Sunteți pe pagina 1din 16

UNIVERSITATEA ”CONSTANTIN BRÂNCUȘI” DIN TÂRGU-JIU

FACULTATEA DE STIINTE MEDICALE SI COMPORTAMENTALE

DEPARTAMENTUL SĂNĂTATE ȘI MOTRICITATE

SPECIALIZAREA: S M A D T L

DISCIPLINA:MANAGEMENT ȘI MARKETING ÎN
ACTIVITĂȚILE MOTRICE
Referat:Marketingul în activitățile motrice

Cadru didactic:

Lect.univ.dr. Virgil-Ion Popovici

Student/ă:Deaconescu Ștefan-Cătălin

Grupa: 511 M S Anul I

TÂRGU-JIU

2020
CUPRINS
1. Noțiuni introductive........................................................pag. 3
2. Considerații evolutive privind managementul.............pag. 8
3. Concluzii..........................................................................pag. 13
4. Bibliografie......................................................................pag.15

2
MARKETINGUL ÎN ACTIVITĂȚILE MOTRICE

1. NOȚIUNI INTRODUCTIVE

Managementul poate fi definit ca procesul de coordonare a resurselor umane,


materiale, informationale si financiare in vederea indeplinirii unor obiective bine definite.

Tratarea managementului ca ştiinţă reprezintă în exprimarea autorilor francezi:


„ştiinţa tehnicilor de conducere a întreprinderii” (definiţie Larousse), iar după autorii ruşi,
Popova şi Krasnopoiasa, ştiinţa managementului se ocupă de „legile conducerii generale
şi de legile sintetice ale componentelor sale.

Un management sportiv inseamna procesul de atingere a obiectivelor unei organizatii sau


institutii sportive, prin angajarea si implicarea celor patru functii principale : planificarea ,
organizarea, leading-ul – antrenarea si motivarea, controlul. Functiile managementului se
exercita in toate organizatiile sportive, indiferent de dimensiunea lor si la toate nivelurile sportive
din cadrul acestora, deci au caracter general. Ele au o pondere diferita pe scarile ierarhice ale
organizatiei, in sensul ca la nivelul superior se realizează cu precadere prevederea si organizarea,
iar la nivelele inferioare, comanda si coordonarea.

Functia de prevedere (planificare): cuprinde măsurile si activitatile ce se intreprind in


prezent pentru a avea rezultate in viitor. Se stabilesc conditiile care vor forma cadrul obiectiv al
desfasurarii activitatilor sportive viitoare, fixand sau cel putin estimand mijloacele materiale si
financiare necesare. In raport cu realizarea obiectivelor propuse, se vor manifesta si celelalte
functii ale managementului. Realizarea prevederii se face in mod concret prin activitatea de
planificare. A planifica inseamna a decide strategia si tactica dezvoltarii pe o anumita perioada, a
stabili componentele de pregatire intr-o anumita directie (campionat Mondial, European etc.) a
preciza in timp si spatiu sarcinile ce revin in mod concret diferitilor factori tehnici, economici si
sociali.

3
Deosebim;

Planificarea de perspectivă, denumită si prognoză, care reprezintă evaluarea probabilă


efectuată pe o bază de cercetări si informatii, a evolutiei viitoare din punct de vedere cantitativ si
calitativ a organizatiei sportive in ansamblu sau a unui domeniu de activitate (pregatire,
performantă, competitii, cantonamente etc.). Prognoza se bazează pe studii de ansamblu a
domeniului utilizand metode si tehnici specifice ( analiza si sinteza, anchete, modelarea, studii
matematico-statistice)

Planificarea curenta, reprezinta stabilirea si fundamentarea pe baza de studii analitice cu


inalt grad de certitudine a obiectivelor si sarcinilor, precum si a resurselor alocate pe o perioada
determinata, care, in general, nu depaseste un an si poate ajunge pana la un nivel de planificare
lunară. Planurile curente trebuie sa fie obligatorii, fiind baza de asigurare a continuitatii
proceselor pe traiectoriile stabilite pentru realizarea obiectivelor propuse.

