wo PORTOFOLIUL ELEVULUI — Clasa a X-a 59 Poezia lirica Mihai Eminescu, Floare albastra Departele si aproapele Lungul monolog la prezent al iubitei scurt, de concluziv al iubitului releva care se afla respectiv personajele. Pe de alta parte, o alti opozitie, de data aceasta spatiala, indragostiti chiar in planul prezentului. in monologul sau, fa convinga pe tanar si renunte la ciutarile intreprinse in departare (Nu cata in depitrtare / Fericirea ta, iubite!). lar eroul, referindu-se intr-un tarziu, in ultimul vers, la planul in care floarea lui albastri il chemase, il desemneazi prin sintagma fn lume (Totusi... este trist in lume!). Asadar, el se afla in planul departelui, ea in acela al aproapelui, cuprinsi intr-una din acele polaritati caracteristice eminesciene. $i prin determinari succesive, gratiosul, naivul repros al iubitei, facut intr-un stil familiar, sigalnic (De nu m-ai uita incalte etc.) ce aminteste uneori de stilul chemarii la iubire profand al lui Catalin din Luceafiirul, stabileste niste zone ale departelui, care par sa traducd o lume a ideilor eminescian iposta- ziata. Ni se pare c& este vorba de universul cautarilor poetului tanar al carui gand strabate insetat spre cauze. Dupa cufundarea pe care i-o reproseazi eroului iubita: ...in stele / $i in nori gi-n ceruri nalte, si care, global, indic& altitudinea zborului indraznet, intreprins de gandul creator al romanticului, urmeaza, in ordinea descrescdnda a ierarhiei tipurilor de investigatie, zonele de care Eminescu era de a dreptul fascinat in vremea tineretii sale. [...] Astfel, prezenta soarelui in primul rand al enumerarii poate fi luata in chip justificat drept cea mai inalta treapta a efortului de cunoastere realizat de poet. Al doilea termen al enumeririi il constituie cémpiile asire, introduse firese prin 81, ca $i cel de al treilea termen (gi) fntunecata mare. Agadar, dup’ investigatia magicé a lumilor de sus, istoria veche gi natura urmeaza gi intregesc universul Cunoasterii eminesciene in acei ani, Reluarea celei de a doua trepte, intr-o alt Postazd, de data aceasta egipteana, in strofa a treia, e menita si readuci nalfimile pe care poate cimpiile si marea le putusera face uitate: Piramidele nvechite Uredi n cer vérful lor mare.” . (Zoe Dumitrescu-Bugulenga, Eminescu - culturd $i creafie, Bucuresti, Editura Eminescu, 1976, pp. 219-220) $1 comentariul la trecut, atat de existenta a doua planuri temporale in ii desparte pe ita incearca sa-1 > Scanned with CamScannerOare albastrs, ? Manuale valorificate: : ’ ite: Artyy P. 70-75 \ | Analiza structurala a textutui Poetic: Compozitie, limbaj, imagi [ 1. elemente de compozite: tt, incipit, ret eee elemente de recurenta: + Tit! - din punctul de vedere al de a concentra intr-un tema poemului. - din punctul de vedere al cititot starneste interesul pentru ii U, inc lati de Pozitie, simetrie: motiv, laitmotiv; secvente pooner ete \ autorului, titlul are, de obicej, t Mod inedit/ parti co cular ideea de baza, ) rului, titlul unei Opere provoaca/ inter intelegerea textului, Cititorul are un anumit orizont_de_astept: fe, adica o totalitate / suma variabila de date culturale/ literare/ psihologice care ii definesc un anume statut cultural (in sens larg). Acest orizont de asteptare provoaca anumite confirmari/ respingeri/ deschideri/ intelegeri cu privire la textul receptat: orizontul de asteptare il Pozitioneaza jntr-un mod Particular pe cititor fata in fat& cu textul literar. incepand cu titlul su, textul respectiv poate sa confirme/ s& infirme/ s& deruteze/ s4 tulbure/ si schimbe datele din orizontul de asteptare al cititorului. [pt. notiunea de ,orizont de asteptare” vezi Hy] P- 78]. in orizontul de asteptare al cititorului, sintagma ,,floare albastra” Poate fi cunoscuta cu semnificatiile ei din imaginarul romantic de care Eminescu este influentat. gir c 5 George Calinescu: ,,Floare albastra ar dovedi citirea tui Novalis ~) de opera caruia trebuie sa fi avut o stiinté macar teoretica.’ {citat in Art p. 70]. . re i 7 itatea 'n repertoriul / inventarul recuzitei_romantice Aerie aianas deschisd si variabila de constante lirice ~ motive, sim mi iterar folosite de scriitorii romantici), ,floarea albastra” este un ‘omantic relativ cunoscut ce apare: ich von -la_ poetul german Novalis in romanul Ee aaecinet Ofterdingen - aici simbolizeaza atractia departarilor si infinitului; P ia Infinitul. ~ la poetul romantic italian Giacomo Leopard, paz fare in orizontul de asteptare al cititorului, ae, eae (albastray" poate avea si o semnificatie mai ' depaseste imaginarul romantic. ii ite, i general floarea este un simbol a fa ae Puritatii si ging&siei — conotatii (semnificatii) care apa! Scanned with CamScanner= Flomand - Bacataurea sferele (zonele artistice, dar si in contexte extragstee 2 viata de zi cu zi, de exemplu.) Restate intr-o simbolistica mai complexai, floarea este ,un si : principiului pasi un receptacul purificator al efectel rata Prince materiel (pamant, apa, ae). [vezi si Art p. 127), in lectura si intelegerea poeziei, cititorul po. i : de semnificatii ale sintagmei wfloare aibasira” De dooce * a in t¢ existenta unor semnificatii partar care sa motiveze alegerea sintagmei ca titlu. Strict context va expresia titulara apare numai in ultimele doua strofe si deserinaaal din perspectiva eului liric, personajul feminin (iubita). 5s Informatiile culturale, extratextuale despre semnificatiile sintagmei ,floare albastra” se completeaza/ se nuanteaza cu sensurile pe care sintagma le primeste in interiorul poemului eminescian. « Incipitul poeziei este neaste directa marcata prin linia de di personaj liric. Forma dialogata a discursului este specifica textului dramatic (= teatrul). In poezie, dialogul, dar si elementele narative care apar sunt strategii textuale pur formale care au rolul de a evidentia/ reliefa intr-un mod mai pregnant continutul liric. [vezi si Art p. 72/ ex. 1]. dramatica (in ambele sensuri: teatrala/ Ca modalitate expresiva scenica si pregnanta/ expresiva), dialogul liric are $t scopul de a capta imediat atentia cititorului. + Secventele, planurile poetice: - seeventa se refera la forma/ expresia discursului literar: _- planul se refera la continutul/ substanta textului. in poem se pot delimita cu usurinta secventele si planurile lirice tocmai din cauza strategiei teatrale (= dialogul) inedite pe care pootul 0 foloseste: in functie de personajele lirice care avorbesc” $! fa Met Rtee lor, se pot delimita: doud planuri poetice — al fete! Neca a a (= iubitul) care se ordoneaza/ fragmenteaza, Cee ee ee 4 : si IV). Se observa cum succesiunea secventelor fata-poet-fata-poet are aparenta unui dialog (= succesiune de replici) si creeaza interferenta planurilor. 2. limbajul SM poote wi sino patentee stilistice; figurile dé sintac (de Ictie), semantic i) (prozodia); nivelurile limbii la/ in care figurle de sh ics an fioneaza. 38 ptat pentru un text liric: adresarea ialog pune in evidenta replica unui ~ Scanned with camSeennerRoména - Bacalaureat - Poezig A. Figuri de constructie (alc&tuirey @ textului: dialogu, = Schema formala a el presupune personaie (eu = : , se vorbeste) jintr-un Spatiu ; , Frsoana cy os feprezentativ) si timp (= i aa . tt ii i seanic {tealral erate tului Vorbiri). In dialogul circumstantele enuntatii (spati i tir * eau Si timpul pre In textul liric dialogul este formal, adiea aloes din {rasaturile consti utive, propriu zise ale figuratii scenice in poezia Floare albastra, dialogul fata-poet te doa, : i lextualé pregnanta pentn une in evidenta inuMit fond i i sentimental specific eminescian jn tratarea temei iubirii, le un dialog suspendat, ci faler ‘asaturi rice, pentru ca toate componentele obisnuite ale dialos gului firesc sunt tulburate: ~ circumstantele enuntarii (datele referitoare la timpul si Spatiul) dialogului nu apar. -in mod obisnuit, temporalitatea dialogului este aceea a Prezentului: in literatura, prin dialog se Teprezinta cel mai Pregnant momentul vorbirii (= prezentul). in poezie, cele doua secvente din planul fetei sunt la