Masuratori Terestre

Cuprins
CUPRINS
CUPRINS .................................................................................................................................. 1
1. MĂSURĂTORI TERESTRE - GENERALITĂŢI.......................................................... 3
1.1 Forma şi dimensiunile pământului ................................................................................ 4
2. ELEMENTE TOPOGRAFICE ALE TERENULUI ........................................................ 7
2.1 Generalităţi...................................................................................................................... 7
2.2 Elemente topografice ale terenului ............................................................................... 7
2.3 Orientări şi axe de coordonate .................................................................................... 10
2.4 Sisteme de coordonate în Topografie .......................................................................... 13
2.4.1 Coordonate polare ................................................................................................... 14
2.4.2 Coordonate rectangulare ......................................................................................... 14
2.4.3 Rezolvarea problemei directe .................................................................................. 15
2.4.4 Rezolvarea problemei inverse .................................................................................. 16
2.5 Cercul topografic .......................................................................................................... 16
3. PROBLEME TEHNICE REZOLVABILE PE HĂRŢI ŞI PLANURI
TOPOGRAFICE ............................................................................................................... 20
3.1 Caracteristicile hărţilor şi planurilor topografice ..................................................... 20
3.2 Scara hărţilor şi planurilor topografice...................................................................... 20
3.3 Precizia grafică a scării hărţilor şi planurilor topografice ....................................... 23
3.4 Semnele convenţionale topografice ............................................................................. 24
3.5 Conţinutul hărţilor şi planurilor topografice ............................................................. 31
3.6 Rezolvarea principalelor probleme tehnice pe hărţi şi planuri topografice. .......... 34
3.6.1 Determinarea coordonatelor geografice ale uni punct ........................................... 34
3.6.2 Determinarea coordonatele rectangulare plane ale punctelor A şi B (fără a ţine
seama de deformaţia suportului hărţii): .................................................................. 35
3.6.3 Determinarea coordonatele rectangulare plane ale punctelor A şi B (ţinând seama
de deformaţia suportului hărţii): ............................................................................. 37
3.6.4 Raportarea pe hartă (plan) a unui punct de coordonate cunoscute ........................ 39
3.6.5 Determinarea distanţei orizontale DAB .................................................................... 40
3.6.6 Calcul preciziei grafice a scării ............................................................................... 42
3.6.7 Calculul orientării direcţiei AB (ӨAB) utilizând procedeul analitic ........................ 42
3.6.8 Determinarea cotelor punctelor A şi B utilizând curbele de nivel .......................... 43
3.6.9. Calculul pantei terenului pe direcţia AB ................................................................ 46
3.6.10 Realizarea profilului topografic al terenului pe direcţia AB, folosind scara
distanţelor 1:5000 şi scara înălţimilor 1:500.......................................................... 46
1
Cuprins
3.6.11 Determinarea ariei suprafeţelor indicate, folosind procedeul analitic şi procedee

grafice. ..................................................................................................................... 49
4. MIJLOACE ŞI METODE DE MĂSURARE UTILIZATE ÎN TOPOGRAFIE.......... 55
4.1 Studiul teodolitului ....................................................................................................... 55
4.1.1 Metode de măsurare a unghiurilor orizontale ......................................................... 59
4.1.2 Metode de măsurare a unghiurilor verticale ........................................................... 61
4.2 Instrumente de nivelment cu lunetă (nivele) .............................................................. 62
4.2.1 Instrumente de nivelment clasice ............................................................................. 62
4.3 Instrumente pentru măsurarea lungimilor ................................................................ 65
4.3.1 Instrumente pentru măsurarea directă a lungimilor .............................................. 65
4.3.2 Instrumente pentru măsurarea pe cale optică a distanţelor .................................... 68
4.3.3 Măsurarea distanţelor prin unde ............................................................................. 71
4.4 Mijloace de măsurare şi accesorii utilizate în Topografie ........................................ 72
5. RIDICĂRI TOPOGRAFICE ............................................................................................ 82
5.1 Principii ale organizării lucrărilor topografice.......................................................... 82
5.1.1 Reţele de sprijin planimetrice .................................................................................. 82
5.1.2 Reţele de sprijin altimetrice ..................................................................................... 84
5.1.3 Marcarea şi semnalizarea punctelor topografice ................................................... 86
5.2 Ridicări topografice planimetrice ............................................................................... 90
5.2.1 Procedee de determinare a punctelor de sprijin: .................................................... 90
5.2.2 Metode de ridicare a detaliilor topografice............................................................. 93
5.3 Ridicări topografice altimetrice .................................................................................. 98
5.3.1 Modalităţi de determinare a diferenţelor de nivel ................................................... 98
2
Generalităţi
1. MĂSURĂTORI TERESTRE - GENERALITĂŢI
Grupul de ştiinţe grupate sub denumirea generică de Măsurători Terestre

au ca obiect studiul formei şi dimensiunilor Pământului în ansamblul său sau pe
porţiuni mai mari sau mai mici de teren, precum şi reprezentarea acestor
suprafeţe de teren pe hărţi şi planuri.
Măsurătorile terestre cuprind următoarele discipline principale :
a) GEODEZIA – este ştiinţa care se ocupă cu “măsurarea şi reprezentarea

suprafeţei Pământului, inclusiv a câmpului gravific, într-un spaţiu
tridimensional, funcţie de timp“.
Geodezia furnizează celorlalte ramuri ale măsurătorilor terestre coordonatele
precise ale unor puncte de pe teren ale căror poziţii (coordonate geografice,
coordonate rectangulare plane şi cote sau altitudini) sunt cunoscute într-un
sistem unitar de referinţă, puncte constituite în aşa numitele “reţele de
triangulaţie geodezică“ sau – mai pe scurt – “reţele geodezice”, care acoperă
întreaga suprafaţă de uscat a globului terestru. În calculele geodezice se ţine
seama de curbura Pământului.
b) TOPOGRAFIA
b.1 Topografia generală – se ocupă cu studiul instrumentelor şi
procedeelor pentru realizarea ridicărilor topografice, care au ca scop
final realizarea de hărţi şi planuri ale diverselor zone de pe suprafaţa
terestră.
Hărţile şi planurile topografice reprezintă documentaţia topografică de
bază, utilă în multe ramuri economice şi indispensabilă în construcţii,
agricultură, turism, etc., inclusiv în operaţiuni militare.
Măsurătorile topografice se sprijină pe punctele reţelei geodezice,
suprafeţele reprezentate fiind de regulă mici, în acest caz nefiind necesar să se
ţină seama de curbura terestră.
b.2 Topografia inginerească – este o ramură a măsurătorilor terestre care

studiază şi rezolvă o serie largă de probleme legate de studiile
inginereşti, de proiectarea, execuţia şi exploararea construcţiilor de
orice fel. Termenul “inginerească” în denumirea disciplinei
subliniază faptul că această ramură a măsurătorilor terestre este
legată de studiul, proiectarea, execuţia şi exploatarea lucrărilor de
construcţii inginereşti.
3
Generalităţi
Topografia Inginerească foloseşte instrumente de măsurare şi de calcul

din Topografia generală şi Geodezia utilizate la dezvoltarea bazei geodezice şi
cartografice de stat.
Totuşi, la rezolvarea problemelor speciale de construcţii-montaj, la
verificarea construcţiilor înalte şi de forme speciale, la observaţiile asupra
deformaţiilor şi deplasărilor construcţiilor, etc. se folosesc metode speciale de
înaltă precizie, metode care au solicitat realizarea unor aparate şi dispozitive
originale.
Topografia Inginerească este o disciplină de sine stătătoare, cu un larg
spectru de probleme şi problematici. Fundamentele (bazele) ştiinţifice sunt în
strânsă interdependenţă cu problematicile specifice disciplinelor Geodezie,
Fotogrametrie, Tehnică de calcul şi Fizică. Caracteristic pentru această
disciplină este creşterea contactelor cu alte domenii de specialitate.
c) CARTOGRAFIA
c.1 Cartografia matematică – este ştiinţa sistemelor de proiecţie,
care fac trecerea, prin procedee matematice, de la suprafaţa curbă
terestră la suprafaţa plană a suportului hărţii şi planului topografic.
c.2 Redactarea, editarea şi multiplicarea hărţilor şi planurilor.
d) FOTOGRAMETRIA – este o ramură mai nouă a măsurătorilor terestre

şi se ocupă cu realizarea de hărţi şi planuri prin prelucrarea unor fotografii
speciale numite fotograme, preluate cu ajutorul unor camere foto speciale
amplasate pe platforme terestre sau aeriene.
d.1 Fotogrametria inginerească – furnizează informaţii
fotogrametrice referitoare la determinarea deplasărilor şi
deformaţiilor construcţiilor inginereşti, aprecierea volumelor de
excavaţii, la releveele faţadelor, etc.
e) TELEDETECŢIA – studiază,
exploatează şi prelucrează informaţiile
furnizate de sateliţi artificiali, referitoare
la sol, subsol, mediu înconjurător,
atmosferă, etc.
1.1 Forma şi dimensiunile pământului
Pământul are forma unui elipsoid de

revoluţie (de rotaţie), rezultat din rotaţia unei
elipse în jurul axei mici. Extremităţile axei mici Fig. 1.1
corespund cu polii geografici ai Pământului. Elipsoidul de rotaţie
Prin secţionarea cu un plan vertical a
4
Generalităţi
unei porţiuni din suprafaţa globului terestru, se pot distinge – din punct de
vedere al măsurătorilor terestre – trei suprafeţe:
Suprafaţa geoidului – este dată fizic de suprafaţa liniştită a mărilor şi

oceanelor, prelungită pe sub continente, fiind numită şi suprafaţa de nivel zero,
sau suprafaţa de referinţă
pentru determinarea
altitudinilor;
Fig. 1.2
Secţiune verticală a
suprafeţei terestre
Geoidul – este o figură de echilibru

perpendiculară în orice punct al ei la direcţia verticalei dată de firul de plumb.
Forma geoidului depinde de direcţia vectorului acceleraţie gravitaţională,
aceasta depinzând de forţa de atracţie a maselor care sunt dispuse neregulat în
interiorul Pământului. În consecinţă, geoidul are o suprafaţă neregulată, care
nu poate fi exprimată matematic decât în urma unor calcule extrem de
laborioase, ondulată datorată expunerii eterogene a maselor în interiorul
Pământului.
Suprafaţa elipsoidului de referinţă – este suprafaţa matematică cea mai

apropiată de suprafaţa geoidului. În timp, diverşi matematicieni şi geodezi au
calculat mai mulţi elipsoizi, fiecare tinzând spre parametrii optimi ai elipsoidului
de referinţă. Actualmente în ţara noastră se foloseşte elipsoidul Krasovski :
- semiaxa mare a = 6378245 m
- semiaxa mică b = 6356863 m
ab 1
- turtirea elipsei   
a 298.3
Suprafaţa topografică – este suprafaţa reală, fizică a suprafeţei terestre,

care face obiectul principal al măsurătorilor şi al reprezentărilor pe hărţi şi
planuri. Ea are o formă neregulată, care nu se poate exprima matematic.
Fiecare punct de pe suprafaţa topografică se transpune pe elipsoid prin
normala la elipsoid şi capătă coordonatele geografice  (latitudinea) şi
 (longitudinea) pe elipsoid.
5
Generalităţi
Latitudinea  - este unghiul format de normala la elipsoid cu planul

ecuatorului (poate fi nordică sau sudică)
Longitudinea  - este unghiul diedru pe
care îl face planul ce conţine axa polilor şi
meridianul “0” ( ce trece prin observatorul
astronomic de la Greenwich – la est de Londra ),
cu planul ce conţine axa polilor şi meridianul
locului (ce trece printr-un punct oarecare). Se
măsoară la est, respectiv la vest de meridianul
“0”.
Fiind rezolvată transpunerea pe elipsoid a
punctelor de pe suprafaţa topografică, urmează
transformarea plană de pe elipsoidul de
referinţă, prin intermediul sistemelor de Fig. 1.3
proiecţie furnizate de cartografia matematică. Definirea coordonatelor
geografice
6
Hărţi şi planuri topografice
2. ELEMENTE TOPOGRAFICE ALE TERENULUI
2.1 Generalităţi
Reprezentarea pe hărţi şi planuri a suprafeţei terestre sau a unor porţiuni

ale acesteia presupune efectuarea unor măsurători, cu mijloace de măsurare
specifice, a unor puncte şi elemente caracteristice ale acestei suprafeţe.
Totalitatea obiectelor naturale şi artificiale care se situează pe suprafaţa
terestră sunt întâlnite în Topografie sub denumirea de detalii topografice.
Pentru determinarea formei şi poziţiei acestor detalii topografice se aleg
(judicios şi convenabil) o serie de puncte caracteristice ale acestora (de exemplu:
schimbări de direcţii ale liniilor detaliilor, schimbări de pantă, etc.) care poartă
denumirea de puncte topografice.
Poziţia acestor puncte este dată, de regulă, de coordonatele rectangulare
plane şi de cotele (altitudinile) acestora, determinate într-un sistem de
coordonate şi cote bine definit.
În scopul reprezentării pe hărţi şi planuri, Topografia operează cu o serie
de elemente topografice ale terenului, care caracterizează forma şi poziţia
detaliilor topografice, care sunt oarecum diferite de elementele geometrice (cum
ar fi, de exemplu, lungimea sau lăţimea unui detaliu).
În general, în cazul lucrărilor topografice se măsoară pe teren distanţe
(lungimi) înclinate, orizontale sau verticale, direcţii orizontale, unghiuri
orizontale şi unghiuri verticale, etc., cu mijloace de măsurare specifice (aşa
numitele instrumente şi accesorii topografice).
Observaţie:
Elementele topografice ale terenului determină poziţia relativă
(reciprocă) în spaţiu a punctelor topografice care aparţin diverselor detalii
topografice ce urmează a fi reprezentate pe hărţi şi planuri.
2.2 Elemente topografice ale terenului
Există diverse modalităţi de clasificare a acestor elemente topografice,

printre cele mai sugestive fiind clasificarea în elemente liniare şi unghiulare sau
elemente vizibile în planul vertical şi cele vizibile în planul orizontal.
 elemente topografice ale terenului vizibile în plan vertical. Prin

secţionarea terenului cu un plan vertical, pe direcţia a două puncte oarecare A şi
7
B, se pot scoate în evidenţă următoarele elemente topografice ale terenului

(vizibile în Fig. 2.1):
 distanţa (lungimea) înclinată LAB – reprezintă lungimea segmentului

de dreaptă care uneşte punctele A şi B marcare pe teren;
Fig. 2.1
Elemente topografice în
plan vertical Suprafaţă de nivel
Zenit
a punctului B B
LAB HAB
z AB Suprafaţă
topografică
AB
HB
A B' Suprafaţă de
nivel a punctului A
DAB
HA SC
Suprafaţă de nivel
de referinţă
 distanţa orizontală DAB – lungimea proiecţiei în plan orizontal a

distanţei înclinate LAB;
 unghiul de pantă al terenului AB - este unghiul din planul vertical ce
trece prin punctele A şi B, pe care îl face lungimea înclinată LAB cu
planul orizontal;
 unghiul zenital zAB – este unghiul din planul vertical ce trece prin
punctele A şi B, format de lungimea înclinată LAB cu verticala locului,
dată de direcţia vectorului acceleraţie gravitaţională (direcţia firului cu
plumb):
Observaţie:
Unghiul de pantă (AB) mai poate fi definit ca înclinarea dreptei LAB
faţă de orizontală.
Unghiul zenital (zAB) mai poate fi definit ca înclinarea dreptei LAB faţă
de verticala punctului A.
 Între elementele topografice definite până acum există o serie de

legături, date de relaţii deduse din rezolvarea triunghiului dreptunghic ABB’ din
Fig. 2.1:
 AB  z AB  100 g sau90 o 
DAB  L AB  cos  AB  L AB  sin z AB
8
D AB D AB
L AB  
cos  AB sin z AB
Observaţie:
Relaţia de mai sus este foarte des utilizată în Topografie.
De cele mai multe ori, pe teren se măsoară (utilizând diverse mijloace de
măsurare şi diverse procedee) distanţa înclinată LAB. În calcule însă, este
nevoie să utilizăm distanţa orizontală DAB şi – în consecinţă – se apelează la
aşa numita operaţiune de “reducere la orizont” a distanţei înclinate.
 diferenţa de nivel HAB – este distanţa în metrii, măsurată pe verticală

între suprafeţele de nivel care trec prin punctele A şi B;
Observaţie:
Diferenţele de nivel pot avea valori pozitive, în cazul în care terenul
între punctele A şi B are o pantă ascendentă sau valori negative, în cazul în
care terenul între punctele A şi B are o pantă descendentă.
 cota (altitudinea) HA, HB – este distanţa în metrii, măsurată pe

verticală între suprafaţa de nivel de referinţă şi suprafeţele de nivel
care trec prin punctul A, respectiv B;
Observaţie:
În România, suprafaţa de nivel de referinţă este considerată o suprafaţă
convenţională (Sc) faţă de care se măsoară cotele (altitudinile). Aceasta este
suprafaţa Mării Negre (Sistem de referinţă Marea Neagră 1975).
 Între elementele topografice definite până acum există o serie de

legături, date de relaţii deduse din rezolvarea triunghiului dreptunghic ABB’ din
Fig. 2.1:
H AB  L AB  sin AB  DAB  tg AB
H AB  L AB  cos z AB  DAB  ctgzAB
D AB  L2AB  H 2AB
L AB  D 2AB  H 2AB
 Între elementele topografice (diferenţe de nivel şi cote) definite până
acum există de asemenea o serie de legături:
H AB  H B  H A
H BA  H A  H B
H B  H A  H AB
9
 elemente topografice ale terenului vizibile în plan orizontal.
 unghiul orizontal  - este unghiul format de proiecţiile în planul

orizontal (So) a două linii de vizare (CV-1 şi CV-2)(1 ale unui
instrument topografic, denumit teodolit(2 (Fig. 2.2).
Observaţie:
Proiecţiile liniilor de vizare CV-1’ şi CV-2’ sunt denumite în Topografie
direcţii orizontale şi definesc cele două laturi ale unghiului orizontal .
V1 V2
1 Fig. 2.2
Unghiul orizontal 
2
L1
H Cv-1
2
L
H Cv-2
1 2
CV
D 1
 D2
SO 1'
2'
Observaţie:
Unghiul orizontal  mai poate fi definit ca unghiul diedru format de
planele verticale (V1 şi V2) care conţin cele două linii de vizare (CV1 şi CV2)
sau aliniamentele CV-1 şi respectiv CV-2.
2.3 Orientări şi axe de coordonate
În general, în multe sectoare de activitate se utilizează informaţiile

conţinute în hărţile şi planurile topografice, în hărţile geografice şi cele turistice.
Dacă avem în vedere cel mai simplu exemplu, al deplasării în scop turistic
într-o zonă oarecare (necunoscută până în momentul respectiv), trebuie să
utilizăm o busolă (care în mod curent ne oferă posibilitatea să identificăm o
direcţie de referinţă – direcţia Nordului magnetic) şi o serie de informaţii pe
care le regăsim pe o hartă turistică.
Pentru a putea utiliza harta turistică în scopul deplasării în direcţia dorită,
trebuie să orientăm harta în direcţia indicată de busolă. Această operaţiune
(1
CV este centrul de vizare al teodolitului.
(2
Teodolitul este instrumentul topografic universal, utilizat la măsurarea direcţiilor şi
unghiurilor orizontale () şi a unghiurilor verticale ( sau z).
10
presupune poziţionarea hărţii în aşa fel încât direcţia nordului indicată pe hartă
(dacă aceasta există) sau marginile ei laterale să fie paralele cu direcţia indicată
de busolă.
Aceeaşi problemă se pune şi în cazul hărţilor şi planurilor topografice, în
scopul cunoaşterii poziţiilor detaliilor topografice reprezentate, faţă de o direcţie
de referinţă.
Pornind de la aceste considerente, în Topografie se defineşte un element
topografic foarte important, denumit orientare topografică.
Definiţie:
Orientarea unei direcţii (notată uzual cu θ) este definită ca
fiind unghiul orizontal format de o direcţie oarecare cu o direcţie
de referinţă. În Topografie, direcţia de referinţă este definită
convenţional ca fiind direcţia Nordului.
Unghiul de orientare se măsoară de la direcţia Nordului spre
direcţia dată, în sens orar.
N
Fig. 2.3 AB
Orientarea topografică
N B
AB
g
 AB orientare directă D 200
A
AC AB
 BA   AB  200
g
AD
orientare inversă C
Observaţie:
Cu θAB s-a notat orientarea direcţiei AB, măsurată în punctul A,
denumită orientare directă.
Dacă se măsoară orientarea aceleiaşi direcţii în punctul B se obţine
orientarea inversă a direcţiei AB, notată cu θBA.
În mod identic se definesc şi orientările direcţiilor AC şi AD (Fig.2.3).
În conformitate cu definiţia, unghiul de orientare are, exclusiv, valori
pozitive, cuprinse între 0g şi 400g.
Analog se definesc unghiurile de orientare pentru direcţiile AC şi AD din