Planificarea operativa este o continuare a planificarii curente, o detaliere a acesteia,


cuprinzand elaborarea programelor zilnice, urmarirea rezultatelor imediate si in functie de
acestea se determina actualizarea sau reactualizarea lor. In activitatea sportiva se folosesc
planurile de antrenament, proiectele de lectie, planul competitional etc.

Functia de organizare: orice activitate desfasurata cu activitatea omului este organizata


prin faptul ca elementele sale materiale sunt constituite si dispuse in asa fel incat sa se realizeze
un anumit scop. Organizarea are un caracter general si este o functie obligatorie a
managementului .Are sarcina de a pune ordine, de a armoniza toate activitatile propuse prin
functia de prevedere. In managementul sportiv trebuie parcurse urmatoarele etape logice si
succesive:

- analiza obiectivelor actiunii: de performanta,de recreere, instructive –educative, de


propaganda;

- culegerea datelor privind sistemul de organizare existent;

- proiectarea generala a sistemului imbunatatit pe baza situatiei existentei si prin utilizarea


metodelor moderne adecvate;

4
- proiectarea detaliata a sistemului imbunatatit;

- pregatirea conditiilor materiale, economice, organizatorice si de personal necesare noului


system;

- aplicarea propriu-zisa a noului sistem organizatoric;

- feed-back-ul noului sistem prin urmarirea eficientei organizatorice si operarea


modificarilor ce apar ca necesare din functionarea sa.

Functia de comanda: realizarea acestei functii necesita precizarea de catre conducere si


conducator spre compartimentele si persoanele subordinate a tot ce trebuie facut, corelat cu
controlul realizarii sarcinilor trasate.

Exercitarea functiei de comanda in managementul sportiv presupune urmatoarele


elemente:

- existenta unui sistem informational si de comunicatii corespunzator;

- esalonarea rationala a deciziilor;

- apelarea de catre conducatori la actul delegarii de autoritate- mijloc eficent de ridicare


a calitatii muncii subordonatiilor;

- judicioasa selectie si pregatire atat a conducatorilor cat si a personalului de executie.

Functia de coordonare: prin coordonare conducerea organizatiei sportive si


conducatorul armonizeaza eforturile individuale si de grup orientandu-le spre implinirea
scopurilor programate. Coordonarea este o activitate continua si depinde in mare masura de stilul
si metodele utilizate de catre conducator. Coordonarea are pronuntat caracter socio-uman si
depinde de abilitatea conducatorului, de autoritatea acestuia, conferita de pregatirea profesionala,
comportamentul si personalitatea sa. Eficenta acestei functii depinde, ca si a celei de comanda,
de sistemul informational si de comunicatie. In managementul activitatilor sportive coordonarea
se manifesta sub doua forme:

5
- unilaterala, intre un conducator si un subordonat luat ca persoana fizica individuala;

- multilaterala ce implica un proces de comunicare concomitenta intre un conducator si


mai multi subordonati dintr-un domeniu omogen sau complementar de activitate.

Functia de control: conducerea organizatiei sportive si conducatorul de pe diferite


nivele ierarhice trebuie sa verifice permanent si complet modul de realizare si desfasurare a
actiunilor cuprinse in planuri si programe, sa sesizeze si masoare abaterile si sa indice masuri
operative de corectare. Controlul trebuie sa evidentieze greselile ce se produc si sa precizeze
cauzele acestora. Controlul in managementul activitatilor sportive trebuie sa parcurga urmatoarea
succesiune:

- stabilirea unor standarde – obiective cuantificate pentru activitatea controlata

- masurarea si inregistrarea rezultatelor prin metode si tehnici adecvate

- compararea rezultatelor reale cu cele planificate

- stabilirea diferentelor si analiza cauzelor abaterii

- masuri corective si elaborarea de normative pentru viitor in vederea atingerii


parametrilor si obiectivelor de performanta planificati

Functiile managementului se interconditioneaza, se intrepatrund si in final determina


decizia formand un sistem integrator al functiilor care genereaza conducerea de ansamblu a
activitatilor sportive dintr un club, scoala, asociatie sau organizatie sportive.

