Sunteți pe pagina 1din 17

Studiu de caz – Laura, adolescenta care „a obosit să fie adult“

Descrierea iniŃială a cazului

Laura este elevă în clasa a-XI-a la un liceu de renume din oraş. Are 17 ani şi este
copil singur la părinŃi.Este o elevă cu performanŃe şcolare foarte înalte,fiind premiantă
în fiecare an şcolar.Această informaŃie m-a făcut să-mi pun întrebarea care este
motivaŃia unui astfel de succes şcolar, şi, mai ales, pentru cine a luat atâtea premii? De
câteva ori a obŃinut printre primele 10 rezultate şcolare la olimpiada de limbă şi
literatură română. Este pasionată de literatură şi îşi doreşte să urmeze o facultate de
stat, subliniind faptul că trebuie să intre la locurile fără taxă, pentru că părinŃii ei nu
prea au posibilităŃi financiare.La şcoală se înŃelege bine cu colegii,deşi a ieşit cu ei în
oraş de câteva ori, are o foarte bună prietenă cu care se întâlneşte aproape zilnic, face
parte dintre elevii preferaŃi şi apreciaŃi de către profesori.
A avut o copilărie normală, fără probleme medicale deosebite. În cercul de prieteni
al familiei este dată drept model pentru cuminŃenia ei atunci când era mică:„Unde mă
puneau, acolo stăteam.”Şi acum, mare fiind, este o fată cuminte, nu are prieten pentru
că nu are „timp de prostii şi oricum majoritatea băieŃilor sunt nişte caraghioşi”. Chiar
în cadrul primei întâlniri îmi spune că este „încă” virgină şi este mândră de acest
lucru.(Oare cine sau ce o face să fie atât de hotărâtă şi de deschisă în abordarea unui
subiect atât de delicat şi evitat de majoritatea adolescenŃilor?)
De 8 ani de zile stă împreună cu mama sa, tatăl plecând la muncă în Italia. Avea 9
ani atunci când a plecat şi l-a revăzut abia după 4 ani când a reuşit să obŃină actele
pentru a sta legal în Italia. Îmi povesteşte despre dificultăŃile tatălui în Italia, despre
faptul că a suferit mult acolo pentru a le oferi, ei şi mamei, un trai decent.Odată cu
obŃinerea actelor, tata a venit o dată pe an, în august.VacanŃa trecută a fost împreună
cu mama şi au stat acolo o lună. S-au dus mai mult pentru că a insistat tatăl, „oarecum
ne-a şantajat:ne-a spus că dacă nu ne ducem noi acolo, el vine definitiv în
România!”.Nu i-a plăcut în Italia,mai ales datorită certurilor dintre ai ei pe tema
banilor şi a stabilirii familiei ori în Italia, ori în România. Acolo se întâlneau doar
sâmbăta şi duminica, tatăl mergând la lucru în altă localitate, iar când se întâlneau, se
certau. Neştiind limba, nu şi-a putut face prieteni, s-a simŃit foarte singură şi în
perioada aceea s-a îngrăşat 8 kg. I-a fost foarte greu şi pentru că nu s-a înŃeles aproape
deloc cu tatăl său, care i s-a părut foarte schimbat faŃă de cum îl ştia. Din omul calm,
amuzant pe care îl ştia, a devenit „ la fel ca italienii, nervos, pus pe ceartă, care acum
te jigneşte, iar peste 5 minute râde cu tine ca şi cum nu s-a întâmplat nimic.”De cele
mai multe ori se închidea în cameră, asculta muzică,mânca mult şi plângea.
Faptul că 8 ani de zile a stat doar cu mama care este casnică, a transformat relaŃia
lor într-o adevărată prietenie.Îşi spun tot, se sfătuiesc, fac totul împreună.Deşi sunt
atât de bune prietene, mă roagă să nu-i spun mamei cumva că vine la cabinet. Este
bolnavă cu tiroida, a fost operată acum câŃiva ani de cancer uterin şi nu vrea să-şi facă
griji, să-şi imagineze ceva rău sau grav.
Din povestirea Laurei îmi pun întrebarea dacă nu cumva mama este mai degrabă
bună prietenă cu ea, dacă nu cumva mama este cea care se confesează, adică spune
tot, iar Laura ascultă.InformaŃiile ulterioare mi-au confirmat această ipoteză, Laura
percepându-şi tatăl mai mult ca partener al mamei, decât ca pe propriul părinte. Ea
descrie relaŃia părinŃilor ca pe o dragoste adevărată, bazată pe încredere şi fidelitate,
dar, pe de altă parte, nu înŃelege de ce se ceartă tot timpul. Şi acest lucru o
destabilizează emoŃional.De multe ori, trebuie să o asculte pe mamă criticându-şi
soŃul, să o încurajeze, să o protejeze, fiind pusă în situaŃia de a-şi neglija propriile
nevoi.
Prima întâlnire cu aceată adolescentă mă face să mă gândesc la Copilul Adaptat
din analiza tranzacŃională a lui Eric Berne şi ceea ce m-a indreptăŃit să fac acest lucru
a fost o replică a Laurei în prima întâlnire: „Mi-ar plăcea să plec undeva, să-i las să-şi
rezolve singuri problemele!Mi-ar plăcea să fiu din nou copil!Am obosit să fiu adult,sa
fiu deşteaptă, calmă şi înŃelegătoare!”
Copilul Adaptat este supus, se conformează, Ńine cont de cereri, acceptă
regulile, îşi modifică sau îşi reprimă propriile trebuinŃe. În varianta Copil Adaptat
polarizat negativ (victimă) indicii comportamentali sunt: devalorizare („Am încercat
..... dar nu reuşesc.”), depreciere („Nu pot să ....”), inferioritate („CeilalŃi sunt mai
buni ca mine.”), lipsă de încredere în sine („Am făcut tot ce-am putut, dar .......”).