Figura 2.3.
Observaţie:
Sunt evidente asemănările şi deosebirile între unghiurile de orientare
θAB, θAC şi unghiul orizontal A:
- toate cele trei unghiuri sunt unghiuri orizontale;
11
- θAB şi θAC sunt însă definite faţă de

aceeaşi direcţie de referinţă N
(direcţia nordului N); AB B
- A este definit de două direcţii
orizontale oarecare AB şi AC; A
În condiţiile în care, de exemplu, se
AC
cunoaşte valoarea orientării θAB iar din A
măsurători efectuate pe teren se determină
valoarea unghiului orizontal A, se poate
determina valoarea orientării direcţiei AC:
 AC   AB   A C
Aceasta este una din problemele
fundamentale în Topografie.
În Topografie, definiţia orientării unei direcţii AB este legată de definirea

unui sistem rectangular de axe de coordonate (XOY) al proiecţiilor cartografice
utilizate, în care axa OX este luată în considerare ca fiind tangenta la meridianul
geografic care trece prin punctul A. În aceste condiţii, direcţia de referinţă N
este definită ca o paralelă la direcţia axei OX a sistemului de coordonate.
Se cunoaşte că, în general, prin fiecare punct de pe suprafaţa terestră
(suprafaţa topografică) trece un meridian geografic şi un meridian magnetic. În
aceste condiţii, se pot defini următoarele noţiuni:
 orientarea magnetică  AB m
 direcţia de referinţă este nordul
magnetic Nm (indicat de acul busolei);
 orientarea geografică  AB g
 direcţia de referinţă este nordul
geografic Ng (direcţia meridianului geografic care trece prin punctul A);
 orientarea topografică  AB  se defineşte faţă de o direcţie de
referinţă (N – “nord topografic”), care
X este o paralelă la axa OX(3 (tangentă la
Ng N Nm direcţia meridianului geografic de
origine) – Fig. 2.4;

 AB AB
g
Fig. 2.4
Unghiuri de orientare (orientare
AB
m
B magnetică, geografică, topografică)
O A Y Între aceste direcţii se formează şi se

definesc următoarele unghiuri:
(3
Paralelele la axele OX şi OY ale sistemului rectangular de coordonate generează
caroiajul rectangular (kilometric) pe hărţi şi planuri (vezi Capitolul 3).
12
   unghiul de convergenţă a meridianelor (unghiul format de

tangentele la meridianele geografice);
   unghiul de declinaţie magnetică (unghiul format de meridianul
geografic şi magnetic al aceluiaşi punct);
Observaţie:
Pe toate hărţile topografice, în partea din stânga jos a foii de hartă, sunt
trecute valorile acestor unghiuri, precum şi o diagramă care ilustrează
poziţiile reciproce ale axelor care definesc nordul magnetic, nordul geografic
şi nordul topografic (vezi figura de mai jos).
Este evident faptul că există relaţii bine definite între valorile
unghiurilor δ şi ε şi valorile  AB
m
,  AB
g
,  AB , în condiţiile în care se cunosc
unele din valorile menţionate.
Observaţie:
În conformitate cu definiţia, unghiul de orientare are, exclusiv, valori
pozitive şi sunt cuprinse între 0g şi 400g.
În cazul în care valoarea unei orientări (calculate) depăşeşte valoarea
de 400g, se scad 400g din acea valoare.
ATENŢIE: NU EXISTĂ VALORI NEGATIVE ALE UNGHIURILOR DE
ORIENTARE !!!!
2.4 Sisteme de coordonate în Topografie
După cum s-a mai afirmat anterior, poziţia şi forma detaliilor topografice
reprezentate pe hărţi şi planuri este dată de poziţia în plan şi pe verticală a
punctelor caracteristice ale acestora. Poziţiile în plan ale acestor puncte este
definită de coordonatele lor, în diverse sisteme de coordonate:
13
2.4.1 Coordonate polare

În sistemul coordonatelor polare, poziţia în plan a punctelor se determină
prin intermediul razei vectoare di şi a
unghiului polar i, faţă de o direcţie N 1(d1,S1)
cunoscută (SS1 - oarecare) – Figura 2.5:  S1
 S2 d1
 S3
S1 S d2
1 1(d1,1) 2(d2,S2)
2 d1 d3
3
S d2
2(d2,2) 3(d3,S3)
d3
Fig. 2.5
3(d3,3) Sistem de coordonate polare
Dacă axa de referinţă se află pe direcţia nord, unghiul polar este

orientarea i.
2.4.2 Coordonate rectangulare
În sistemul de coordonate rectangular, poziţia punctelor este dată de

coordonatele rectangulare plane X şi Y.
Pornind de la notaţiile din Figura 2.6, se pot da următoarele definiţii:
- XA, YA sunt coordonatele absolute ale punctului A:
o XA reprezintă distanţa măsurată pe axa OX, de la originea
sistemului (O) până la proiecţia pe axa OX a punctului A);
o YA reprezintă distanţa măsurată pe axa OY, de la originea
sistemului (O) până la proiecţia pe axa OY a punctului A);
- XB, YB sunt coordonatele absolute ale punctului B;
- XAB, YAB sunt coordonatele relative (sau creşteri de coordonate)
şi reprezintă distanţele între proiecţiile pe cele două axe ale punctelor A
şi B;
14
X N
N
B' B Fig. 2.6
100g Sistem de coordonate rectangular
AB
x AB
xB DAB
A Între coordonatele
xA rectangulare şi cele polare se
Y pot stabili o serie de relaţii
care permit rezolvarea a două
O YA yAB probleme fundamentale în
YB topografie :
2.4.3 Rezolvarea problemei directe
 Determinarea distanţei între două puncte şi a orientării liniei care

le uneşte, din coordonatele rectangulare ale punctelor – problema directă:
a. Calculul orientării direcţiei AB:

Date cunoscute:
o Coordonatele rectangulare plane ale punctelor A(XA, YA) şi
B(XB, YB);
Rezolvare:
o din coordonatele rectangulare ale punctelor se calculează
creşterile de coordonate:
x AB  XB  X A y AB  YB  YA
 XAB şi YAB reprezintă catetele în triunghiul
dreptunghic ABB’;
o în triunghiul dreptunghic ABB’ (Fig. 2.6) se aplică una din
funcţiile trigonometrice tg sau ctg şi rezultă:
y  y A y AB
tg AB  B 
x B  x A x AB y x
  AB  arctg AB sau  AB  arcctg AB
x  x A x AB x AB y AB
ctg AB  B 
y B  y A y AB
15
b. Calculul distanţei orizontale DAB:

Rezolvare:
o cunoscând valorile lui XAB şi YAB, în triunghiul dreptunghic
ABB’ se aplică Teorema lui Pitagora, sau funcţiile
trigonometrice sin sau cos:
X AB YAB
D AB  X AB   YAB   
2 2
cos  AB sin  AB
2.4.4 Rezolvarea problemei inverse

 Determinarea coordonatelor rectangulare ale unui punct B
cunoscând coordonatele punctului A şi orientarea şi distanţa dintre cele
două puncte (respectiv coordonatele polare ale punctului B) – problema
inversă:
Date cunoscute:
o coordonatele rectangulare plane ale punctului A(XA, YA);
o orientarea AB şi distanţa orizontală DAB (valori obţinute în urma
unor măsurători efectuate pe teren şi a unor calcule simple
topografice);
Rezolvare:
o problema se rezolvă aplicând funcţiile trigonometrice sin şi cos
în triunghiul dreptunghic ABB’:
AX A , YA  
 X B  X A  X AB X AB  D AB  cos  AB
D AB   unde
 YB  YA  YAB YAB  D AB  sin  AB
 AB 
Observaţie:
Creşterile de coordonate XAB şi YAB sunt mărimi algebrice, semnele lor
(pozitiv sau negativ) depinzând de poziţia punctului B faţă de punctul A,
respectiv de cadranul în care se află orientarea AB.
2.5 Cercul topografic
Pornind de la premisa că poziţiile punctelor topografice se determină, în

general, utilizând funcţii trigonometrice, utilizând în calcule valoarea unghiului
de orientare (), de la definiţia orientării topografice şi din considerente practice
de construcţie a aparatelor topografice folosite la măsurarea valorilor unghiulare,
s-a impus necesitatea transformării cercului trigonometric în cerc topografic.
În cazul cercului topografic (Fig. 2.7), originea măsurării valorilor
unghiulare se situează pe direcţia nord (N), cercul este adaptat pentru sistemul
16
centesimal (un cerc întreg are 400g, un cadran are 100g), parcurgerea valorile
unghiulare, respectiv numerotarea cadranelor se face în sens direct topografic
(sensul orar).
Evident că şi axele pe care se
X măsoară valorile funcţiilor
Ng trigonometrice (sin, cos, tg, ctg) s-au
g
400 0 tg modificat faţă de cercul trigonometric.
IV I
sin A
ctg
Fig. 2.7
cos
 I=  I
g Cercul topografic
300
g Y
-Y O 100
În acest context, trebuie făcute

III II o serie de precizări foarte importante,
g
-X 200 care sunt necesare la etapele de calcul
care conduc la rezolvarea celor două
probleme fundamentale din Topografie, amintite mai sus.
Prima precizare este legată de semnul valorilor creşterilor de coordonate
(XAB şi YAB) în cele patru cadrane ale cercului topografic (Fig. 2.8), respectiv
la poziţiile reciproce ale punctelor. Această informaţie este foarte utilă la
aprecierile preliminarii referitoare la intervalele în care va trebui să se situeze
valorile unghiului de orientare (la rezolvarea problemei directe) sau la
aprecierea semnelor pe care le vor avea creşterile de coordonate în funcţie de
valoarea cunoscută a unghiului de
orientare (la rezolvarea problemei X
inverse).
N
g g
400 0
Fig. 2.8 B
Cercul topografic. Semnele I=  I g
valorilor XAB şi YAB în 50
cele patru cadrane IV (x+/y-)
g I (x+/y+)
300 Y
Răspunsul la aceste probleme A 100
g
este ilustrat în Figura 2.8, în care se
pot imagina diverse poziţii ale III (x-/y-) II (x-/y+)
punctului B faţă de punctul A sau în
tabelul alăturat în care sunt precizate
semnele creşterilor de coordonate în 200
g
cele patru cadrane ale cercului

topografic.
17
X Y
Este extrem de util să se apeleze la CADRAN I + +
aceste informaţii în momentul în care se pune CADRAN II - +
CADRAN III - -
problema efectuării unor calcule specifice
CADRAN IV + -
topografice, care implică lucrul cu unghiuri
de orientare.
Cea de a doua precizare este legată de o problemă deja cunoscută de la
disciplina Trigonometrie şi se
X referă la reducerea la primul
cadran a valorilor unghiulare
N mai mari de 100g.
g g
400 0 Este cunoscut faptul că
IV I atât tabelele de valori ale
B funcţiilor trigonometrice cât şi
B
minicalculatoarele (ştiinţifice)
oferă valori ale funcţiilor
 I= I
trigonometrice numai pentru
g  IV
Y
300 
IV
A valori unghiulare situate în
 II  II 100
g
primul cadran, respectiv sunt
 III cuprinse între 0g şi 100g.
 III
B B Fig. 2.9
III II
Cercul topografic. Reducerea la
g primul cadran
200
Răspunsul la această problemă este
ilustrat în Figura 2.9, în care se pot imagina diverse poziţii ale punctului B faţă
de punctul A sau în tabelul de mai jos, cu reducerea la primul cadran:
Fcţ. CADRAN I CADRAN II CADRAN III CADRAN IV
trig. θ = 
I I
θ =  + 100
II II g
θ =  + 200
III III g
θIV = IV + 300g
sin θ + sin I + cos II - sin III - cos IV
cos θ + cos I - sin II - cos III + sin IV
tg θ + tg I - ctg II + tg III - ctg IV
ctg θ + ctg I - tg II + ctg III - tg IV
Observaţie:
Analizând Fig. 2.9 şi tabelul de mai sus, se poate observa că pentru
cadranele I şi III “se păstrează funcţia” iar pentru cadranele II şi IV se
„utilizează co-funcţia”. În calcule, se va ţine seama de semnele funcţiilor
trigonometrice în cele patru cadrane, care, în combinaţie cu semnele
creşterilor de coordonate conduc la valori pozitive ale unghiului de orientare.
18
O sinteză a informaţiilor de mai sus este prezentată în Fig. 2.10, în care se

prezintă explicit modul de calcul al unghiului de reducere la primul cadran (),
pentru poziţii ale direcţiei AB în cele patru cadrane:
X Fig. 2.10
N Calculul orientării în cele
N N yAB
B 0
g patru cadrane
B
 I
CADRAN I:
AB
x AB I
x AB
 θI = I;
y AB
IV  tg I 
A x AB
yAB AB
IV A y AB
g CADRAN IV CADRAN I Y   AB  arctg
x AB
g
300 100
CADRAN III CADRAN II
N N CADRAN II:
AB yAB
II
A A  θII = 100g + II;
AB
III
x AB
 II  tg II 
x AB
y AB
III
x AB
- funcţia tg este negativă;

- raportul XAB / YAB
B yAB 200
g B rezultă negativ;
 valoare pozitivă a
y AB
orientării:   AB  100 g  arctg
x AB
CADRAN III:
y AB
 θIII = 200g + III;  tg III 
x AB
- funcţia tg este pozitivă;
- raportul YAB / XAB rezultă pozitiv;
y AB
 valoare pozitivă a orientării:   AB  200 g  arctg
x AB
CADRAN IV:
x AB
 θIV = 300g + IV;  tg IV 
y AB
- funcţia tg este negativă iar raportul XAB / YAB rezultă negativ;
x
 valoare pozitivă a orientării:   AB  300 g  arctg AB
y AB
19
3. PROBLEME TEHNICE REZOLVABILE PE HĂRŢI ŞI PLANURI

TOPOGRAFICE
3.1 Caracteristicile hărţilor şi planurilor topografice
HARTA – este o reprezentare plană, convenţională, micşorată (la

scară), care dă o imagine generalizată a unor porţiuni mari ale suprafeţei
topografice.
Observaţie:
Deoarece pe hărţi este reprezentată o parte a suprafeţei Pământului sau
întreaga sa suprafaţă, la întocmirea hărţilor se ţine seama de curbura
Pământului. Se face mai întâi o reprezentare a suprafeţelor de teren pe
suprafaţa curbă a elipsoidului de referinţă şi apoi se trece la proiecţia pe un
plan. Harta dă o imagine de ansamblu a suprafeţelor de teren, cu relativ
puţine detalii.
PLANUL TOPOGRAFIC – este o reprezentare plană, convenţională,

la scară, a unei suprafeţe mici de teren, el fiind o imagine micşorată şi
asemenea a proiecţiei orizontale a imaginilor detaliilor de pe teren.
Observaţie:
Planul topografic dă o reprezentare directă a proiecţiilor punctelor din
teren pe un plan orizontal, neţinând seama de curbura Pământului.
Putem afirma că hărţile şi planurile sunt reprezentări 2D sau figuri

asemenea celor din teren, reprezentate grafic pe un suport (plastic, hârtie sau alt
suport, de exemplu ecranul calculatorului), conţinând exact atâtea informaţii
încât să fie clare, fidele şi precise, utilizabile în cât mai multe domenii.
3.2 Scara hărţilor şi planurilor topografice
Definiţie:
Scara planului sau a hărţii topografice este reprezentată de
raportul constant dintre o distanţă orizontală “d“ măsurată pe plan
sau hartă şi corespondenta sa “D“ de pe teren. Ambele valori, “d“
şi “D”, trebuie să fie exprimate în aceeaşi unitate de măsură.
Din punct de vedere al modului de prezentare, scările hărţilor şi planurilor

topografice se pot clasifica în:
20
 scări numerice;
 scări grafice;
1
 Scări numerice – se exprimă sub formă de raport ( ; 1:n).
n
Numitorul scării n arată de câte ori sunt micşorate pe plan sau hartă
proiecţiile orizontale D ale liniilor de pe teren.
Relaţia matematică a scării numerice se poate scrie sub forma:
d 1

D n
Cu această formulă se pot rezolva o serie de probleme tehnice, utilizând
relaţii derivate din aceasta:
- determinarea corespondentului pe teren D a unei distanţe d
măsurată pe plan sau hartă:
D=dxn
- reducerea la scară a unei distanţe D de pe teren:
D
d
n
- determinarea scării, dacă se cunoaşte d de pe plan sau hartă şi
omoloaga sa D de pe teren.
D
n
d
Exemple:
 semnificaţia scării:
1: 500 - unui milimetru de pe hartă (plan) îi corespund 500

de milimetri din teren (sau 0.5 m din teren);
- unui centimetru de pe hartă (plan) îi corespund
500 centimetrii din teren (sau 5 m din teren);
1: 1 000 - unui milimetru de pe hartă (plan) îi corespund 1000
de milimetri din teren (sau 1 m din teren);
1: 5 000 - unui milimetru de pe hartă (plan) îi corespund 5000
de milimetri din teren (sau 5 m din teren);
1: 25 000 - unui milimetru de pe hartă (plan) îi corespund
25000 de milimetri din teren (sau 25 m din teren);
21
 rezolvări probleme tehnice:
 determinarea corespondentei din teren:

- distanţa dAB măsurată pe harta (planul) la scara 1: 5 000 este de
169 mm:
 DAB = dAB x n = 169 mm x 5000 = 845000 mm =
= (845000 x 10-3) m = 845 m
- distanţa dAB măsurată pe harta (planul) la scara 1: 500 este de 30
mm:
 DAB = dAB x n = 30 mm x 500 = 15000 mm =
= (15000 x 10-3) m = 15 m
 reducerea la scară:
- distanţa măsurată pe teren DAB este de 300 m:
 distanţa dAB redusă la scara 1: 5 000 este:
 0.06m  0.06  10 3 mm  60mm
D 300m
d AB  AB 
n 5000
- distanţa măsurată pe teren DAB este de 15 m:
 distanţa dAB redusă la scara 1: 500 este:
 0.03m  0.03  10 3 mm  30mm
D 15m
d AB  AB 
n 500
 determinarea scării:
- se cunoaşte distanţa măsurată pe teren DAB = 300 m şi
corespondenta ei de pe hartă (plan) dAB = 60 mm:
 numitorul scării de reprezentare este:
D 300000mm
n  AB   5000  scara 1: 5 000
d AB 60mm
- se cunoaşte distanţa măsurată pe teren DAB = 10 m şi
corespondenta ei de pe hartă (plan) dAB = 20 mm:
 numitorul scării de reprezentare este:
D 10000mm
n  AB   500  scara 1: 500
d AB 20mm
 Scările grafice sunt reprezentări grafice ale scărilor numerice.
După modul de prezentare se pot întâlni:
- scări grafice simple (liniare)