Componentele managementului calitatii totale in EFS

6
Managementul calitatii totale

Managementul
calitatii in
domeniul
educatiei fizice si
Politici in domeniu
sportului
axate pe calitate
Previziunea si Controlul si
antrenarea ca factor evaluarea calitatii
de maximizare a
calitatii Asigurarea
calitatii
A face calitate

A inspira A avea calitate


încredere în
calitate

7
2. CONSIDERAȚII EVOLUTIVE PRIVIND MANAGEMENTUL

Marketingul reprezintă un ansamblu coerent de activităţi, metode şi tehnici, având


drept scop cunoaşterea cerinţelor materiale şi spirituale ale societăţii, organizarea şi
desfăşurarea proceselor economice şi sociale în vederea satisfacerii la timp, în condiţii de
calitate şi eficienţă maximă ale acestor cerinţe. Marketingul este un proces permanent prin
care oamenii sunt încurajaţi să ia o decizie de cumpărare, de folosire, de urmare sau de
conformare a unui produs, serviciu sau valori ale altei persoane.

Marketingul sportului însumează toate activităţile menite să satisfacă nevoile şi


dorinţele consumatorilor de sport prin procese de schimb. Marketingul sportului şi-a
dezvoltat două ramuri majore:

 marketingul produselor sportive şi al serviciilor furnizate direct consumatorilor de sport


(sportivi, antrenori, oficiali, spectatori, ascultători, cititori, colecţionari)
 marketingul altor produse industriale şi de consum sau servicii prin folosirea promovării
sportului.

Deşi sportul se vinde de secole, ideea de sistem raţional al marketingului sportiv este
relativ nouă. Specialistului în marketing sportiv i se cere să comercializeze un produs care este
total imprevizibil, inconsistent şi deschis interpretărilor subiective. Expertul în marketing sportiv
trebuie să-şi îndeplinească rolul pe o piaţă extrem de concurenţială, având la dispoziţie un buget
promoţional mult mai redus decât organizaţiile de aceeaşi mărime din alte domenii. Partea bună
a lucrurilor o reprezintă mijloacele mass-media, dornice să ofere o prezentare amplă a produsului
general precum şi existenţa multor posibilităţi de generare a veniturilor prin asociere cu lumea
afacerilor sau a industriei.

8
Premisele extinderii marketingului in sport ar fi urmatoarele:

Argumentul „sintetic” pe care Philip Kotler (1986) îl oferă extinderii marketingului în


sport se referă la:
- existenţa unui factor interesat(organizaţia sportivă)
- un mediu vizat(piaţa sportului)
- un produs/serviciu
- o formă de „plată”
Graniţa dintre economic şi social este permisivă ( economicul pătrunde în toate sferele
vieţii sociale). Aportul social al sportului nu poate fi contestat: el introduce teme de valori
(autorealizarea, succesul, munca, disciplina, competiţia, etc.), un stil de viaţă în care
comunicarea cu semenii joacă un rol esenţial.
Mutaţiile socio-demografice, concretizate prin creşterea duratei de viaţă, precum şi
fenomenul îmbătrănirii populaţiei, impun adoptarea de programe sportive pentru vârsta a treia, a
căror promovare trebuie să se facă după principii de marketing.
Gestiunea timpului discreţionar, ca urmare a reducerii timpului de lucru datorită
progresului tehnic, sau ca urmare a crizelor economice ce induc şomaj, ridică problema aplicării
marketingului în industria timpului liber din care face parte şi sportul.

