Sunteți pe pagina 1din 14

Date de proiectare

 Tipul: AUTOBETIONERA; 5,5 m3


 Motor: MAC;
 Putere nominală: Pn=165 [kW];
 Turaţia: n=2350 [rot/min].
AMBREIAJUL

1. ROLUL AMBREIAJULUI

Ambreiajul este inclus în transmisia automobilului în scopul compensării


principalelor dezavantaje ale motorului cu ardere internă, care constau în:
imposibilitatea pornirii sub sarcină, existenţa unei zone de funcţionare instabile şi
mersul neuniform al arborelui cotit. Necesitatea includerii ambreiajului în transmisia
automobilului este determinată de particularităţile funcţionării acesteia, caracterizată
mai ales de cuplarea şi decuplarea transmisiei automobilului de motor. Decuplarea este
necesară la oprirea şi frânarea totală a automobilului sau la schimbarea treptelor de
viteze, iar cuplarea este necesară la pornirea din loc şi după schimbarea vitezelor. Prin
decuplarea transmisiei de motor, roţile dinţate din cutia de viteze nu se mai află sub
sarcină şi cuplarea lor se poate face fără eforturi mari între dinţi. În caz contrar,
schimbarea treptelor de viteză este aproape imposibilă, funcţionarea cutiei de viteze
fiind însoţită de zgomot puternic, uzura dinţilor este deosebit de mare şi poate avea loc
chiar distrugerea lor. Cuplarea lină a arborelui primar al cutiei de viteze cu arborele
cotit al motorului, care la o turaţie ridicată, asigură creşterea treptată şi fără şocuri a
sarcinii la dinţii roţilor dinţate şi la piesele transmisiei, fapt care micşorează uzura şi
elimină posibilitatea ruperii lor.
Cerinţele principale impuse ambreiajelor automobilelor sunt următoarele:
* la decuplare, să izoleze rapid şi complet motorul de transmisie, pentru a face
posibilă schimbarea vitezelor fără şocuri;
* la cuplare, să îmbine lin motorul cu transmisia, pentru a evita pornirea bruscă
din loc a automobilului şi şocurile în mecanismele transmisiei;
* în stare cuplată să asigure o îmbinare perfectă între motor şi transmisie, fără
patinare;
* elementele conduse ale ambreiajului să aibă momente de inerţie cât mai reduse
pentru micşorarea sarcinilor dinamice în transmisie;
* să aibă o funcţionare sigură şi de lungă durată;
* acţionarea să fie simplă şi uşoară;
* regimul termic să aibă valori reduse şi să permită o bună transmitere a căldurii
în mediul înconjurător.

2. ALEGEREA TIPULUI DE AMBREIAJ. JUSTIFICAREA SOLUTIEI


CONSTRUCTIVE

Ambreiajul adoptat este un ambreiaj monodisc cu arcuri dispuse periferic. Aceasta


soluţie a fost adoptată datorită simplităţii constructive, greutăţii reduse şi nu în ultimul
rând a preţului de cost mai mic. S-a ales soluţia cu arcuri periferice deoarece aceste
arcuri fiind arcuri elicoidale de compresiune, au o durată lungă de funcţionare şi
asigură o apăsare uniformă.
Sistemul de acţionate se adoptă cel hidraulic datorită avantajelor precum:
* randament mai ridicat decât sistemul de acţionare mecanic;
* simplitatea schemei şi posibilitatea acţionării la distanţă;
* cuplare lină a ambreiajului;
* rigiditate bună, întreţinere şi reglare uşoară.