- scări grafice compuse (transversale)
22
Exemplu:
 scara grafică simplă:
- este alcătuită din scara propriu-zisă (formată dintr-un număr de baze

reprezentate grafic la scara numerică dată) şi talon (egal ca mărime cu
o bază şi împărţit în 10 diviziuni);
Fig. 3.1
Diviziune talon Scară grafică simplă
(1/10 din bază) (pentru scara 1: 5 000)
100 0 100 200 300 400 500 600 700
Talon Bază
- de exemplu, pentru scara 1: 5 000, cu baza egală cu 20 mm (Fig.3.1):
- 1 bază (b) = 20 mm  corespondenta în teren (B) = 100 m;
- 1 diviziune talon = 1/10 din bază = 2 mm
 corespondenta în teren (B / 10) = 10 m;
- numerotarea scării se face din dreapta talonului – respectiv diviziunea
0 – la prima bază şi se realizează în funcţie de scara numerică dată şi
de mărimea aleasă a bazei, utilizând relaţia scării numerice;
- în cazul prezentat mai sus (scara 1:5 000) vom avea:
B = b x n = 20 mm x 5000 = 100000 mm = 100 m
- distanţa determinată pe hartă (plan), respectiv corespondenta din teren
a valorii măsurate pe hartă (plan) se calculează prin însumarea
numărului întreg de baze şi a diviziunilor talon cuprinse între capetele
distanţei.
3.3 Precizia grafică a scării hărţilor şi planurilor topografice
Precizia de reprezentare (raportare) a detaliilor topografice pe hărţi şi

planuri topografice precum şi precizia de determinare (citire) a distanţelor pe
acestea depinde direct de scara hărţilor şi planurilor topografice.
Definiţie:
Precizia grafică a scării (notată cu Pg) reprezintă
corespondentul în metri pe teren al unei erori eg comisă la
raportare sau citire pe un plan sau hartă.
23
Pornind de la relaţia scării numerice, va rezulta:

 Pg  e g  n mm  e g  n  10 3 m
eg 1

Pg n
unde: - Pg este precizia grafică;
- eg este eroarea grafică, considerată uzual cu valori
cuprinse între 0.2 mm  0.4 mm;
- n este numitorul scării.
Observaţie:
Este foarte importantă cunoaşterea preciziei grafice a hărţii sau planului
topografic în vederea alegerii celei mai bune scări în vederea realizării unei
hărţi sau plan, în funcţie de destinaţie. Este evident faptul că precizia grafică
este mai bună cu cât scara de reprezentare este mai mare.
3.4 Semnele convenţionale topografice
În general, pe orice hartă sau plan topografic se reprezintă o serie de

detalii topografice (obiecte din teren naturale sau artificiale), care pot fi
împărţite în grupe de detalii situate pe suprafaţa terestră (suprafaţa topografică):
 relieful;
 hidrografia;
 elemente de vegetaţie;
 aşezări omeneşti (localităţi);
 căile de comunicaţie (drumuri, căi ferate, poduri, viaducte, etc.);
 obiective economice, industriale, culturale, de patrimoniu, etc.;
 detaliile politico-administrative (limite de localităţi, de teritorii
administrative, de judeţe, de ţări, etc.);
 alte detalii.
Elementele de conţinut ale hărţilor şi planurilor topografice pot fi grupate
în elemente de altimetrie (reprezentarea reliefului) şi elemente de planimetrie
(reprezentarea în plan orizontal a tuturor obiectelor situate pe suprafaţa
topografică, denumite detalii topografice).
Reprezentarea elementelor de conţinut se face prin semne convenţionale.
Definiţie:
Semnele convenţionale topografice sunt reprezentări (semne)
grafice caracteristice pentru toate detaliile topografice
(planimetrice şi altimetrice) care se regăsesc pe suprafaţa
topografică, respectiv care se reprezintă pe hărţi şi planuri
topografice. Ele trebuie să se caracterizeze printr-un grad ridicat
de generalizare al detaliului pe care îl reprezintă, să fie explicite şi
uşor de desenat.
24
De regulă, semnele convenţionale topografice au un caracter unitar, sunt

aprobate de forurile de specialitate şi standardizare şi se constituie în aşa
numitele Atlase de semne convenţionale. Acestea sunt realizate pe grupuri de
scări apropiate şi în ele se găsesc toate explicaţiile pentru identificarea diverselor
semne care se regăsesc pe hărţi şi planuri topografice, respectiv pentru
întocmirea, respectiv realizarea grafică a acestora. În funcţie de categoriile de
detalii topografice pe care le reprezintă şi de modul de dimensionare a lor,
semnele convenţionale se pot împărţi în două categorii:
 semne convenţionale pentru reprezentarea planimetriei:
 semne convenţionale de contur, utilizate la reprezentarea detaliilor
topografice ale căror dimensiuni permit reprezentarea la scara hărţii sau
planului. Aceste semne au dimensiuni variabile la scara hărţii şi deci pot
oferi informaţii atât despre poziţia cât şi despre dimensiunea elementelor
reprezentate pe hărţi şi planuri (un lac, un munte conturat de curbe de
nivel, o pădure, o localitate, o grădină, o vie, etc., reprezentate în general
prin propriul contur);
 semne convenţionale de scară, folosite la reprezentarea detaliilor
topografice ale căror dimensiuni nu permit reducerea (exprimarea) lor la
scara adoptată a hărţii sau a planului topografic. Aceste semne dau
informaţii doar despre poziţia elementelor în teren şi au aceeaşi
dimensiune pe întreaga hartă (ex. o moară de vânt, o cabană, o fântână, un
stâlp, un punct geodezic, etc.). Numărul detaliilor reprezentate prin semne
convenţionale de scară şi dimensiunile acestora depind de scara hărţii: cu
cât scara hărţii este mai mică cu atât numărul detaliilor reprezentate prin
aceste semne convenţionale va fi mai mare, iar dimensiunile semnelor vor
fi mai mici;
 semne convenţionale explicative sunt constituite de totalitatea
notaţiilor care se fac pe hărţi şi planuri topografice, pentru a da o
caracteristică mai deplină detaliilor topografice care se reprezintă prin
semnele convenţionale de contur şi de scară. Ele însoţesc de regulă semnele
convenţionale din categoriile prezentate mai sus.
Exemplu:
Semnul convenţional în formă de arbore, care se introduce în interiorul
conturului unei păduri, pentru indicarea esenţei predominante; semnele sub
formă de cifre şi litere care însoţesc semnele convenţionale propriu-zise şi
indică diferite caracteristici cantitative sau calitative ale acestora (ex. fracţia
care indică înălţimea şi diametrul arborilor într-o pădure, cuvântul sulf lângă
un semn de izvor, cifre care indică valorile cotelor punctelor caracteristice ale
reliefului, etc.).
25
 semne convenţionale pentru reprezentarea altimetriei (reliefului):
Relieful este constituit din totalitatea neregularităţilor suprafeţei

topografice, fiind o combinaţie de forme concave şi convexe.
În reprezentarea reliefului, deosebit de dificil de figurat pe hărţi, intervin
şi metode speciale (metoda planului cotat, metoda curbelor de nivel, metoda
tentelor hipsometrice, metoda haşurilor, metoda punctelor dimensionale, metoda
umbrelor cu tente, metoda hărţilor în relief).
În Topografie, cele mai utilizate moduri de reprezentare a reliefului sunt:
 Metoda planului cotat – constă în înscrierea cotelor corespunzătoare

în dreptul punctelor raportate pe plan. Planul cotat stă la baza realizării
planului care are relieful reprezentat prin curbe de nivel;
 Metoda curbelor de nivel – cea mai sugestivă modalitate de

reprezentare a reliefului.
Definiţie:
Curba de nivel este locul geometric al punctelor de aceeaşi cotă.
Curba de nivel este linia care uneşte punctele de pe hartă (plan)
care au aceeaşi cotă.
Curbele de nivel se obţin prin secţionarea unei forme de relief din teren
cu nişte planuri orizontale paralele şi echidistante, numite suprafeţe de nivel.
Elementele obţinute în modul arătat de mai sus, proiectate pe o suprafaţă
orizontală şi reduse la scară permit reprezentarea reliefului prin curbe de nivel
pe hărţi şi planuri.
Definiţie:
Distanţa măsurată pe verticală între două suprafeţe de nivel
succesive se numeşte echidistanţa curbelor de nivel şi se notează cu
E.
În funcţie echidistanţă şi de modul de reprezentare pe plan sau hartă,

putem întâlni (Fig. 3.2):
1. curbe de nivel normale – care se trasează din echidistanţă în

echidistanţă, cu linie subţire continuă;
2. curbe de nivel principale – care se trasează la valori rotunde ale

cotelor (de exemplu: din 5 în 5 echidistanţe), cu linie continuă
îngroşată. De regulă pe aceste curbe se scriu valorile cotelor;
26
3. Curbe de nivel ajutătoare – se trasează la jumătate din echidistanţă cu

linie subţire întreruptă;
Fig. 3.2
Clasificarea curbelor
de nivel
4. Curbe de nivel accidentale – se trasează la 1/4 din echidistanţă, cu

linii întrerupte mai scurte decât cele ajutătoare.
Observaţie:
Curbele de nivel se cartografiază (desenează) pe hărţi şi planuri în
culoarea sepia (maron deschis).
Sensul de descreştere a pantei este indicat de bergstrichuri (indicatoare
de pantă) sau de modul de scriere a valorilor pe curbele de nivel principale.
SEMNE CONVENŢIONALE TOPOGRAFICE (EXTRAS)
Semnul convenţional Semnificaţia semnului convenţional
Semne convenţionale de contur combinate cu cele explicative

păduri şi linii de somiere; 5 lăţimea liniei somierei
în m; 17 şi 20 numărul parchetelor; stj. (stejar, adică
esenţa copacilor); 18 înălţimea medie a copacilor în
m; 0,30 diametrul mediu al copacilor în m; 5
distanţa medie între copaci în m;
păduri rare; stj. (esenţa copacilor);
1-livezi, pepiniere de pomi fructiferi; 2-plantaţii

diverse (trandafiri, coacăze, hamei, zmeură);
vii; 1-cu pomi; 2-fără pomi;
culturi de orez;
27
1-fâneţe, ierburi înalte; 2-izlazuri, păşuni;
păduri tăiate cu lăstăriş;
lacuri; 3 adâncimea apei în m;
râuri, pâraie, canale şi date caracteristice; 0,2 viteza

de curgere a apei în m/s; 20 lăţimea apei în m; 1,5P
adâncimea ape şi natura fundului (P = piatră);
Semne convenţionale de scară combinate cu cele explicative

puncte astronomice la sol şi pe movile;178,0 şi
173,0 = cota; +15 = înălţimea movilei în m;
puncte geodezice; 1-la sol; 2-pe movile; 3-pe

biserici;
puncte topografice; 1-la sol; 2-pe movile; 3-pe

biserici;
puncte de nivelment; 167,75 = cota în m;
puncte cotate în metri situate deasupra nivelului

mării; 1-pe înălţimi dominante; 2-pe alte forme de
teren;
clădiri fără curţi;
1-biserici, mănăstiri; 2-capele; 3-moschei;
cvartale cu construcţii industriale; met. = metale

(fabrică, uzină);
fabrici; chim. = chimice; siderg. = siderurgie;
sonde de petrol, gaze; 1-cu turle; 2-fără turle;
28
mine; 1-în exploatare; 2-scoase din exploatare; Pb.

= plumb;
1-construcţii în formă de turn; silz. = siloz; 2-

cantoane forestiere; 3-clădiri cu folosinţă diversă;
stn. = stâne;
linii electrice; 1-pe stâlpi de lemn; 2-pe stâlpi

metalici sau de beton; 20 kv = tensiunea curentului
în kilovaţi; 15 = înălţimea stâlpilor în m;
conducte de gaze subterane sau sub apă;
conducte de apă subterane sau sub apă;
1-ziduri istorice; 18 înălţimea zidului în m; 2-ziduri

de piatră, cărămidă, ziduri de consolidare şi garduri
metalice;
căi ferate cu ecartament normal; 1-duble

neelectrificate; 2-duble electrificate;
căi ferate cu ecartament normal; 3-simple

neelectrificate; 4-simple electrificate;
1-staţii de cale ferată; 2-halte; 3-cantoane;
anexe feroviare; 1-linii de triaj; 2-depouri;
autostrăzi; 2 numărul benzilor pe un sens de

circulaţie; 4 lăţimea unei benzi în metri; B = beton,
materialul de acoperire;
şosele; 6 lăţimea părţii carosabile în m; (8) lăţimea
şoselei din şanţ în şanţ în m; As = asfalt, materialul
de acoperire;
şosele modernizate; 1A numărul şoselei naţionale; 7

lăţimea părţii carosabile în m; (10) lăţimea şoselei
din şanţ în şanţ; As = asfalt, materialul de acoperire;
drumuri naturale îmbunătăţite; 6 lăţimea drumului

din şanţ în şanţ în m; P = piatră, materialul de
acoperire;
drumuri naturale;
29
drumuri de exploatare pe câmp sau prin pădure;
1-poteci pentru transporturi samarizate, poteci de

picior; 2-punţi suspendate, cornişe artificiale; 1,2
lăţimea cea mai mică în m; 20 lungimea în m;
1-poduri; B = beton, materialul de construcţie; 15-

9,1 lungimea şi lăţimea carosabilă a podului în m;
50 rezistenţa la sarcină în tone; 2-poduri cu
dispozitiv de deschidere sau de ridicare;
Semne convenţionale pentru reprezentarea altimetriei

curbe de nivel principale (cele groase), normale
(cele subţiri) şi valorile lor;
movile şi gropi care nu pot fi reprezentate prin

curbe de nivel; 1-nu se pot reprezenta la scara
hărţii; 2-se pot reprezenta la scara hărţii; +5
înălţimea movilei în m; -5 adâncimea gropii în m;
30
3.5 Conţinutul hărţilor şi planurilor topografice
În general, conţinutul hărţilor şi planurilor topografice este alcătuit dintr-o

multitudine de combinaţii de informaţii grafice (linii (de diverse grosimi),
semne convenţionale (de toate tipurile), litere, cifre sau combinaţii ale acestora)
şi informaţii textuale (toponimie, note explicative, etc.).
1
1:25 000
Fig. 3.3
Conţinutul unei foi de
hartă topografică
(detaliu stânga – jos)
7 8
1. Conţinutul hărţii (planului) topografice, reprezentat de semne convenţionale;

2. Caroiaj rectangular (kilometric);
3. Cadrul interior;
4. Cadrul (caroiaj) geografic;
5. Cadrul exterior;
6. Nota explicativă şi diagrama diferenţelor unghiulare între caroiajul rectangular,
nordul geografic şi cel magnetic;
7. Coordonatele geografice ale colţului de SV ale foii de hartă (plan) topografică
(Ex: Lat.: 44o55’00’’; Long.: 23o22’30’’);
8. Coordonatele rectangulare ale colţului de SV ale pătratului generat de caroiajul
rectangular:
(Ex: X=4 979 000 m; Y=4 688 000 m)
31
1:25 000 10
11
Fig. 3.4
Conţinutul unei foi de
hartă topografică
(detaliu sus)
14 13 12
9. Denumirea codificată (nomenclatura) foii de hartă;

10. Denumirea codificată (nomenclatura) foii de hartă vecine (din Nord);
11. Semne convenţionale de contur (Ex: Pădure – P sau Pd);
12. Semne convenţionale de scară (Ex: Drum 4A (cale de comunicaţie));
13. Semne convenţionale explicative (Ex: Drum 4A asfaltat (As), cu lăţimea totală de
8 m şi lăţimea carosabilului de 6 m);
14. Semne convenţionale pentru reprezentarea reliefului (curbe de nivel)
În figurile (Fig. 3.3, 3.4, 3.5) sunt explicitate cele mai importante
informaţii care apar pe o foaie de hartă la scara 1:25 000, care sunt prezente de
altfel pe toate hărţile topografice, indiferent de scară.
Unele dintre cele mai importante informaţii sunt cele referitoare la cadrul
hărţii (un sistem de linii paralele care mărginesc suprafaţa reprezentată), care
sunt utile şi la rezolvarea unor probleme tehnice:
 cadrul interior, constituit din meridianele şi paralelele din intersecţia
cărora a rezultat foaia de hartă (trapezul) reprezentat;
 cadrul geografic, alcătuit din două linii paralele între care sunt marcate
prin segmente (alternativ albe şi negre) minutele de latitudine şi
longitudine. Acesta este util la determinarea coordonatelor geografice
ale oricărui punct situat pe hartă;
 caroiajul geometric (kilometric sau rectangular) este un sistem de
linii paralele cu axele sistemului de coordonate adoptat. Laturile pătratelor
care alcătuiesc această reţea (generată de paralelele duse la axele Ox şi Oy
32
ale sistemului de coordonate) au valori diferite, în funcţie de scara hărţii

sau planului topografic.
Pe planurile topografice apare numai caroiajul geometric.
Valorile reţelei kilometrice (echivalentul în metrii pe teren), respectiv
poziţiile laturilor pătratelor (distanţele de la originea sistemului de
coordonate până la latura respectivă, pe axa Ox, respectiv Oy) sunt
înscrise între cadrul geografic şi cel interior.
Caroiajul rectangular este util la determinarea coordonatelor
rectangulare plane ale oricărui punct situat pe hartă sau plan.
Fig. 3.5
1:25 000 Conţinutul unei foi de
hartă topografică
(detaliu jos)
20
19
15 17 16 18
15. Scara numerică (Ex: 1:25 000);
16. Scara grafică simplă;
17. Proiecţia cartografică utilizată şi sistemul de referinţă pentru cote;
18. Echidistanţa curbelor de nivel (Ex: E = 5 m);
19. Graficul pantelor;
20. Prezentarea grafică a limitelor teritoriilor administrative (judeţe în acest caz).
O foarte mare importanţă o au şi o serie de informaţii textuale (Fig. 3.5):
 scara hărţii sau planului topografic (numerică sau grafică),

informaţie indispensabilă pe orice produs cartografic;
 sistemul de coordonate utilizat;
 echidistanţa curbelor de nivel şi sistemul de referinţă altimetric,
utile la determinarea cotelor punctelor;
33
3.6 Rezolvarea principalelor probleme tehnice pe hărţi şi planuri

topografice.
3.6.1 Determinarea coordonatelor geografice ale uni punct
Observaţie:
Se are în vedere un exemplu pentru o porţiune de hartă la scara 1:25 000,
pe care se află poziţionat un punct A.
5
1:25 000
4
Fig. 3.6
6
Determinarea coordonatelor geografice
1. Coordonatele geografice ale colţului de SV al foii de hartă (Latitudinea  =

44o55’);
2. Coordonatele geografice ale colţului de SV al foii de hartă (Longitudinea  =
23o22’30’’);
3. Lungimea segmentul care indică minutul de latitudine: 74 mm;
4. Lungimea segmentul care indică minutul de longitudine: 52 mm;
5. O valoare oarecare a minutului de latitudine: 56’;
6. Valoarea ultimului minut întreg de longitudine, înainte de perpendiculara
coborâtă din punctul A: 24’;
Mod de lucru:
- determinarea coordonatelor geografice ale punctului A (Latitudine A
şi Longitudine A) de pe foia de hartă la scara 1: 25 000 se efectuează
34
utilizând caroiajul geografic şi sistemul de coordonate geografic

indicat pe acesta (Fig. 3.6);
- în figura de mai sus (Fig. 3.6) sunt indicate coordonatele colţului de
SV ale foii de hartă, respectiv:  = 44o55’ şi  = 23o22’30’’;
- minutele de latitudine şi longitudine sunt marcate prin segmente
alternativ albe şi negre, având lungimile (măsurate) de 74 mm pe
latitudine şi 52 mm pe longitudine;
- prin punctul A se coboară perpendiculare pe cadrul geografic şi se
citesc valorile pe latitudine () şi longitudine () ale gradelor şi
minutelor, până la ultimul minut întreg înainte de piciorul
perpendicularelor coborâte din A:
o
  = 44 55’
o
  = 23 24’
- secundele se interpolează liniar în minutul în care se situează piciorul
perpendicularelor din A, măsurând distanţele a (pe latitudine) şi b (pe
longitudine) de la ultimul minut până la piciorul perpendicularei:
 a = 59 mm
 b = 6.5 mm
- în aceste condiţii, valorile coordonatelor geografice ale punctului A se
calculează astfel:
 Latitudinea:
59mm  60' '
 A  44o 55'   44 o 55' 48' '
74mm
 Longitudinea:
6.5mm  60' '
 A  23 o 24'   23 o 24' 07' '
52mm
3.6.2 Determinarea coordonatele rectangulare plane ale punctelor A şi

