazata pe ambiguitatea rezultata
prin tehnica sugestiei si ermetizarea limbajului.
Modernismul inoveaza la toate nivelurile: prozodic (poezii cu versuri si strofe a caror masura
este inegala, poezii cu rima variabala sau vers alb, ingambamentul), fonetic (asocieri succesive de vocale
si consoane, utilizarea onomatopeei, compensarea absentei rimei prin utilizarea rimei interioare),
semantic (utilizarea termenilor cu sens conotativ, accentul pus pe figurile semantice – epitetul,
metafora, atribuirea de semnificatii insolite cuvintelor uzuale), lexical (recuperarea formelor limbajului
considerate anterior drept apoetice sau de nefrecventat – termeni religiosi, regionali, populari, termeni
argotici si elemente de jargon), morfo-sintactic (cultiva inversiunea, elipsa, pauza semnificativa, marcata
prin puncte de suspensie, dubla subordonare ce creeaza ambiguitate).
Unul dintre cei mai originali poeti modernisti din literatura romana este Ion Barbu – ocupatia sa
de poet fiind dublata de cea de matematician. Volumul sau, “Joc secund” este alcatuit din trei cicluri:
“Joc secund” (ermetismul barbian), “Uvenderode” (poezia ermetica si cea baladica interfereaza) si
“Isarlîc” (ciclu oriental). Parnasianismul barbian respecta formal principiile parnasianismului, insa Barbu
descrie lumea vegetala sau minerala printr-un filtru pe care il furnizeaza gandirea lui Platon si cea a
neoplaticienilor, dintre care un rol important in viziunea poetului despre lume pare l-ar fi jucat Plotin;
mai debraga decat volume si culori, Barbu recunoaste in organizarea universului formele ca expresie ale
unor structuri universale. De exemplu, vom descoperi ca un rol extrem de important este jucat de
structura ternara, fie ca Barbu urmareste aceeasi idee manifestata in plan universal, vegetal si animal,
fie ca este descris un element precum apa in toate starile ei de agregare. Ermetismul barbian este mai
degraba formal, impresia de dificultate pe care o degaja poeziile lui Ion Barbu se naste inainte de toate
barierele lingvistice pe care poetul le ridica pe drumul receptarii; nu ideile, nu mesajul poeziei
particularizeaza poezia lui Barbu in literatura romana, ci forma lingvistica in care sunt imbracate aceste
idei.
Una dintre creatiile poetice reprezentative ale lui Ion Barbu, care intruneste elemente moderne
si in care pot fi identificate elemente parnasiene si ermetice este “Riga Crypto si lapona Enigel”, poem
inclus in ciclul baladic-oriental al volumului “Joc secund”.
Titlul sugereaza imaginea unui cuplu asemenea celui din celebra tragedie “Romeo si Julieta”. In
plus, autorul atrage atentia asupra statutului social al primului personaj (riga = rege) si asupra originii
celuilalt (lapona = locuitoare a Laponiei). Denumire de “Crypto” face referire la caracterul ascuns al
regelui, dar si la natura sa vegetala, mai exact la specia de ciuperci a criptogramelor.
Tema poemului ilustreaza imposibilitatea iubirii vazuta ca o cale de acces spre intelegerea
sensurilor lumii, incapacitatea depasirii propriei conditii. Riga Crypto nu-si va putea consuma iubirea cu
lapona Enigel, deoarece el apartine unui registru existential diferit de cel al laponei.
Structural si compozitional, poemul poate fi impartita in doua parti reunite prin intermediul
tehnicii povestirii in rama, ambele infatisand cate o nunta: una lumeasca, posibila, si una fantastica, care
se doveste imposibila.

pg. 1
 Prima secventa poetica, considerata rama povestirii, are rolul de incipit al creatiei lui Ion Barbu si
face trimitere la un Ev Mediu european, prin imaginea “menestrelului trist”. De fapt, este surprins
momentul final al nuntii, cand indemnat de nuntasi, menestrelul incepe sa povesteasca istoria trista a
iubirii dintre Riga Crypto si lapona Enigel (“Zi-mi de lapona Enigel/Si Crypto regele-ciupearca !”).