Schimbările majore în planul resurselor financiare ale organizaţiilor sportive, în special


în ţările aflate în tranziţie (reducerea semnificativă a contribuţiei statului la bugetul sportului),
conduc la necesitatea găsirii prin intermediul marketingului a celor mai eficiente forme de
gestiune şi finanţare.
Mutaţiile în sistemul de valori al consumatorului. Marketingul sportiv trebuie să
răspundă acestor modificări oferind consumatorului de sport calitate, atractivitate, diversitate şi
flexibilitate.
Timpul a fost întotdeauna un factor critic în sport. Problema stabilirii coordonatelor
spaţiale şi temporare ale evenimentelor sportive, gestiunea riguroasă a orarelor de folosire a
bazelor sportive, durata unui meci, etc., sunt importante în deciziile de marketing.

9
Puternica segmentare a pieţei sportului, datorită preferinţelor heterogene şi inconstante
ale consumatorului de sport, precum şi apartenenţa simultană a acestuia la mai multe grupuri
sociale, determină abordarea multidimensională în stabilirea pieţelor ţintă, cu accent pe
elementele de personalitate ale consumatorului.
Aproape toate organizaţiile profit sau non-profit se află în competiţie pentru atragerea
banilor consumatorului. În aceste condiţii, şi în sport este nevoie de o strategie de piaţă coerentă
care să răspundă necesităţii concordanţei dintre dorinţele consumatorilor de sport şi sportul oferit
ca produs.
Globalizarea pieţelor, a dus la dezvoltarea extensivă a marketingului sportiv, stimulată
de necesitatea uniformizării practicilor internaţionale în sport, de imitare a modelului impus de
organizaţiile sportive cu autoritate şi putere.

Larga vizibilitate de care se bucură sportul în mass-media a dus la diminuarea accentului


pus pe marketingul sportiv. Sportul nu a fost nevoit să pună accentul pe marketing şi promovare
aşa cum au făcut-o celelalte industrii. De fapt, sportul s-a bazat pe publicitate ca principal mijloc
de promovare. Fiecare ziar are o rubrică de sport, posturile de radio şi televiziune alocă mari
spaţii de emisie sportului. Motivul acestei stări de lucru este pur şi simplu interesul general
pentru sport.(95% dintre americani considerau că viaţa lor era zilnic afectată de sport).

Datorită vizibilităţii de care se bucură, numeroase afaceri doresc să se asocieze cu


sportul. Sportul asigură un vehicul promoţional pentru care audienţa este adesea cuantificabilă,
iar cantitatea spectatorilor (demografia) este în general bună. Fiecare sport atrage un anumit
public; prin urmare sponsorizarea unei competiţii permite sponsorului asociat să ajungă cu destul
de mult succes, la grupul ţintă urmărit de el. Publicul şi participanţii direcţi la sport, reprezintă,
de obicei, categorii de populaţie cu venituri mai mari, şi reprezintă la rândul lor ţinte principale
pentru marketingul produselor.

Folosirea tot mai frecventă a sportivilor ca purtători de cuvânt ai unui produs se datorează
în bună măsură capacităţii sportivilor de a atrage atenţia publicului şi credibilităţii de care se
bucură.

10
Chiar dacă victoria nu înseamnă totul în marketingul unei echipe, ea reprezintă un factor
major în explicarea fluctuaţiei publicului. Dacă nu există o anumită calitate a produsului ”în
sine”(terenuri curate, stadioane moderne, echipă meritorie) atunci orice fenomene
strategice(marketing, sponsorizare, publicitate) nu vor conta.

Comportamentul consumatorului de sport este influenţat de factori care ţin de mediu sau
de individ şi care se află permanent în interacţiune.