B (fără a ţine seama de deformaţia suportului hărţii):
Observaţie:
Se are în vedere un exemplu pentru o porţiune de hartă la scara 1:5 000,
pe care se află poziţionate punctele A şi B. Problema se rezolvă utilizând
caroiajul geometric (kilometric) trasat pe hartă (plan).
La scara 1:5 000 liniile de caroiaj se situează la distanţe egale de 100 mm
/ pe plan, cărora le corespund 500 m / teren.
- cele două puncte A şi B se vor situa în interiorul unor pătrate generate

de liniile de caroiaj trasate pe cele două direcţii (X şi Y). Se identifică
cele două pătrate (Fig. 3.7);
- în fiecare din cele două pătrate, prin punctele A şi B se duc
perpendiculare la liniile de caroiaj geometric;
35
Punctul A:
- coordonatele rectangulare ale colţului de SV ale pătratului în
care se situează punctul A: T
XSV = 80 000 m Dy
YSV = 50 000 m
X
- măsurători efectuate pe
hartă:
a = 12 mm c
b = 9 mm
T
Dx
c = 88 mm A
b d
d = 91 mm
xSV-A
a
 se măsoară cu atenţie valorile a,
b, c şi d, aproximând – pe cât posibil – Y
zecimile de milimetru.
SV
ySV-A
Fig. 3.7
1 Determinarea
5 coordonatelor
rectangulare
1. Linia de caroiaj cu valoarea

coordonatei X = 80 500 m;
2 coordonatei X = 80 000 m;
coordonatei Y = 50 000 m;
4. Colţul de SV al pătratului în
care se situează punctul A;
5. Colţul de SV al pătratului în
care se situează punctul B;
3 6. Valori măsurate pe hartă (a,
b, c, d).
6
4
- Coordonatele rectangulare plane se calculează cu relaţia:
XA = XSV + ∆XSV-A
YA = YSV + ∆YSV-A
X SV A  a  n  10 3 → ∆XSV-A = 12 x 5000 x 10-3 = 60 m
36
YSV A  b  n  10 3 → ∆YSV-A = 9 x 5000 x 10-3 = 45 m
 XA = 80 060 m
YA = 50 045 m
Punctul B:
- coordonatele rectangulare ale colţului de SV ale pătratului în
care se situează punctul B:
XSV = 80 500 m
YSV = 50 000 m
- măsurători efectuate pe hartă:

a = 55 mm
b = 90 mm
c = 45 mm
d = 10 mm
 se măsoară cu atenţie valorile a, b, c şi d, aproximând – pe cât posibil

– zecimile de milimetru.
- Coordonate rectangulare plane se calculează cu relaţia:

XB = XSV + ∆XSV-B
YB = YSV + ∆YSV-B
X SV B  a  n  10 3 → ∆XSV-B = 55 x 5000 x 10-3 = 275 m
YSV B  b  n  10 3 → ∆YSV-B = 90 x 5000 x 10-3 = 450 m
 XB = 80 775 m
YB = 50 450 m
3.6.3 Determinarea coordonatele rectangulare plane ale punctelor A şi

B (ţinând seama de deformaţia suportului hărţii):
Observaţie:
Datorită factorilor de mediu (schimbări de temperatură şi umiditate)
sau datorită acţiunilor mecanice la care poate fi supusă o hartă realizată pe
un suport deformabil (hârtie, de exemplu) există posibilitatea apariţiei unor
deformaţii ale suportului hărţii. Aceste deformaţii se pot cuantifica pe cele
două direcţii ale axelor sistemului de coordonate (Ox şi Oy).
Punctul A:
- coeficienţi de deformaţie:
37
D TX 100
KX  R 
DX a  c
(DT este dimensiunea teoretică a laturii pătratului; DR este
dimensiunea reală, măsurată)
D TY 100
KY  R 
DY b  d
a + c = 100 mm b + d = 100 mm
Valoarea teoretică DT trebuie să fie 100 mm, pe hartă.
- în exemplul imaginat în această aplicaţie:

 kX = 1 şi kY = 1
Punctul B:
- coeficienţi de deformaţie:
DT 100
K X  RX 
DX a  c
(D este dimensiunea teoretică a laturii pătratului; DR este
T
dimensiunea reală, măsurată)

D TY 100
KY  R 
DY b  d
a + c = 100 mm b + d = 100 mm
Valoarea teoretică DT trebuie să fie 100 mm, pe hartă.
- în exemplul imaginat în această aplicaţie:

 kX = 1 şi kY = 1
Observaţie:
În condiţiile în care coeficienţii de deformaţie Kx şi Ky vor avea valori
diferite de 1 (subunitar sau supraunitar), aceste valori vor interveni în
calculul creşterilor de coordonate:
Exemplu:
XSVB  a  n  103  K x
YSVB  b  n  103  K y
În consecinţă, şi coordonatele rectangulare plane ale punctului B se vor
modifica.

X B  X SV  a  n  103  K x 
YB  YSV  b  n  10 3
Ky 
Problema se pune identic şi în cazul punctului A.
38
3.6.4 Raportarea pe hartă (plan) a unui punct de coordonate cunoscute
Observaţie:
Această operaţiune tehnică este problema inversă a determinării
coordonatelor şi se rezolvă utilizând corespondentele pe hartă (plan)
topografic ale creşterilor de coordonate ale punctului respectiv raportate la
punctul situat în colţul de SV al pătratului în care se va situa punctul care
urmează a fi raportat.

coordonatei X = 80 000 m;
coordonatei Y = 50 000 m;
3. Coordonatele colţului de SV
al pătratului în care se va
situa punctul C;
1
Fig. 3.8
Raportarea unui punct
pe hartă (plan)
2 3
Modul de lucru:
 coordonatele (cunoscute) ale punctului C sunt:
XC = 80 285 m;
YC = 50 320 m;
- din valorile coordonatelor punctului C se identifică coordonatele
colţului de SV al pătratului (generat de liniile de caroiaj geometric)
în care se va situa punctul ce urmează a fi raportat (Fig. 3.8);
Observaţie:
Având în vedere scara planului (1:5 000), liniile de caroiaj se situează la
distanţe egale de 100 mm / pe plan, cărora le corespund 500 m / teren.
- în aceste condiţii, coordonatele colţului de SV ale pătratului vor

avea valorile:
39
 XSV = 80 000 m;
 YSV = 50 000 m;
- se calculează creşterile de coordonate:
 XSV-C = XC – XSV = 285 m
 YSV-C = YC – YSV = 320 m
- utilizând relaţia scării numerice, se calculează corespondentele din
plan ale dimensiunilor din teren:
X SV C 285m
x SV C   10 3   10 3  57mm  a(C)
n 5000
YSV C 320m
y SV C   10 3   10 3  65mm  b(C)
n 5000
- valorile astfel calculate se raportează în pătratul identificat, pornind

de la colţul de SV, pe axele de coordonate corespunzătoare;
- se ridică apoi perpendiculare de la capetele acestor distanţe
raportate iar la intersecţia acestora se va situa punctul C (Fig. 3.8).
3.6.5 Determinarea distanţei orizontale DAB
a. utilizând scara numerică;

 se măsoară (cu atenţie, aproximând – pe cât posibil –
zecimile de mm) distanţa dAB pe hartă (Fig. 3.9):
dAB = 164 mm
 se utilizează formula scării

numerice:
d 1
  D AB  d AB  n  10 3
D n m  mm 
- dAB este distanţa măsurată pe hartă
(în mm);
- DAB este corespondenta din teren
(în m);
- n este numitorul scării (5000 în
acest caz);
DAB = 164 mm x 5000 x 10-3 = 820 m
 DAB = 820 m
Fig. 3.9
Determinarea distanţei
orizontale
40
b. utilizând scara grafică simplă (liniară);

- se construieşte în subsolul hărţii (sau pe o foaie separată) o
scară grafică simplă, pentru scara numerică 1:5000, cu baza de
20 mm;
- se ia în compas distanţa dAB de pe hartă şi se aşează
compasul pe scara grafică astfel încât unul din vârfurile
compasului să coincidă cu o diviziune întreagă a unei baze iar
celălalt vârf să intre în interiorul talonului (Fig. 3.10);
100 0 100 200 300 400 500 600 700 800
Fig. 3.10
Utilizarea scăii grafice
simple
- se numără bazele şi diviziunile talon situate între vârfurile

compasului;
- DAB = numărul de baze + numărul de diviziuni talon;
- DAB = 8 baze + 2 diviziuni talon:
- 1 bază are 20 mm, cu un corespondent în teren de
100 m;
- 1 div/talon are 2 mm, cu un corespondent în teren de
10 m;
 DAB = 820 m
c. din coordonatele rectangulare ale punctelor A şi B;

D AB  X 2AB  YAB
2
∆XAB = XB – XA = 80 775 m – 80 060 m = 715 m

∆YAB = YB – YA = 50 450 m – 50 045 m = 405 m
 DAB = 821.736 m
Observaţie:
În condiţiile în care s-a lucrat corect (măsurătorile pe hartă s-au efectuat
cu acurateţe – aproximându-se zecimile de milimetru) cele trei valori obţinute
trebuie să fie egale, în limita preciziei grafice.
Acesta este un prim control, foarte important.
În cazul în care nu este îndeplinită această condiţie, se vor relua
măsurătorile, începând cu valorile a, b, c, d pentru poziţiile ambelor puncte A
şi B.
41
3.6.6 Calcul preciziei grafice a scării
Definiţie:
Precizia grafică a scării hărţii sau planului topografic (notată
cu Pg) este reprezentată de valoarea (în metrii pe teren) a unei erori
grafice inevitabile (notată cu eg) care se comite la aprecierea
măsurării unei distanţe sau la raportarea unui punct pe hartă sau
plan.
De regulă, eroarea grafică are o valoare eg = (0.2 – 0.4) mm.
Se calculează precizia grafică a scării 1: 5 000, pentru o eroare grafică de

0.3 mm, de exemplu:
Pg  e g  n  10 3  0.3  5000  10 3  1.5m 
Observaţie:
În aceste condiţii, se poate considera că, până în această fază a
proiectului, s-a lucrat corect.
3.6.7 Calculul orientării direcţiei AB (ӨAB) utilizând procedeul analitic
Definiţie:
În Topografie orientarea unei direcţii se defineşte ca fiind
unghiul orizontal format de o direcţie de referinţă cu direcţia dată,
măsurat de la direcţia de referinţă spre direcţia dată, în sens orar.
Direcţia de referinţă este considerată ca fiind direcţia Nordului,
care coincide cu direcţia axei Ox a sistemului rectangular de axe.
a. Se calculează valorile creşterilor de coordonate:
∆XAB = XB – XA = 80 775 m – 80 060 m = 715 m

∆YAB = YB – YA = 50 450 m – 50 045 m = 405 m
b. Concluzii preliminare:
∆XAB  (+) pozitiv

 Unghiul de orientare se situează în cadranul I
∆YAB  (+) pozitiv 0g < (ӨAB) < 100g
∆YAB < ∆XAB  0g < (ӨAB) < 50g
 Aceste concluzii se pot trage imaginând un cerc topografic în punctul

A şi raportând aproximativ valorile ∆XAB şi ∆YAB (Fig. 3.11).
42
Observaţie:
Valoarea orientării (ӨAB) se va situa în cadranul I şi va fi cuprinsă în
intervalul 0G şi 50G.
c. Se calculează valoarea orientării, utilizând funcţiile trigonometrice:
X
N YAB
g g  AB  arctg
400 0
B X AB
I  I
g
X AB
= 50
IV (x+/y-)  AB  arcctg
I (x+/y+)
YAB
g
300
A g
100
Y
 ӨAB = 32G 80 c 96 cc
I (x-/y-) I (x-/y+)
Fig. 3.11
200
g Cerc topografic
3.6.8 Determinarea cotelor punctelor A şi B utilizând curbele de nivel
Definiţie:
În Topografie se defineşte cota sau altitudinea unui punct ca
reprezentând distanţa măsurată pe verticală între o suprafaţă de
nivel de referinţă şi suprafaţa de nivel care trece prin punctul
respectiv.
Pentru România, suprafaţa de referinţă este definită
convenţional ca fiind nivelul Mării Negre (Marea Neagră 1975).
Punctul A:
a. Se identifică valorile curbelor de nivel între care se situează
punctul:
Definiţie:
Curba de nivel este locul geometric al punctelor de aceeaşi
cotă. Dacă punctul se situează pe o curbă de nivel, atunci valoarea
cotei sale este egală cu valoarea cotei curbei de nivel.
43
 punctul se situează între curbele de nivel principale cu

valorile de 290 m şi 300 m. Între aceste două curbe principale
se regăsesc 3 curbe de nivel normale, potrivit indicaţiei că
valoarea echidistanţei este de 2.5 m;
Observaţie:
Pe orice hartă topografică valorile curbelor de nivel sunt scrise numai pe
curbele de nivel principale.
 cunoscând echidistanţe curbelor de nivel normale (E = 2.5

m), se identifică valorile curbelor de nivel normale situate între
cele două curbe de nivel principale, în sensul crescător al
pantei;
Definiţie:
Echidistanţa curbelor de nivel este definită ca distanţa
măsurată pe verticală între două suprafeţe de nivel consecutive,
respectiv între două curbe de nivel consecutive.
 rezultă curbele de nivel normale cu valorile: 292.5 m, 295

m, 297.5 m;
b. punctul se situează între curbele de nivel cu valorile 292.5 m
şi 295 m ;
c. se trasează linia de cea mai mare pantă între cele două curbe, care trece
prin punctul A, care intersectează curbele de nivel în punctele 1 şi 2 (în
sensul crescător al pantei terenului) – Fig. 3.12;
d. se măsoară pe hartă distanţele:
d1A = 1.5 mm
d12 = 4.5 mm
e. cota punctului 1 este cota
curbei de nivel:
H1 = 292.5 m
Fig. 3.12
Determinarea cotei
punctului A
Curbă de nivel Curbă de nivel

normală (292.5 m) principală (290 m)
44
f. se calculează diferenţa de nivel de la punctul 1 (situat pe

curba de nivel) şi punctul A:
d 1.5mm
h 1A  E 1A  2.5m   0.833m
d 12 4.5mm
g. se calculează cota punctului A:
H A  H 1  h 1 A
 HA = 292.5 m + 0.833 m = 293.333 m
Punctul B:
a. Se identifică valorile curbelor de nivel între care se situează
punctul:
 punctul se situează între curbele de nivel principale cu
valorile de 260 m şi 270 m. Între aceste două curbe principale
se situează 3 curbe de nivel normale, potrivit indicaţiei că
valoarea echidistanţei este de 2.5 m;
 cunoscând echidistanţe curbelor de nivel (E = 2.5 m), se
identifică valorile curbelor de nivel normale situate între cele
două curbe de nivel principale, în sensul crescător al pantei;
 rezultă curbele de nivel normale cu valorile: 262.5 m, 265
m, 267.5 m;
b. Punctul se situează între curbele de nivel cu valorile 267.5 m şi 270
m;
c. Se trasează linia de cea mai
mare pantă între cele două
curbe, care trece prin punctul B,
Curbă de nivel cere intersectează curbele de
normală (267.5 m)
nivel în punctele 1 şi 2 (în
sensul crescător al pantei
terenului) - Fig. 3.13;
d. Se măsoară pe hartă distanţele:
d1B = 3 mm
d12 = 7 mm
Fig. 3.13
e. cota punctului 1 este cota curbei de Determinarea cotei punctului B
nivel:
H1 = 267.5 m
f. se calculează diferenţa de nivel de la punctul 1 (situat pe curba de
nivel) şi punctul B:
d 3mm
h 1B  E 1B  2.5m   0.428m
d 1B 7mm
45
g. se calculează cota punctului B:

H B  H1  h1B  HB = 267.5 m + 0.428 m = 267.928 m
3.6.9. Calculul pantei terenului pe direcţia AB
Definiţie:
Panta terenului este definită ca fiind înclinarea terenului – pe
direcţia AB, de exemplu – faţă de orizontală.
Panta se poate exprima astfel: tg, g(unghi de pantă), p%, po/oo.
a. Se calculează diferenţa de nivel de la A la B:

∆HAB = HB – HA = 267.928 m – 293.333 m = - 25.405 m
DAB = 821.736 m
H AB  25.405
b. tgα;  tg    0.031
D AB 821.736
H AB
c. αg;   g  arctg  1g 96c 75cc
D AB
H AB
d. p%;  p%  100  tg  100  3.1%
D AB
H AB
e. p‰;  p‰  1000  tg  1000  31‰
D AB
3.6.10 Realizarea profilului topografic al terenului pe direcţia AB,
folosind scara distanţelor 1:5000 şi scara înălţimilor 1:500
Definiţie:
Profilul topografic este o reprezentare grafică a conformaţiei
terenului pe o anumită direcţie.
Profilul topografic se obţine prin secţionarea terenului cu un
plan vertical, pe direcţia AB (de exemplu) şi se realizează utilizând
cotele unor puncte caracteristice şi distanţele între acestea.
Observaţie:
Profilul topografic se reprezintă într-un sistem rectangular, în care pe
orizontală se raportează distanţele (la o anumită scară) iar pe verticală se
raportează cotele (de regulă la o scară de 10 – 20 de ori mai mare, pentru o
redare cât mai sugestivă a reliefului).
Datele necesare pentru realizarea profilului topografic se pot culege de pe
hartă sau prin măsurători efectuate direct pe teren.
În primul caz, profilul se construieşte utilizând cotele punctelor rezultate
din intersecţia dreptei AB şi curbele de nivel şi distanţele între aceste puncte.
46
a. măsurători pe hartă şi calcule:

 se identifică cotele
punctelor situate la intersecţia
între dreapta AB şi curbele de
nivel:
Puncte de intersecţie între

dreapta AB şi curbele de
nivel principale
Curbă de nivel
principală (290
m)
Fig. 3.14
Realizarea profilului topografic
Observaţie:
Pentru a nu aglomera excesiv desenul şi datorită faptului că lucrarea de
faţă are un caracter pur didactic, se vor identifica numai intersecţiile între
dreapta AB şi curbele de nivel principale (Fig. 3.14).
Direfenţe de nivel între planul de referinţă şi

Cota punctele de reprezentat
Nr.pct. Cota (m) planului de ∆HPR – i = H PR i
referinţă De la - La Hi - HPR h PR i   103
n'
(m/teren) (mm/profil/scara
1:500)
A 293.333 PR - A 26.333 52.6
HPR = 267 m
1 290.000 PR – 1 23.000 46
2 290.000 PR – 2 23.000 46
3 280.000 PR – 3 13.000 26
4 270.000 PR – 4 3.000 6
B 267.736 PR - B 0.763 1.5
 n’ este numitorul scării 1:500
 se trec valorile cotelor în tabelul de mai sus;
47
 se alege cota planului de referinţă (HPR), faţă de care se vor

reprezenta înălţimile, pe axa de reprezentare a acestora, la scara
stabilită (scara 1:500 în acest caz);
Observaţie:
Din lista valorilor cotelor punctelor se alege cota planului de referinţă
(PR) pentru reprezentarea altitudinilor ca fiind o valoare mai mică decât cea
mai mică cotă din profil (HPR = 267 m), din considerente practice de realizare
a desenului.
 se calculează diferenţele de nivel (valori teren) între cota

planului de referinţă şi cotele punctelor din profil;
 se transformă valorile teren în valori profil, la scara indicată,
utilizând relaţia scării numerice. Acestea sunt valorile care se
vor raporta în profil, pe axa înălţimilor;
 fiecare valoare se va raporta pornind de la planul de referinţă,
care – de regulă – se ia în considerare ca fiind linia de
reprezentare a distanţelor;
 se măsoară cu atenţie pe hartă distanţele între puncte,
aproximând – pe cât posibil – zecimile de milimetru (Fig. 3.14);
De la dij (mm/hartă) Dij (corespondent în

