SEMINAR_9_16_APRILIE_2020

POLITICA AGRICOLĂ COMUNĂ. MĂSURI DE PIAŢĂ

Răspundeţi la următoarele întrebări (completaţi spaţiile punctate):

1. Măsurile de piață se iau pentru a stabiliza piețele agricole și a preveni escaladarea crizelor
pieței (măsuri de intervenție pe piață), pentru a stimula cererea și pentru a ajuta sectoarele
agricole ale UE să se adapteze mai bine la schimbările pieței.
2. Pentru a combate instabilitatea, UE a adoptat un mecanism prin care să se reducă impactul
anilor cu prețuri deosebit de scăzute asupra agricultorilor.
3. Cum poate funcționa intervenţia publică?
Intervenția publică poate funcționa printr-un mecanism cu prețuri fixe sau prin licitații. În cadrul
mecanismului cu prețuri fixe, UE stabilește un preț fix la care va putea fi cumpărată o anumită
cantitate dintr-un anumit tip de produs. Acest prag împiedică scăderea prețului pieței sub un
nivel viabil. În cadrul mecanismului de licitație, operatorii oferă un preț, iar cantitățile cu un preț
inferior prețului stabilit de UE după depunerea ofertelor sunt cumpărate la prețul oferit de
operatori. Aceste cantități sunt apoi vândute prin licitație la o dată ulterioară, după ce condițiile
de piață s-au îmbunătățit.
4. Măsurile excepționale sunt utilizate atunci când apare o criză sau o amenințare de criză și
este nevoie de un răspuns punctual pentru a preveni o scădere bruscă a prețurilor și/sau pentru a
atenua consecințele acesteia.
5. Ce urmăresc Schemele sectoriale de ajutor?
Schemele sectoriale de ajutor vizează soluționarea unor aspecte punctuale de pe anumite piețe
agricole din UE. Ele urmăresc să amelioreze capacitatea sectoarelor agricole din UE de a se
adapta la condițiile pieței și de a-și spori competitivitatea și sustenabilitatea.
6. Integrarea tot mai mare a sectorului agroalimentar european pe piețele mondiale a creat
oportunități comerciale importante, dar a condus totodată la o expunere mai mare la
imperfecțiunile pieței și la volatilitatea prețurilor.

7. Cum îi ajută pe fermieri Operatorii din lanțul de aprovizionare?

Organizațiile de producători (OP) sau asociațiile organizațiilor de producători (AOP) îi ajută pe
fermieri să reducă costurile tranzacțiilor și să colaboreze la prelucrarea și comercializarea
produselor lor.
8. Enumeraţi 3 criterii de recunoaştere pentru o organizație de producători din orice sector
agricol.
Pentru a fi recunoscută, o organizație de producători din orice sector agricol trebuie:
  să fi fost înființată la inițiativa producătorilor
 să fie alcătuită și controlată de producătorii dintr-un anumit sector agricol
 să depună o cerere de recunoaștere în țara din UE în care are sediul
 să desfășoare cel puțin una din activitățile vizate de legislația UE, cum ar fi prelucrarea în
comun, distribuția, transportul sau ambalarea
9. Organizațiile de producători pot grupa agricultorii din țări diferite în organizații
transnaționale de producători. În aceste cazuri, recunoașterea este acordată de țara din UE în care
își are sediul organizația de producători.

10. Recunoașterea organizațiilor interprofesionale este opțională în majoritatea sectoarelor,

dar este obligatorie în sectorul uleiului de măsline, al măslinelor de masă și al tutunului.
Organizațiile interprofesionale care au membri din mai multe țări sunt recunoscute în țara în care
își au sediul.

11. Lipsa de transparență și asimetriile în materie de informare pot face ca piețele să devină
ineficiente, iar cei care au acces la datele cele mai precise să beneficieze de o putere
disproporționată.

12. Pentru a reduce sarcina administrativă, Comisia recomandă ca întreprinderile mici și

mijlocii să nu fie vizate de această colectare de date. Țările din UE comunică datele Comisiei, iar
aceasta le publică pe portalul său privind informațiile din domeniul agroalimentar și pe pagina sa
dedicată observatoarelor pieței din UE

13. Lanțul de aprovizionare cu alimente este vulnerabil la practicile comerciale neloiale, din
cauza apariției unor dezechilibre mari între operatorii mici și cei mari.

14. Pentru a îmbunătăți situația agricultorilor și a întreprinderilor mici și mijlocii în cadrul

lanțului de aprovizionare cu alimente, UE a adoptat o legislație care interzice anumite practici
comerciale neloiale. Acestea includ, dar nu se limitează la:

 plățile întârziate pentru produse și alimente perisabile

 anulările cu preaviz scurt ale comenzilor
 modificări unilaterale ale contractelor
 refuzul de a încheia un contract scris
 returnarea produselor nevândute sau irosite
 plata pentru comercializarea de către cumpărător.
 SEMINAR_8_09_APRILIE_2020
POLITICA AGRICOLĂ COMUNĂ. SPRIJINUL PENTRU VENIT

1. Ce presupune plata de bază?

Plata de bază este o schemă de sprijin pentru veniturile agricultorilor.
Există două tipuri de scheme:
 schema de plată de bază (BPS)
 schema de plată unică pe suprafață (SAPS), o schemă de tranziție simplificată.

2. Schema BPS are la bază drepturile la plată alocate fermierilor.

3. SAPS este o măsură tranzitorie care decurge din tratatele de aderare ale respectivelor țări.

4. Plata de bază este completată de alte plăți de sprijin pentru venit, dedicate anumitor aspecte
sau tipuri de beneficiari. Printre acestea se numără plățile pentru tinerii fermieri, plățile de
„înverzire” și schemele suplimentare opționale pe care țările UE pot alege să le aplice.