Acest copil nu se plânge, nu se vaită, se supune fără crâcnire, se opreşte la culoarea
roşie a semaforului, spune „bună ziua” la toŃi cunoscuŃii, adică respectă cu sfinŃenie
regulile.
Prin aspectul pozitiv, Copilul Adaptat face posibilă acceptarea socială şi elimină sau
preîntâmpină numeroase întâmplări dezagreabile. Economiseşte o mare cantitate de
energie mentală şi generează un anumit confort în relaŃiile cu ceilalŃi.
Sesiunea I
Are ca obiective realizarea alianŃei terapeutice, obŃinerea unor prime informaŃii
despre client, despre scopul venirii lui la cabinet, stabilirea de comun acord a
obiectivelor consilierii, întocmirea unui plan terapeutic.
La prima întâlnire( septembrie 2006), Laura s-a prezentat ca un adolescent
îmbrăcat simplu, fără accesorii şi fără machiaj. Facem cunoştinŃă şi îmi spune că a
venit la cabinetul meu din 2 motive:a auzit cuvinte frumoase de la o colegă al cărui
frate mai mic venise la mine; al doilea motiv era că, deşi în liceul la care învăŃa exista
consilier şcolar, a preferat să vină aici pentru a nu afla colegii şi profesorii„că este
ceva în neregulă cu ea”.”
A venit pentru că nu ştie „cum să procedeze într-o problemă cam complicată”, să
plece sau nu în Italia cu părinŃii, dar, pe parcursul întâlnirii realizează că este vorba
despre ea însâşi, şi nu are cu cine să discute: deşi se înŃelege foarte bine cu mama,
ştiind-o bolnavă, nu vrea să o supere cu problemele ei.
De ce este dificilă această alegere? Peste 2 luni vine tatăl ei în Ńară, cu scopul de le
lua pe mama şi pe Laura în Italia. Pentru că nu i-a plăcut deloc acolo, pentru că atunci
când se întâlnesc părinŃii ei se ceartă tot timpul,pentru că ar pierde tot ce a clădit ca un
şcolar de excepŃie, refuză cu înverşunare ideea de pleca în Italia. Pe de altă parte,
realizează că familia lor trebuie să-şi găsească un echilibru, că părinŃii săi au nevoie
unul de celălalt, că tatăl său s-a săturat de singurătate, că financiar le-ar fi mai bine
acolo.
Deşi înŃelege toate aceste lucruri, i se pare un sacrificiu prea mare ceea ce îi cer
părinŃii: de a renunŃa la tot.. Ce o „doare cel mai tare” este faptul că nu i-a fost cerută
părerea. Astfel, de când a auzit discuŃia dintre ai săi la telefon, se simte rău, nu mai
mănâncă, nu doarme şi plânge noaptea pe furiş.Este fericită că merge la şcoală, pentru
că îşi găseşte un refugiu în învăŃat.
Toate aceste lucruri mi le-a spus aproape pe nerăsuflate, fără să fie nevoie de prea
multe întrebări din partea mea.
T: Când ai mai avut astfel de stări? Există în viaŃa ta o întâmplare care te-a făcut
să te simŃi la fel?
L: Când s-a îmbolnăvit mama de cancer şi nu i-am văzut pe ai mei aproape 2
luni, pentru că ei erau la spital, iar eu eram la bunica.
Intuiesc o traumă de abandon, un posibil doliu nerezolvat.
O întreb, la finalul discuŃiei, ce aşteaptă de la întâlnirile noastre şi stabilim de
comun acord obiectivele consilierii, frecvenŃa întâlnirilor( o dată pe săptămână),
numărul întâlnirilor (8 sesiuni).
Obiectivele consilierii:
-menŃinerea alianŃei terapeutice, obŃinând cât mai multe informaŃii despre adolescentă
(primele2 sesiuni);
- conştientizarea şi exprimarea sentimentelor ambivalente faŃă de tată, dar şi faŃă de
mamă (următoarele 3 sesiuni; rezolvarea traumei );
- conştientizarea nevoilor personale, a resurselor, pentru o gestionare eficientă şi
adecvată a conflictelor şi reperelor relaŃionale ( 2 sesiuni);
Temă pentru acasă: să se gândească la înŃelesul poveşii următoare:
Despre curajul de a risca o încercare !
„Un împărat s-a hotărât să-şi supună curtenii la o probă, pentru a alege dintre
ei pe cel mai bun în vederea promovării lui într-un post important. În jurul lui se
aflau cei mai puternici şi cei mai înŃelepŃi oameni ai împărăŃiei.
- ÎnŃelepŃilor, le-a spus împăratul, am o problemă şi vreau să văd care dintre voi o
poate rezolva. Apoi i-a condus în faŃa unei uşi, cea mai mare uşă din câte se văzuseră
vreodată, şi le-a explicat:
- AveŃi în faŃa voastră cea mai mare şi cea mai ferecată uşă din câte sunt în împărăŃia
mea. Care dintre voi o poate deschide?
CâŃiva curteni abia au ridicat capul. AlŃii, care treceau drept foarte înŃelepŃi, s-au
uitat cu o mai mare atenŃie, dar au admis că nu o pot deschide. După ce înŃelepŃii au
declarat aceasta, restul curŃii a aprobat că problema era foarte greu de rezolvat.