La 1:5000 m/teren)
( Dij=dij x n x 10-3 )
A -1 34 170
1–2 23 115
2–3 57 285
3–4 47 235
4–B 3 15
Control Σdi-j = 164 mm = dAB ΣDi-j = 820 mm = DAB
 se trec aceste valori în tabelul de mai sus;

 se transformă valorile măsurate pe hartă în valori teren, la scara
indicată (scara 1:5 000 în acest caz), utilizând relaţia scării
numerice;
 pe axa de reprezentare a distanţelor (axa orizontală) se raportează
succesiv valorile măsurate pe hartă (dij) – Fig. 3.15;
 în rubricile din profil rezervate distanţelor se vor trece însă
valorile corespondente din teren (Dij);
 se completează toate rubricile din profil (Fig. 3.15):
48
H
PROFIL TOPOGRAFIC (LONGITUDINAL)
SCARA (D) 1:5 000
SCARA (H) 1:500
A
1, 2
Cota plan
referinţă 4
260 m B
D
Denumire A 1 2 3 4 B
punct
267.7
270
COTA (m) 293.333 290 290 280
Distanţa
între puncte
15
170 115 285 235
(m)
Distanţa
820
805
cumulată 0 170 285 570
(m)
-1 . 0.00% -3.5% -4.2
96
-15.3
Panta p% % %
%
Fig. 3.15
Profil topografic al terenului
3.6.11 Determinarea ariei suprafeţelor indicate, folosind procedeul

analitic şi procedee grafice.
 Procedeul analitic
În funcţie de aspectul conturului suprafeţelor, de elementele geometrice
cunoscute şi de scara hărţii (planului) topografic, pentru obţinerea valorilor
ariilor se pot utiliza mai multe metode:
 Metode numerice;
 Metode grafice;
 Metoda mecanică.
Metodele numerice sunt metode riguroase, datorită faptului că în
calcule sunt utilizate elemente măsurate direct de pe teren sau coordonatele
rectangulare plane ale unor puncte caracteristice, determinate din valori
măsurate pe teren.
49
Observaţie:
Procedeul analitic face parte din această categorie şi se aplică în cazul în
care se cunosc coordonatele unor puncte caracteristice care constituie
vârfurile conturului poligonal care delimitează o suprafaţă.
Dacă presupunem că avem o suprafaţă cu

un contur poligonal (ca cea din Fig. 3.16), cu
puncte caracteristice constituite din vârfurile
conturului (1, 2, 3, 4, 5, 6), aceasta se poate
descompune în 4 figuri geometrice elementare:
triunghiurile 156, 145, 134 şi 123.
În aceste condiţii, se pot calcule
suprafeţele celor 4 triunghiuri şi – prin însumarea
acestor valori – se calculează valoarea ariei
totale:
S = S1 + S2 + S3 + S4
Pentru determinarea suprafeţei triunghiului
1(156), de exemplu, se utilizează relaţia:
x1 y 1 1 Fig. 3.16
2S 1  x 5 y 5 1 Puncte de contur pentru procedeul
analitic de determinare a ariei
x6 y 6 1
Unde valorile (x1, y1), (x5, y5), (x6, y6)
sunt coordonatele rectangulare plane ale punctelor 1, 5, 6.
Observaţie:
Valorile coordonatelor rectangulare ale vârfurilor conturului poligonal
(punctele 1 … 6) se determină în urma măsurătorilor efectuate pe hartă.
De regulă, acest procedeu este frecvent utilizat în practica topografică iar
coordonatele punctelor de contur ale suprafeţelor de determinat se determină
în urma măsurătorilor efectuate pe teren.
Se dezvoltă determinantul şi se obţine:
2S1  x1 y 5  y 6   x 5 y 1  y 6   x 6 y 1  y 5 
Se scriu relaţiile similare pentru celelalte triunghiuri nominalizate mai sus

(S2 pentru 145, S3 pentru 134 şi S4 pentru 123).
Se dezvoltă determinanţii, se ordonează termenii după valorile lui x sau
după valorile lui y, se însumează şi se obţine relaţia de calcul a ariei suprafeţei
de determinat.
50
Luând în considerare sensul orar al parcurgerii conturului suprafeţei,

relaţia de calcul a ariei poate fi generalizată în vederea utilizării în cazul unei
suprafeţe oarecare şi poate fi scrisă, în funcţie de ordonarea termenilor după
valorile lui x sa valorile lui y, astfel:
n
2S   y i x i 1  x i 1 
n
2S   x i y i 1  y i 1  sau
i 1 i 1
Observaţie:
Aceste relaţii generalizate se utilizează în mod curent la calculul ariilor şi
pot fi uşor asimilate în orice limbaj de programare, în vederea calculului
automat al ariei, în condiţiile în care se cunosc coordonatele punctelor
caracteristice ale conturului suprafeţei, într-un sistem de coordonate definit.
Exemplu:
Mod de lucru:
- pentru suprafaţa prezentată în figura de mai sus (haşurată) se

cunosc coordonatele rectangulare plane pentru punctele
caracteristice 1, 2, 3, 4, 5, 6 ale conturului suprafeţei;
Observaţie:
Coordonatele rectangulare plane ale punctelor caracteristice ale
conturului suprafeţei au fost determinate în urma măsurătorilor efectuate pe
hartă şi a calculelor aferente.
Nr. punct COORDONATE (M) Observaţii

X Y
1 80 414.000 49 907.500
2 80 265.000 50 020.000
3 80 140.000 49 901.000
4 80 200.000 49 902.500
5 80 350.000 49 870.000
6 80 380.000 49 860.000
- pentru calculul ariei se aplică relaţia de mai sus:
2S  x 1 y 2  y 6   x 2 y 3  y 1   x 3 y 4  y 2  
 x 4 y 5  y 3   x 5 y 6  y 4   x 6 y 1  y 5 
 2S = 41 242 m2
 S = 20 621 m2
51
 Metode grafice
Observaţie:
Aceste procedee se aplică în cazul suprafeţelor cu un contur sinuos, de
diverse forme. Nu fac parte din categoria procedeelor riguroase de
determinare a valorilor ariilor suprafeţelor.
Precizia de determinare a acestor metode depinde de scara hărţii sau
planului topografic (cu cât scara este mai mare cu atât precizia de
determinare va fi mai mare), precum şi de configuraţia suprafeţelor.
Pentru mărirea preciziei este recomandabil să se efectueze determinări
duble, independente, în poziţii diferite, urmând a se lua în considerare media
acestor determinări.
Pentru cazul prezentat, se va avea în vedere determinarea valorii ariei
suprafeţei haşurate de pe harta (planul) topografic la scara 1:5 000, prezentat
în figura de mai jos.
 procedeul pătratelor module:
Mod de lucru:
- pe un suport transparent se construieşte o reţea de pătrate, cu

latura de 5 mm (l = 5 mm)(4 - Fig. 3.17;
- corespondenta în teren a acestei valori este:
L = l x n x 10-3 = 5 x 5 000 x 10-3 = 25 m
Fig. 3.17
Procedeul pătratelor
module
1:5 000
- formula de calcul a valorii ariei este:

S  L2  n 1  n 2 
în care:
(4
Cu cât latura pătratului este mai mică, cu atât precizia de determinare este mai mare.
52
L2 – este aria unui pătrat;

n1 – este numărul pătratelor
întregi din interiorul
conturului suprafeţei;
n2 – este numărul de pătrate
întregi, aproximate vizual
din fracţiunile de pătrate
marginale (Fig. 3.18);
Măsurători pe hartă (grilă):

n1 = 26
n2 = 7
S = 625 x (26 + 7) = 20625 m2
Fig. 3.18
Suport transparent
 S = 20 625 m2 cu grila de pătrate
 procedeul paralelelor echidistante:
Mod de lucru:
- pe un suport transparent se construieşte o reţea de paralele, cu
echidistanţe de 5 mm (a = 5 mm)(5 - Fig. 3.19;
Fig. 3.19
Procedeul paralelelor
echidistante
1:5 000
- prin suprapunerea (convenabilă) a suportului transparent peste

suprafaţa de determinat, aceasta va forma cu conturul suprafeţei un
număr de suprafeţe elementare, care pot fi asimilate cu nişte
trapeze;
(5
Cu cât echidistanţa (distanţa între liniile paralele) este mai mică, cu atât precizia de
determinare este mai mare.
53
- înălţimile trapezelor (h) vor fi

egale cu echidistanţa a;
- semisuma bazelor din relaţia de
determinare a ariei unui trapez
poate fi înlocuită cu linia
mediană în trapez (c):
Bb Bb
S h  c
2 2
h=a  S=cxa
Fig. 3.20
Suport transparent cu
reţea de paralele
- pentru toate trapezele generate de

grila de paralele echidistante şi
conturul suprafeţei de determinat se poate scrie, în aceste condiţii, relaţia:
S  a  c i
- corespondentele în teren ale acestor valori sunt:
A = a x n x 10-3 = 5 x 5 000 x 10-3 = 25 m
Ci = ci x n x 10-3 = ci x 5 000 x 10-3 (m)
- formula de calcul a valorii ariei, în aceste condiţii, devine:
S  A  C i
Măsurători pe hartă:
- se măsoară, cu atenţie, valorile liniilor mediane (ci) – marcate cu linie
întreruptă în figura Fig. 3.20 – aproximând – pe cât posibil –
zecimile de milimetru:
Val. ci Ci (corespondent în
măs. (mm/hartă) m/teren)
1:5000 ( Ci=ci x n x 10-3 )
c1 38 190
c2 38.5 192.5
c3 39 195
c4 27 135
c5 17 85
c6 8 40
c7 3 15
Σ - 825.5
S  A  C i  25  C i  20637.5m 
2
 S = 20 637.5 m2
54
Mijloace şi metode de măsurare
4. MIJLOACE ŞI METODE DE MĂSURARE UTILIZATE ÎN

TOPOGRAFIE
4.1 Studiul teodolitului
Teodolitul este instrumentul topografic universal utilizat la măsurarea

direcţiilor orizontale şi a unghiurilor verticale.
Observaţie:
Teodolitul poate fi utilizat şi pentru măsurarea diferenţelor de nivel
(utilizând principiul nivelmentului trigonometric) şi a distanţelor (pe cale
optică – stadimetrică).
Aceasta îi conferă caracterul de instrument topografic universal
Definiţii:
 Unghiul orizontal este unghiul diedru format de planele
verticale ce conţin două linii de vizare care pornesc din acelaşi
punct.
Unghiurile orizontale se determină din diferenţele direcţiilor
măsurate (c1, c2, c3).
 1  c 2  c1
de
 2  c 3  c1
ne
cţie
rigi
P
3  c3  c2
1
dire
de o
g
0 c1
cerc gradat oriz.  P2

c2

S 
c3
P3
 Unghiul vertical este unghiul situat în planul vertical

care conţine linia de vizare şi este format de aceasta cu orizontala
(unghiul de pantă ) sau este format de linia de vizare cu verticala
(unghiul zenital z).
55
 Dispozitive de citire
Definiţie:
Microscopul de citire – integrat în corpul teodolitului –
permite efectuarea centralizată a citirilor şi este o mică lunetă care
are rolul de a mări imaginea diviziunilor de pe cercul gradat
(orizontal sau vertical).
 Microscopul cu fir – pe reticulul microscopului de citire este gravată o

trăsătură de reper (fir), care serveşte ca index de citire pe cercul gradat (Fig.
4.1).
 partea I –se citeşte direct pe cercul
gradat, fiind ultima diviziune întreagă înaintea
indexului (230 g 60 c);
 cea mai mică diviziune de pe
microscop este de 10c;
 partea a II -a – se apreciază vizual
fracţiunea de diviziune (2c);
 citirea finală va fi: 230 g 62 c ;
Fig. 4.1
Microscopul cu fir
Observaţie:
Acest tip de dispozitiv de citire se întâlneşte la teodolitul THEO 080
 Microscopul cu scăriţă – pe reticulul microscopului este gravată o

scăriţă egală cu distanţa dintre 2 diviziuni de pe cercul gradat, scăriţa fiind
divizată de regulă în 100 părţi (Fig. 4.2):
 cea mai mică diviziune de pe scăriţă are valoarea de 1c.
Fig. 4.2
Microscopul cu scăriţă
 partea I a citirii este formată din gradele care se află în

domeniul scăriţei;
 partea a II -a – se numără intervalele întregi pe scăriţă de la “0“
al scăriţei până în dreptul firului corespunzător gradelor, valoare care
reprezintă minutele;
56
 partea a III -a – se aproximează vizual în cadrul unei diviziuni

sfertul, jumătatea sau trei sferturi (1/4,1/2,3/4), reprezentând 25cc, 50cc,
75cc;
 un exemplu de citire la dispozitivul de citire al cercului orizontal
se poate observa în Fig. 4.3;
Fig. 4.3
Citire la microscopul cu
scăriţă (detaliu)
0 1 2 3
Dispozitiv de citire
Hz 50
(detaliu) THEO 020
(citirea: c = 50g 26c 50cc )
Observaţie:
Acest tip de dispozitiv de citire se întâlneşte la teodolitul THEO 020
 Microscopul cu micrometru optic de coincidenţă – este utilizat la

teodolitele de precizie ridicată, permiţând citirea unghiurilor cu precizia de 1 cc -
2 cc;
 Afişaj electronic – pentru valori unghiulare şi liniare – întâlnit la
teodolitele electronice şi Staţiile Totale (Fig. 4.4):
Fig. 4.4
Exemplu de ecran (display) al unei
Staţii Totale, cu valori ale
elementelor topografice măsurate:
direcţie orizontală, unghi vertical,
distanţă orizontală, diferenţa de
nivel.
57
 Aşezarea în staţie a teodolitului
Definiţie:
Această operaţiune are ca scop instalarea instrumentului
deasupra unui punct topografic materializat la teren, astfel încât
axa sa principală VV să fie verticală şi să treacă prin acest punct.
Operaţiunea de aşezare în staţie presupune două etape:

 centrarea aparatului – aducerea dispozitivului de centrare (care poate
fi: fir cu plumb, baston de centrare, dispozitiv optic de centrare) deasupra
punctului de staţie;
 calarea aparatului – care urmăreşte verticalizarea axei principale VV
a teodolitului (şi implicit orizontalizarea limbului), lucru care se face – la rândul
său – în două etape:
 calarea aproximativă: se realizează utilizând nivela sferică a
teodolitului, alcătuită dintr-o fiolă de formă cilindrică, terminată la partea
superioară cu o calotă sferică pe care este gravat un reper circular (Fig.
4.5).
Fig. 4.5
Nivela sferică
Prin aducerea bulei circulare în interiorul cerculeţului reper, astfel încât

centrul bulei să se suprapună peste centrul M al fiolei, axa VSVS va fi adusă în
poziţie verticală.
Acest lucru se realizează prin acţionarea convenabilă a şuruburilor de
calare ale ambazei (când se foloseşte firul cu plumb) sau acţionând picioarele
culisabile ale trepiedului (când centrarea se face cu dispozitiv optic de
centrare).
 calarea fină: se realizează cu ajutorul nivelei torice a
teodolitului, alcătuită dintr-o fiolă de sticlă în formă de tor (tub subţire,
curb) introdusă într-o casetă metalică, fixată pe aparat printr-o articulaţie
şi un şurub de rectificare (Fig. 4.6).
Fig. 4.6
Nivela torică
58
Simetric faţă de mijlocul fiolei (M) sunt trasate diviziuni la intervale de 2

mm. Două dintre acestea – cele două diviziuni centrale – sunt mai lungi,
reprezentând reperele nivelei torice.
Când centrul bulei de aer coincide cu mijlocul M al fiolei, bula de aer se
află între repere iar directricea nivelei NN (tangenta în punctul M la suprafaţa
fiolei) va fi orizontală.
În mod normal, directricea nivelei torice NN trebuie să fia perpendiculară
pe axa principală a teodolitului VV, deci, aducând NN în poziţie orizontală
aparatul va fi adus în poziţie corectă, adică VV coincide cu verticala punctului
de staţie.
Operaţiunea de calare fină se realizează astfel :
 se aduce nivela torică paralel cu linia ce uneşte două şuruburi de calare
S1 şi S2 şi se rotesc în sens antagonic, astfel încât bula nivelei să ajungă între
repere (Fig. 4.7);
 se roteşte suprastructura teodolitului cu 100g aducând nivela torică pe o
direcţie perpendiculară faţă de prima direcţie şi se roteşte convenabil din cel de-
al treilea şurub de calare S3, aducând bula de aer între repere;
 Dacă este necesar, operaţia de calare se repetă până când, în orice
poziţie s-ar roti suprastructura instrumentului, bula de aer va rămâne între
repere;
 După efectuarea
operaţiunii de calare este
necesară verificarea
centrării instrumentului.
Fig. 4.7
Etapele calării fine
4.1.1 Metode de măsurare a unghiurilor orizontale
Pentru măsurarea unghiurilor – orizontale şi verticale – este necesar ca

teodolitul să fie verificat şi rectificat, aparatul fiind aşezat în staţie, deci centrat
şi calat într-un punct topografic.
 Metoda simplă
 Procedeul prin diferenţa citirilor:

Pentru măsurarea unghiului ASB se procedează astfel (Fig. 4.8):
 se vizează punctul A în poziţia I a lunetei (cercul vertical în partea
stângă a operatorului) şi se citeşte pe limb CAI la dispozitivul de citire al
cercului orizontal;
59
 se deblochează mişcarea în plan orizontal a teodolitului, se roteşte

convenabil, vizându-se punctul B;
 se execută citirea pe limb CBI la dispozitivul de citire al cercului
orizontal;
 se trece în poziţia a II a lunetei (cercul vertical în partea dreaptă a
operatorului) şi se vizează punctul B efectuându-se citirea CBII la dispozitivul de
citire al cercului orizontal;
Fig. 4.8
Măsurarea unghiurilor
orizontale. Metoda simplă.
 se deblochează mişcarea în plan orizontal a teodolitului, se roteşte în

sens antiorar şi se vizează punctul A, efectuându-se citirea CAII la dispozitivul
de citire al cercului orizontal;
 se calculează valoarea unghiului orizontal:
'  "
  CB  C A
' I I
;   CB  C A
" II II
 
2
Exemplu numeric:
Pct. Pct. Citiri direcţii orizontale Media Unghi

staţie vizat Poz. I Poz. II direcţiilor orizontal
g c cc
A 115 15 00 315g 14c 50cc 115g 14c 75cc
S 59g 98c 50cc
B 175g 13c 50cc 375g 13c 00cc 175g 13c 25cc
I= 59g 98c 50cc II= 59g 98c 50cc
 I   II
 = 59g 98c 50cc
2
 Procedeul cu “0“ în coincidenţă (procedeul cu originea “0“ pe limb):

 Înaintea vizării către punctul A în poziţia I, se aduce în coincidenţă
diviziunea “0“ a dispozitivului de citire cu diviziunea “0“ a limbului;
 se vizează punctul A, având CAI = 0 la dispozitivul de citire al cercului
orizontal;
 se deblochează mişcarea în plan orizontal a teodolitului, se roteşte
convenabil, vizându-se punctul B;
 se execută citirea pe limb CBI, la dispozitivul de citire al cercului
orizontal;
60
 se trece în poziţia a II a lunetei (cercul vertical în partea dreaptă a

operatorului) şi se vizează punctul B efectuându-se citirea CBII la dispozitivul de
citire al cercului orizontal;
 se deblochează mişcarea în plan orizontal a teodolitului, se roteşte în
sens anti-orar şi se vizează punctul A, efectuându-se citirea CAII=200g (în cazul
ideal) la dispozitivul de citire al cercului orizontal;
 se calculează valoarea unghiului orizontal:
'  C IB  C IA  C IB  0 g  C IB ; "  C IIB  C IIA  C IIB  200 g
'  "
 
2
Exemplu numeric:
Pct. Pct. Citiri direcţii orizontale Media Unghi

staţie vizat Poz. I Poz. II direcţiilor orizontal
g c cc
A 0 00 00 200g 00c 50cc 0g 00c 25cc
S g c cc 175g 13c 00cc
B 175 13 50 375g 13c 00cc 175g 13c 25cc
I= 175g 13c 50cc II= 175g 12c 50cc
 I   II
 = 175g 13c 00cc
2
4.1.2 Metode de măsurare a unghiurilor verticale

Pentru măsurarea unghiurilor verticale teodolitul trebuie să se afle aşezat
în staţie (centrat şi calat), deasupra unui punct topografic (A). În celălalt punct
trebuie să existe o miră în
poziţie verticală sau un semnal
topografic (Fig. 4.9).
i
z AB AB Fig. 4.9
Măsurarea unghiurilor
L AB B verticale.
i
AB
A DAB
S
 se măsoară înălţimea
z' '
aparatului “i“, de la partea
superioară a punctului
topografic până la centrul de L AB B
i
vizare (CV) al instrumentului; AB
 se vizează cu firul A DAB
reticular orizontal la înălţimea
61
“i“, egală cu înălţimea aparatului;