Prezent. In final, insa, acest prezent se dovedeste a fi doar in amintirea poetului: rezent_cre: i intirii, care _nu_are lului. - spatiul actului_ comunicarii (= dialogului) nu are, nici el, determinatii clare in poezie. in final cand iubita ,dispare”, Poetul spune ,ca un stalp eu stau in tuna". Dialogul imaginar s-a produs, probabil, intr-un timp si spatiu nocturn. ~ categoria persoanei, esentiala intr-un dialog, are si ea, in poem, determinatii specifice: adresarea directa apare cu insistenta in Planul fetei din secventa |: ,iar te-ai cufundat in stele”; sau: .De ‘nu m-aiuita, incalte"— persoana a ll-a (cu care se vorbeste) este Prezenta in alte replici; in planul poetului din prima Mi interventie, persoana a |l-a nu mai apare: oetul nu. paricina a ca interlocutor deoarece el nu raspunde in nici ae iubitei; abia in final poetul o cheama in mod direct cu un tu, dar acum iubita nu mai este prezenta. 7 B. Nivelurile limbajului pertinentizate poetic sunt in functie de replicile dialogului imaginar: se contureaza dou planuri ent opuise complementare care diferentiaza planul iubitei de cel al poetului: Scanned with CamScanner+ Registrul stilistic simplu, colocvial din nivelurile limbii: - la nivelul lexico-semantic: cuvinte si expresii Popular, »incalte”, ,gramadesti”, .nu cata’, ,nime", wCerca” hoi la nivel sintactic, topica populara cy incarcetug : »Cui ce-i pasa ca-mi esti drag.” ATecti, + Registrul stilistic rezervat, intelectual e. poetului: - lipsa replicii directe, adica a raspunsului imediat: Asti mititica’; substantivul diminutiv este, in plan moro Ie, echivalentul persoanei a Ill-a (persoana absent3 din act comunicarii, persoana despre care se vorbeste); 7 _ ~ fezerva, inchiderea in sine, neparticiparea la dialog esig i tradata prin ras si tacere Eu am ras, n-am zis nimica”, Acestea sunt semnele distantarii, contemplatie? eu| litic 4 (iubitul) nu participa la dialog. Tacerea si rasul tradeazs } “a atitudinea distantata de Spectator a eului liric, fata de lumea fenomenala, umana a fetei. Aici recunoastem perceptia geniului asupra naturit umane: replica de la inceput a fetei, apoi chemarea de iubire reprezinta, | in mod esential, [umea umand in centrul creia sta focul iubirii © | idee romantica). Dar geniul stie c& centrul, esenta lumii omului. | este iubirea — Ah, ea Spuse adevarul” —, dar nu Poate participa la ea — ,Totusi este trist in lume". [vezi si Art p. 73/ ex. 1 ~Propozitiile exclamative din ultimele doua strofe au semnificatie pentru ambele planuri (omul obisnuit, fata/ omul de geniu, poetul): reprezinta admiratia, atasamentul de natura fationala, intelectuala fata de lumea umana al carei centru e iubirea: ,Ce frumoasa, ce nebuna/ E albastrami, dulce floare!”: Feprezinta nostalgia grea (rezultata dintr-o imbinare Particularé dintre luciditatea insingurarii_si recunoasterea farmecului iubirii umane) — vezi toata strofa finala. C. Figurile Semantice (tropii) 'n poem procedeele artistice (figurile semantice) cunoscute nu ambiguitate semantic; ele sunt destul de usor decodabile si configureaza, intr-un mod simplu, un imaginar eminescian de factura romantica usor de recunoscut, E , In planul fetei apar, in replica de inceput, simboluri care contureazé, intr-un mod simplu, universul deosebit, abstras i abstract al omului de geniu: cufundarea in stele (visarea); ,Ceruri nalte” (spiritul), ,piramidele-nvechite”, ,campiile asire” (cultura vasta), .intunecata mare" (misterul), ,rauri de soare” (lumile aurorale ale creatiei / artei). ste specific Pentry Plany 1) | Me Scanned with CamScannerAceste expresii / cuvinte cu semni icatie simbolica relati M4 elativ ugor de recunoscut au o dubla motivatie: - dintr-un punct de vedere intrinsec / féuntric textului simple pentru ca apar in replica fetei een ole eunt atributiile unei fpturi simple, directe si intuitive; | ae - dint-un punct de vedere extratextual, simbolurile destul d usor de inleles se explicé print-o anumita poetic eae estetica) al carei adept este Eminescu, . ircea Scarlat: .Eminescu