Doar unul dintre ei s-a apropiat de uşă. El a examinat uşa cu ochii şi cu mâinile, a
încercat de câteva ori să o mişte, după care a apăsat hotărât pe clanŃă, a împins şi
uşa s-a deschis. Nu a fost nevoie decât de voinŃa de a face şi de curajul de a acŃiona
hotărât. Împăratul i-a spus:
- Tu vei ocupa înalta demnitate de la curtea mea, pentru că nu ai rămas doar la ceea
ce ai văzut şi auzit. Tu ai transformat puterea ta în acŃiune şi ai riscat o încercare.”

Sesiunea a II-a
Discutăm despre tema de acasă. Recunoaşte că, oricât de inteligent ai fi, dacă nu
acŃionezi, dacă nu ai iniŃiativă, nu obŃii prea multe în viaŃă. Realizează că de multe ori
a renunŃat să acŃioneze, să facă ceva şi a avut de pierdut.Este mai bine să încerci, chiar
şi dacă greşeşti, decât să nu faci nimic. Poate era mai bine să discute cu părinŃii de la
început, măcar să ştie care este punctul său de vedere. Dar încă nu este pregătită. O
asigur că nimeni nu o obligă să facă ceva,ea singură va şti când este momentul potrivit
să acŃioneze.
Sesiunea aceasta oferă mai multe date despre Laura, despre naşterea ei şi implicit,
despre relaŃia de cuplu parentală.Dată fiind relaŃia apropiată cu mama, nu am fost
surprinsă să constat că Laura deŃine foarte multe date despre trecutul său.
Mama sa tocmai terminase liceul, picase la facultate şi l-a cunoscut pe tatăl său de
care s-a îndrăgostit la prima vedere. Era un bărbat foarte frumos, galant, care lucra ca
şofer la întreprinderea la care lucra şi bunicul Laurei, din partea mamei. A rămas
însărcinată cu Laura şi, într-o încercare disperată, a încercat să avorteze, apelând la o
metodă empirică, cu ajutorul unei injecŃii folosită la vacile gestante ( era în 1989, când
avortul era interzis). Încercarea a fost nereuşită, astfel încât, 9 luni de zile, mama
Laurei a trăit cu groaza că va naşte un copil cu malformaŃii. Tatăl Laurei a aflat târziu
despre tentativa de a avorta copilul şi a fost fericit că va fi tată. Au hotărât să se
căsătorească, deşi mama renunŃa la visul ei de a face facultatea, iar bunicii paterni
s-au împotrivit atât de tare, încât nici nu au venit la nuntă.Nici bunicii materni nu au
fost de acord cu nunta şi au fost foarte supăraŃi că „ un simplu şofer şi-a bătut joc de
fată şi i-a ratat viitorul”, dar au venit la nuntă şi i-au ajutat foarte mult.RelaŃiile reci
între părinŃii Laurei şi bunicii ei s-au păstrat şi acum, vizitându-se destul de rar, o dată
pe lună, dat fiind că locuiesc în acelaşi oraş.
Acum înŃeleg de ce Laura îşi doreşte cu atâta putere să facă facultatea, de ce refuză o
relaŃie de prietenie cu un băiat, de ce preŃuieşte atât de mult virginitatea.
Cu toate că nu a fost un copil dorit, s-a născut perfect normală, fără a implica o
naştere dificilă. Mama sa îi spune mereu că nu crede că există femeie care să fi născut
mai uşor decăt ea şi să fi avut un copil atât de cuminte. A fost un copil care a supt
până la 1 an, sănătos şi isteŃ.
T: Când ai aflat toate aceste lucruri?
L: Cred că eram prin clasa a VI-a.
T: Ce ai simŃit când Ńi-a povestit mama asta?
L: Am fost şocată. Nu-mi venea să cred că mama a putut să facă aşa ceva. Ea,
care nu poate trăi fără mine. Am plâns şi nu am vorbit cu ea 3 zile.
T: Ce simŃi acum în legătură cu asta?
L: Aaa... Mi-a trecut. Am înŃeles-o de ce a făcut ce a făcut. Mi-a explicat cum a
fost, şi-a cerut iertare şi mi-a spus că sunt viaŃa ei.Şi aşa este.Chiar râdeam cu ea
că, parcă să-i arate D-zeu ce greşală putea să facă, am fost un copil foarte
cuminte. Şi sunt şi acum!
Îi propun Laurei să facem împreună un arbore genealogic al familiei sale, aşa cum îl
ştie ea. Utilizez genograma pentru a afla mai multe despre contextul său familial,
pentru a încerca să conştientizeze faptul că încearcă să desfăşoare un scenariu de viaŃă
care are la bază neîmplinirile mamei sale.
Întrebarea pe care o folosesc ca să realizez acest lucru este:
T: Crezi că acest fapt ( eveniment, asemănare, întâmplare) ar putea avea
legătură cu un aspect ( eveniment, întâmplare) din viaŃa ta?
Temă pentru acasă: Să scrie o scrisoare în care să spună, în câteva propoziŃii ce a
aflat despre ei şi cum îi priveşte acum, după realizarea genogramei, ce calităŃi îşi
doreşte să moştenească de la ei.
Prin tema de acasă, Laura este pusă în situaŃia de a-şi accepta familia aşa cum este şi
de a găsi resursele pe care le are la nivel transgeneraŃional.

Sesiunea a III-a
Discutăm despre tema de acasă. Citim scrisoarea şi Laura mărturiseşte că-i lipsesc
bunicii,propunându-şi să-i viziteze chiar în acea săptămână.
Îi reamintesc ce mi-a spus în prima şedinŃă referitor la un alt eveniment din viaŃa sa
care a avut acelaşi impact asupra sa:boala mamei.
T: Povesteşte-mi cum a fost!
