UNIVERSITATEA ”CONSTANTIN BRÂNCUȘI” DIN TÂRGU-JIU

FACULTATEA DE STIINTE MEDICALE SI COMPORTAMENTALE

DEPARTAMENTUL SĂNĂTATE ȘI MOTRICITATE

SPECIALIZAREA: S M A D T L

DISCIPLINA:TEORIA ȘI DIDACTICA ACTIVITĂȚILOR

MOTRICE DE TIMP LIBER
REFERAT:METODE ȘI MIJLOACE ÎN PETRECEREA TIMPULUI
LIBER

Student/ă:Deaconescu Ștefan-Cătălin

Grupa: 511 M S Anul I

TÂRGU-JIU

2020
 C U P R I N S

Definirea conceptului de “timp liber”……………………3

Bugetul de timp……………………………………………4

Beneficiile practicarii activitatilor de timp liber………….5

Tenisul, atractie si inspiratie (exercitii pentru timpul liber)

………………………………………………………..6

Concluzii……………………………………………………7

Bibliografie………………………………………………….8

2
 METODE ȘI MIJLOACE ÎN PETRECEREA TIMPULUI LIBER

MOTTO

“Timpul liber nu inseamna sfarsitul muncii, ci, dimpotriva, munca inseamna sfarsitul timpului
liber” (Aristotel)

DEFINIREA CONCEPTULUI DE “TIMP LIBER”

Timpul este indicele cantitativ al numeroşilor factori calitativi presupuşi, măsurabili prin
metode obişnuite. El constituie un instrument eficient de orientare în perspectiva realizării
numeroaselor activităţi. Este perceput şi trăit efectiv în mod diferenţiat de la om la om. Putem
defini timpul ca formă fundamentală de existenţă a materiei în continuă dezvoltare, exprimând
succesiunea şi simultaneitatea proceselor realităţii obiective.

Timpul se caracterizează prin durată, ce corespunde desfăşurării unei acţiuni, unui

fenomen, unui eveniment, măsurată în : secunde, minute, ore, zile, săptămâni ani, etc. El
reprezintă în principal o scurgere succesivă de momente, ce nu mai revin.

Timpul liber folosit în mod recreativ, distractiv, este timpul în care se realizează o
plăcere, o pasiune, un hobby (mişcare, lectură, vizionarea unui film, pictarea unui tablou, cusutul
unui goblen, pescuitul etc.), în principal activitatea de relaxare, de destindere şi distracţie. Acest
timp este mai mare sau mai mic în funcţie de modalitatea de gândire şi de aspiraţie a fiecărui
individ în parte, în funcţie de gradul de cultură, în funcţie de capacitatea de organizare şi
capacitatea voluntară de a se integra într-un anumit program.

Timpului liber i s-au adăugat numeroase filosofii şi preocupări ale diferiţilor specialişti în
domeniu printre care amintim pe cea a sociopedagogului Joffre Dumazedier. Acesta defineşte
conceptul de "loisir", prin cei trei "d":

3
- destindere (delassement);
- dezvoltare developpement);
- distracţie, (divertisment).

Stabilind aceste trei funcţii, Joffre Dumazedier arată ca activităţile din timpul liber sunt
efectuate cu plăcere, alegerea lor fiind făcuta de individ.

Trebuie să facem distincţie când analizăm timpul liber:

- timpul liber cotidian;

- timpul liber de la sfârşitul de săptămâna;
- concediul de odihna

Miller şi Robinson interpretează sensul filozofic al termenului odihnă în sensul de

distracţie ”ca un concept pur calitativ”. În prezentările lor întâlnim pentru prima dată
diferenţierea dintre termenul de „timp liber” prin care înţeleg timpul aflat la dispoziţia
individului după munca necesară sau alte activităţi şi obligaţii ce sunt îndeplinite, şi acesta
trebuie consumat după bunul plac al fiecăruia şi termenul de „timp de odihnă” în sensul de
relaxare prin care se înţelege acea parte din timpul destinat activităţilor angajate în scop de
odihnă, care prin procese recreative şi activităţi vesele, poate sau nu să fie atinsă.

