Sunteți pe pagina 1din 6

Chirurgie pediatrica

Traumatologie

1.CS Fracturile la copii în comparaţie cu cele la adulţi se consolidează:


A. În aceeaşi termeni,
B. În termeni mai mari,
C. În termeni mai scurţi,
D. În formă de pseudoartroză,
E. În formă de "consolidare lentă"

2. CM Care din particularităţile enumerate mai jos sunt caracteristice osului


infantil:
A. Este mai hidratat ca osul la adulţi;
B. Este relativ puţin mineralizat,
C. Este mai poros: canalele Havers ocupă o mare parte din os,
D. Are zone fizare,
E. Este mai bogat în hidrooxyapatită

3. CM Din care cauză "fractura în lemn verde" este caracteristică numai


pentru copii
A. Forţa mecanică mai mică provoacă această fractură.
B. Osul la copil este mai fragil,
C. Aparatul ligamentar este mai elastic,
D. Periostul osului la copil este mai gros şi mai rezistent,
E. Copilul mai rapid reacţionează la traumatism cu o reacţie de protejare mai
adecvată

4.CS Fractura prin lemn verde:


A. Apare în urma unei flexiuni exagerate,
B. Apare în urma unei extensiuni exagerate,
C. Apare în urma unei tasări,
D. Apare în urma unei tracţiuni

5.CM Fractură subperiostală:


A. Este o fractură completă
B. Este o fractură incompletă,
C. Fragmentele fracturii sunt deplasate,
D. Fragmentele stau cap la cap,
E. Este defect osos

6. CM Fractura prin tasare la copil este:


A. Fractură în lemn verde,
B. Este localizată în regiunea diafizei,
C. Fractura subperiostală,
1
D. Este localizată în regiunea epifizei,
E. Este localizată în regiunea metaepifizei.

7. CM Factorii care accelerează consolidarea fracturilor la copii:


A. Calusul la copii se formează mai încet decât la adulţi,
B. Calusul la copii se formează mai repede,
C. Procesele metabolice la copii sunt mai intensive,
D. Procesele metabolice la copii sunt mai lente,
E. Capacitatea plastică de remodelare mai mare.

8. CM Care sunt cauzele că la copii fracturile oaselor tubulare se întâlnesc


mai rar:
A. Datorită elasticităţii mărite,
B. Datorită elasticităţii micşorate,
C. Mărimii grosimii periostului,
D. Micşorării grosimii periostului,
E. Prezenţa cartilajului de creştere

9. CM În tratamentul ortopedic al fracturilor, când axa este corectă,


deplasările laterale sunt admise:
A. Nu se permit,
B. Se permit până la 1/4 din circumferinţa osului,
C. Se permit până la 1/2 din circulaţia osului,
D. Se permit 3/4 din circulaţia osului,
E. Se permit mai mult de 3/4

10. CM Particularităţile morfologice ale osului la copii:


A. Osul copilului conţine mai puţin ţesut conjuctiv,
B. Osul copilului conţine mai puţin săruri minerale,
C. Osul copilului conţine mai mult ţesut conjuctiv,
D. Osul copilului conţine mai multe săruri minerale,
E. Osul copilului este mai elastic

11. CM Care sunt cauzele că la copii fracturile se întâlnesc mai rar decât la
adulţi:
A. Prezenţa elasticităţii osului,
B. Lipsa elasticităţii osului,
C. Prezenţa cartilajelor de creştere groase,
D. Prezenţa cartilajelor de creştere subţiri,
E. Greutatea mică a copilului

12. CS Cel mai frecvent fractura de claviculă are localizarea:


2
A. Porţiunea externă,
B. Porţiunea medie,
C. Fracturi longitudinale,
D. Porţiunea acromială intra-articulară,
E. Fracturi porţiunea internă

13. CS Mecanismul fracturii de claviculă este de cele mai dese ori în urma:
A. Traumatism direct
B. Traumatism indirect
C. Rotarea membrului superior
D. Succesorul luxaţiei de umăr
E. Tracţiunea membrului superior.