L: A fost groaznic. Nimeni nu mi-a spus nimic şi, chiar dacă aveam şase ani,
trebuia să-mi explice pe înŃelesul meu ce se întâmplă. Mi-am dat seama că era
ceva grav, pentru că toată lumea plângea pe furiş. Îmi amintersc că au venit
bunicii la noi, am făcut bagajele şi mi-au spus că trebuie să stau la ei pentru că
mama şi tata pleacă la spital. Mi-au spus că mama este bolnavă, dar merge la
spital să se facă bine. Nu i-am crezut pentru că în continuare i-am văzut cum
plâng pe furiş. Două luni de zile am stat fără părinŃi, fără să-i văd. Nu am vorbit
cu tata la telefon niciodată, îi suna doar pe bunici şi cred că le spunea ce face
mama.
T: Îmi poŃi spune ce ai simŃit atunci?
L: Nu ştiu. Cred că eram şi supărată şi foarte furioasă pe toŃi. Prima lună am
plâns şi am fost atât de obraznică încât i-am terminat pe bunici.
T: Ce simŃi acum în legătură cu boala mamei?
L: Sunt fericită că trăieşte, că a învins practic moartea şi-mi dau seama că
atunci, la cât de speriaŃi eram, au încercat să mă protejeze, ca să sufăr mai puŃin.
T: Mama mai are probleme de sănătate?
L: Da, are probleme cu tiroida şi operaŃia de cancer a extenuat-o, boala în sine,
încât trebuie să am grijă să muncească şi să se supere cât mai puŃin.
T: În legătură cu hotărârea de a pleca în Italia, ce simŃi?
L: Cred că sunt la fel ca atunci când aveam şase ani. Sunt supărată, plâng, dar
sunt şi furioasă pe ei pentru că, din nou, se iau hotărâri fără să mi se explice sau
să fiu întrebată.
Împreună cu Laura, fac o hartă a emoŃiilor: tristeŃea ― neputinŃa ― pierderea
controlului ― furie şi cercul se închide. EmoŃia centrală în cazul Laurei este tristeŃea.
Prin întrebări am descoperit împreună că a învăŃat această tristeŃe de la mama sa care,
la fel ca şi ea, în momente de criză, plânge. Îi cer să-mi dea exemple în care a reuşit
să-şi controleze tristeŃea şi modalităŃile pe care le-a utilizat: a discutat cu mama ei, a
ieşit în oraş, s-a întâlnit cu pretena ei cea mai bună. Îi sugerez să procedeze la fel şi în
acest caz, pregătindu-se într-un fel pentru discuŃia cu tatăl său pe tema plecării în
Italia.
Temă pentru acasă: Să completeze, cu cât mai multe propoziŃii, următoarele enunŃuri:
Eu am..., Eu pot ..., Eu sunt ....

Sesiunea a IV-a
În această sesiune, Laura identifică gândurile, distorsionările cognitive care intervin
în relaŃia cu părinŃii săi. Îi reamintesc că în prima sesiune, mi-a spus că simte că se
cere prea mult de la ea, că a obosit să fie adus adult, să fie responsabilă. Îi cer să-mi
spună ce-i trece prin minte atunci când mama îi cere să fie adult, şi atunci când tata îi
cere să fie adult. În cazul mamei, gândul predominant al Laurei este acela de a o
proteja, de a nu o supăra, cu riscul de a nu-şi recunoaşte şi satisface propriile nevoi. În
legătură cu tata, gândul predominant este acela că, plecat atâta timp, acesta nu o mai
iubeşte. Îi cer să-mi dea exemple care să-i susŃină acest punct de vedere şi prin tehnica
scaunului gol, o fac să privească realitatea şi prin ochii tatălui care a plecat de acasă,
lăsând în urmă o fetiŃă şi care a găsit o domnişoară cu care nu ştie cum să se
comporte. Îi cer Laurei să-mi deseneze o persoană şi desenează o fetiŃă despre care
spune că are aproape şase ani (regresie), este fericită pentru că tocmai a primit un
cadou de la părinŃi şi se pregăteşte să intre la şcoală. La un moment dat, exclamă, cu
uimire, că fetiŃa desenată de ea seamănă perfect cu fetiŃele pe care i le desena tatăl ei
când era mică.
Terminăm întâlnirea cu o poveste metaforă:
„ Într-o seară, mergând pe un drum pustiu, Nastratin Hogea a văzut un grup de
călăreŃi venind spre el. ImaginaŃia lui a început să lucreze; se imagina capturat şi
vândut ca sclav sau jefuit de călăreŃi ori înrolat cu forŃa în armată. Făcându-şi
atâtea griji, Nastratin a luat-o la fugă, a sărit zidul unui cimitir şi s-a întins în
groapa unui mormânt deschis.
UimiŃi de acest comportament ciudat, călăreŃii, călători cinstiŃi,l-au urmărit pe
Nastratin pentru a vedea dacă nu cumva are nevoie de ajutor.L-au găsit întins în
groapă, încordat şi tremurând.
― Ce faci în această groapă? Te-am văzut alergând într-o stare de teamă. Putem să
te ajutăm?
Văzând oamenii foarte aproape de el, Nastratin şi-a dat seama că aceştia sunt
călători cinstiŃi şi că erau într-adevăr interesaŃi de binele lui. Dar nu voia să-i
ofenseze sau să-i supere povestind-.le ce şi-a imaginat despre ei. De aceea,
Nastratin a sărit, pur şi simplu, din groapă şi le-a spus:
―Mă întrebaŃi ce fac eu aici în această groapă. Dacă vreŃi să ştiŃi, eu vă spun doar
atât: eu sunt aici din cauza voastră şi voi sunteŃi aici din cauza mea. ”

Sesiunea a V-a
Începem această sesiune cu tema de acasă, respectiv metafora pe care i-am spus-o.