Dumazedier, consideră timpul liber ca fiind timpul în care se realizează „un ansamblu de
activităţi cărora individul li se dedică în mod liber, de bună voie şi cu plăcere, fie pentru a se
odihni, fie pentru a se distra şi a-şi satisface nevoile estetice, fie pentru a-şi îmbogăţi informaţia,
sau a-şi lărgi şi dezvolta participarea social voluntară sau capacitatea creatoare, după ce s-a
eliberat de obligaţiile profesionale, sociale şi familiale”.

4
 BUGETUL DE TIMP

Bugetul de timp al nostru, ca de altfel al oricărui om, cuprinde trei mari secvenţe:

Timpul scolar – o parte din timpul zilnic al unui elev care cuprinde timpul obligatoriu pe
care il petrece la scoala si acasa pentru pregatirea temelor la care se mai adauga si timpul pentru
alte activitati organizate de scoala in afara orelor si timpul necesar deplasarii intre scoala si casa.

Timpul extra-scolar – acea parte din timpul zilnic al unui elev care presupune de
asemenea un caracter de obligativitate impus de cerinte biologice si socio-economice; este
timpul necesar somnului nocturn si celui diurn, meselor si igienei personale etc. La acestea se
adauga si alte activitati din gospodarie sau in afara acesteia.

Timpul liber – acea parte din timpul zilnic al unui elev fara caracter de obligativitate pe
care o foloseste fiecare cum doreste.

Ca să ştiţi de cât timp dispuneţi este nevoie să ţineţi seama de numarul de ore zilnice,
săptămânale şi anuale de curs, de numarul de ore afectate pregătirii temelor şi lecţilor pentru
ziua următoare, de orele destinate somnului, unor atribuţii stabilite în familie, drumul la şcoală
şi acasă, timpul de masă şi odihnă, unele obligaţii şcolare şi cele cerute de organizaţie etc. Unii
dintre voi fac greşeala de a îngloba în timpul liber şi orele impuse de buna pregătire a lecţilor,
iar alţii de a socoti ziua întrega ca timp de lucru, şi neorganizându-şi raţional timpul de
învăţătură şi odihnă, nu reuşesc să-şi creeze în bugetul lor de timp şi ore de răgaz, ore libere. Nu
încape nici o îndoială că sunt greşite ambele poziţii: a dedica întregul timp învăţăturii, mai
devreme sau mai târziu se ajunge la oboseală şi surmenaj şi, dimpotrivă, a socoti întregul timp
de după orele de cursuri, timp liber înseamnă uşurinţă în aprecierea învăţăturii, cu repercusiunui
dintre cele mai grave în pregătirea pentru viitoarea profesie şi viaţă.

Pe bună dreptate vă veţi pune întrebarea: “Cum este mai bine să vă gospodăriţi timpul,
spre a trage cât mai multe foloase pentru conturarea personalităţii, întra-altfel spus, cum să vă
organizaţi raţional întregul vostru buget de timp?” Într-adevăr, utilizarea raţională a timpului

5
 presupune instalarea unui regim de viaţă şi de muncă sănătos, în care să fie dozate raţional
activităţile dedicate studiului, odihnei, jocului, plimbărilor în aer liber, lecturii, vizionării de
filme, audieri emisiunilor de radio şi televiziune, îndeletnicirilor practice, artistice ş.a.
Dar să vedem cum s-ar contura programul unei zile obişnuite de lucru din cursul unei
săptămâni, după datele culese de noi dintr-o cercetare pe această temă:

a) timp de învăţătură (ore de curs);

b) timp pt. pregătirea lecţilor şi a temelor zilei următoare (studiu individual, meditaţii la şcoală);
c) somn şi odihnă în cursul zilei;
d) timp destinat unor trebuinţe personale;
e) timp liber;
f) alte ocupaţii (drumul spre şcoală şi înapoi, unele activităţi neprevăzute).

BENEFICIILE PRACTICARII ACTIVITATILOR DE TIMP LIBER

În concepţia actuală, activitatea sportivă în timpul liber capătă două aspecte

fundamentale: utilitatea practică şi lupta împotriva oboselii, plăcerea de necontestat a exerciţiilor
fizice şi a mişcării în aer liber a oamenilor. Folosirea utilă a exerciţiului fizic trebuie întregită cu
petrecerea plăcută a timpului în aer liber în activităţi de agrement, practicând jocurile, sporturile
şi turismul, precum şi activităţi mai speciale, cum ar fi pescuitul, vânătoarea, cicloturismul.

