Metodele de învăţământ (,,octos”=cale, drum ,,metha”= către, spre) reprezintă căile

folosite în instituţiile de învăţământ de către cadrul didactic în a-i sprijini pe cei care învaţă să
descopere viaţa, natura, lumea, lucrurile, ştiinţa. Ele sunt totodată mijloace prin care se
formează şi se dezvoltă priceperile, deprinderile şi capacităţile participanţilor la actul învăţării
de a acţiona asupra naturii, de a folosi roadele cunoaşterii transformând exteriorul în facilităţi
interioare, formându-şi caracterul şi dezvoltându-şi personalitatea.

,,Calitatea pedagogică a metodei didactice presupune transformarea acesteia dintr-o cale

de cunoaştere propusă de profesor într-o cale de învăţare realizată efectiv de preşcolar, elev,
student, în cadrul instruirii formale şi non formale, cu deschideri spre educaţia permanentă”
(S. Cristea,1998, p. 303).

Metodele de invățământ – reprezintă acele căi prin care elevii ajung, in procesul de
invățământ, sub coordonarea educatorilor, la dobândirea de cunoștințe, deprinderi, la
dezvoltarea capacităților intelectuale și la valorificarea aptitudinilor specifice.

Metoda se definește ca fiind un drum sau o cale de urmat în activitatea comună a

educatorului și a educaților, pentru îndeplinirea scopurilor învățământului, adică pentru
informarea si formarea educaților.

Metoda este un plan de acțiune, o succesiune de operații realizate în vederea atingerii

unui scop; ea este un instrument de lucru în activitatea de cunoaștere și de formare a
abilităților.

Metoda reprezintă de fapt un anumit mod de a proceda ,care tinde sa plaseze elevul într-o
situație de învățare, mai mult sau mai puțin dirijată, mergându-se până la una similară aceleia
de cercetare științifică, de urmărire și descoperire a adevărului și de raportare a lui la
aspectele practice ale vieții. În acest sens privită, metoda poate deveni o ,,cale de descoperire
a lucrurilor descoperite’’.

Înfaptuirea obiectivelor informative si formative ale invățământului impune folosirea

unor metode si procedee de lucru, adica a unei metodologii adecvate.

Principalele funcții ale metodelor de invățământ sunt:

- cognitivă - de dirijare a cunoașterii in scopul insușirii unor cunoștințe;

-  normativă- aspecte metodologice, respectiv, modul cum să predea profesorul și cum să

învețe elevul;

- motivațională - de stimulare a interesului cognitiv, de susținere a procesului de învățare;

- formativ-educativ-compensatorie- de exersare, antrenare si dezvoltare a proceselor psihice.

 Fiind strâns legata de practică, metoda reflecta caracterul procesual al acțiunii didactice.

Principalele  caracteristici ale metodelor didactice sunt:

- metodele didactice sunt demersuri teoretico-actionale executive   de predare- invățare care

asigură derularea  și finalizarea eficientă a procesului instructiv- educativ;

-sunt totodată demersuri investigative (de cunoaștere științifică), de documentare și

experimental-aplicative contribuind la dezvoltarea teoriei și practicii pedagogice;

-ele cuprind și dinamizează elemente pedagogice teoretice  care asigură

fundamentarea   știintifică a acțiunilor de predare-invățare;

-se  elaborează  și implementează corelat  cu gradul si profilul invățămîntului, cu specificul

disciplinei de invățământ; corelează cu natura  și specificul activităților didactice și cu nivelul
de pregatire al celor care invață;

-se elaborează  și se aplică in strânsa legatură cu celelalte componente ale procesului de

invățământnt;

-se concep, se imbină și  se utilizează in funcție de particularitățile de vârsta și individuale ale
agenților actului pedagogic;

- metodele contribuie la realizarea obiectivelor didactice , ale obiectivelor autoinstrucției și

autoevaluării, contribuie la pregatirea tineretului pentru educația permanentă;

-au  caracter dinamic  eliminând 'uzurile morale' și adoptând noul, sunt deschise

perfecționărilor;

- unele metode servesc in mai mare masura  muncii profesorului , in  predare; altele servesc
mai ales elevului, invățării; dar toate contribuie la realizarea eficientă a predarii-invățării;

-sunt eficiente dacă profesorul le combina și le folosește adecvat și creator.