3. CALCULUL AMBREIAJULUI

3.1. Calculul momentului de frecare

Momentul de frecare al ambreiajului este dat de relaţia: M a = ·MM


unde: MM = 865 [N·m] la 1470 [rot/min] – momentul maxim al motorului.
Coeficient de siguranţă  se alege în următoarele limitele 1,2…1,75.
Pentru efectuarea calculelor se adoptă  = 1,5.
Astfel Ma = 1,5·865 = 1297,5 [N·m]

3.2. Calculul razelor suprafeţei de frecare


Raza maximă a garniturii de fricţiune se calculează cu relaţia:
MM
Rmax = 1,58·
B
unde: Rmax – raza exterioara, respectiv interioara a garniturii de fricţiune;
B = 4,7 [1] – coeficient ce ţine cont de tipul autovehiculului.
865
Rezultă Rmax = 1,58· = 21,434 [cm] = 214,34 [mm]
4,7

Raza minimă Rmin = c·Rmax = 0,667·214,3 = 142,96 [mm]


Rmin
unde: c = = 0,53…0,75 – coeficient ce ţine cont de raportul dintre raza maximă şi
Rmax

cea minimă.
R max  R min 214,34  142,96
Raza medie a discului de fricţiune: Rmed =  = 181 [mm]
2 2
Cu razele astfel calculate rezultă:
– diametrul exterior al garniturii :Dext = 2·Rmax = 2·214,34 = 428,69 [mm]
– diametrul interior al garniturii :Dint = 2·Rmin = 2·142,96 = 285,93 [mm]
Suprafaţa de frecare necesară transmiterii momentului motor este dată de relaţia:
A = ·( R2max  R2min )·i
A = ·( 428,692  285,932 )·2 = 640680,26 [mm2]
unde: i = 2·n = 2 – numărul garniturilor de fricţiune;
n = 1 – numărul discurilor de fricţiune.
Grosimea garniturii de fricţiune se alege de g = 3,5 [mm]

3.3. Calculul arcurilor periferice


Forţa de apăsare pe discul de presiune se determină din condiţia transmiterii
momentului maxim al motorului fără patinare în timpul funcţionării, conform relaţiei:
·MM = i·F··Rmed
 MM 1,5  865
Rezultă F =  = 8958,946 [N]
i    Rmed 2  0,4 18,110 3

unde:  = 0,25…0,4 - coeficient de frecare în cazul frecării oţelului pe garnitură de


azbest.
Forţa de apăsare a unui arc, în cazul ambreiajului cu arcuri periferice este:
F 8958,946
Fa =  = 995,438 [N]
z 9
unde: z = 9 – numărul arcurilor periferice, adoptate în funcţie de mărimea garniturilor
de fricţiune.
Forţa necesară arcului în stare de lucru (pretensionat) este:
Fa 995,438
Foa =  = 1171,104 [N]
0,85 0,85
unde: 0,85 – coeficient ce ţine seama de neuniformitatea de acţionare a arcului.
Forţa arcului când ambreiajul este complet decuplat este:
F1a = (1,15…1,20)·Foa
F1a = 1,15·1171,104 = 1346,77 [N]
Se alege din considerente constructive un arc elicoidal cilindric cu secţiunea sârmei
circulară având următoarele dimensiuni:
 diametrul exterior: Dext = 27 [mm];
 diametrul sârmei de arc: d = 4 [mm];
 numărul de spire active: n = 5 spire;
 numărul total de spire: nt = 6,5 spire;
 diametrul mediu: Dm = 23,5 [mm].
Efortul unitar de torsiune:
8  F1a  Dmed 8 1346,77  23,5
t   = 1259,277 [N/mm2] < at = 1400 [N/mm2]
 d 3
 4 3

Săgeata:
8  n  D 3  Foa 8  5  23,53 1171,104
fo =  = 29,684 [mm]
d 4 G 4 4  8 10 4
unde G = 8·104 [N/mm2]  modulul de elasticitate transversală.
f1  fo = s·i =1,25·2 = 2,5
s = (1,25…1,5) [mm] – distanţa dintre suprafeţele de frecare, alegem :
s = 1,25 [mm]
Foa 616,869
f1 = 0,2   fo  0,2   15,636 = 18,763 [mm]
c 39,451

Rigiditatea arcului:

Fig. 3.1.

