Sunteți pe pagina 1din 5

Studiul organizarii activitatii de manipulare a marfurilor

1.Sisteme de incarcare descarcare a marfurilor

Locurile de incarcare-descarcare a autovehiculelor sunt spatii


amenajate, de regula, sub forma de rampe, unde autovehiculele sosesc si se
plaseaza in diferite pozitii ,de frontul de incarcare-descarcare: perpendicular,
paralel sau in diagonala fata de acesta. La fiecare loc de incarcare-
descarcare se efectueaza incarcarea (descarcarea) unui singur autovehicul.
Mai multe locuri de incarcare-descarcare formeaza un punct de incarcare-
descarcare.

Punctul de incarcare-descarcare reprezinta amplasamente


permanente, special amenajate, pentru efectuarea operatiilor de incarcare-
descarcare a autovehiculelor si unde se intocmesc formele de primire sau
expediere a acestora. Amplasarea punctelor trebuie facuta rational, in raport
cu caile de acces, cu spatiile de manevra precum si al dotarii cu instrumente
de manipulare astfel incat incarcarea sau descarcarea sa se faca in cel mai
scurt timp. Activitatea punctelor de incarcare-descarcare este caracterizata
cu ajutorul mai multor indicatori.

Mijloacele utilizate la încărcarea – descărcarea, transbordarea sau transvazarea


mărfurilor transportate se aleg în funcţie de următoarele criterii:
 natura mărfurilor ce se transportă (produse solide sau lichide, acide sau baze,
cu sau fără risc de vătămare
 forma şi dimensiunile elementelor componente (în vrac, în bucăţi mari sau mici,
grele sau voluminoase, în stare granulată sau pulverulentă etc.);
 felul ambalajului (saci, colete, butelii, containere etc.);
 modul de aşezare în depozit (în grămezi, în stive, paletizate sau nu etc.);
 tipul mijlocului cu care urmează să se realizeze transportul;
 cantitatea mărfurilor manipulate în unitatea de timp.

2.Sisteme de depozitare a marfurilor


Prin notiunea de “depozit” se defineste un spatiu amenajat si dotat corespunzator pentru a primi,
pastra si a pregati bunuri materiale (marfuri) in vederea distribuirii lor catre beneficiari. Caracteristica
principala a depozitului este de natura logistica, deoarece depozitarea, cu unele exceptii, nu aduce
modificari starii produsului si deci nu adauga ceva valorii acestuia.
Cu toate ca tendintele actuale pe linie de aprovizionare sunt orientate catre tehnici liniare si
continue, depozitarea nu se poate evita complet si nici nu se intrevede o eliminare a acestei functiuni
in viitor. Aceasta deoarece intotdeauna va exista un punct de intrerupere al sistemului intre
productia si utilizarea bunurilor, avand, din punct de vedere logistic, rolul de regulator in scopul de a
asigura, in momentul necesar marfuri (materii prime, materiale, semifabricate si alte produse cerute
de viitorul utilizator) in cantitatea, sortimentul si calitatea dorita. In afara functiei regulatoare,
depozitarea apare necesara in realizarea fazei de distributie, pentru a permite regruparea, formarea
sau fractionarea unitatilor de incarcatura potrivit cerintelor.
De aceea, rationalizarea depozitarii este o conditie pentru cresterea eficientei economice.
1.2 Clasificarea depozitelor
Criteriile de clasificare ale depozitelor sunt multiple si anume:
a. Dupa destinatie:
- depozite din sfera productiei, din care fac parte cele apartinand intreprinderilor industriale, cu
exceptia celor pentru produse finite;
- depozite din sfera circulatiei, din care fac parte depozitele unitatilor de aprovizionare si desfacere
ale unitatilor industriale si ale comertului si depozitele teritoriale de aprovizionare tehnico-materiala;
- depozite mixte, care servesc productia si circulatia si cuprind de regula produse finite.
b. Dupa natura produselor depozitate:
- depozite de materiale si semifabricate;
- depozite pentru dispozitive, scule si piese de schimb;
- depozite de produse finite.
c. Dupa destinatia materialelor:
- depozite de materii prime si materiale;
- depozite de materiale pentru constructii;
- depozite de ambalaje etc.
d. Dupa felul materialelor ce se pastreaza si manipuleaza:
- depozite universale, in care se pastreaza marfuri diverse;
- depozite specializate pentru depozitarea unui singur fel sau unei grupe de materiale (produse
chimice, feroase, electrice, alimente, textile, lubrifianti, combustibili solizi sau lichizi, produse
metalice etc.).
e. Dupa sistemul constructiv:
- depozite deschise, pentru produse care nu se degradeaza sub influenta agentilor atmosferici;
- depozite deschise, de tip sopron sau sub copertina, in care se depoziteaza de obicei materiale
lemnoase, de constructie, produse refractare, cocs etc.;
- depozite inchise, pentru pastrarea materialelor care trebuie ferite de precipitatii atmosferice,
umiditate si razele solare. Depozitele inchise trebuie sa ofere izolare fata de mediul inconjurator, sa
fie prevazute cu instalatii de incalzire, ventilatie etc. pentru a proteja marfurile si materialele
impotriva variatiilor de temperatura si umiditate si a le crea siguranta impotriva instrainarii, risipirii
etc.
f. Dupa modul de folosire al spatiului:
- depozitare pe suprafata sau depozitare pe inaltime.
g. Dupa modul de realizare al constructiei:
- pe un singur nivel, pe mai multe nivele;
- subterane, la sol, la etaje.
h. Dupa gradul de mecanizare a miscarii materialelor:
- manuale, cu mica mecanizare, cu mecanizare complexa, partial automatizate, automatizate.
i. Dupa gradul de mecanizare a evidentelor si miscarii marfurilor si materialelor:
- cu evidenta manuala, mecanografica, cu ajutorul calculatoarelor electronice.
j. Dupa materialele din care sunt construite:
- lemn, materiale de zidarie, beton, prefabricate, metalice, tabla ondulata, tesaturi sau folii gonflabile
etc.