SemnificaŃia pe care Laura a găsit-o a fost aceea că, în loc să întrebăm, să vorbim
deschis, ne imaginăm despre celălalt tot felul de lucruri, de cele mai multe ori
neadevărate, care fac mult rău şi aduc persoanele în situaŃii dificile, chiar ridicole. Se
gândeşte că poate, tocmai din cauza aceasta comunicarea dintre ea şi tatăl său suferă.
L: Eu cred despre el că nu mă iubeşte, el crede despre mine că nu îl iubesc. Chiar
mi-a spus odată acest lucru. Nu am vorbit cu el două zile, nu am mâncat şi am
plâns cu disperare.
Îi propun Laurei să-şi imagineze că tocmai a sosit tatăl ei din Italia, că nu are la
dispoziŃie decât o jumătate de oră să o asculte, iar ea trebuie să-şi spună punctul de
vedere cu privire la această problemă. Utilizând tehnica scaunului gol, în susŃinerea
cauzei ei, pe măsură ce intră în rol, exprimarea ei este tot mai clară, mai pertinentă,
mai hotărâtă. În discuŃia imaginară cu tatăl, îşi exprimă atât emoŃiile, cât şi gândurile,
subliniind faptul că respectă decizia tatălui, dar trebuie să se facă auzită şi părerea ei.
Temă pentru acasă: Să aducă la cabinet, un obiect preferat, care o reprezintă cel mai
bine.

Sesiunea a VI-a
Laura îşi face tema pentru acasă cu conştiinciozitate şi vine la cabinet cu obiectul
ales de ea, care o reprezintă cel mai bine. Este un exerciŃiu metaforic ce o ajută pe
Laura să depăşească tensiunile şi lipsa armoniei în relaŃia sa cu lumea, să depăşească
teama de a explora realitatea, noul, necunoscutul, de a acŃiona. Prima secvenŃă a
exerciŃiului are drept scop întărirea Eului, prin conştientizarea calităŃilor
personale.Este curioasă şi entuziasmată de exerciŃiul propus.
T: Laura, care este obiectul pe care l-ai adus şi care consideri că te reprezintă cel
mai bine?
L: La început, am vrut să aduc altceva...o carte, ceva...mai intelectual,dacă aş
putea spune aşa.(mă întreb:ceva intelectual,adică ceva potivit pentru o persoană
matură?) Dar apoi m-am hotărât şi v-am adus asta (scoate dintr-o plasă, o poşetă
mare, argintie, într-adevăr deosebită). Sper să nu mă consideraŃi superficială
(din nou, teama de a nu fi judecată în mod greşit, de a fi criticată). Dar chiar îmi
place şi cred că mă reprezintă.
T: Spune-mi tot ce-Ńi place la ea!
L: Este strălucitoare, deosebită, de ocazie... Este încăpătoare, de firmă, a costat o
groază de bani şi este cadou de la tata (nu întâmplător alege un obiect care o leagă
afectiv de tatăl ei).Materialul este deosebit, paietele sunt lucrate manual şi chiar
nu am văzut la nimeni aici în oraş.
T: Foarte bine. Este strălucitoare, deosebită, specială... Cum reflectă aceste
însuşiri ale poşetei, calităŃile tale?
L: Cred că şi eu sunt o persoană strălucitoare, sociabilă adică, inteligentă. Sunt
specială pentru că fiecare om este special în felul lui. Aşa cum nu poŃi purta
această poşetă oriunde şi oricând, adică este un obiect mai pretenŃios de purtat,
aşa cred că sunt şi eu cu ceilalŃi oameni. Nu-mi fac prieteni pe oricine şi oricând.
T: Ai purtat-o vreodată?
L: Nu! N-aş putea să o iau decât la discotecă sau seara, când ies în oraş. Vă daŃi
seama că toată lumea s-ar uita la ea. La mine!
T: Ce-ai simŃi atunci când toată lumea s-ar uita la tine?
L: Uneori m-aş simŃi mândră, alteori invidiată, alteori chiar m-ar deranja dacă
aş fi privită prea insistent. În general sunt o persoană care este plăcută de
oameni.Câteodată, recunosc, îmi place să fiu în centrul atenŃiei, mai ales la
şcoală.
T:Altceva ar mai fi?
L:Are o poveste interesantă:este din Italia şi mi-a cumpărat-o tata. Am văzut-o
în magazin, mi-a plăcut, dar când am văzut cât costă...m-am speriat. Am plecat
de acolo puŃin supărată, dar a doua zi tata mi-a făcut-o cadou. Şi-a dat seama că
mi-o doream foarte mult şi mi-a luat-o, chiar dacă a dat o groază de bani. Şi-a
dat seama că mi-o doream! Eu ,care de obicei nu le cer să-mi cumpere ceva!(este
şi acum uimită că tatăl ei a putut să-i ghicească dorinŃa şi, mai mult, i-a îndeplinit-o!)
T: Cum te-ai simŃit?
L: Am fost foarte fericită.Mi-a fost aşa de drag! A fost o zi minunată atunci, fără
certuri...
T:Să fac un rezumat:ai adus această poşetă pentru că, la fel ca ea, eşti o persoană
frumoasă, inteligentă, specială, care este plăcută de oameni şi care îşi alege cu
grijă prietenii.
L:Da, este adevărat.
Următoarea secvenŃă a exerciŃiuluiare are drept scop observarea şi perceperea
realităŃii externe aşa cum este ea, având loc decentrarea de pe propria persoană şi,
implicit, o lărgire a graniŃelor Eului.