G  d4 8  10 4  4 4
c = tg() =  = 39,451 [N/mm]
8  D 3  n 8  23,5 3  5
  = 88o33I

Lungimea minimă a arcului:


l1a = (n·1,1 mm) + n·d = (5·1,1) + 5·4 = 25,5 [mm]

Lungimea maximă a arcului:


 în stare liberă: la = l1a + fo = 25,5 + 15,636 = 41,136 [mm]
 pretensionat: loa = l1a + (f1 - fo) = 25,5 + 2,5 = 28 [mm]
Cu dimensiunile calculate se trasează caracteristica arcului ca în figura 3.1.
Materialul pentru arc: OLC 75A STAS 79580. Arcurile se călesc în ulei şi apoi sunt
supuse unei reveniri, după care trebuie să aibă o duritate cuprinsă între:
HRC = 38…45.

3.4. Calculul arborelui ambreiajului

Momentul de torsiune: Mt = 1,2··MM [2]


Mt = 1,2·1,75·865 = 1557 [N·m]
unde: MM = 865 [N·m] la 1728 [rot/min] – momentul maxim al motorului;
 = 1,75 – coeficient de siguranţă.
Secţiunea periculoasă a arbo-
relui ambreiajului (arborele primar din
cutia de viteze) se află pe lungimea
canelurilor de-a lungul cărora se
deplasează butucul discului de
Fig. 3.2. fricţiune, aşa cum este arat în schema
din figura 3.2.
Mt
Pornind de la relaţia efortului unitar de torsiune t =
0,2  D i 3
cu at = (100…130) [N/mm2] – efortul unitar de torsiune admisibil

Mt 1557 10 3
Rezultă Di = 3 3 = 27,849 [mm]
0,2  at 0,2 100

Adoptăm Di = 28 mm – diametrul interior al canelurilor arborelui


Conform STAS 177068 se alege arborele canelat cu canelura dreptunghiulară
din seria grea: 102835, cu următoarele dimensiuni:

De = 35 [mm] b = 4 [mm]
Di = 28 [mm] l = 45 [mm]
z = 10 caneluri h = 3,5 [mm]

Atât canelurile arborelui cât şi butucului

Fig. 3.3.

se verifică la strivire şi la forfecare:


2 M M 4MM 4 1557
Forţa F =  
Dmed De  Di (35  28) 10 3

F = 98857,142 [N]

F 98857,142
Efortul unitar de strivire: s = z  l  h  10  45  3,5 = 34,87 [N/mm2] < as

F 98857,142
Efortul unitar de forfecare: f =  = 30,51 [N/mm2] < af
z l b 10  45  4
unde eforturile unitare admisibile de strivire şi forfecate: as = af = 35…45 [N/mm2]

3.5. Calculul elementelor de fixare şi de ghidare

Fixarea şi ghidarea discurilor de presiune pe volant se realizează cu ajutorul unor


urechi (figura 3.4.).
Verificarea la strivire a urechilor:

Fig. 3.4.
MM 865 103
s =  = 49,036 [N/mm2] < as unde: as = 55 [N/mm2]
z  a  h  R 3  2  28 105
z = 3  numărul de urechi;
a = 2 [mm]  grosimea carcasei;
R = 105 [mm]  raza medie la care sunt dispuse urechile;
h = 28 [mm]  lungimea de strivire.

3.6. Calculul elementului elastic

Se alege arc elicoidal cu următoarele dimensiuni:


* diametrul exterior: Dext = 17 [mm]
* diametrul sârmei de arc: d = 3 [mm]
* numărul de spire active: n = 4 spire
* numărul total de spire: nt = 5,5 spire
Rigiditatea unui arc al elementului elastic:
G  d4 8  10 4  3 4
c=  = 41,217 [N/mm]
8 D3  n 8  17 3  4
Rigiditatea elementului elastic reprezintă momentul ce trebuie aplicat la discul
condus, pentru a-l roti cu un grad în raport cu butucul său şi se determină cu relaţia:
C0 = 17,4·c·R2·i unde:
R = 52 [mm] – raza medie la care sunt dispuse arcurile;
i = 6 – numărul arcurilor.
Schema de calcul a elementului elastic este reprezentată în figura 3.5.
Fig. 3.5.