viza o simbolica retlexiva ( ) Pentru ef simbolul era univoc decodabil (trebuind descoperit precum un tebus, nu interpretat liber)." [Art p. 88), ae .Piramidele-nvechite”, wauri de soare", ,campiile asi .intunecata mare” sunt sintagme simbolice pentru sfera in indepartata/ pur spirituala/ a ideilor generale/ a cunoasterii speci pentru geniul romantic. (teorie apar motive romantice / constante lirica tipic eminesciene pentru tema natura —eros; ~ natura romantica apare ca o imbinare armonioasa a tuturor dimensiunilor ei: ~ terestrul: ,codrul cu verdeata”, ,bolti de frunze”, ,ochi de padure”; - cosmicut: bolta senina, luna, noaptea de vara; - acvaticul: izvoarele care ,plang in vale” (personificare cu efect acustic/ muzical). it ola meii este un amestec de senzualitate provocatoare si gingasie (,Venera serafica” - dupa G. Calinescu). - ritualul erotic simplu, direct, senzual in care gravitatea este nuantata/ completata/ (uneori) mascata de aspectul ludic. - prezenta_elementului bucolic accentueaza aspectul cald, uman, al iubirii: ,Apucand spre sat in vale”. i Toate aceste elemente din recuzita romantica eminesciana ! apar in planul fetei. Asttel ele isi justifica contextual transparenta | semantica, relativa lor simplitate semnificativa. | - motiyul Junii are in poem rol diferit, in functie de planul poetic | in care apare: . - favorizeaza vraja iubirii in idila proiectata de fata: ,Cand prin crengi s-o fi ivit/ Luna-n noaptea cea de vari : - amplifica misterul iubirii si accentueaza solitudinea poetulul: .inc-o gura si dispare/ Ca un stélp eu stau in luna”. ) - motivul flor albastre apare in finalul poemului; el asociaza intelesurile culturale extratextuale (vezi supra 1) cu sensur! mai ambigue care rezulta din textul propriu zis al poeziei. / Scanned with CamScannerdese tr e iubita frumoasd, calda, 18, SUpla (precum net indepartata, pierduta, inaccesibila, o iluzie trumoasa°** ¢ albastra). : : fo Moa Vladimir Streinu: ,Floarea albastré exprima la Eminescy ,. erotic de tinerele (...) pe care e adevarat cA op a Ide versul ultim, la pesimismul poeziilor lui de debutant 4 fara o diferenla de timbru muzical si fara a 0 relya ing intreaga sub forma spectaculoasei oscilatii eminescieng fea ideea de moarte si viala.” [Art p. 74/ ex. 4), te + ambiquitatea_simbolului se produce tocmai prin extindere, semnificatiilor din perimetrul iubirii intr-unul mai larg, al existent; in general care sta, in sistemul de valori al romanticului de Geniy, sub semnul cunoasterii: ,floare albastra” este iubita (sau iubirea) in latura_ei fenomenala perisabild care traieste in dimensiuneg exterioara a spectacolului lumii umane. ,Floare albastra” este femeia ca principiu vital, invaluitor si fascinant al vietii umane perisabile. De aceea; Poetul o intelege si ii recunoaste adevarul trairii, dar nu poate adera la acest adevar deoarece are Perspectiva inalt-cunoscatoare a geniului. enunturilor nominale exclamative din final se incarca greu si ambiguu de toate aceste intelegeri: ,Floare albastral Floare albastra!” — motivul titular apare abia acum in text incluzand in semantica lui adanca toate nelinistile si certitudinile dureroase ale geniului, Viadimir Streinu: ,...zeul e ispitit de frumusetea omului-muritor, cu Poeziei mori, si in aceasta perspectiva opera i se alcdituieste diferit." (Art p. 74/ ex. 1 jos), 3. imaginarul firic:_universut Poetic (lumea textului), tema Personalizata in universul semantic al textului. + Stature tematice ale poemului: iubirea si natura; omul de geniy insingurat si pesimist ini Scanned with CamScanner| pomint: Bacalaureal-Poezia___ ae trist in lume” releva perspectiva 7 —8 “Totusi este t ele pectiva inalts, cun gandului genial care se ridica in afara timpului uman:in tert oe zis, cele doua dimensiuni temporale Se intalnesc pri Propriu- re releva wadevarul lumii umane, care este iubirea trec&toare, dar sj vadevarul” lumii geniului care este cunoasterea, Pl! fe an i lui Luceafarul, dezamagi imi: Ca in finalul poemu ° ' magirea/ pesimismul di