Suntem ceea ce facem în mod repetat;

prin urmare, excelența nu este un act

singular, ci un obicei”  – Aristotel.

Aristotel filosof și savant grec, este născut 384 î.Hr. în oraşul Stagira din Macedonia și
a decedat la 7 martie 322 î.Hr. A fost unul dintre cei mai importanți filosofi ai Greciei Antice  clasic al
filosofiei universale.Rămas orfan de copil, Aristotel își petrece primii ani la Stagira și Pella, iar la 17
ani intră la Academia lui Platon, unde rămâne 20 de ani, mai întâi ca elev apoi ca profesor. După
moartea lui Platon, în 347 î.Hr., a plecat la Assos, în Misia devenind consilierul tiranului Hermias. De
fapt, acesta este începutul unei serii de călătorii pentru cunoașterea și studiul formelor de stat și de
conducere existente la acea perioadă. Deși bazele filosofiei au fost puse de Platon, Aristotel este cel
care a tras concluziile necesare din filosofia acestuia și a dezvoltat-o, putându-se cu siguranță afirma că
Aristotel este întemeietorul științei politice ca știință de sine stătătoare. A întemeiat și sistematizat
domenii filosofice ca Metafizica, Logica formală, Retorica, Etica.Ca și magistrul său, Aristotel a
scris foarte mult, iar scrierile sale au ca și autorul o istorie interesantă. Operele principale ale
filosofului sunt : Metafizica etica Nicomahică și Politica. Despre operele și analizele lui Aristotel
s-a scris mult timp, de-a lungul istoriei. Însă, unul dintre subiectele pe care acesta le-a studiat în
profunzime a fost cu siguranță economia.În scrierile sale economice, Aristotel recurge şi la
aspecte ale eticii pentru a îşi apăra ideile. Astfel, contracarând aversiunea faţă de proprietatea
privată a lui Platon, Aristotel se bazează pe educaţia oamenilor pentru ca aceștia să îşi limiteze
dorinţele nestăvilite de avuţie. Adăugând o dimensiune etică aspectelor analizate, Aristotel dă
naştere unui sistem filosofic ce inspiră şi în ziua de astăzi, indiferent dacă timpul a confirmat sau
infirmat viziunea sa.Să fii expert de frunte în toate domeniile ştiinţifice este o performanţă incredibilă,
care cu greu va putea fi egalată de cineva în viitor. Dar Aristotel a realizat chiar mai mult decât atât. El
a fost în acelaşi timp un filosof original cu contribuţii notabile în toate domeniile filosofiei speculative.
A scris despre etică şi metafizică, despre psihologie şi economie, despre teologie şi politică, despre
retorică şi estetică, despre educaţie, poezie, tradiţii barbare şi constituţia atenienilor. Unul din
proiectele sale de cercetare l-a constituit studiul comparativ al constituţiilor unui mare număr de state.
Probabil cea mai importantă dintre toate a fost lucrarea lui despre teoria logicii, în general Aristotel
fiind considerat întemeietorul acestei ramuri a psihologiei. Şi într-adevăr tocmai logica sa în gândire i-a
permis lui Aristotel să aprofundeze un număr atât de mare de domenii ale cunoaşterii.322 î.Hr. In acest
an, Aristotel moare in Chalkis, capitala insulei Euboea din Grecia, la varsta de 62 de ani. La
conducerea școlii îi succede Theofrast, cel mai important discipol al său. Latura cantitativă a
contribuţiei lui Aristotel este impresionantă. Patruzeci şi şapte din operele lui au supravieţuit, iar
izvoarele antice îi atribuie nu mai puţin de o sută şaptezeci de cărţi. Uluitor este însă nu atât numărul
cărţilor, cât paleta extrem de largă a erudiţiei sale. Lucrările lui ştiinţifice constituie practic o
enciclopedie a cunoştinţelor ştiinţifice din vremea sa.