Dacă timpul liber este folosit judicios, el devine un mijloc de formare a personalităţii
umane, de educaţie permanentă. Aceste activităţi libere trebuie organizate cu colegii, prietenii, cu
familia atât sub formă necompetiţională (plimbări, excursii, jocuri dinamice, înot etc.), cât şi sub
forma unor competiţii.
Esenţial este ca aceste activităţi de educaţie fizică şi sport să intre în regimul zilnic de
viaţă al fiecărui individ.

Obişnuirea treptată cu practicarea sistematică a exerciţiilor fizice şi a mişcării înseamnă

modelare, conştientizare şi participare activă. Astfel, educaţia sportivă fizică capătă un caracter

6
proiectiv-formativ, care, împreună cu ceilalţi factori educativi (familia, organizaţiile de tineret),
fac ca acţiunile lor să fie convergente.

Considerăm că participarea în activităţile sportiv-recreative creează numeroase avantaje:

- formă fizică (o condiţie fizică excelentă şi un corp mai estetic);

- atitudini mentale pozitive (eliminarea complexului de perdant şi o
autocunoaştere mai bună);
- spiritul de echipă ce poate aduce efecte benefice asupra mediului de
muncă;
- simţul apartenenţei, paralel cu cel de echipă contribuie la o dezvoltare
benefică a activităţii;
- sănătatea (activităţile fizice reduc absenteismul şi îmbunătăţesc starea
generală de sănătate);
- ameliorează comunicarea (sportul este un stimulent al comunicării);
- stimulează viaţa comunitară (introduce norme şi valori de conlucrare şi
cooperare pentru diferite grupe-ţintă – de exemplu: vârstnicii, femeile etc.).

Activităţile sportive devin mai importante în societăţile moderne, tot mai mulţi oameni
practică sportul sub diferite forme sau sunt spectatori de manifestări sportive, citesc despre sport
sau încearcă noi forme de manifestare a exerciţiului fizic. Aceste activităţi sunt practicate nu
numai în timpul liber, ci pentru un număr impresionant de persoane ele devin un mod de viaţă;
ne referim aici nu doar la participarea activă la activităţi sportive, dar şi la consumarea lor.

Lipsa activităţilor fizice regulate poate contribui la debutul precoce a unor boli, în special
cardiovasculare, dar orice creştere al nivelului acestor activităţi va aduce beneficii asupra stării
de sănătate.
Beneficiile exerciţiilor fizice – de la prevenirea bolilor până la sporirea încrederii în
forţele proprii sunt greu de ignorat şi sunt următoarele:

- îmbunătăţesc starea de spirit şi imagine de sine, reducând stările de depresie şi anxietate;

7
- combat bolile cronice, controlează tensiunea arterială, nivelul colesterolului prin creşterea
nivelului HDL (colesterolul „bun”) şi scăderea LDL (colesterolul „rău”), de asemenea ajutând la
prevenirea diabetului şi a osteoporozei;
- ajută la menţinerea controlului asupra greutăţii prin arderea caloriilor, efortul depus nu trebuie
să fie de intensitate mare şi nici să necesite mult timp de practicare (urcatul scărilor, mers,
jogging, exerciţii compensatorii în pauzele de lucru);
- au rol în îmbunătăţirea sistemului respirator, vascular şi a funcţionării optime a inimii.
- oferă un somn liniştit, ajutând concentrarea, productivitatea şi starea de spirit, fiind
recomandate a fi executate în cursul după-amiezii.

O activitate fizică suficientă de 50 de minute mers pe jos, 30 de minute alergare în tempo

moderat pe zi timp de 5 zile pe săptămână, sau 20 de minute alergare într-un tempo susţinut de 3
ori pe săptămână, scade numărul infarctelor, iar inima se adaptează mai uşor la variaţiile de
intensitate ale efortului în timp, se contractă mai bine şi devine mai puţin sensibilă la factorii de
stres.

TENISUL, ATRACTIE SI INPIRATIE (EX. PENTRU TIMPUL LIBER)

Accesibil la orice varsta, cu miscari armonioase si precise, tenisul se impune prin

spectaculozitate si noblete. Intarirea disciplinei proprii, stimularea responsabilitatii, precum si
socializarea se situeaza pe acelasi plan cu dezvoltarea sportiva a copiilor.