Binal pune in relatie de opozitie cele doua lumi (universuri: al omului comun st! pieritor (lata/ jubita) si lumea inalta si nepieritoare a gandului genial (poetul/ iubitul). sTipic pentru imaginarul romantic, cele douad lumi comunica prin jubire intr-un spatiu poetic oniric, selenar — amintire ~ reverie (vis). ,Tristetea in lume” consta in imposibilitatea impacarii cunoasterii {= dimensiune intelectuala) cu trairea (= dimensiune atectiva). Poetul nu neaga clipa de iubire, ci are certitudinea dureroasa a caracterului sau perisabil/ trecator. «Lumea romantica a visului si a amintirii are functie cognitiva si recuperatorie: sustinute stilistic de regimul verbal al viitorului (vezi replica a doua a fetei), in lumea amintirii se pastreaza idealitatea jubirii [vezi Art p. 73/ ex. 6], iar fascinanta ,coincidentia oppositorum” (el — ea sau lumea atemporala a geniului si lumea omului trecator) se realizeaza, chiar daca numai ca spectacol (= aparenta teatrala) luminos al vietii. I Analiza tipologic’ a textului poetic pe baza caracteristicilor structurale; tipuri de lirism: lirism subiectiv, lirica rolurilor, lirica mastilor, lirism reflexiv, lirism obiectiv narativ. + liismul mastilor (lirica mascata) [vezi Art p. 66/ ex.1; Sy; p. 119; Sxj p. 118 ex. 9] Prin folosirea dialogului, ca strategie textual de constructie a ‘extului fic, poemul confine, in mod evident, personaje lirice: fata Sipoetul in ipostaza de indragostit: ~ din perspectiva fetei, putem vorbi de o lirica erotica optimista Hp, 104/ ex. 1 jos}; chemarea de iubire a fetei aminteste de alte ,voci lirice” eminesciene” iubitul din Dorinfa, Lasa-ti _lumea, Craiasa din povesti, vocea padurii din O, r&mmdi.. naa liricé a poetului — indragostit insingurat, aminteste de ap Poetului la chemarea padurii din O, ramdi... sau Chia © Solitudinea Luceafarului din final. si plan oo dialogul segmenteaza in mod clar textul in secvente | es tice, nu putem vorbi de o liticd a rolurilor pentru c& acest Pur formal, adic& doar o strategie textuala de factura | Scanned with CamScanner~ 4 Bacal, dramatica pentru delimitarea unor planuri la nivelul continu a dialogul este suspendat, adicd nu se realizeaza in fond: se a Ih Dl final (ca un fel de surpriza) rama ,tabloului de amintire °°" poetic; chiar daca rama amintirii nu este completa, se intelege este 0 proiectie a eului liric in propriul trecut. De aceea »Perso, loty dialogului nu se desprind puternic de subiectivitateg liricog vie imagineaza (poetul sceptic din prezentul poetic). Vocea tone’ vocea indragostitului sunt ecouri in trecutul reinviat prin amintire : vocii poetului sceptic din prezentul liric trist. Subiectivitatea acesy, este mascata de personajele imaginate din trecut. Spre deosebire de lirica rolurilor, in lirismul MAstilor procesul deobiectivare / indepartare a eului liric este, in mod evident, partial. Tudor Vianu: in lirica mastilor »poetul:exprima sentimentele sale sub 0 masca straina.” [Syj} p. 118/ ex. 9]. in Floare albastra lirica mastilor este in’ mod exceptional evidentiata: recuperate in spatiul selenar al amintirii, fata si chemarea ei de iubire, dar si figura contemplativa (nonparticipativa) a iubitului, apartin fondului ideatic si afectiv al geniului insingurat din prezentul poetic sceptic din final. Dialogul ramane, in fond, un monolog dramatizat al geniului solitar care are identitatea contemplativa neschimbata. in lirica mastilor, retorica intimitatii subiectivitatii se pune in evidenta prin dramatizarea textului poetic, ill. Analiza tipologicé a textului poetic din Punctul de vedere al curentului literar + romantism: - interferenta/ stratificarea_tematica: iubire-naturé; om. de geniu; cunoastere; timp; -prezenta motivelor specific eminesciene: floare-albastra, »Venera serafica”, luna, izvorul, codrul, chemarea, titualul erotic; opozitia ecu prezent, visarea/ reveria cu functie cognitiva, viata umana (= implinirea prin iubire) ca vis & Proiectia subiectiva) a omului de geniu; - pesimismul din final. Urea Scanned with CamScanner