Sunteți pe pagina 1din 1

Leo este un tânăr de 17 ani, de origine germană, care în 1945 a fost ridicat și dus în lagărul de muncă

din Ucrina alături de alți români e origine germană. Tânărul nu este speriat de aceasă informașie și chiar
în adâncul sufletului se bucură fiindcă el ascundea un secret care îi putea costa viața și anume faptul că
era homosexual și avea radevuuri cu alți bărbați. De asemenea el se bucură că o să fugă din cercul
restrâns al orașului său și că nu va merge la război (3). La plecarea e acasă de la ora 3 de noapte (5) și
cuvintele spuse de bunica (știu că te vei întoarce) i-au fost ca un înger păzitor pentru leo in lagăr. În lagăr
el nu mai este Leo ci numărul (foia 6), ceea ce reprezintă primul pas alpierderii unei părți din
personalitatea acestuia care și după întoarcerea lui Leo acasă va rămâne parte a lagărului, iar el va fi
urmat de ;îngerul foamei;. În lagăr el este pus la munci grele de construcție care se schimbă după bunul
placa lui Tur P care mereu modifică informația despre ce trebuie să facă prizonierii după bunulluiplac. În
lagăr erau hrăniți rău cu supă de varză ce in realitate avea doar denumirea de astfel de supă și cu pâine
ce o primeu după categoria de muncă pe care o reaizau (600, 800 sau 1000). De aceea leo alături de alți
deținuți au invățat să pregătească lobodă, mărar sălbatic etc. Ca să poată potoli îngerul foamei ce
treptat a început să-i urmărească zi și noapte. Leo în umanizează foamea fiindcă ea era permanentă și ea
era cea care dezumaniza ființa. De la munci silnice,lipsă de mâncare leo a pierdut din ȚcarneȚ și pentru a
evada de îmgerul foamei tot mai des se cofunda în amintirile din copilărie, amintirile erau un refugiu
pentru toți deținuții. Oală metodă de a se hrămi ăn lagăr era comerțul ambulant pe care deținuții il
realizau atât pe eritoriul lagărului schimbând obiecte și elemente vestimentare pe sare, zahăr , mei,
tutun etc. Cât și în afara lagărului dar deja schimbau cărbune (care era foare mult și peste tot) pe
mțncare. În lagăr din primul an deținiții au aflt cine este îngerul morții, s-au împreitenit cu lopata de
inimă ce le asigura pâine (1 lopată plină = 1 gram de pâine) etc. Ei și-au formt o nouă viață cu noi reguli
nescrise, cu noi temeri și bătălii lăuntrice. Lagărul reprezenta o alt lume cu o nouă viață. Primii 2 aani au
fost pentru leo cei mai grei, în al 3-lea an el a aflat că are un frate din acest motiv el tot mai tare se
detașa de dorul de casă, considerând ce rudele l-au trîdat, că niu-l mai așteaptă și că îl socot mort.
Gândurile acestea iau fost alături următorii 2 ani de lagăr. În ultimul an de lagăr, cel de-al cincilea el a
început să primească bani pe munca făcut, astfel cu timpul a prins la carne, și-a schimbat garderopa și
viziunea asupra vieții, fiindcă acu nu trebuia să ducă lupta de zi cu zi ca să supraviețuiască și să nu devin
jertfa îngerului foamei. După întoarerea acasă ce avut loc în 1950 un timp el nu s-a putut adapta acestei
vieți, fiindcă simțea că nu mai este parte a familiei și a acestei vieți din afara lagărului. Pe parcursul vieții
el a fost urmărit de îngerul foamei și de de frica de a fi descoperit că are o altă orientare sexuală, această
frică la făcut să fugă din romțnia în europa și să trăiască viața in singurătate.