Tenisul de camp este un sport ce se adreseaza tuturor categoriilor de varsta. Multe

persoane sunt si vor fi atrase de practicarea acestui sport indiferent de anotimp. Uneori, costurile
sunt mai mari, dar intotdeauna te bucuri de buna dispozitia dupa o sedinta de tenis.

Amatorii de tenis au la dispozitie o gama variata de exercitii sau stiluri de joc in timpul
unei sedinte de tenis care poate dura 1-2 ore.

8
 Intotdeauna, o incalzire trebuie sa existe; dupa aceea, jocul se incepe de la mijlocul
terenului de tenis de la linia de serviciu apoi din spatele terenului de tenis, mai exact de la linia
de fund.

La alegerea jucatorilor, se efectueaza serii de lovituri de pe spatele terenului ( forehand,

backhand ) in cross-line sau in long-line timp de 10-15 minute; se poate efectua exercitiul ce
ajuta la deplasare si rezistenta, denumit “triunghiul” timp de aproximativ 10 minute (2 lovituri in
cross-line, 2 lovituri in long-line); jucatorii pot efectua un set de 12 puncte cu serviciul de jos.

Apoi, fiecare jucator pe rand sau ambii jucatori isi pot exersa voleul si smash-ul din
apropierea fileului timp de cateva minute pentru a nu se instala monotonia si de a aduce ceva
nou.

Se dau si cateva servicii ca dupa aceea sa aiba loc ceea ce multi jucatori doresc sa aiba
loc inca de la inceputul sedintei si anume un meci sau un set. Jocul pe puncte aduce adrenalina si
entuziasm si duce la disparitia plictiselii, monotoniei astfel partenerii bucurandu-se de un joc
frumos.

Pe terenul de tenis pot fi 2 jucatori (meci de simplu) sau 4 jucatori (meci de dublu).
Meciurile de dublu sunt de obicei mai spectaculoase si aduc o nota aparte jocului de tenis. Se
zice ca jocul de dublu ar fi cu totul alt sport decat tenisul la simplu. O incheiere bine facuta
pentru a relaxa muschii si o bere rece aduc zambetul si relaxarea pe fata persoanelor amatoare de
sport.

CONCLUZII

Sportul şi activităţile fizice contribuie la socializarea oamenilor şi îndeosebi a tinerilor în

condiţiile în care există o bună dirijare. Socializarea în sport nu poate fi promovată decât atunci
când sunt puse în evidenţă calităţile morale.

9
 Aptitudinile, deprinderile şi regulile acumulate pot fi transferate în orice altă sferă socială
şi pot fi adaptate la specificul oricărei alte instituţii.
Statul, trebuie să intervină în promovarea, organizarea şi dezvoltarea "sportului pentru
toţi", până când populaţia în majoritatea sa va putea participa la activităţi sportive, susţinută de
posibilităţi financiare proprii, de condiţii (infrastructură, baze sportive, materiale, spaţii
accesibile şi agreabile) şi în special de mentalităţi favorabile, atitudini pozitive şi active la toate
nivelurile.
Influenţa sportului şi a activităţilor fizice asupra omului şi societăţii este complexă, în
special datorită efectelor pe care le produce asupra menţinerii sănătăţii, formării şi dezvoltării
personalităţii.
Timpul a validat efectele pozitive ale activităţilor fizice şi sportului asupra conceptului de
sine, autoaprecierii, anxietăţii, depresiei, tensiunii şi stresului, energiei, dispoziţiei, eficienţei şi
stării de bine.
Practicarea sistematică, corectă şi conştientă a exerciţiilor fizice, cu precădere în timpul
liber, atât organizat, cât şi independent, creează premisele dezvoltării culturii sportive, ceea ce va
determina crearea unei societăţi competitive în interiorul Uniunii Europene, aliniate la
standardele acesteia.

10
BIBLIOGRAFIE

Angelescu, C., Julea, D., Timpul liber, Editura Economică, Bucureşti, 1997

Gavriluţă, N., Sociologia Sportului, Universitatea Alexandru I. Cuza Iaşi,

Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, 2004

Segarceanu, A, Aprofundarea intr-o ramura sportiva – Tenis de camp, Note de curs,

Universitatea Ecologica Bucuresti, Facultatea de Educatie Fizica si Sport, 2011

http//: www.referat.ro

11
12