Mediul influenţează viaţa oamenilor care, la rândul lor pot remodela peisajul social, fizic
şi cultural din jurul lor. Cei mai importanţi factori de mediu care influenţează decizia
consumatorului de sport sunt:

„Ceilalţi”. Socializarea unei persoane pentru asumarea de roluri în sport este influenţată
într-o proproţie considerabilă de interacţiunea cu aceia pe care sociologii îi numesc „cei care
contează”. Ceilalţi sunt membrii familiei, antrenorii, profesorii, şi prietenii. Părinţii joacă un rol
vital în iniţierea copiilor în sport. Raportul Miller Lite (1983), 75% dintre părinţii americani au
afirmat că îşi încurajează copiii să facă sport. 61% dintre membrii afiliaţi ai unor cluburi au aflat
despre cluburile în care s-au înscris de la prieteni. Mai mult chiar, prietenii constituiau cel mai
important factor unic care putea determina pe cineva să încerce serviciile oferite de un club;
publicitatea şi campaniile promoţionale speciale aveau un impact mult mai redus.
Normele şi valorile culturale. Fiecare individ este influenţat de credinţele, atitudinile şi
comportamentele mediului cultural în care trăieşte şi pe care le deprinde de la cei apropiaţi.
Există însă şi forme de sport care apar ca răspuns la dorinţa de creativitate şi libertate a
indivizilor ce doresc să iasă din tiparele sociale (schiul extrem, scubadiving-ul, skateboard-ul,
snowboard-ul).
Clasa socială.
- accesul mai uşor la recompensă şi prestigiu în sport
- existenţa unor sporturi de elită (aviaţia, yahtingul, golful,etc) şi a unor sporturi populare
(fotbalul, ciclismul,etc)
Relaţiile dintre rase. Modelele comportamentale de implicare în sport au legătură cu
rasele. Este, totuşi dificil de explicat de ce procentul jucătorilor de culoare din NBA este de 80%,
în timp ce procentul suporterilor de culoare ai jucătorilor din NBA este de doar 17%.

11
Condiţiile climatice şi geografice(cei mai buni patinatori români provin de la Miecurea
Ciuc, iar cei mai buni canotori şi kaiacaişti provin din deltă)
Comportamentul de marketing al întreprinderilor din industria sportului şi din alte
industrii. Încălţămintea Nike, puloverele Sharks, hainele Oakland Raiders nu mai reprezintă
astăzi obiecte de echipament destinate doar sportivului. Întreprinderile comerciale au promovat
stilul de viaţă „sportiv” şi moda „sportivă”.
Concepţia despre sine. Teoria cu privire la concepţia despre sine indică faptul că
individul posedă:
- o imagine despre sine
- o imagine a sinelui aparent (aşa cum crede el că îl văd ceilalţi)
- o imagine a sinelui ideal (aşa cum ar vrea să fie)
- o imagine a sinelui în raport cu grupurile de referinţă, la care se adaugă sinele adevărat.

Deoarece sportul se consumă în general în public, comportamentul consumatorului de


sport este influenţat de concepţia despre sine. În marketingul sportiv, imaginile de importanţă
primordială sunt sinele ideal, sinele aparent şi sinele pentru grupuri de referinţă.

Etapa din viaţă sau etapa din ciclul de viaţă al familiei. Specialistul de marketing
trebuie să îşi formuleze strategiile şi programele în funcţie de etapele biologice, psihologice şi
comportamentale parcurse de consumatorul de sport.
Caracteristicile fizice. Adesea, publicitatea făcută sportului se adresează dorinţelor
noastre de a poseda calităţi fizice mai bune, sinelui ideal.
Învăţarea. În pofida faptului că abilităţile fizice pot fi moştenite, multe dintre ele se
dezvoltă pe măsură ce interacţionăm cu mediul, inclusiv cu activităţile desfăşurate de organizaţii
sportive. Specialistul de marketing trebuie să ţină seama de cele trei tipuri de implicare definite
în teoriile învăţării: cognitivă, afectivă şi comportamentală.
Percepţia. Este procesul prin care individul scanează, colectează, evaluează şi
interpretează informaţia din mediu. Principala dificultate cu care se confruntă specialiştii de
marketing în sport este legată de percepţie, pentru că aceştia au tendinţa de a oferi
consumatorilor potenţiali propria lor percepţie asupra produsului/serviciului. Sarcina
specialistului de marketing sportiv constă în stabilirea unei consonanţe între imaginile transmise