Făcând înlocuirile rezultă:


C0 = 17,4·41,217·522·6 = 223759 [N/mm] = 223,759 [kN/mm]

3.7. Calculul presiunii specifice

Presiunea specifică reprezintă raportul dintre forţa arcurilor de presiune F şi


suprafaţa de frecare a ambreiajului A şi se determină cu relaţia:
F 16    M M 16 1,6  865 103
po =  
A i      ( D  d ) 2  ( D  d ) 2  0,4    (428  285) 2  (428  285)
po =0,173 [N/mm2]
Din considerente de uzură a suprafeţelor de frecare, presiunea specifică a
ambreiajului se admite în următoarele limite:
poa = (0,17…0,35) [N/mm 2] pentru garnituri de fricţiune pe bază de azbest;
ceilalţi coeficienţi s-au calculat şi adoptat la paragraful 3.2. şi 3.3.

3.8. Calculul lucrului mecanic specific de patinare


Lucrul mecanic de patinare, la pornirea din loc se determină cu relaţia:

  n  rr2  G a   n G 2a   2 2 2 Ga   n 
L=       G      
30  i 2tr  g 3600 k 3 a k g 30 

unde: n=600 – tura ția motorului în momentul pornirii din loc al


autovehiculului;
rr=0,362;
itr=38,745;
Ga=17200 N;
ψmax=0,588 - coeficientul rezistenţei totale a drumului pentru o
înclinare de 35 de grade.
k=30...50 Nm/s - coeficient de proporţionalitate.

  600  0,362 2   600 (2510  9,81) 2  0,5882


L  (1720   
30  38,7452 3600 30
2 2   600
 2510  9,81 0,588   2510   21102,07  N  m 
3 30 30
L 21102,07
Lucrul mecanic specific de patinare este: l = A  1602,47 = 13,16 [N·m/cm2]

unde: A = 1602,47 [cm2] – suprafaţa de frecare a ambreiajului;

3.9. Calculul creşterii de temperatură a elementelor ambreiajului

Având în vedere faptul că lucrul mecanic de patinare cel mai mare se produce la
plecarea din loc a automobilului, aprecierea şi compararea ambreiajelor din punct de
vedere al încălzirii se face pentru acest regim.
Creşterea temperaturii pieselor ambreiajului în timpul patinării se determină cu

 L
relaţia: t  c  m unde:
p

L – lucrul mecanic de patinare


 = 0,5  coeficient care arată cât din lucrul mecanic de patinare ce se transformă în
căldură este preluat de discul de presiune şi volant.
c = 500 [J/kg·o C]  căldura specifică pentru piese din fontă şi otel.
mp  masa pieselor ce se încălzesc.
Se aproximează masa pieselor ce se încălzesc: m p  7 [kg]
0,5  21102,07
Rezultă t = = 3,014 [o C]
500  7
unde tadm = 2…15 [o C]

4. SISTEMUL DE ACŢIONARE

4.1. Rolul sistemului de acţionare şi alegerea cu justificarea soluţiei alese

Mecanismul de acţionare a ambreiajelor trebuie să asigure o cuplare perfectă şi o


decuplare rapidă. Forţa aplicată la pedală, necesară decuplării ambreiajului să nu fie
prea mare (150…200 [N]), iar cursa totală a pedalei să nu fie mai mare de 120…150
[mm] şi pe măsura uzării garniturilor de fricţiune, trebuie să permită reglarea sistemului
pentru a asigura presiunea uniformă a tuturor arcurilor.
Soluţia adoptată este cea a mecanismului de acţionare hidraulică a ambreiajului

Fig. 4.1
care a căpătat în ultima vreme o răspândire din ce în ce mai mare.