14. CM Fractura claviculei - aspecte clinice:


A. Deformaţie angulară cu vârful superior,
B. Braţul este în rotaţie externă
C. Proieminarea sub piele a fragmentului proximal,
D. Braţul este în rotaţie internă şi lipit de torace
E. Umărul este ridicat în raport cu cel sănătos

15. CM Metodele contemporane de tratament a fracturilor claviculei:


A. Pansament ghipsat toraco-brahial tip Dessault
B. Pansament Watson Jones (în "8"),
C. Osteosinteză cu broşe,
D. Osteosinteză centromedulară,
E. Osteosinteză cu placă

16. CS Durata medie de consolidare a fracturii de claviculă este de:


A. 3-4 săptămâni
B. 5-6 săptămâni
C. 2 luni
D. 2-3 săptămîni
E. 8-9 săptămîni

17. CM Fracturile extremităţii superioare ale humerusului sunt:


A. Fracturi ale colului chirurgical
B. Fracturi intertuberozitare
C. Fractura colului anatomic
D. Fractura micii tuberozităţi
E. Luxaţii- fracturi

18. CM Fracturile colului chirurgical ale osului humeral pot avea următoarele
forme de deplasare:
A. Prin abducţie,
3
B. Prin adducţie,
C. Prin flexie,
D. Prin rotaţie,
E. Prin extensie

19. CM Tratamentul în fracturile proximale de humerus include:


A. Reducere închisă
B. Imobilizare gipsată în fracturi fără deplasare
C. Osteosinteză cu plăci metalice
D. Osteosinteză centromedulară
E. Osteosinteză cu broşe.

20. CS Durata medie de consolidare a fracturii de humerus proximal:


A. 2-4 săptămâni,
B. 4-6 săptămâni,
C. 6-8 săptămâni
D. 8-10 săptămâni
E. mai mult de 10 săptămâni

21. CM Fracturile porţiunii distale ale humerusului sunt


A. Supracondiliene
B. Transcondiliene
C. Epicondilului medial şi lateral
D. Capitelului humeral
E. Fractura colului chirurgical

22. CM Formele tipice, cele mai frecvente, de deplasare a fragmentului distal


în fracturile supracondiliene de humerus:
A. În varus
B. În flexie,
C. În extensie,
D. În valgus
E. De rotaţie

23. CM Tratamentul conservator este indicat în:


A. Fracturi transcondiliene
B. Fractura capitelului humeral
C. Fractura epicondilului medial
D. Fracturi supracondiliene
E. Fracturi de epitrohlee

24. CS Care din fracturi este însoţită de luxaţie de antebraţ


A. Fracturi transcondiliene
B. Fractura capitelului humeral
4
C. Fractura epicondilului medial
D. Fracturi supracondiliene
E. Fractura epicondilului lateral

25. CS Imobilizarea gipsată după repoziţia deschisă în fracturi distale de


humerus se menţine
A. 2 săptămâni
B. 4săptămâni
C. 6săptămâni
D. 8 săptămâni
E. După repoziţie deschisă nu se imobilizează.

26. CS Osteosinteza preferată în repoziţia deschisă de fractură distală de


humerus.
A Centromedulară
B. Cu broşe Kirshner
C. Cu şuruburi
D. Cu placă metalică
E. Aparat Ilizarov

27. CM Sechele în tratamentul de capitel humeral:


A. Lezarea n.ulnar,
B. Redoarea de cot,
C. Necroza avasculară,
D. Pseudoartoza,
E. Lezarea lig. colateral intern

28. CS Care este poziţia de valgus fiziologic al antebraţului:


A. 5-6*
B. 6-8*
C. 10-12*
D. 12-14*
E. 14-16*

29. CM Pentru diafiza oaselor de antebraţ sunt caracteristice fracturile:


A. În lemn verde
B. Fracturi prin tasare
C. Subperiostale
D. Fractura de cap radial
E. Fracturi complete

30. CM Pentru tratamentul fracturilor diafizare de antebraţ este


caracteristic:
5
A. Repoziţia închisă
B. Imobilizare gipsată
C. Osteosinteza cu broşe
D. Osteosinteza centromedulară
E. Osteoclazia