12
prin produs (competiţia propriu-zisă, amenajarea sportivă) şi imaginea despre sine a
consumatorului. El trebuie să ţină cont de cele trei tipuri de consumatori de sport: ocazionali,
medii, frecvenţi.

3.CONCLUZII

În conformitate cu prevederile Legii Educaţiei Fizice şi Sportului şi ale Regulamentului


de aplicare a acesteia, activităţile de educaţie fizică şi sport sunt:

• Educaţia fizică şcolară este disciplină obligatorie prevăzută în planul de învăţământ cu


un număr de ore, diferenţiat pe cicluri şcolare, în trunchiul comun.
• Educaţia fizică în universităţi este disciplină de învăţământ cu frecvenţă săptămânală
prevăzută în planurile de învăţământ, pe parcursul a patru semestre, peste numărul de ore
alocat pe profiluri.
• Educaţia fizică militară. Aceasta este disciplină obligatorie prevăzută în planul de
instrucţie şi de învăţământ şi se desfăşoară sistematic şi continuu, în limita a cel puţin trei
ore pe săptămână.
• Educaţia fizică profesională. Ea se organizează în acele domenii de activitate care
implică diferite forme specifice de practicare a exerciţiilor fizice.
• Educaţia fizică şi sportul practicate în scop profilactic sau terapeutic sunt structurate
pe arii de cuprindere, diferenţiat în funcţie de obiectivele urmărite: întreţinere, tratament
etc.

• Sportul şcolar şi universitar se desfăşoară în unităţile şi instituţiile de învăţământ, în


cadrul asociaţiilor sportive şcolare şi universitare, înfiinţate în condiţiile Legii educaţiei
fizice şi sportului nr.69/2000. Activitatea este coordonată de Federaţia sportului şcolar şi
universitar.

13
• Sportul pentru toţi reprezintă un complex de activităţi bazate pe practicarea liberă a
exerciţiilor fizice într-un mediu curat şi sigur, individual sau în grup, organizat sau
independent în vederea menţinerii sănătăţii, a recreerii şi socializării cetăţenilor.

În sensul Legii educaţiei fizice şi sportului nr.69/2000, structurile sportive sunt:

a) asociaţiile sportive;
b) cluburile sportive;
c) asociaţiile judeţene şi ale municipiului Bucureşti, pe ramuri de sport;
d) ligile profesioniste;
e) federaţiile sportive naţionale.
f) Automobil Clubul Roman, pentru activitatea de automobilism sportiv si karting
sportiv;
g) alte organizatii sportive nationale.

Structurile sportive sunt asociatii de drept privat sau institutii de drept public, constituite
sau infiintate, dupa caz, in scopul organizarii si administrarii unei activitati sportive si care au
drept obiectiv promovarea uneia sau mai multor discipline sportive, practicarea acestora de catre
membrii lor si participarea la activitatile si competitiile sportive.

Pentru scopurile si in conditiile stabilite prin lege pot functiona cluburi sportive, persoane
juridice de drept public organizate in subordinea organelor administratiei publice centrale sau
locale.

14
BIBLIOGRAFIE

Ionescu, Gh.Gh , Functiile managementului, Editura Mirador, Arad.

Urichianu, Sanda-Toma, Managementul institutiilor si organizatiilor sportive, Note de


Curs, Universitatea Ecologica Bucuresti, 2009

Voicu, Florian Sorinel; Nagel, Adrian, Introducere in managementul si legislatia


sportului, Editura Universitătii de Vest, 2003

15
16