5. Numai 11 % din exploatațiile agricole din Uniunea Europeană (UE) sunt gestionate de
fermieri mai tineri de 40 de ani – iar tinerii se lasă greu convinși să devină agricultori.

6. Cum pot primi ajutor suplimentar tinerii fermieri?

Tinerii agricultori pot primi ajutor suplimentar prin intermediul măsurilor UE de sprijinire a
veniturilor, sub forma plății pentru tinerii fermieri (YFP).

7. Ca regulă generală, autoritățile naționale trebuie să rezerve pentru YFP până la 2 % din
suma totală alocată sprijinului pentru venit.

8. În 2015, UE a realizat un sondaj la care au participat peste 2 000 de fermieri cu vârsta

sub 40 de ani. Rezultatele au permis o mai bună cunoaștere a nevoilor tinerilor fermieri și au
fost luate în calcul la elaborarea ulterioară a politicilor UE. Potrivit sondajului, tinerii întâmpină
dificultăți în a închiria sau cumpăra terenurile de care au nevoie. În plus, ei au nevoie de mai
mult sprijin financiar și de acces la credite și găsesc cu greu suficientă mână de lucru calificată.

9. Acționând ca gestionari ai spațiului rural, agricultorii conturează peisajele și prin munca

lor furnizează bunuri publice de care beneficiem cu toții.Agricultorii depind însă și de resurse
naturale, precum apa și solurile. Activitățile agricole sunt afectate de fenomenele climatice, de
starea mediului, de biodiversitate și de calitatea apei.

10. Plățile directe „verzi” destinate ecologizării îi sprijină pe agricultorii care adoptă sau
mențin practici agricole care contribuie la îndeplinirea obiectivelor în materie de mediu și climă.
Prin intermediul „înverzirii”, Uniunea Europeană îi răsplătește pe agricultori pentru conservarea
resurselor naturale și furnizarea de bunuri publice care le aduc beneficii cetățenilor, dar nu se
reflectă în prețurile de pe piață.

11. Țările din UE trebuie să aloce „înverzirii” aproximativ 30 % din sprijinul lor pentru
venit.

12. Exploatațiile cu peste 10 ha de teren arabil trebuie să dețină cel puțin două culturi, iar în
cazul exploatațiilor cu peste 30 ha sunt necesare cel puțin trei culturi. Cultura principală nu
trebuie să acopere mai mult de 75 % din suprafața terenului.

13. Agricultorii care dețin peste 15 ha de terenuri arabile trebuie să se asigure că cel puțin 5
% din ele reprezintă o zonă de interes ecologic pentru protejarea și îmbunătățirea biodiversității.

14. Din ce considerent cei care practică agricultura ecologică primesc automat o plată
„verde”?
Normele în materie de „înverzire” nu îi vizează pe agricultorii care au ales schema pentru micii
fermieri, din motive administrative și de proporționalitate. Cei care practică agricultura
ecologică primesc automat o plată „verde”, deoarece se consideră că aduc beneficii mediului prin
însăși natura muncii lor.

15. Ce rol joacă ecocondiţionalitatea?

Prin intermediul ecocondiționalității, agricultorii sunt încurajați să respecte standardele ridicate
ale Uniunii Europene (UE) în materie de sănătate și bunăstare a oamenilor, plantelor și
animalelor. Ecocondiționalitatea joacă un rol important în creșterea sustenabilității agriculturii
europene.

16. Sistemul de consiliere agricolă oferă informații despre:

 obligațiile la nivel de exploatație agricolă care decurg din cerințele de reglementare în
materie de gestionare și din standardele privind bunele condiții agricole și de mediu
(„ecocondiționalitate”)
 practicile agricole benefice pentru climă și mediu și întreținerea suprafeței agricole
(„înverzire”)
 măsurile la nivel de exploatație agricolă prevăzute de programele de dezvoltare rurală
care vizează modernizarea exploatațiilor agricole, consolidarea competitivității,
integrarea sectorială, inovarea și orientarea către piață, precum și promovarea
antreprenoriatului
 cerințele pentru protecția apei, utilizarea eficientă și durabilă a apei
 utilizarea de produse de protecție a plantelor
 gestionarea integrată a dăunătorilor.
  promovarea conversiei exploatațiilor și diversificarea activității economice a acestora
 gestionarea riscurilor și acțiunile preventive adecvate pentru abordarea dezastrelor
naturale, a evenimentelor catastrofale și a bolilor animalelor și ale plantelor
 cerințele minime privind plățile pentru agromediu și climă care depășesc standardele
obligatorii și cerințele minime pentru îngrășăminte și produsele de protecție a plantelor,
inclusiv în ceea ce privește agricultura ecologică
 atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, biodiversitate și protecția apelor.

16. Pentru a se încadra în categoria zonelor montane care se confruntă cu

constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice, terenurile agricole trebuie:
 să fie situate la o altitudine care îngreunează activitatea agricolă
 să includă pante abrupte care împiedică utilizarea echipamentelor agricole standard
 să fie situate la nord de paralela 62.

17. Schema de sprijin cuplat facultativ urmărește să prevină agravarea dificultăților, care ar
putea determina abandonarea producției și ar putea afecta alte părți ale lanțului de aprovizionare
sau piețele asociate.

18. Sprijinul cuplat facultativ este un sistem de limitare a producției, conceput pentru a
restrânge denaturarea concurenței pe piață.
19. Țările UE își pot revizui deciziile privind sprijinul cuplat facultative până la data de 1
august a oricărui an, cu efect din anul următor.

Masterand: Andries Bianca - Andreea