Metodele alcătuiesc un sistem educațional coerent. El prezintă însă anumite

caracteristici și implicații specifice, care pot oferi posibilitatea realizării unei anumite
clasificări (tipologii). Aceasta inseamnă , de fapt , evidențierea diversității în unitatea
ansamblului metodologic didactic.

Metodologia didactică reprezintă sistemul metodelor utilizate în procesul de

învăţământ, aici sunt luate în considerare: clasificarea metodelor de învăţământ, provenienţa
lor, funcţiile lor, descrierea lor, cerinţelor de utilizare precum şi caracterizarea.

Cu titlul informativ, , se pot menționa următoarele tipuri (categorii sau grupe) de

metode, astfel:
- metode clasice (tradiționale), cum ar fi: expunerea orala, conversația demonstratia
intuitiva, lectura (studiul cu cartea) etc; acest tip de clasificare și-a diminuat mult caracterul,
deoarece toate aceste metode „vechi" și-au integrat elemente noi, moderne, cum ar fi:
dialogul, demonstrația cu ajutorul mijloacelor audio-vizuale, experimentul etc;
- metode moderne, cum ar fi: descoperirea și problematizarea, modelarea, simularea,
cooperarea, asaltul de idei, studiul de caz etc; acest tip de clasificare avea sens acum 3-4
decenii; astazi nu mai pot fi considerate „moderne", căci s-au integrat ca metode normale,
obișnuite în realizarea procesului de predare-învățare ; mai mult, unele dintre ele cum sunt:
modelarea, problematizarea etc se foloseau într-o anumită pondere și în trecut, fără să fie
evidențiate în mod expres;
- metode de predare, care servesc mai mult actului comunicării din partea profesorului, cum
ar fi expunerea orala sub formă de prelegere, demonstrația, conversația, evaluarea etc;
- metode de invățare, care servesc mai mult elevilor (studenților) in actul asimilării
(dobăndirii) cunoștințelor, cum ar fi: studiul cu cartea si studiul individual, descoperirea,
exercițiul etc;
- metode de predare-invățare, cum ar fi predarea și invățarea in echipă, experimentul, asaltul
de idei, simularea etc;
- metode acționate: experimentul, exercițiul - prin rezolvări de probleme teoretice sau
efectuarea de lucrări practice în laborator și atelier, conversația, instruirea asistată de
calculator, etc;

- metode de cunoaștere (explorare) directa: observația, experimentul, studiul de caz;

- metode de cunoaștere (explorare) indirectă: demonstrația intuitive de substituție, modelarea,
simularea etc;
- metode de evaluare - probele scrise, orale si practice, testele docimologice, examinarea de
către calculator etc;
- metode cu caracter de cercetare: observația , experimentul, convorbirea, chestionarul,
metoda statistica – matematică , analogia, inducția, deducția, asaltul de idei, studiul de caz
etc.

Metoda ciorchinelui

Este o variantă de brainstorming organizată grafic, astfel încât să faciliteze

conștientizarea relațiilor dintre elementele învățate. Ea poate fi folosită atât în faza de
evocare, cât și în faza de reflectie.

Este o tehnică de predare-învăţare menită să încurajeze elevii să gândească liber şi să

stimuleze conexiunile de idei. Este o modalitate de a realiza asociaţii de idei sau de a oferi noi
sensuri ideilor însuşite anterior. Este o tehnică de căutare a drumului spre propriile
cunoştinţe, evidenţiind propria înţelegere a unui conţinut.

Etapele realizării unui ciorchine didactic sunt simple și ușor de reținut:

- pe mijlocul foii se scrie un cuvânt sau o propoziţie (nucleu);

- elevii sunt invitaţi să scrie cuvinte sau sintagme care le vin în minte în legătură cu tema
propusă ;
- cuvintele sau ideile vor fi legate prin linii de noţiunea central;

- elevii lucrează în grupe;

- fiecare grupă prezintă „ciorchina” proprie;

- se analizeată fiecare „ciorchină” şi se efectuează una comună pe tablă dirijată de profesor .