4.2. Calculul sistemului adoptat

Schema de calcul a mecanismului de acţionare hidraulic este dată în figura 4.1.


Acest sistem are o parte mecanică de amplificare a forţei şi una hidraulică.
Se adoptă următoarele dimensiuni:

a = 260 [mm] d = 80 [mm]


b = 60 [mm] e = 57 [mm]
c = 112 [mm] f = 14 [mm]

Rezultă următoarele rapoarte de amplificare mecanice:


e 57
K=  = 4,071;
f 14
a 260
K1 =  = 4,333;
b 60
c 112
K2 =  = 1,4.
d 80
Forţa necesară la tija pistonului cilindrului de lucru F 2 este:
F 8958,946
F2 = K  K   4,071 1,4  0,95 = 1654,468 [N]
2 h

unde: F = 8958,946 [N]  forţa de apăsare pe discul de presiune


h = 0,8…0,95  randamentul sistemului de acţionare hidraulic
Se adoptă: h = 0,95
Forţa la tija pompei centrale este:
F1 = Fp·K1 = 160·4,333 = 693,333 [N]
Forţa de apăsare pe pedală, necesară decuplării complete a ambreiajului:
Fp = 160 [N]
Raportul de transmitere hidraulic este dat de relaţia:
F2 1654,468
Kh =  = 2,386
F1 693,333

4  F1 4  F2 F2 d22
Conform principiului lui Pascal:  , deci   Kh
  d12   d22 F1 d12
Diametrul cilindrului pompei centrale se alege: d 1 = 25 [mm]
Diametrul cilindrului de lucru (receptor) va fi:
d2 = d1· K h  25  1257
, = 28,028 [mm]
Acest diametru se rotunjeşte la: d2 = 28 [mm]
Raportul de transmitere al mecanismului de acţionare hidraulic:
d22 a c e 28 2 260 112 57
ih = 2     2    = 30,983 < ih adm
d1 b d f 25 60 80 14
unde: ih adm = 30…50
Deplasarea totală Sm a manşonului de decuplare este egală cu:
e 57
Sm = Sl + i·s· = 3,25 + 2·1,25· = 13,428 [mm]
f 14

unde: Sl = 2…4 [mm]  deplasarea liberă a manşonului


i = 2  numărul suprafeţelor de frecare
s = 0,4…0,8  distanţa între suprafeţele de frecare
Cursa pistonului cilindrului de lucru:
S2 = Sm·K2 = 13,428·1,4 = 18,799 [mm]
Volumul lichidului activ din cilindru:
  d22   28 2
V2 = S 2   18,799  = 11575,52 [mm3]
4 4
Ştiind că volumul lichidului ieşit din pompă este egal cu volumul din cilindrul de lucru se
poate scrie: V1= V2.
4  V2 4  11575,52
Cursa S1 =  = 28,581 [mm]
  d12   25 2
Cursa totală a pedalei:
Sp = S1·K1 = 28,581·4,333 = 102,185 [mm]

4.3. Calculul de rezistenţă al mecanismului de acţionare

Acest calcul se efectuează considerând forţa maximă de apăsare pe pedală:


Fp = 400 [N]. La calcului pedalei se consideră ca F p este aplicată în centrul suprafeţei
de apăsare conform figurii 4.2.
În cazul unei apăsări asimetrice pedala este solicitată la încovoiere.
Fig. 4.2.

Verificarea se face în secţiunea AA,


Fp  a 400  200
i A =  = 46,296 [N/mm2]
WiA 1728

b  h 2 8  36 2
Wi A =  = 1728 [mm3];
6 6
unde: i adm = 40…50 [N/mm2]