In a doua parte, este prezentat registrul existential al unei ciuperci, mai exact spatiul pe care
aceasta il stapaneste: “Imparatea peste bureti/Crai Crypto, inima ascunsa”. Rigai Crypto ii revine, astfel,
un mediu umed ce individualizeaza inferioritatea acestuia. Este surprins, de altfel, portretul regelui, o
fire ciudata, inchisa, un neinteles, vesnic ocarat de supusi ca nu este capabil sa faca ceva frumos pe
lume: “Si rai ghioci si toporasi/Din gropi ieseau sa-l ocarasca,/Sterp il faceau si naravas,/Ca nu vroia sa
infloreasca”.
In continuare, este schitata aparitia si portrerul laponei Enigel. Aceasta este surprinsa in timpul
procesul de transhumanta (de la nord la sud): “De la iernat, la pasunat,/ In noul an, sa-si duca renii,/Prin
aer ud, tot mai la sud,/Ea poposi pe muschiul crud/La Crypto, mirele poienii”. Autorul ii ofera acesteia un
portret care o incadreaza pe o scara mai inalta a evolutiei, in comparatie cu Riga Crypto: “In tari de
gheata urgisita,/Pe-acelas timp traia cu el,/Lapona mica, linistita,/Cu piei; pre nume – Enigel”. Altfel
spus, atractia laponei Enigel de lumina, reiesita din implicarea sa in procesul de transhumanta sugereaza
superioritatea ei fata de Crypto, aflat intr-un mediu umed, intunecat. Intalnirea – in somn si in vis – ii
permite Rigai Crypto sa o imbie pe lapona cu comorile lumii lui: dulceata si fragi. Refuzat, Crypto este
dispus sa faca supremul sacrificiu: culesul. Raspunsul fetei este unul cu atat mai crud cu cat vateste o
deplina neintelegere a conditiei “regelui-ciupearca”: “- Te-as culege, riga bland…/Zorile incep sa joace/Si
esti umed si plapand:/Teama mi-e, te frangi curand,/Lasa. Asteapta de te coace”.
Pentru a dezambiguiza semnificatia pe care Soarele o capata in aceasta poeziei, trebuie sa facem
trimitere la o alta creatie a lui Ion Barbu (“Ritmuri pentru nuntile necesare”), poezie in care fiecare noua
nunta marcheaza finalul fiecarei etape si inceputul celeilalte pe traiectul drumului initierii: “roate
venerei/inimii/roata capului/Mercur/in rotire in azur/roata Soarelui/Marelui”. Enigel tocmai incheiase
cea de-a doua etapa si pornise catre Soare, in timp ce pe acest traseu al evolutiei spirituale Crypto se
situeaza cu o etapa in urma: “Din umbra deasa, desfacuta,/ Ma-inchin la soarele-intelept”. Soarele
capata aceasta expresie ironica a inelului, ironica in masura in care inelul este al unei nunti ratate.
Fortandu-si evolutia spiritual, Riga Crypto innebuneste si tot ceea ce-i ramane de facut este sa-si
nareze esecul, sa-l mitizeze sau in temernii poeziei lui Barbu “Sa toarne-n lume aurul”, simbol al
adevarului si reflex mineral in registrul pamantesc al Soarelui.
La nivel stilistic, merita sa fie observate metaforele si antitezele care au rol in conturarea
opozitiei celor doua lumi pe care le reprezinta “regele-ciupearca” si lapona Enigel. La nivel prozodic,
poemul lui Barbu se remarca prin masura variabila a versurilor (de la cinci la noua silabe), cu rima
incrucisata, imbratisata si monorima, strofele sunt inegale, avand intre patru si sapte versuri.

pg. 2