1.3 Sisteme de depozitare a marfurilor. Mecanizare si automatizare. Mobilier. Utilaje. Instalatii.


Depozite paletizate
1.3.1 Generalitati
La alegerea modului de depozitare trebuie avute in vedere urmatoarele principii:
- organizarea depozitelor se face in functie de destinatia materialelor depozitate, iar caracteristicile
sistemelor de depozitare sunt determinate de caracteristicile materialelor si produselor depozitate;
- depozitarea este o functie regulatoare, care permite absorbirea diferentelor de capacitate dintre
productie si consum;
- criteriile economice sunt elementul determinant pentru alegerea solutiilor tehnice si organizatorice
ale sistemelor de depozitare;
- metodele de studiu ale depozitarii sunt metodele studiului muncii, eficienta unui sistem de
depozitare fiind influentata in cea mai mare masura de modul cum este organizata si folosita forta de
munca.
In ceea ce priveste natura bunurilor materiale, sistemul de depozitare depinde de urmatoarele
caracteristici ale acestora:
- identitatea, adica natura, starea (solide, lichide, gazoase in butelii etc.), forma, dimensiunile,
greutatea, densitatea, fragilitatea, rezistenta la imbatranire, raze ultraviolete, umiditate, caldura,
etc.;
- prezentarea: in vrac, preambalat, ambalat in ambalaj de transport;
- debitul, sau frecventa manipularilor (intrari, iesiri, durata depozitarii);
- felul manipularii, adica modul cum se realizeaza deplasarea sau miscarea materiilor sau produselor.

3.Elemente privind sortarea marfurilor in depozite


Dupa caracterul operatiilor:

 de achizitie (depozite în care se primesc marfuri pentru completarea sortimentului


commercial);
 de repartitie (are loc divizarea loturilor de marfuri pentru transmiterea catre
magazine);
 de transbordare (depozite în care se primesc marfuri care ulterior vor fi transferate)
 de pastrare care pot fi:

    dupa durata de pastrare (pentru pastrarea sezoniera si pentru pastrarea de lunga
durata)
    dupa constructie (obisnuite si speciale - silozuri, frigorifice)
Dupa produsele depozitate:

     specializate;
  combinate;
     universale.

Dupa natura constructiva sunt depozite:

 deschise (platforme neacoperite, depozite pentru materiale pentru constructii)


 semideschise (platforme acoperite, soproane pentru legume-fructe)
 închise (constructii speciale cu unul sau mai multe niveluri).

Dupa gradul de dotare:

 neutilate (simple)
 utilate:

    cu ventilatie mecanica;


    frigorifice;
    cu atmosfera controlata;
    mixta (frigorific + ventilatie mecanica).

Dupa durata de utilizare:

     pierdute (nerefolosibile);


     de reconditionat;
     ambalaje materiale.
2. Factorii de mediu ai spatiilor de depozitare

In timpul pastrarii, produsele pot suferi modificari însemnate sub actiunea factorilor
interni sau externi. Dintre factorii interni enumeram: structura, compozitia chimica a
produselor, proprietatile fizice, chimice etc. Factorii externi sunt:

      factorii mecanici (comprimarea stivelor, solicitari în timpul transportului, în


timpul manipularii);
      factori fizico - chimici (temperatura, umiditatea, lumina solara, compozitia
si circulatia aerului);
      factori biologici (prezenta unor microorganisme, bacterii, rozatoare,
insecte).

Alti factori se refera la regimul depozitarii (igiena din spatiul de depozitare, existenta
mirosurilor straine, respectarea vecinatatii admise a produselor, ambalajul declansator sau nu
de interactiuni cu produsul).

Variatiile acestor factori fizici, chimici sau biochimici produc modificari calitative majore
ale unor produse si din acest motiv implica mentinerea acestora la nivelul prescris de standarde,
pentru fiecare tip de produs. Ca urmare a deprecierii produselor în timpul pastrarii, pentru
efectuarea expertizelor merceologice ale spetelor rezultate este necesara cunoasterea, în
amanunt, a tuturor caracteristicilor produselor depozitate si a implicatiilor acestor factori
asupra calitatii si integritatii produselor. Spatiile de depozitare trebuie sa satisfaca anumite
conditii de microclimat pentru pastrarea corespunzatoare a marfurilor. Microclimatul este
puternic influentat de puritatea aerului, concentratia în particole de praf, gaze toxice,
temperatura, umiditate sau de prezenta microorganismelor care pot influenta proprietatile
marfurilor în diferite proportii.