După rezolvarea sarcinii de lucru, elevii vor folosi noţiunile şi legăturile createa
dezvolta idei despre coceptul propus.
Metoda se poate aplica:- individual;
-în perechi;
-în grupuri mici.
Aplicată în cadrul muncii în grup, metoda “Ciorchinelui” valorifica activitatea
comună si cooperarea în rezolvarea unor sarcini de instruire, îmbină învătarea individuală cu
cea în grup, urmărind dezvoltarea comportamentului social al elevului.
Momentele aplicarii metodei:
-în prima parte a lectiei “ ciorchine initial”;
-dupa citirea textului “ciorchine revăzut’’;
- în faza finală a lectiei, pentru fixare;
- ca extindere;
- ca metodă de evaluare.

Avantajele folosirii acestei metode:

-Elevii își însușesc noul într-un mod mai atractiv ;

- Învățarea e eficientă, de durată, elevul participând activ la procesul de învățare,
interiorizând, sintetizând, însușind noul activ;
-Copiii gândesc, răspund la întrebări, cooperează, comunică, fac asocieri, fac conexiuni,
argumentează, completează;
- Sunt solicitate si dezvoltate operatiile gândirii, capacitătile creatoare, realizându-se
astfel educatia întelectuală a elevilor:
- Obițnuiește elevii cu modalităti specifice înstruirii diferențiate: utilizarea fișelor de
lucru , realizarea de scheme; s.a;
- Elevii manipuleaza mai usor informațiile, capătă încredere în capacitatea de integrare
a cunoștințelor noi între cele vechi;
- Rezolvarea sarcinilor de lucru (unitare sau diferențiate) presupune stabilirea unor
relații de cooperare, colaborare si ajutor reciproc între membrii grupului, realizându-se
astfel educația morală;
- Contribuie la integrarea socială a elevilor, la realizarea comunicării si a colaborării
sociale;
- Permite cultivarea unor sentimente, convingeri, atitudini superioare;
-Se poate combina cu alte metode şi procedee;
- Poate fi introdusă în diferite etape ale unei activităţi;
-Învăţătorul solicită informaţii, idei, răspunsuri, sintetizează, concluzionează,
formulează întrebări, monitorizează şi evaluează.
Dezavantajele folosirii acestei metode:
-Tratarea temelor necesită mai mult timp decât dacă lecția ar fi explicată de către
învătător;
-Activizarea este mai accentuată doar în cazul elevilor buni și foarte buni;
-Solicită cadrului didactic un efort suplimentar în proiectarea instruirii si în
conducerea acesteia.

Proiect didactic

Clasa :a IV-a;

Disciplina :matematică;

Unitatea tematică:fracții ordinare;

Subiectul lecției:ordinea efectuării operațiilor;

Tipul lecției:însușire de noi cunoștințe

Obiective operaționale:

01-să dobândească încredere ăn forțele proprii;

02-să efectueze calcule fără paranteze;

03-să efectueze calculi cu paranteze;

04-să utileze proprietățile în cadrul exercițiilor.

Strategii didactice:

-Metode și procedee:conversația,metoda ciorchinelui,observația.exercițiul;

-Mijloace de învățământ:manual ,fișe de lucru,culegeri,table ,instrumente de scrisȘ

-Forne de organizare:frontal,individual:

Evocarea:profesorul formează pe tablă ,,ciorchinele,,, în baza ideilor expuse de elevi,care

sunt sistematizate și structurate cu ajutorul clasei,pornind de la operații cu numere raționale.
Se va ajunge la o structură de forma următoare:(fig.1)

Metoda cubului
 Este o modalitate de predare-învățare ce valorifică resursele elevilor de participare
conștientă la descoperirea cunoștințelor și a relațiilor dintre acestea. Este una dintre metodele
cele mai clar consacrate dezvoltării gândirii critice. Strucura învățării pe baza rezolvării celor
șase sarcini(corespunzătoare celor șase fețe ale cubului) provoacă elevii în principiu pe
întregul traseu al nivelurilor cognitive propuse de Bloom,în cadrul taxonomiei sale.

Metoda este des utilizată în cazul în care se dorește exporarea unui subiect/a unei situații
din mai multe perspective,oferă posibilitatea de a dezvolta competențele necesare unei
abordări complexe și integratoare.