T:Acum am să te rog să te uiŃi în jurul tău în cabinet şi să alegi un obiect căruia
să-i găseşti calităŃile şi rolul său.
L: Orice obiect?
T: Da, orice obiect şi poŃi să te mişti prin cabinet, poŃi să atingi obiectele, le poŃi
privi mai de aproape (o încurajez să participe şi corporal).
Laura alege oglinda (pentru că are o formă deosebită, este mare şi absolut necesară
într-o casă pentru a putea să vezi cum arăŃi),un scaun din lemn, singurul din cabinet (
pentru că nu a mai văzut de mult un scaun din lemn, frumos lucrat şi de culoarea
cireşului, pentru că este foarte bun atunci când eşti obosit; pentru că îi dă senzaŃia de
ceva sigur, trainic),apoi a ales casetofonul(pentru că este argintiu şi pentru că ei îi
place foarte mult muzica, nu ar putea să stea fără muzică), o cutie plină cu animale din
pluş( pentru că sunt drăguŃe, moi, îŃi vine să le strângi la piept, poŃi să le faci cadou
sau poŃi să te joci cu ele, dacă nu eşti prea mare ).
A treia secvenŃă e exerciŃiului vizează trecerea de la observarea pasivă a realităŃii,
la acŃiunea concretă asupra ei. Prin relaŃionarea uneori dificilă cu ceea ce se află în
jur, se reduce teama de tot ce este nou, necunoscut, diferit de propria persoană. Laura
descoperă singură modalitatea de a relaŃiona nuanŃat cu lumea, în funcŃie de
caracteristicile obiectelor din jur şi din propriile trăiri pe care are şansa să le exploreze
acum.
T: Acum , am să te rog să stabileşti un raport dintre obiectul adus de tine şi
celelalte obiecte pe care le-ai ales.
L: Foarte interesant, nu m-am gândit că o să-mi cereŃi asta.
Stă aproape două minute pe gânduri, se plimbă prin cabinet, apoi se aşază pe
fotoliu pentru câteva secunde, se ridică şi zâmbeşte puŃin încurcată.
L: Chiar m-aŃi luat prin surprindere. La asta nu m-am aşteptat.(remarc faptul că
o situŃie nouă, în faŃa căreia nu are un răspuns învăŃat,îi creează dificultăŃi; la
început am crezut că nu a înŃeles consemnul, dar m-a asigurat că a înŃeles ceea ce i-
am cerut).Dacă până acum clienŃii care au lucrat acest exerciŃiu au stabilit, pe rând,
raporturi între obiectul preferat şi celelalte obiecte, Laura a realizat un tot unitar cu
aceste obiecte, cu excepŃia scaunului.
L: Bun. Iau animalele de pluş şi le pun în poşetă, aşez poşeta în faŃa oglinzii şi
lângă poşetă pun casetofonul. Perfect, toate se asortează.
T:Şi scaunul?
L: Aaa! Da! L-aş aşeza în faŃa oglinzii?
T: PoŃi să o faci dacă asta vrei!
L: Da? Am crezut că nu pot să-l mişc, ca să nu vă supăraŃi.
A aşezat în faŃa oglinzii scaunul, pe scaun a pus poşeta cu animalele de pluş,iar sub
scaun, casetofonul.
Ultima secvenŃă vizează analiza exerciŃiului metaforic desfăşurat, putând avea loc
asocieri valoroase cu planul vieŃii reale. Laura conştientizează patternurile personale
de comportament anterioare, îşi descoperă proiecŃiile şi are ocazia să le retragă.Ea
conştientizează care sunt câştigurile personale obşinute în urma exerciŃiului şi care
este locul ei printre printre lucruri, dar mai ales în familie.
T: Priveşte obiectele! Gândeşte-te la ceea ce ai spus despre ele. Priveşte cum le-ai
aranjat! Şi acum am să te rog să te gâdeşti la persoanele importante din viaŃa
ta... şi care obiect reprezintă cel mai bine acel obiect.
L:Mda.. Să mă gândesc puŃin...Mama este oglinda, în ea mă uit mereu când
vreau să mă văd cum arăt.Uneori nu-mi prea place ce îmi arată (râde uşor), dar
este frumoasă şi am nevoie de ea. Dacă o ai în casă, pe hol, sau în dormitor, poŃi
să te enervezi dacă nu vrei să te vezi, dar pentru că treci pe lângă ea, tot te vezi.
T: Să înŃeleg că, uneori, deşi nu vrei să te priveşti în oglindă, eşti nevoită să te
priveşti în ea pentru că este aproape de tine?
L: Da! AŃi înŃeles bine. Dar asta i se poate întâmpla oricui.
T: Oglinda este mama ta. Să înŃeleg că, uneori, îŃi doreşti să nu te reflectezi în ea,
dar pentru că este mereu lângă tine...
L: Nu prea am ce face.
T: Dar dacă chiar ai o astfel de oglindă, ce poŃi să faci?
L: Nu mai trec pe lângă ea sau o pun în alt loc, unde nu mă deranjează, şi mă
duc să mă uit în ea când vreau, nu tot timpul( râmâne gânditoare pentru câteva
momente).
Casetofonul o reprezintă pe prietena ei cea mai bună, care o binedispune, care îi face
bine la fel ca muzica pe care o ascultă. Animalele de pluş sunt colegi de şcoală, amici,
care sunt cam copilăroşi, cam superficiali, care nu se gândesc serios la viitorul lor,
care, într-un cuvânt sunt nişte copii.
T: Ai aşezat aceste jucării în poşetă. Ce Ńi-a trecut prin minte când ai făcut acest
lucru?
L: Sincer, m-am gândit că ar trebui să am şi eu. Am dat jucăriile mele unor copii
necăjiŃi de la bunici şi am rămas doar cu câteva. Mi-e dor de ele. Cred că mi-e
dor să mă joc.