 în cazul în care în punctul B se află un semnal topografic, se vizează la
înălţimea S (cunoscută) a semnalului topografic;
 se citeşte unghiul vertical la dispozitivul de citire al cercului vertical;
 se efectuează citiri ale unghiului vertical (zenital z sau de pantă ) în
ambele poziţii ale lunetei, determinându-se în final valoarea medie:
 unghi de pantă:
Poz .I   1  C1 1   2 C1  200g  C 2 
  med.   ;
Poz .II   2  200g  C 2 2 2
 unghi zenital:
Poz .I 
 Z1  C1 Z1  Z 2 C1  400g  C2 
 Z med.   ;
Poz .II 
 Z 2  400g  C 2 2 2
control C1  C 2  400 g  2  e c
Exemplu numeric:
Pct. Pct. Unghiuri zenitale Unghi Unghi

staţie vizat măsurate Media (zenital / de mediu*
Poz. I Poz. II (celor două pantă) (zenital /
poziţii) de pantă)
A 107g 02c 50cc
B 107g 02c 75cc 292g 97c 75cc 107g 02c 50cc
(i=1.68) - 7g 02c 50cc 107g 02c 56cc
B 92g 97c 38cc
A 92g 97c 25cc 307g 02c 50cc 92g 97c 38cc
(i=1.71) + 7g 02c 63cc - 7g 02c 56cc
*Media unghiurilor verticale (pentru direcţia AB) măsurate direct şi reciproc
4.2 Instrumente de nivelment cu lunetă (nivele)

4.2.1 Instrumente de nivelment clasice
Determinarea diferenţelor de nivel se face cu ajutorul vizelor orizontale,
realizate riguros cu aceste instrumente, utilizând mire instalate în poziţie
verticală în cele două puncte (Fig. 4.10).
Pentru determinarea diferenţei de nivel, pe mirele instalate în poziţie
verticală se execută citiri (a şi b), la înălţimea axei de vizare a instrumentului.
Diferenţa de nivel se determină cu relaţia: h AB  a  b
În funcţie de modul de orizontalizare a axei de vizare, instrumentele de
nivelment pot fi :
 instrumente de nivelment geometric rigide – la care nivela torică
face corp comun cu luneta, orizontalizarea realizându-se prin calare fină;
62
 instrumente de nivelment geometric cu compensator – la care

orizontalizarea axei de vizare se realizează automat, cu ajutorul unui
compensator.
Mirã
Fig. 4.10
niveleu Principiul nivelmentului
portee portee geometric.
axa de vizare
Instrument
a de nivelment
b
A S hAB
Hv
HA
B HB
Sc
Mirele centrimetrice – sunt realizate din lemn (uscat, uşor) sau din
metale uşoare şi pot avea lungimi de 3 m sau 4 m, pot fi dintr-o
singură bucată, pliante (din două bucăţi) sau telescopice.
Capetele mirei sunt protejate cu rame de oţel, sunt prevăzute cu
mânere, iar unele au pe spate o nivelă sferică, utilizată la verticalizare.
Diviziunile centimetrice sunt aplicate pe faţa albă a mirei, în culorile
alb şi negru (sau roşu), alternând culorile la fiecare metru (Fig. 4.11).
Fig. 4.11
Imaginea unei mire
O citire pe mira centimetrică se centimetrice
compune din patru cifre:
 trei cifre exacte (metri, decimetri, centimetri), care se
citesc direct pe miră;
 o cifră aproximativă (milimetrii), care se aproximează
vizual.
63
14
1390 Fir stadimetric
13
a = 1230 Fir nivelor
12
11
1070 Fir stadimetric
10
Fig. 4.12
Exemplu de citiri efectuate
pe mira centimetrică
O citire completă pe mira centimetrică se compune din trei citiri (Fig.

4.12):
 o citire efectuată în dreptul firului reticular orizontal (firul nivelor)
– citirea de la mijloc Cm;
 o citire efectuată în dreptul firului stadimetric de sus – citirea de
sus Cs;
 o citire efectuată în dreptul firului stadimetric de jos – citirea de
jos Cj;
Controlul corectitudinii efectuării citirilor se verifică prin îndeplinirea
egalităţii din relaţia:
C  CJ
Cm  S
2
Exemplu (pentru citirile din Fig. 4.24):
CS  C J 1418  1106 CS  C J 1390  1070
  1262  Cm ;   1230  Cm
2 2 2 2
Observaţie:
Mira se amplasează cu diviziunea zero la nivelul terenului, iar citirile
se efectuează totdeauna în sensul creşterii valorilor de pe miră.
 Mire cu bandă de invar – se utilizează la efectuarea nivelmentului

geometric de precizie.
Pot fi confecţionate din lemn sau metal uşor, şi au o lungime de 1,75 m
sau 3 m. Pe toată lungimea mirei se află – la mijloc – o bandă de invar.
Pe banda de invar – vopsită în alb – sunt trasate cu negru diviziuni din 5
în 5 mm, pe două scale decalate.
64
Diviziunile celor două scale diferă între ele cu o constantă (606500),

controlul citirilor efectuându-se prin diferenţa citirilor de pe cele două scale.
Cifrele, numerotând semi-centimetri, sunt scrise pe părţile de lemn ale mirei.
În cazul instrumentelor de nivelment electronice sau digitale se utilizează
mire normale sau cu bandă invar codate (cod bară).
4.3 Instrumente pentru măsurarea lungimilor
4.3.1 Instrumente pentru măsurarea directă a lungimilor
 Panglici topografice – sunt benzi de oţel late de 15-20 mm groase de

0,4 mm, având lungimea de 10, 20, 50 sau 100 m, la aceste instrumente sunt
marcaţi metri şi decimetri, centimetri putând fi apreciaţi vizual sau utilizând o
riglă gradată. Panglicile sunt etalonate la o temperatură de +20 0 C şi la o forţă de
întindere de 15 kgf;
 Rulete topografice – sunt benzi de oţel late de 13 mm, cu grosimea de
0,2 mm, având lungimi de 20, 25 sau 50 m. Ruletele se înfăşoară în cutii sau pe
furci cu mânere şi sunt divizate în centimetri, iar cele utilizate la măsurători de
precizie ridicată în milimetri. Ruletele sunt etalonate la temperatura de +20 0 C şi
la o forţă de întindere de 5 kgf;
 Fire de invar – sunt fire confecţionate dintr-un aliaj neinfluenţabil la
variaţiile de temperatură (64% oţel, 34% nichel, etc.) şi sunt utilizate pentru
măsurători foarte precise de lungimi.
Fig. 4.13
Măsurarea pe cale directă a
distanţelor
Pentru măsurarea cu precizie a lungimilor cu panglici şi rulete topografice

este necesară utilizarea următoarelor accesorii:
1. jaloane – servesc la alinierea instrumentelor de măsurat lungimi;
2. întinzătoare – servesc la întinderea panglicii;
3. dinamometru – serveşte la măsurarea forţei de întindere la măsurare,
care trebuie să fie egală cu cea de la etalonare;
4. fise – sunt tije metalice de 25-30 cm lungime şi servesc la marcarea pe
teren a capetelor tronsoanelor măsurate;
65
5. panglica sau ruleta topografică;

6. termometru – cu ajutorul căruia se determină temperatura în timpul
măsurătorilor;
Măsurarea pe cale directă a lungimilor

 Măsurarea lungimilor înclinate – se folosesc panglici sau rulete
topografice.
În vederea măsurării lungimii înclinate între punctele A şi B se
descompune aliniamentul în tronsoane de pantă uniformă, fiind posibilă
măsurarea lungimilor înclinate L1, L2 şi L3. Pe teren este necesar să se mai
măsoare unghiul de pantă i sau diferenţele de nivel hi pentru fiecare tronson
delimitat (Fig. 4.13).
 Corecţii ce se aplică lungimilor măsurate pe cale directă

 Corecţia de etalonare (de comparare) – reprezintă diferenţa
dintre lungimea reală a benzii (lr) şi lungimea nominală (ln) înscrisă pe
bandă.
l e  l r  l n
Lungimea reală (lr) a benzii de oţel se determină comparând panglica sau
ruleta în cauză cu altă bandă etalon sau folosind o bază de comparare bornată pe
teren orizontal.
Pentru întreaga lungime de măsurat LAB , corecţia totală de etalonare
este:
L
L e  nl r  l n  ; unde n  AB
ln
 Corecţia de tensiune (de întindere) – corecţie datorată utilizării
unei alte forţe de întindere a panglicii, decât cea de la etalonare.
1000  l n
l p  l p  l n   P  P0 
SE
unde : l n - lungimea nominală a panglicii
l p – lungimea panglicii în timpul măsurătorii
S – suprafaţa secţiunii transversale a panglicii exprimată în mm2
E – modulul de elasticitate al oţelului (E  2000 daN / mm2)
P – tensiunea în timpul măsurării
P0 – tensiunea la etalonare (3 N / mm2)
Corecţia totală este:
L
L p  n  l p ; unde n  AB
ln
Utilizând un dinamometru şi întinzând panglica cu aceeaşi forţă ca la
etalonare se poate evita aplicarea corecţiei (corecţia va fi egală cu 0).
66
 Corecţia de temperatură – apare datorită condiţiilor diferite de

temperatură în timpul măsurării faţă de cele de la etalonare.
l t  l t  l 0 
l t  l 0 1    t  l t  l 0  t  t 0 
t  t  t 0
unde : l t – lungimea panglicii în timpul măsurării la temperatura “t“
l 0 – lungimea panglicii la etalonare la temperatura “t0“ 200 C
 - coeficient de dilatare termică a materialului (oţel) –
( = 0,0000115 m/mlgrad)
t – temperatura aerului în momentul efectuării măsurării
t 0 – temperatura la etalonare
Corecţia pentru întreaga lungime de măsurat va fi:
L
L t  n  l t ; unde n  AB
l0
 Reducerea la orizont a lungimilor:
 calculând direct distanţa orizontală d, în funcţie de
unghiul de pantă  sau diferenţa de nivel h (Fig. 4.14):
Fig. 4.14
Reducerea la orizont a
lungimilor înclinate
d  l  cos  d  l 2  h 
2
;
 calculând corecţia de reducere la orizont:
a. Corecţia de reducere la orizont - în funcţie de unghiul de pantă :


 l   d  l  l  cos   l  lcos   1   l1  cos    2l sin
2
2

l   2l sin 2
2
b. Corecţia de reducere la orizont – în funcţie de diferenţa de nivel
dintre cele două puncte
 
  

1
l h  d  l   l  d    l  l 2  h    l  l 2  h  2 
2 2
 
Dezvoltând după binomul lui Newton valoarea:
67
 
1
 l  h  h 2  13  h 4  .........
1
l
2 2 2
2l 8l
  h 
2
h 
4
l h   l  l  h   3 h   .......  

1 1

2 4
 2 l 8l  2 l 8l 3
Distanţa redusă la orizont se va obţine cu relaţia :
d  l  l   l  l h
4.3.2 Instrumente pentru măsurarea pe cale optică a distanţelor
Pentru măsurarea pe cale optică a distanţei se folosesc instrumente cu

lunetă, de regulă teodolite, denumite şi tahimetre (tahis = repede, metrie =
măsurătoare). Pentru măsurarea tahimetrică a distanţelor au fost dezvoltate mai
multe procedee şi aparatură adecvată, cel mai întâlnit fiind tahimetrul cu fire
stadimetrice.
 Tahimetre cu fire stadimetrice – la acest tip de instrumente, pe reticul
sunt gravate firele stadimetrice utilizate pentru măsurarea distanţei, cu ajutorul
unei mire divizată centimetric, instalată în poziţie verticală la celălalt capăt al
distanţei.
 Determinarea distanţei orizontale când axa de vizare este

perpendiculară pe miră
Primul caz care se poate lua în considerare este cazul general, cel în care
se consideră că axa de vizare este orizontală şi – implicit – perpendiculară pe
mira situată la celălalt capăt al distanţei (Fig. 4.15).
Ddf c Fig. 4.15

12F  1 2 F ' ' Principiul măsurării pe cale
optică a distanţelor. Viza
d f f perpendiculară pe miră.
  d  H
H h h
unde: f – distanţa focală a obiectivului;
68
h – distanţa dintre firele reticulare; H – număr generator

f
D  H  ( f  c )  K1  H  K 2
h
f
 Raportul  K 1 poartă numele de coeficient stadimetric, având în
h
general valoarea 100 (uneori K1 = 50 sau K1 = 200);
 K 2  ( f  c ) poartă numele de constanta adiţională, care la teodolitele
moderne este zero (K20);
 H  C 2  C 1 este numărul generator, reprezentând diferenţa citirilor
interceptate pe mira verticală, în dreptul firelor reticulare stadimetrice:
 D  K 1  H  100  H  100C2  C1 
 Determinarea distanţei orizontale şi a diferenţei de nivel când axa

de vizare a lunetei este înclinată
În practică – de regulă – axa de vizare a lunetei este înclinată cu unghiul

de pantă  (Fig. 4.16).
Fig. 4.16
Principiul măsurării pe cale
optică a distanţelor. Viză
înclinată.
L  K 1  H'  100  H'

H'  C'1C'2 este un număr generator fictiv, considerat pentru situaţia în
care mira ar fi perpendiculară pe axa de vizare.
Considerând C 2 C 2' M ca fiind triunghi dreptunghic, rezultă:
H' H
  cos 
2 2
 L  K 1  H  cos   100  H cos 
D  L cos   L sin z 
Dar : 
h  L sin   L cos z 
69
D  K 1  H  cos 2   K 1  H  sin 2 z

h  K 1  H  sin  cos   K 1  H  sin z cos z
Pe teren se măsoară cu teodolitul unghiul  sau z, vizând pe miră la
înălţimea instrumentului “i“ şi efectuând citirile pe miră C1 şi C2, în dreptul
firelor stadimetrice ale reticulului.
 Modul de lucru:
 pentru determinarea pe cale stadimetrică a distanţelor se aşează
tahimetrul în staţie, în unul din capetele distanţei şi i se măsoară înălţimea;
 se vizează cu luneta mira instalată în poziţie verticală în celălalt capăt
al distanţei, astfel încât firul reticular orizontal (nivelor) să intercepteze o
valoare pe miră egală cu înălţimea instrumentului;
 se efectuează citirile C1 şi C2 în dreptul firelor stadimetrice;
 se efectuează controlul citirilor, calculând:
C  C2
CM  1  Cm
2
unde: Cm este citirea la firul reticular din mijloc, citire egală cu
înălţimea instrumentului;
 se determină distanţa orizontala D cu relaţiile:
D  K 1  H sau D  K 1  H  cos 2   K 1  H  sin 2 z
Prima relaţie se poate aplica în cazul în care unghiul de pantă  al
terenului nu depăşeşte  3g (influenţa factorului cos2 este nesemnificativă).
Precizia de determinare a distanţei prin acest procedeu este de 1020 cm
la 100m.
Metoda tahimetriei cu fire stadimetrice pentru determinarea distanţei
orizontale prezintă deosebite avantaje, fiind o metodă rapidă şi comodă iar
teodolite cu fire stadimetrice şi mire centimetrice se găsesc în dotarea tuturor
secţiilor topografice ale companiilor de specialitate.
Exemplu numeric:
Citiri pe Unghiuri zenitale Unghi

Pct. Pct. miră măsurate zenital Distanţa
staţie vizat CS (mediu) / orizontală
Cm= i Poz. I Poz. II de pantă (m)
Cj
1632 94g 55c 25cc
A g c cc g c cc
12.309
B 1570 94 55 50 305 45 00
(i=1.57) + 5g 44c 75cc
1508
Control: DAB = 100 (CS-
Control:
(CS+Cj) / 2 = Cj) cos2 =
=1570 = Cm
(Poz.I + Poz.II) =  = 100g - Zm
= 100 (CS-Cj)
=400g 00c 50cc
sin2Zm
70
4.3.3 Măsurarea distanţelor prin unde
Aparatura folosită în acest scop funcţionează pe principiul măsurării

timpului de propagare a undelor electromagnetice în lungul distanţei de măsurat
(Fig. 4.17).
Aparatura electronică de măsurare a distanţei se împarte, după frecvenţa
semnalului pe care-l emite, în:
 telemetre electrooptice care lucrează în gama undelor luminoase;
 radiotelemetre care lucrează în gama undelor radio.
După metoda de măsurare, putem distinge:
 telemetre cu impulsuri;
 telemetre fazice.
Fig. 4.17
Principiul măsurării prin
unde a distanţelor.
În principiu undele electromagnetice ce pornesc de la emiţătorul (E)

parcurg distanţa până la reflectorul (r), se reflectă şi sunt recepţionate de către
receptorul (R), indicatorul (I) măsurând timpul “t” în care undele
electromagnetice parcurg distanţa de la emiţător la reflector şi înapoi la receptor.
Cunoscând viteza “v” de propagare a undelor electromagnetice în mediul
respectiv, atunci distanţa D se poate determina cu relaţia:
vt
D
2
Timpul “t” se măsoară cu ajutorul microundelor modulate (unde
electromagnetice ultrascurte).
Deoarece determinarea timpului “t” este afectată de erori, în cazul
telemetrelor electrooptice fazice se măsoară diferenţa de fază a două oscilaţii ale
undei electromagnetice coerente, care se propagă pe drumuri diferite. În acest
caz distanţa D se va obţine cu relaţia:
  
D c
 4 f 
unde:   2f  t
f - este frecvenţa = numărul de oscilaţii complete în unitatea de timp;
c - este viteza luminii = 299792,5 km/s.
71
4.4 Mijloace de măsurare şi accesorii utilizate în Topografie
Observaţie:
Având în vedere evoluţia evident crescătoare a ofertelor firmelor
producătoare de tehnologie de măsurare topografică şi geodezică, clasificările
şi exemplele prezentate mai jos sunt departe de a fi exhaustive.
În mare proporţie, mijloacele de măsurare prezentate mai jos se află în
dotarea Facultăţii de Geodezie Bucureşti.
 Teodolite clasice
Firma Karl Zeiss Jena Karl Zeiss Jena WILD WILD

constructoare (Germania) (Germania) (Elveţia) (Elveţia)
THEO 020 / THEO 010 /
Tip aparat Wild T2 Wild T3
020A / 020B 010A / 010B
Mărirea lunetei
25 - 30 30 30 24, 30, 40
(M)
Distanţa minimă
1.5 1.5 1.7 4.6
de vizare (m)
Sensibilitatea
30” 20” 30” 6.5”
nivelelor
Dispozitiv de Microscop cu Micrometru optic Micrometru Micrometru optic
citire / Valoare scăriţă / 1c cu coincidenţă / 2cc optic cu cu coincidenţă /
scală coincidenţă / 2cc 1cc
Abaterea
standard a unei
direcţii (unghi)
20cc 10cc 10cc 2 - 5cc
măsurate în cele
două poziţii ale
lunetei
Foto 1
Foto 2
72
 Instrumente de nivelment geometric clasice
Firma Karl Zeiss Karl Zeiss Karl Zeiss Karl Zeiss

constructoare Jena Jena Jena Jena
(Germania) (Germania) (Germania) (Germania)
Tip aparat Ni 030 Ni 050 Ni 025 Ni 007
Mărirea lunetei
25 18 25 32
(M)
Distanţa minimă
1.5 0.9 1.5 2.2
de vizare (m)
Compensator NU DA DA DA
Abaterea
standard a unei
diferenţe de nivel 3 mm 5 mm 2.5 mm 0.5 – 0.7 mm
/ km. dublu de
nivelment
Foto 1
Foto 2
73
 Staţii Totale
Firma Leica Leica Leica TOPCON

constructoare Geosystems Geosystems Geosystems (Japonia)
(Elveţia) (Elveţia) (Elveţia)
Tip aparat TCR 407 TCR 805 TCR 1201 GTS-701
Mărirea lunetei
30 30 30 30
(M)
Distanţa minimă
1.7 1.7 1.7 1.3
de vizare (m)
Sensibilitatea
10” / 30” 10” / 30” 10” / 30” 10” / 30”
nivelelor
Compensator Dual axis Dual axis Dual axis Dual axis
Dispozitiv de
Electronic Electronic Electronic Electronic
citire
Unghi 20cc 15cc 3cc 6cc
Precizii
Dist. +/- (2 mm+2ppm) +/- (2 mm+2ppm) +/- (1 mm+1.5ppm) +/- (2 mm+2ppm)
Foto 1
Foto 2
74
 Staţii Totale
Firma Carl Zeiss TRIMBLE SOKKIA

constructoare (Germania) (U.S.A.) (Japonia)
Tip aparat RecElta 13C Model 3605 Seria SET 2X
Mărirea lunetei
(M) 30 30 30
Distanţa minimă
1.5 1.5 1.3
de vizare (m)
Sensibilitatea
10” / 30” - -
nivelelor
Compensator DA Dual axis Dual axis
Dispozitiv de Electronic Electronic Electronic
citire
Unghi 5cc 15cc 6cc
Precizii
Dist. +/- (2 mm+2ppm) +/- (1 mm+1ppm) +/- (2 mm+2ppm)
Foto 1
Foto 2
75
 Instrumente de nivelment geometric (nivele) electronice şi

digitale
Firma Leica Geosystems Leica Geosystems TOPCON (Japonia)

constructoare (Elveţia) (Elveţia)
Tip aparat SPRINTER DNA 03 DL 101C
Mărirea lunetei
24 24 32
(M)
Distanţa minimă
1.5 1.8 1.5
de vizare (m)
Compensator DA DA DA
Abaterea
1.5 mm 0.3 – 0.4 mm 0.4 mm
standard a unei
(cu mire codate) (cu mire de invar) (cu mire de invar)
diferenţe de nivel
2.5 mm 1 mm 1 mm
/ km. dublu de
(cu mire normale) (cu mire normale) (cu mire normale)
nivelment
Foto 1
Foto 2
76
 Accesorii topografice
Accesorii Mire
Detaliu miră Mire normale Mire normale Mire normale –
normală (cu (articulate - 4 m) (telescopice, cod bară
Tip
jalon topografic extensibile – 4 (telescopice,
alături) sau 5 m) extensibile – 4 m)
Foto
Accesorii Mire
Miră clasică cu bandă Detaliu miră cu bandă Detaliu miră clasică
invar – 3 m (cu nivelă invar (talpa mirei) cu bandă invar
Tip
sferică pentru
verticalizare)
77
Foto
Accesorii Mire Rulete topografice
Mire cu bandă invar Mire cu bandă
Rulete divizate milimetric
Tip (cod Leica – 2 m) invar (cod
(20, 30, 50 m)
TOPCON – 2 m)
Foto
Accesorii Jaloane topografice Trepiezi

