Steganografia

Steganografia este arta ascunderii existenţei unui mesaj pe un anumit suport. Termenul vine din cuvintele
greceşti steganos care înseamnă acoperit şi graphien – a scrie.

Prin urmare putem spune că steganografia este ştiinţa sau arta de a scrie mesaje ascunse astfel încât
existenta lor să fie cunoscută numai de destinatar şi expeditor. Acest concept îşi are originea în vremuri
istorice. De exemplu grecii sau romanii foloseau steganografia pentru a transmite mesaje ascunse.

Steganografia moderna este folosită pentru a ascunde mesaje (fişiere) în alte fişiere mai mari şi anume în
imagini de tip jpg, bmp, png, în fişiere audio (mp3 sau wav) sau chiar video (avi). Steganografia nu trebuie
confundată cu criptografia. Acesta din urma face ca un mesaj să devină indescifrabil, dar existenta lui este
vizibilă, pe când steganografia ascunde existenţa mesajului şi face ca steganografia să fie completarea
perfectă pentru criptografia.

Prin Steganografia se exprimă interesul pentru confidenţialitate, deoarece scopul ei este de a include
mesaje într-un anumit mediu astfel încât să rămână insesizabil.

În prezent, o tehnică frecvent utilizată este ascunderea mesajului printre biţii imaginilor digitale. Imaginile
sunt reprezentate printr-o formă matriceală de pixeli (picture x elements), însemnând puncte din care se
realizează imaginea. O imagine "modestă" poate avea 400×300 pixeli. Fiecare pixel este codificat printr-o
secvenţă de biţi care stabileşte culoarea. Cea mai simplă formă de codificare este sistemul RBG (red blue,
green) prin 24 de biţi, adică câte 8 biţi pentru fiecare culoare. Cei 8 biţi determină realizarea a 256 de
variante, prin combinarea lor rezultă aproximativ 17 milioane de nuanţe de culori. Unora dintre biţi li se
poate da o altă destinaţie, pentru a codifica mesaje, fără să fie afectată semnificativ calitatea imaginii.

Ultimul bit, cel mai din dreapta, nu are un rol semnificativ în stabilirea culorii, el schimbă culoarea cu un
spectru, echivalent cu modificarea orei cu o secundă (cât reprezintă o secundă dintr-o oră ?).

Biţii succesivi ai mesajului vor fi plasaţi pe poziţia biţilor cel mai puţin semnificativi ai octeţilor, fără a fi
afectată semnificativ imaginea. Făcând un calcul simplu, pentru o imagine de 400×300 pixeli, fiecare cu câte
trei octeţi, de la care se pot împrumuta 3 biţi, rezultă 400×300×3 = 360.000 biţi alocaţi pentru mesajul
nostru secret. Un caracter poate fi scris pe 8 biţi, deci 360.000 / 8 = 45.000 de caractere poate avea mesajul
nostru.