T:Ce s-ar întâmpla dacă te-ai juca?
L: GlumiŃi! Ar spune mama că am innebunit.Mai degrabă mi-e dor de vremea
când puteam să mă joc.
T:Aşezând jucăriile, care reprezintă amicii tăi aşa cum i-ai descris, în poşetă, de
fapt, ce crezi că îŃi doreşti să iei cu tine de la amicii tăi?
L:Lipsa lor de griji, distracŃia,cred.
Tata este reprezentat de scaun, pe care iniŃial îl uitase, pe care nu-l putea integra în
sarcină, dar pe care în final îl aduce lângă celelalte obiecte şi, mai mult, aşază obiectul
preferat pe el.
Laura înŃelege că s-a dezobişnuit să-l aibă lângă ea,dar că are mare nevoie de el; la fel
ca şi ea, el se reflectă în oglindă, căutând mereu înŃelegere şi dragoste din partea
mamei.Faptul că ea a mutat scaunul de unde era, a ajutat-o pe Laura să înŃeleagă că, în
relaŃia cu tatăl său, şi ea poate face primul pas, poate acŃiona, poate să iniŃieze ea
comunicarea.
Temă pentru acasă: Sa răspundă, în 3 propoziŃii scurte, ce a învăŃat din acest
exerciŃiu.

Sesiunea a VII-a
Pornind de la tema pentru acasă, pentru normalizarea imaginii de sine,
conştientizarea şi contactul real cu propria persoană, am folosit metafora castelului
construit din oglinzi, îmbinând metafora terapeutică cu fantezia. Îi cer Laurei să
găsească o poziŃie cât mai comodă pentru ea, să închidă ochii şi să asculte ceea ce-i
spun.

Metafora castelului construit din oglinzi

Imaginează-Ńi că eşti într-o pădure minunată, cea mai frumoasă pădure pe care ai
văzut-o vreodată. Este vară şi este răsăritul soarelui. SimŃi cu putere mirosul
pământului, adierea vântului, razele soarelui jucându-se pe faŃa ta, alintul firelor de
iarbă pe talpile tale. Eşti foarte liniştită, foarte relaxată... e foarte bine aşa!
Acum, priveşte cu atenŃie în faŃă! Vei vedea ceva ce nu ai mai văzut, ceva minunat...
Vezi, pentru prima dată, un castel construit din oglinzi! Observă cu atenŃie forma
castelului, înâlŃimea lui, întinderea lui, felul cum sunt aşezate oglinzile din care este
construit, orice alt detaliu care îŃi reŃine, într-un fel sau altul, atenŃia. Este foarte bine
aşa! Observă cu atenŃie ce simŃi, ce gândeşti şi cum te comporŃi tu, acum, în faŃa
acestui castel minunat. Şi dacă ai făcut toate acestea, îndreaptă-te spre castel, vezi
unde este poarta şi pătrunde în curte. Priveşte cu atenŃie ce se află în curtea palatului.
Vei avea ocazia să descoperi lucruri noi sau să vezi mai clar lucruri pe care, de la
depărtare, le-ai văzut mai neclar. Este foarte bine aşa!
Pătrunde acum în palat. Interiorul, ca şi exteriorul, este construit din oglinzi. Poate fi
vorba de oglinzi pătrate, triunghiulare, rotunde, sub formă de stea sau sub orice altă
formă. Vizitează acest palat, cameră cu cameră, observă cu atenŃie ce se află în fiecare
dintre ele, cum sunt aranjate oglinzile, cum te reflectă ele pe tine. Observă,
deasemenea, cum te simŃi şi ce gândeşti în timp ce te plimbi prin acest palat al
oglinzilor. Eşti foarte liniştită şi relaxată. Plimbă-te prin palat cât vrei de mult. Foarte
bine!
Acum, alege din palat o cameră care îŃi place cel mai mult. Observă ce-Ńi produce
cea mai mare plăcere în această cameră şi cum sunt aranjate oglinzile. Foarte bine!
Undeva, în această cameră, există o oglindă foarte puternică şi deosebită de celelalte
oglinzi. Priveşte-o cu atenŃie! Ea are o mare calitate: reflectă cu precizie calităŃile
persoanei care se priveşte în ea!
Uită-te în această oglindă şi Ńine minte toate calităŃile pe care Ńi le reflectă! Este
posibil ca la început să-Ńi fie greu, să desluşeşti aceste calităŃi. Dar, după câteva
secunde, le vei observa una câte una. Ia-Ńi pentru aceasta cât timp îŃi doreşti. Este
foarte bine aşa! Eşti foarte liniştită şi relaxată şi observi cu uşurinŃă calităŃile pe care
le reflectă oglinda. Pot fi lucruri noi sau lucruri pe care le-ai mai văzut deja. Pot fi
lucruri vechi, dar care îŃi apar azi, într-o lumină nouă. Observă cum te simŃi şi ce
gândeşti tu acum când oglinda aceasta minunată îŃi reflectă calităŃile. Este foarte bine
aşa! Eşti foarte liniştită şi relaxată.
Timpul destinat privirii în oglindă tocmai a trecut. Eşti foarte liniştită şi relaxată şi
ai în minte calităŃile pe care Ńi le-a reflectat oglinda fermecată.
Acum, că ai terminat de privit în oglindă, părăseşte această cameră, pe care o
îndrăgeşti atât de mult, ieşi din castel şi întoarce-te în pădurea de unde ai plecat.
Observă cu atenŃie cum te simŃi acum, după călătoria pe care ai făcut-o în palatul
oglinzilor.
Eşti foarte liniştită şi relaxată. Cu fiecare zi ce trece, devii din ce în ce mai
conştientă de calităŃile tale, din ce în ce mai sigură şi mai stăpână pe tine. Este foarte
bine aşa!
Ori de câte ori vei uita ce calităŃi ai, vei face, dacă vei dori, o nouă călătorie în
palatul oglinzilor şi vei privi în acea oglindă minunată care îŃi reflectă calităŃile. Este
foarte bine aşa!
La finalul exerciŃiului, vizibil fericită şi încântată de ceea ce i-a arătat propriul
castel, Laura povesteşte, emoŃionată, cum s-a simŃit, ce a văzut şi ce a descoperit în
timpul exerciŃiului.

Sesiunea a VIII –a
Este sesiunea de final, în care discutăm despre întâlnirile noastre, cum s-a simŃit, ce
a învăŃat despre ea şi despre ceilalŃi, ce tehnici i-au plăcut mai mult, cum a aplicat,
aplică şi va aplica, în viaŃa de zi cu zi, ceea ce a aflat despre ea. Faptul că şi-a vizitat
bunicii, a învăŃat să-şi exprime nevoile, nemulŃumirile în faŃa mamei, nu mai plânge,
iese în oraş cu amicii, ia în considerare o posibilă relaŃie de prietenie cu un coleg de
clasă, înseamnă că întâlnirile noastre nu au fost în zadar. Şi cel mai important lucru,
Laura nu mai aşteaptă întâlnirea cu tatăl cu ochii în lacrimi, cu sentimente de
neputinŃă şi furie, ci este hotărâtă, calmă, responsabilă pentru emoŃiile, cuvintele şi
comportamentul său.
O ultimă temă pentru acasă: poveste metaforă:
„ A fost odată un rege puternic şi bogat căruia îi plăcea să facă cât mai mult
bine posibil supuşilor şi celor apropiaŃi, rudelor şi copiilor săi.Îi copleşea cu cadouri,
savurând manifestările lor de recunoştinŃă.
Una dintre fiicele regelui se numea Maria.Ea se deosebea mult de fraŃii şi
surorile sale.Se simŃea deja copleşită de cadourile tatălui său. Hainele scumpe,
parfumurile rare şi bijuteriile o lăsau aproape indiferentă. Ea se bucura, în schimb,
de lectura poeziilor, de plimbările făcute seara sub clar de lună...
Într-o zi tatăl ei o întreabă:
― Ce-Ńi doreşti cu ocazia aniversării de 18 ani? Aş dori să-Ńi ofer un cadou regal !―
Mă copleşiŃi cu atâta atenŃie, încât nici nu ştiu ce să vă cer. Dar pentru că insistaŃi
atât, mi-aş dori.....luna!
Regele s-a întristat foarte tare când a auzit această cerere. A trimis astronomul
curŃii să-i explice Mariei că ce îşi doreşte ea nu este posibil.Maria, indiferentă la
cursul de astronomie, începuse deja să-şi reproşeze că-şi mărturisise dorinŃa, iar
regele regreta şi el atât insistenŃele cu care solicitase fiicei sale exprimarea dorinŃei,
cât şi lipsa de realism a acesteia.
În timpul unor astfel de momente de frământare, bufonul curŃii, care cunoştea
problema, l-a privit ironic pe rege. Regele, iritat, l-a întrebat:
― Ştii cumva cum poate fi îndeplinită dorinŃa Mariei?
― Poate, i-a răspuns bufonul. Eşti suficient de puternic pentru a găsi cadoul care o
va impresiona.
În aceeaşi seară, în timp ce luna lumina splendid ferestrele camerei sale, Maria
a fost vizitată de un nou ambasador al regelui.
― Descrie-mi luna pe care o doreşti şi spune-mi mărimea ei, i-a cerut acesta.
Privind pe fereastră, spre astrul preferat, Maria şi-a depărtat palmele, cuprinzând
între ele o distanŃă de aproximativ 20 de cm.
― Bine! Acum precizează-mi culoarea şi locul unde vei dori să o punem!
― Alb, cu reflexe argintii. Aş dori să o fixaŃi deasupra comodei!
― În trei zile o vei avea!, a încheiat ambasadorul.
ÎnŃelegând că este o ofertă reală, Maria a aşteptat cu nerăbdare momentul
îndeplinirii dorinŃei sale.
După 3 zile, unul din curteni i-a plasat deasupra comodei un disc de argint, de
20 de cm, confecŃionat în atelierele palatului, dotat cu o candelă care-l făcea să
strălucească foarte frumos!
Când Maria a alergat la tatăl său să-i mulŃumească pentru marea bucurie pe care i-
a făcut-o, acesta, uimit, nu putea înŃelege cum un disc oarecare, chiar din argint
fiind, poate înlocui luna de pe cer. Dar bufonul, care era mult mai puŃin nebun decât
părea, i-a spus:
― Dacă doriŃi să-i faceŃi o plăcere cuiva, cereŃi-i să descrie ceea ce vrea şi încercaŃi
să priviŃi acel lucru cu ochii lui. Fără îndoială, veŃi găsi mijlocul de a-i satisface
cererea!”

Am revăzut-o pe Laura întâmplător, în oraş. Primul lucru pe care mi l-a spus a fost
că a făcut foarte bine că a discutat cu tatăl ei, pentru că chiar a Ńinut cont de părerea ei.
Este elevă acum în clasa a XII-a,terminând a cincea din clasă, cu menŃiune, îşi va da
bacalaureatul şi, după aceea, vor mai vedea. ÎnŃelegerea este ca în vacanŃele şcolare,
ea şi mama sa să meargă la el în Italia.