Jaloane de lemn sau Mini – jaloane Trepied standard
metalice metalice (telescopic) şi mini –
Tip (2 m) (articulate din trepied metalic pentru
segmente jalon sau mini - jalon
de 0.30 m)
78
Foto
Accesorii Trepiezi
Trepied standard (telescopic) şi Mini – trepied metalic cu mini - jalon
Tip mini – trepied metalic pentru şi mini - prismă
jalon sau mini - jalon
Foto
Baston cu prisme
Accesorii Prisme reflectorizante
reflectorizante
Prisme circulare şi Suport şi mini-prisme Suport şi baston cu mini-
Tip
mini-prisma (Leica) (TOPCON) prisme
79
Foto
Accesorii Borne Ţăruşi
Borne de tip Borne de beton De lemn ( cu Metalici (cuie
Tip FENO ţăruş de topografice)
semnalizare)
Foto
80
81
Ridicări topografice
5. RIDICĂRI TOPOGRAFICE
5.1 Principii ale organizării lucrărilor topografice
Definiţie:
Ansamblul lucrărilor efectuate pe teren şi la birou în vederea
obţinerii unui plan topografic poartă denumirea de ridicare
topografică.
Orice ridicare topografică trebuie executată pe baza unei reţele geodezice

de sprijin, în care se încadrează în final.
Definiţie:
O reţea geodezică este formată din mulţimea punctelor situate
pe suprafaţa pe care se desfăşoară o lucrare (ridicare topografică
în acest caz) a căror poziţie este cunoscută într-un sistem unitar de
referinţă.
În ţara noastră, ridicările topografice trebuie efectuate în sistemul reţelei

de sprijin geodezice de stat, creată separat pentru planimetrie şi pentru
altimetrie. Uneori, în cazul ridicărilor topografice locale, măsurătorile se
bazează pe reţele de sprijin locale, care ulterior se integrează în reţeaua
geodezică de stat.
Observaţie:
Reţelele de puncte pentru care se cunoaşte poziţia orizontală, într-un
sistem bidimensional de coordonate (coordonatele rectangulare plane X, Y –
de exemplu) poartă denumirea de reţele planimetrice.
Reţelele de puncte definite numai printr-o singură coordonată (altitudinea
sau cota H, definită în general ca înălţimea deasupra mării) sunt cunoscute
sub denumirea de reţele altimetrice.
5.1.1 Reţele de sprijin planimetrice
În funcţie de natura elementelor măsurate, reţelele planimetrice se pot

clasifica astfel:
a. Pentru ridicările planimetrice, baza geodezică este alcătuită din
punctele reţelei de triangulaţie geodezică de stat, puncte care sunt
situate în vârfurile unor triunghiuri care acoperă întreaga suprafaţă a
82
ţării. În acest tip de reţele se efectuează numai măsurători de direcţii

unghiulare orizontale.
Reţeaua de triangulaţie este organizată pe ordine de mărime după cum

urmează (Fig. 5.1):
 reţeaua de triangulaţie de ordinul I, triunghiurile având laturile de la 20
la 60 km.;
Unui punct al acestei reţele (punct central) i se determină, prin măsurători
astronomice, coordonatele geografice şi un azimut A (unghiul dintre direcţia
Nord geografic şi o latură a reţelei ce pleacă din acel punct). Se mai măsoară
toate unghiurile orizontale din triunghiurile ce formează reţeaua şi se determină
coordonatele tuturor punctelor reţelei, coordonate geografice pe elipsoidul de
referinţă. Ulterior, aceste coordonate sunt transformate în coordonate plane X,Y
în planul de proiecţie adoptat.
 reţeaua de triangulaţie de ordinul II, având ca scop reducerea distanţei
de 2060 km, dintre punctele reţelei de ordinul I, reţeaua de ordinul II
având laturile de cca. 1020 km.;
 îndesirea se realizează prin puncte ale reţelei de ordinul III, cu laturile
triunghiurilor de 715 km şi prin puncte de ordinul IV, cu laturile de
48 km.
Fig. 5.1
Prezentarea schematică a dispunerii punctelor
din reţelele de ordin superior (I – IV)
Determinarea coordonatelor rectangulare ale punctelor de ordinul II, III şi

IV se face direct în planul de proiecţie adoptat, pornind de la coordonatele
cunoscute ale punctelor de ordinul I şi ţinând seama de curbura Pământului la
prelucrarea măsurătorilor.
83
 Îndesirea reţelei de triangulaţie de ordin superior (formată din puncte

de ordinul I, II, III şi IV) se face prin puncte de ordin inferior (puncte de ordinul
V), care sunt situate la distanţe de 12 km, câte un punct la 50100 ha;
La determinarea poziţiei punctelor reţelelor geodezice, în afară de
măsurători de unghiuri orizontale, se pot măsura numai distanţe (laturi ale
aceloraşi triunghiuri), reţelele numindu-se în acest caz reţele de trilateraţie;
Combinarea măsurătorilor de direcţii unghiulare orizontale şi distanţe
(triangulaţie - trilateraţie) permite o mai bună adaptare la condiţiile existente pe
teren.
Tuturor punctelor care formează reţelele planimetrice amintite mai sus li
se transmit coordonate într-un sistem de coordonate bidimensional (sistem de
coordonate rectangulare plane), prin diverse metode de măsurare şi calcul.
Pentru reprezentarea în plan a suprafeţei terestre se utilizează diverse sisteme de
proiecţie cartografice, prin intermediul cărora se face corespondenţa între
suprafaţa terestră şi planul orizontal în care se reprezintă aceasta.
Observaţie:
În România, începând cu anul 1971, toate lucrările geodezice,
topografice, fotogrametrice şi cartografice se execută în „sistem de proiecţie
stereografică 1970”, proiecţie pe plan unic secant.
Polul proiecţiei, denumit şi centrul proiecţiei, este situat la latitudinea de
46oNord şi longitudinea de 25oEst, existând un cerc de deformaţie nulă cu
raza de 201718 m. Sistemul de axe de coordonate rectangulare plane are ca
origine imaginea plană a polului proiecţiei, axa Ox având sensul pozitiv spre
nord iar axa Oy având sensul pozitiv spre est.
Din considerente practice, pentru a nu lucra cu valori negative ale
coordonatelor, s-a adoptat o translaţie a sistemului de axe cu 500000 m spre
vest şi spre sud, astfel încât, pe teritoriul României, să se lucreze numai cu
valori pozitive ale coordonatelor.
Trecerea de la coordonatele plane la coordonatele geodezice pe elipsoidul
de referinţă şi invers se realizează prin intermediul unor calcule destul de
laborioase, cu ajutorul unor coeficienţi constanţi.
b. Pentru lucrările inginereşti, de amplasare a unor obiective industriale,

civile, hidrotehnice sau de altă natură, pot fi realizate reţele geodezice
locale, care pot avea precizii mai mari decât reţelele geodezice de stat,
în care – eventual - se încadrează ulterior.
5.1.2 Reţele de sprijin altimetrice
Baza altimetrică a ridicărilor topografice pentru toate scările este
constituită din aşa numitele reţele de nivelment care se dezvoltă de-a lungul
principalelor căi de comunicaţie sau pe văile principalelor ape curgătoare.
Reţelele de nivelment se pot clasifica astfel:
84
a. reţele de nivelment general al ţării (reţeaua de nivelment geometric

de stat). Acestea cuprind reţelele de nivelment geometric geodezic de
ordinul I, II, III şi IV;
Observaţie:
Cu ajutorul reţelelor de ordinul I şi II se stabileşte un sistem unic de
altitudini (cote) pentru întreg teritoriul ţării.
Reţelele de ordinul III şi IV îndesesc pe cele de ordinul I şi II şi servesc
pentru satisfacerea bazei altimetrice a ridicărilor topografice şi pentru
rezolvarea diverselor probleme inginereşti.
b. reţele altimetrice de îndesire. Acestea constituie baza altimetrică

directă pentru ridicările topografice. Ele îndesesc reţelele nominalizate
mai sus, la punctul a.;
c. reţele altimetrice locale. Acestea se execută în cazul ridicărilor
topografice la scări mari (1:1 000, 1:500) şi pentru diverse scopuri
inginereşti;
Observaţie:
În funcţie de mărimea suprafeţei de ridicat şi de precizia necesară,
reţelele locale se construiesc sub formă de drumuiri sau poligoane de
nivelment.
Pentru cazuri speciale (rezolvarea unor probleme inginereşti, urmărirea
comportării construcţiilor şi terenurilor, etc.) se realizează reţele de nivelment
de înaltă precizie.
Tuturor punctelor care formează reţelele de nivelment amintite mai sus li

se transmit altitudini (cote) prin nivelment geometric sau trigonometric (în
zonele cu teren accidentat), faţă de o suprafaţă zero de referinţă.
Observaţie:
În România, sistemul de referinţă utilizat pentru reţeaua de nivelment de
stat este denumit “sistem Marea Neagră zero 1975”. Punctul zero
fundamental a fost considerat reperul fundamental de tip I din Capela
Militară din Constanţa, altitudinea lui fiind determinată prin lucrări de
nivelment geometric repetat faţă de nivelul mediu al mării.
Studiile ulterioare au condus la ideea creării unui nou amplasament
pentru punctul zero fundamental, într-o zonă “stabilă” din punct de vedere
geologic. Acesta se situează la cca. 53 km de Constanţa, între localităţile
Tariverde şi Cogealac.
85
5.1.3 Marcarea şi semnalizarea punctelor topografice
Definiţie:
Marcarea este operaţiunea de materializare la nivelul solului
a punctelor topografice, iar semnalizarea este operaţiunea prin
intermediul căreia se crează posibilitatea observării de la distanţă a
punctelor topografice.
5.1.3.1 Marcarea punctelor de planimetrie
În funcţie de structura terenului şi importanţa

punctului, marcarea se poate face prin:
 ţăruşi de lemn – care pot avea secţiunea pătrată

sau circulară (Fig. 5.2) şi se utilizează pentru punctele de
drumuire şi de detaliu în exteriorul localităţilor
(extravilan). Punctul matematic, pentru care se
determină coordonatele, se materializează
Fig. 5.2
printr-un cui care se bate la partea superioară a
Dimensiuni standard pentru
ţăruşului; ţăruşi de lemn şi metalici
 ţăruşi metalici şi cuie topografice –
care se folosesc la materializarea punctelor din
interiorul localităţilor (intravilan), punctul matematic fiind materializat printr-o
adâncitură practicată la partea superioară a ţăruşului metalic (Fig. 5.2, 5.3);
Fig. 5.3
Cuie topografice
 borne de beton – utilizate pentru marcări

permanente, atât în extravilan cât şi în intravilan, şi sunt în
formă de trunchi de piramidă, fiind confecţionate din
beton sau beton armat.
Punctul matematic este reprezentat de bulonul
metalic de la partea
superioară a bornei care Fig. 5.4
este încastrat în beton la Dimensiuni standard pentru
turnare (Fig. 5.4, 5.5); borne de beton, de tip
mijlociu
86
Fig. 5.5
Exemple de borne utilizate la
marcarea punctelor geodezice şi
topografice
Puncte din reţeaua

Punct din reţeaua geodezică de îndesire
geodezică (traseul autostrăzii Arad –
naţională de Timişoara)
ordiunl I
Puncte din reţeaua

geodezică naţională de
clasă B
 borne cu tijă metalică – utilizate pentru

marcări permanente, atât în extravilan cât şi în intravilan, şi sunt formate dintr-o
tijă metalică specială iar partea superioară, în formă de trunchi de piramidă, este
confecţionată din plastic dur sau beton (Fig. 5.6).
Fig. 5.6
Exemple de borne cu tijă metalică (de tip
FENO) utilizate la marcarea punctelor
topografice
5.1.3.2 Semnalizarea punctelor de planimetrie
În funcţie de importanţa punctului, se pot întâlni:

 semnale portabile;
 semnale permanente;
Din categoria semnalelor portabile face parte jalonul, confecţionat din
lemn (sau din metal) care poate avea secţiunea circulară, triunghiulară,
87
hexagonală sau octogonală, iar la partea inferioară este prevăzut cu un sabot

metalic. Pentru a putea fi văzut uşor de la distanţă este vopsit alternativ în roşu şi
alb (Fig. 5.7).
Jalonul este utilizat pentru semnalizarea la
distanţa de 200  300 m, verticalizarea lui
realizându-se vizual (din ochi), cu ajutorul unui fir
cu plumb sau cu o nivelă sferică ataşată pe jalon, iar
pentru instalarea deasupra punctului topografic se
poate utiliza un trepied.
Fig. 5.7
Jaloane topografice şi mini-trepied
metalic pentru susţinerea jalonului
Observaţie:
Din categoria semnalelor portabile mai poate face parte şi mira
topografică, divizată centimetric.
Din categoria semnalelor permanente, cele mai reprezentative sunt:

 baliza topografică – care este confecţionată dintr-o manelă sau riglă
de lemn, cu lungime de 3  7 m, care se introduce într-o cutie sau ţeavă
îngropată în pământ, în poziţie verticală. Pentru a fi vizat de la distanţă mare,
semnalul are la partea superioară
patru scânduri prinse
perpendicular două câte două,
care formează fluturele. Întreg
semnalul este vopsit, alternativ
în culorile negru şi alb sau roşu
şi alb (Fig. 5.8);
 piramida topografică
(la sol sau cu poduri) – poate fi
cu trei sau patru picioare, popul
fiind centrat deasupra bornei
care marchează punctul
topografic, iar picioarele
piramidei trebuie astfel dispuse încât să nu Fig. 5.8
Prezentarea schematică a balizei
împiedice efectuarea observaţiilor spre
şi a piramidei topografice (la sol)
punctele ce trebuie vizate cu instrumentul
aşezat în staţie deasupra bornei (Fig. 5.8,
5.9).
88
Fig. 5.9
Piramida topografică (la sol) şi
piramidă cu poduri
Observaţie:
În ridicările topografice în intravilan se pot folosi semnale speciale,
instalate pe clădiri şi - de asemenea - semnale instalate în arbori.
5.1.3.3 Marcarea punctelor de altimetrie
Se realizează prin repere de nivelment care diferă în funcţie de poziţia şi

importanţa punctului, putând astfel deosebi:
 repere încastrate în elementele de

rezistenţă ale construcţiilor, numite şi
mărci de perete – utilizate în interiorul
localităţilor (Fig. 5.10);
Fig. 5.10
Prezentarea schematică a
mărcilor de perete, de diverse
tipuri
Aceste tipuri de repere se regăsesc sub diverse forme şi dimensiuni,

elementul de bază este însă punctul matematic (un element metalic semisferic)
pe care se instalează mira de nivelment (Fig. 5.11);
89
Fig. 5.11
Exemple de tipuri de repere RN 3308
încastrate – mărci de perete Canton ILIA
 repere de nivelment fixate în sol, realizate dintr-o ţeavă cu diametrul mai

mare de 60 mm încastrate într-un bloc de beton
iar la partea superioară se sudează o marcă cu
cap semisferic (Fig. 5.12);
Fig. 5.12
Exemplu de reper fixat în sol
 repere provizorii, utilizate la materializarea provizorie sau temporară,

fiind reprezentate de ţăruşi de lemn sau metalici;
Observaţie:
Punctele de legătură care se materializează doar
pe durata măsurătorilor se marchează cu broaşte de
nivelment.
5.2 Ridicări topografice planimetrice
5.2.1 Procedee de determinare a punctelor de sprijin:

 Intersecţia unghiulară înainte;
 Intersecţia unghiulară înapoi;
 Intersecţia liniară;
 Drumuirea planimetrică;
5.2.1.1 Intersecţia unghiulară înainte
Pentru a determina coordonatele X, Y ale unui punct P, inaccesibil, când

cunoaştem coordonatele a două puncte 1(X1, Y1) şi 2(X2, Y2) materializate pe
teren, se măsoară pe teren cu teodolitul unghiurile  şi  (Fig. 5.13).
90
Poziţia punctului P se determină prin intersecţia a două drepte 1P şi 2P,

exprimate prin ecuaţiile lor:
 Y  Y1  X  X 1   tg 1

 Y  Y2  X  X 2   tg 2
unde:
 1 este orientarea laturii 1P (1P);
 2 este orientarea laturii 2P (2P);
 necunoscutele sunt X,Y - coordonatele punctului P;
 se determină mai întâi orientarea 12 din coordonatele punctelor 1 şi 2:
Y12 Y  Y1 Y  Y1
tg 12   2   12  arctg 2
X 12 X 2  X 1 X 2  X1
P(x P,yP)
X N N
3(x 3,y3 )
N P  32
 12 3P
N 23
1(x1,y1 )
 Fig. 5.13
Principiul intersecţiei
 unghiulare înainte
2P
21 2(x 2,y2 )
Y
 cu ajutorul unghiurilor măsurate  şi  se determină orientările:
1P  1  12   şi  2 P   2   21     12  200 g  
 Revenind la sistemul de ecuaţii de mai sus putem obţine:
Y  Y1  X  tg 1  X 1  tg 1
Y1  X  tg 1  X 1  tg 1  Y2  X  tg 2  X 2  tg 2
Y2  Y1  Xtg 1  tg 2   X 2  tg 2  X 1  tg 1
Y2  Y1  X 2  tg 2  X 1  tg 1 Y1  Y2  X 2  tg 2  X 1  tg 1
X 
tg 1  tg 2 tg 2  tg 1
Introducând valoarea lui “X” în ecuaţiile sistemului putem obţine valoarea
lui “Y” :
91
Y  Y1  X  X 1   tg 1
Y  Y2  X  X 2   tg 2
Observaţie:
Pentru control, rezultatele obţinute cu cele două relaţii trebuie să fie identice.
Pentru siguranţa determinării poziţiei punctului P este necesar să se

execute măsurători din minim 3 puncte de coordonate cunoscute, calculându-
se coordonate din combinaţii de câte două direcţii de intersecţie. Dacă valorile
coordonatelor punctului P obţinute din aceste combinaţii nu diferă cu mai mult
decât toleranţele admise, se vor lua în considerare valorile medii pentru
coordonatele punctului P.
Exemplu numeric:
Date cunoscute:
 coordonatele rectangulare ale punctelor vechi:
Pct. X (m) Y (m)