Pe fețele cubului se notează:

-DESCRIE:elevii îndeplinesc această sarcină cercetănd cum arată, ce caracteristici are

obiectul de studiat;

-COMPARĂ:determină elevii să sesizeze asemănări și deosebiri(cu ce/cine se aseamănă și de

cine/ de ce diferă?);

-ASOCIAZĂ:elevii caută analogii, corelații cu alte experiențe sau fenomene(întrebarea de

sprijin ar putea fi:,, La ce ne gândim când vorbim despre…?);

-ANALIZEAZĂ:face trimitere la menționarea și disecarea elementelor component:din ce este

făcut…?,ce conține…?,ce etape cuprinde…?;

-APLICĂ:cum poate fi folosit….?, ce putem face cu….?, ce utilizare are…?;

-ARGUMENTEAZĂ(pro sau contra):e bine să folosim…?,este bun sau rău….?,periculos sau

nu…?,de ce….?.

Avantajele folosirii acestei metode:

-determină participarea conștientă a elevilor prin implicarea maxima a acestora în realizarea

sarcinilor:

-permite diferențierea sarcinilor de învățare;

-formează deprinderi de muncă intelectuală;

-stimulează gândirea logică a elevilor;

-crește responsabilitatea elevului față de propria învățare,dar și față de grup;

-sporește eficiența învățării-elevii învață unii de la alții;

-dezvoltă abilități de comunicare și cooperare.

Dezavantajele folosirii acestei metode:

-rezolvarea sarcinilor necesită resurse mari de timp;

-se crează oarecare gălăgie în clasă;

-facilitază erori în învățare;

-nu există un control précis asupra cantitățăă/calității cunoștințelor dobândite de fiecare elev.

Proiect didactic

Clasa :pregătitoare;

Disciplina:Cunoașterea mediului;

Unitatea tematică:animale sălbatice din țara noastră;

Subiectul lecției:Ce știm despre locuitorii pădurii?;

Tipul lecției: fixare și sistematizare de cunoștințe;

Obiective operaționale:

-01- să denumească animalele sălbatice din țara noastră;

-02-să descrie un animal sălbatic;

-03-să compare două animale sălbatice;

-04-să specific hrana animalelor;

-05-să numească puii animalelor sălbatice;

-06-să rezolve corect sarcinile fișei de lucru.

Strategii didactice:

-Metode și procedee:conversația,explicația,metoda cubului,munca independent;

-Mijloace de învățământ:planșe cu animale sălbatice,cubul

Desfășurarea lecției:

Se prezintă elevilor cubul care se va folosi la lecție. Pe fiecare latură a sa este scrisă câte o
anumită sarcină,adică ceea ce va trebui să se lucreze astăzi pe parcursul orei. Elevii vor
răspunde în funcție de cerința ce corespunde cifrei de pe una din fețele cubului:

1. Descrie(Ce este acesta?-un animal sălbatic);

2. Compară(Cum este cerbul față de porcul mistreț?);

3.Asociază(Care sunt asemănările dintre cerb și porcul mistreț?);

4.Analizează(Care sunt părțile component ale cerbului,mistrețului?);

5.Aplică(Cum ne comportăm cu animalele sălbatice pentru a fi blânde și prietenoase cu noi?);
6.Argumentează(De ce trebuie să iubim animalele sălbatice?):
Elevii sunt împărțiți în grupe. Se va rostogoli cubul și se va rezolva sarcina la care se oprește
cubul. Fiecare grupă poate să își denumească grupa după numele unui animal sălbatic.

Pe zar poate scrie ,, numește,, deci,ei vor trebui să numească toți locuitorii pădurii sau
,,descrie atunci ei,vor trebui să descrie un animal sălbatic ales de învățătoare și la fel se
precizează și celorlalte grupe ce sarcini de lucru au.

Se întreabă pe rând fiecare grupă dacă a reținut ce are de făcut.

Li se cere elevilor să se concentreze și să se sfătuiască între ei, să fie atenți și să retina ce

spune fiecare grupă pentru că la sfârșit vor primi o fișă de lucru despre tot ce vor învăța
astăzi.

Bibliografie:

- Cucoș ,Constantin ,Psihopedagogie pentru examene de definitivare și grade didactice,

2009 ,Ed.Polirom ,București;
- Cerghit,Ioan,2005, Metode de învățământ,E.D.P.,București;
- Breben.S.,Gongea,E.,Ruin,G.,Fulga,M.,2006,Metode interactive de grup(ghid
metodic),Ed. Arves,Craiova.