1 6623.540 8385.460
2 5948.230 9689.300
3 7071.520 9949.150
Măsurători efectuate pe teren:

 direcţii orizontale măsurate prin metoda seriilor şi compensate în staţie:
Pct. Pct. Direcţii compensate Unghiuri

staţie vizat în staţie orizontale
g c cc
P 72 16 37
1  = 90g 34c 30cc
2 162g 50c 67cc
1 205g 64c 87cc
 = 46g 27c 90cc
2 P 251g 92c 77cc
g c cc  = 37g 71c 57cc
3 289 64 34
2 321g 17c 75cc
3  = 118g 10c 51cc
P 39g 26c 26cc
Calcul orientărilor:
12 = 130g 42c 38cc  = 90g 34c 30cc 1P = 40g 08c 08cc
21 = 330g 42c 38cc  = 46g 27c 90cc 2P = 376g 70c 28cc
23 = 14g 41c 85cc  = 37g 71c 57cc 2P = 376g 70c 28cc
32 = 214g 41c 85cc  = 118g 10c 51cc 3P = 332g 52c 36cc
92
Calculul coordonatelor punctului P:
Pct. X (m) Y (m) 

1 6623.540 8385.460
1 = 1P = 40g 08c 08cc
2 5948.230 9689.300
P 7563.592 9070.272
2 = 2P = 376g 70c 28cc
9070.272
2 5948.230 9689.300
1 = 2P = 376g 70c 28cc
3 7071.520 9949.150
P 7563.580 9070.277
2 = 3P = 332g 52c 36cc
9070.277
XPmed = 7563.586 YPmed = 9070.275
5.2.2 Metode de ridicare a detaliilor topografice
1. Metoda radierii
Metoda radierii reprezintă aplicarea metodei coordonatelor polare la

ridicarea planimetrică a detaliilor şi se aplică pentru ridicarea punctelor de
detaliu care se află în jurul unui punct vechi, cunoscut.
 Scopul:
 determinarea coordonatelor rectangulare Xi, Yi ale punctelor Pi,
aparţinând unui detaliu topografic;
 Principiul metodei:
 Dintr-un punct de staţie de coordonate cunoscute (S) se măsoară
direcţia orizontală de referinţă cA spre punctul A (punct vechi), direcţiile
orizontale ci spre punctele de “ridicat” Pi, lungimile înclinate Li şi unghiurile
verticale i. Coordonatele punctelor radiate se determină aplicând relaţiile
cunoscute de la metoda coordonatelor polare;
X Fig. 5.14
A Metoda radierii la ridicarea
planimetrică a detaliilor
N
cA
N 2 3
SA ,  2
S2 L2 Detaliu topografic

2 c 2,
S1 1  Date cunoscute:

1 c1, L1, 
X1 S4 1
4
c4, L4, 4
coordonatele rectangulare
xS1
4
S ale punctului de staţie (S) şi
S
yS1 Y ale unui punct de sprijin
YS Y1 (A);
93
 Operaţii de teren:
 pe teren se măsoară distanţele înclinate Li de la punctul de staţie la
punctele radiate, direcţiile orizontale ci şi unghiurile de pantă i necesare
reducerii la orizont a distanţelor înclinate.
Observaţie:
Măsurarea lungimilor înclinate Li se poate efectua direct (cu panglica
sau cu ruleta topografică), indirect (stadimetric) sau electrono-optic (cu Staţii
Totale), în funcţie de precizia urmărită.
Direcţiile orizontale se măsoară cu teodolitul sau cu Staţia Totală,
fiind suficientă măsurarea lor într-o singură poziţie a lunetei.
 Calcule:
 Calculul unghiurilor orizontale i (direcţia de referinţă cA - direcţiile
măsurate ci către punctele de detaliu):
 i  ci  c A
 Calculul distanţelor orizontale di, cu relaţia :
d i  L i  cos  i
Observaţie:
Elementele de mai sus (i şi di) sunt suficiente, dacă raportarea
punctelor pe un plan se face polar, cu un raportor şi o riglă.
 Dacă raportarea pe plan a punctelor de detaliu se face rectangular, sunt

necesare următoarele calcule :
 Orientarea direcţiei de referinţă:
Y  YS
SA  arctg A
X A  XS
 Orientările direcţiilor de la punctul de staţie la punctele de detaliu:
 S  i   SA   i
 Calculul creşterilor de coordonate (coordonate relative) între punctul
de staţie şi punctele de detaliu:
XSi  di  cos Si YSi  d i  sin  S  i
 Calculul coordonatelor rectangulare Xi, Yi pentru fiecare punct de
detaliu:
X i  X S  X Si
Yi  YS  YSi
94
Exemplu numeric:
Date cunoscute:
 coordonatele punctelor de sprijin (drumuire):
Nume punct X (m) Y (m)
S 5000.000 1000.000
A 5159.151 1081.091
Schiţa ridicării topografice: N

A3
X AS
A
3 c3, L3, 
3
Fig. 5.15 N
cS
N 2 3
Ridicare planimetrică prin
cA
SA 2
2,
metoda radierii S2 L Detaliu topografic
2 c2,
S1 1
S4 1 c1, L1,  4
1
4 c4, L4, 4
S
Măsurători efectuate pe Y
teren:
 Direcţii orizontale (într-o singură poziţie a lunetei):
Direcţii
Pct. staţie Pct. vizat orizontale
(poz. I)
(g, c, cc)
A 120.15.25
1 167.92.75
S
2 145.70.75
4 179.03.75
S 215.50.00
A
3 101.05.50
 Unghiuri de pantă:
S1 S2 S4 A3
(g, c, cc) (g, c, cc) (g, c, cc) (g, c, cc)
+6.12.50 +5.10.25 +3.50.25 +4.25.00
 Lungimi înclinate (măsurate cu Staţia Totală):
LS1 (m) LS2 (m) LS4 (m) LA3 (m)
142.026 173.541 248.035 194.994
Se cer:
 coordonatele rectangulare plane ale punctelor de detaliu 1, 2, 3 şi 4:
95
Calcule:
 Reducerea la orizont a lungimilor înclinate:
dij = Lij *cosij  dS1 = 142.026 * cos (+6.12.50) = 141.370 m
dS2 = 173.541 * cos (+5.10.25) = 172.980 m
dS4 = 248.035 * cos (+3.50.25) = 247.660 m
dA3 = 194.994 * cos (+4.25.00) = 194.560 m
 Calculul unghiurilor orizontale i:

 i  ci  c A  1 = 167.92.75 - 120.15.25 = 47.77.50
2 = 145.70.75 - 120.15.25 = 25.55.50
4 = 179.03.75 - 120.15.25 = 58.88.50
 i  cS  c i  3 = 215.50.00 - 101.05.50 = 114.44.50
 Calculul orientărilor direcţilor de referinţă:

Y  YS
 SA  arctg A  29.99.98
X A  XS
 AS  229.99.98
 Calculul orientărilor direcţiilor de la punctul de staţie la punctele de
detaliu:
 S  i   SA   i  S1  29.99.98  47.77.50  77.77.48
S 2  29.99.98  25.55.50  55.55.48
S4  29.99.98  58.88.50  88.88.48
 A i   AS   i   A3  229.99.98  114.44.50  115.55.48
 Calculul creşterilor de coordonate (coordonate relative) între punctele

de staţie şi punctele de detaliu:
XSi  di  cos Si  δXS1 = 141.370 * cos(77.77.48) = 48.357 m
δXS2 = 172.980 * cos(55.55.48) = 111.191 m
δXS4 = 247.660 * cos(88.88.48) = 43.021 m
XAi  di  cos  A i  δXA3 = 194.560 * cos(115.55.48) = - 47.066 m
YSi  d i  sin  S  i  δYS1 = 141.370 * sin(77.77.48) = 132.842 m

δYS2 = 172.980 * sin(55.55.48) = 132.509 m
δYS4 = 247.660 * sin(88.88.48) = 243.895 m
YAi  d i  sin  A  i  δYA3 = 194.560 * sin(115.55.48) = 188.781 m
 Calculul coordonatelor rectangulare Xi, Yi pentru fiecare punct de

detaliu:
X i  X S  X Si  X1 = 5000.000 + 48.357 = 5048.357 m
96
X2 = 5000.000 + 111.191 = 5111.191 m

X4 = 5000.000 + 43.021 = 5043.021 m
X i  X A  X Ai  X3 = 5159.151 - 47.066 = 5112.085 m
Yi  YS  YSi  Y1 = 1000.000 + 132.842 = 1132.842 m

Y2 = 1000.000 + 132.509 = 1132.509 m
Y4 = 1000.000 + 243.895 = 1243.895 m
Yi  YA  YAi  Y3 = 1081.091 + 188.781 = 1269.872 m
2. Metoda coordonatelor rectangulare
Această metodă se recomandă în cazul în care punctele de detaliu sunt

aşezate de o parte şi de alta a laturilor de drumuire, la distanţe de latura
drumuirii ce nu depăşesc 4050 m.
Observaţie:
Este de preferat ca distanţele să nu depăşească lungimea nominală a
mijloacelor simple de măsurare a distanţelor (Ex.: rulete topografice).
Fig. 5.16
Metoda coordonatelor
rectangulare la ridicarea
planimetrică a detaliilor
 Principiul metodei:
Din punctele de detaliu se coboară
perpendiculare cu ajutorul echerelor topografice
(instrumente topografice simple) pe latura de
drumuire (1-5).
Se consideră latura drumuirii (1-5) ca axă
X şi perpendicular pe ea axa Y.
 Operaţii de teren:
Pe teren se măsoară coordonatele
rectangulare (abscisele şi ordonatele) ai şi bi în
valoare orizontală, piciorul perpendicularei fiind
stabilit anterior cu echerul topografic.
 Calcule:
Se calculează direct coordonatele rectangulare ale punctelor de detaliu:
X i  X1  a i
97
Yi  Y1  b i
 Control:
Controlul corectitudinii unghiurilor drepte şi a valorilor măsurate ai şi bi
se face măsurând pe teren ipotenuzele ci şi comparându-le cu cele calculate
aplicând teorema lui Pitagora: ci  ai2  bi2 .
Observaţie:
După cum se observă în Figura 5.21, valorile bi se găsesc la stânga
sau la dreapta laturii de drumuire, fapt ce este consemnat și prin semnele “-“
şi respectiv “+”.
5.3 Ridicări topografice altimetrice
Ridicările altimetrice completează planimetria, dând posibilitatea

reprezentării reliefului pe hărţi şi planuri.
5.3.1 Modalităţi de determinare a diferenţelor de nivel
 nivelmentul geometric – care se bazează pe principiul vizei orizontale

a instrumentului;
 nivelmentul trigonometric – la care diferenţa de nivel se determină în
funcţie de unghiul vertical măsurat şi de distanţă;
 nivelmentul hidrostatic – care utilizează principiul vaselor
comunicante;
 nivelmentul barometric – bazat pe principiul variaţiei presiunii
atmosferice în raport cu altitudinea;
5.3.1.1 Nivelmentul geometric
Această metodă de determinare a diferenţelor de nivel se recomandă în

terenuri mai puţin înclinate (mai puţin accidentate).
Diferenţa de nivel se determină din diferenţa citirilor efectuate pe mire
instalate în poziţie verticală în două puncte, după ce a fost efectuată
orizontalizarea axei de vizare a instrumentului de nivelment.
Nivelmentul geometric poate fi de mijloc sau de capăt.
98
1. Nivelmentul geometric de mijloc

Instrumentul de nivelment se instalează la distanţe egale faţă de mire,
fiind permise abateri de până la 1- 2 m.
Mirã
niveleu Fig. 5.17
portee portee Principiul
nivelmentului
axa de vizare geometric de mijloc
Instrument
a de nivelment
b
A S hAB  a, b – citiri pe
Hv
mirele instalate în
HA punctele A şi B;
B HB  HA, HB – cotele
Sc punctelor A şi B;
 δhAB –
diferenţa de nivel
între punctele A şi B;
 Hv – altitudinea planului de vizare;
 Sc – suprafaţa de nivel de referinţă (convenţională);
 portee – distanţa între instrument şi mire;
 niveleu – distanţe între mire;
Cu instrumentul instalat în poziţie de lucru (calat în punctul de staţie S) se

fac citiri pe cele două mire amplasate în poziţie verticală pe punctele A şi B.
Diferenţa de nivel se determină cu relaţia :
h AB  a  b
Considerând cunoscută cota punctului A (de exemplu) se poate determina,
cu ajutorul diferenţei de nivel măsurate (determinate):
HB  H A  h AB
sau utilizând altitudinea planului de vizare:
HV  HA  a  HB  HV  b
Determinarea cotelor folosind altitudinea planului de vizare (HV) se
recomandă în situaţiile când dintr-o staţie se determină cotele mai multor puncte.
99
Exemplu numeric:
 calculul cotei punctului B, utilizând diferenţa de nivel măsurată:
Citiri pe mire Medii Dif. Cote

Pct. Pct. Înapoi Înainte Înapoi Înainte Niv. abs. Nr.
st. viz. (mm) (mm) δH (m) H (m) pct.
1479
A 1742 1742 197.055 A
2006
S -0.807
2286
B 2549 2549 196.248 B
2812
 calculul cotei punctului B, utilizând altitudinea planului de vizare:
Citiri pe mire Medii Alt. Cote

Pct. Pct. plan de abs. Nr.
st. viz. Înapoi Înainte Înapoi Înainte vizare H (m) pct.
(mm) (mm) Hv (m)
1479
A 1742 1742 198.797 197.055 A
2006
S
2286
B 2549 2549 196.248 B
2812
5.3.1.2 Nivelment trigonometric
Nivelmentul trigonometric se utilizează în terenuri accidentate şi la

distanţe mari (putând ajunge până la câţiva km).
Neajunsurile metodei provin din faptul că este mai laborios decât
nivelmentul geometric, fiind necesar să se măsoare două elemente, unghiul
vertical şi distanţa, alt inconvenient fiind precizia de determinare a diferenţelor
de nivel care este mai mică.
1. Determinarea diferenţei de nivel la distanţă mică
 Efectuarea măsurătorilor:
 Cu teodolitul instalat în punctul A se măsoară unghiul vertical, vizând
cu luneta punctul B la înălţimea “i” a instrumentului, pe o miră instalată în
poziţie verticală (Fig. 5.18a);
 Unghiul vertical măsurat poate fi unghiul de pantă (AB) sau unghiul
zenital (zAB) corespunzător;
100
Calcule:
h AB  L AB  sin  L AB  cos z AB
sau
h AB  d AB  tg AB  d AB  ctgzAB
unde: LAB – este distanţa înclinată măsurată direct pe teren;

dAB – este distanţa orizontală determinată cu relaţia d =
LAB*cosAB, sau din coordonatele rectangulare (XA, YA şi
XB, YB) ale punctelor A şi B;
Fig. 5.18a
Nivelment trigonometric, vize
ascendente.
Exemplu numeric:
Date cunoscute:
 Pentru LAB = 150 m şi zAB = 97g15c00cc;
 Există posibilitatea de a viza mira din punctul B la înălţimea i a
instrumentului, măsurată în staţia A;
Calcule:
 Diferenţa de nivel se obţine cu relaţia:
 h AB  L AB  cos z AB  6 ,71m
 Dacă nu se poate viza la înălţimea “i” a instrumentului, ci la o înălţime

oarecare “S” (care poate fi înălţimea unui semnal) va rezulta (Fig. 5.18b):
h AB  S  d AB  tg'AB  i
101
 h AB  d AB  tg'AB  i  S sau h AB  d AB  ctgz'AB  i  S
Fig. 5.18b
Nivelment trigonometric, vize
ascendente.
Exemplu numeric:
Date cunoscute:
 dAB = 149,85 m; z’ = 95g65c00cc; i = 1,45 m şi S = 5 m;
HA = 100.000 m;
Calcule:
 Diferenţa de nivel se obţine cu relaţia:
h AB  d AB  ctgz'AB  i  S  10 ,26  1,45  5  6 ,71m
 Cota punctului B va fi:

H B  H A  h AB
H B  H A  d AB  ctgz'AB  i  S
HB  H A  h AB  100.000  6.71  106.710m
102
103

Masuratori Terestre

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Masuratori Terestre

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins

3.6.11 Determinarea ariei suprafeţelor indicate, folosind procedeul analitic şi procedee

1. MĂSURĂTORI TERESTRE - GENERALITĂŢI

Grupul de ştiinţe grupate sub denumirea generică de Măsurători Terestre

a) GEODEZIA – este ştiinţa care se ocupă cu “măsurarea şi reprezentarea

b.2 Topografia inginerească – este o ramură a măsurătorilor terestre care

Topografia Inginerească foloseşte instrumente de măsurare şi de calcul

d) FOTOGRAMETRIA – este o ramură mai nouă a măsurătorilor terestre

1.1 Forma şi dimensiunile pământului

Pământul are forma unui elipsoid de

Suprafaţa geoidului – este dată fizic de suprafaţa liniştită a mărilor şi

Geoidul – este o figură de echilibru

Suprafaţa elipsoidului de referinţă – este suprafaţa matematică cea mai

Suprafaţa topografică – este suprafaţa reală, fizică a suprafeţei terestre,

Latitudinea  - este unghiul format de normala la elipsoid cu planul

2. ELEMENTE TOPOGRAFICE ALE TERENULUI

Reprezentarea pe hărţi şi planuri a suprafeţei terestre sau a unor porţiuni

2.2 Elemente topografice ale terenului

Există diverse modalităţi de clasificare a acestor elemente topografice,

 elemente topografice ale terenului vizibile în plan vertical. Prin

B, se pot scoate în evidenţă următoarele elemente topografice ale terenului

 distanţa (lungimea) înclinată LAB – reprezintă lungimea segmentului

 distanţa orizontală DAB – lungimea proiecţiei în plan orizontal a

 Între elementele topografice definite până acum există o serie de

 diferenţa de nivel HAB – este distanţa în metrii, măsurată pe verticală

 cota (altitudinea) HA, HB – este distanţa în metrii, măsurată pe

 Între elementele topografice definite până acum există o serie de

 elemente topografice ale terenului vizibile în plan orizontal.

 unghiul orizontal  - este unghiul format de proiecţiile în planul

2.3 Orientări şi axe de coordonate

În general, în multe sectoare de activitate se utilizează informaţiile

Analog se definesc unghiurile de orientare pentru direcţiile AC şi AD din

- θAB şi θAC sunt însă definite faţă de

În Topografie, definiţia orientării unei direcţii AB este legată de definirea

O A Y Între aceste direcţii se formează şi se

   unghiul de convergenţă a meridianelor (unghiul format de

2.4 Sisteme de coordonate în Topografie

2.4.1 Coordonate polare

Dacă axa de referinţă se află pe direcţia nord, unghiul polar este

2.4.2 Coordonate rectangulare

În sistemul de coordonate rectangular, poziţia punctelor este dată de

2.4.3 Rezolvarea problemei directe

 Determinarea distanţei între două puncte şi a orientării liniei care

a. Calculul orientării direcţiei AB:

b. Calculul distanţei orizontale DAB:

2.4.4 Rezolvarea problemei inverse

2.5 Cercul topografic

Pornind de la premisa că poziţiile punctelor topografice se determină, în

În acest context, trebuie făcute

cele patru cadrane ale cercului

O sinteză a informaţiilor de mai sus este prezentată în Fig. 2.10, în care se

- funcţia tg este negativă;

3. PROBLEME TEHNICE REZOLVABILE PE HĂRŢI ŞI PLANURI

HARTA – este o reprezentare plană, convenţională, micşorată (la

PLANUL TOPOGRAFIC – este o reprezentare plană, convenţională,

Putem afirma că hărţile şi planurile sunt reprezentări 2D sau figuri

3.2 Scara hărţilor şi planurilor topografice

Din punct de vedere al modului de prezentare, scările hărţilor şi planurilor

1: 500 - unui milimetru de pe hartă (plan) îi corespund 500

 rezolvări probleme tehnice:

 determinarea corespondentei din teren:

 Scările grafice sunt reprezentări grafice ale scărilor numerice.

După modul de prezentare se pot întâlni: