Sunteți pe pagina 1din 3

Învățarea expeiențială în educația timpurie

Concepția lui Jean Piaget


Cunoașterea este construită în interacțiunea om-mediu.
Cunoașterea nu este oferită doar de experiență.
Cunoașterea nu este înnăscută.
Cunoașterea este rezultatul explorării active a obiectelor, a ideilor.
Cunoașterea este bazată pe acțiune.
→ educația trebuie construită pe curiozitatea naturală a copilului
→ educația trebuie construită pe tendința firească a copilului de a acționa asupra lumii și de a o
înțelege
Consecințe pentru educație
Profesorii intoduc activități care îi provoacă adecvat și corespunzător pe copii
Profesorii intoduc activități în care copiii se pot angaja activ, după plac
Sala de clasă este astfel structurată încât copiii au oportunități de a învăța prin explorarea activă a
mediului.
Sarcina profesorului = a alege și a structura experiențele cele mai potrivite pentru fiecare nivel al
dezvoltării copilului
Modelul lui David Kolb
= descrie un ciclu al învățării experiențiale
= model pentru planificarea activităților care sunt centrate
pe acțiune
pe experiența concretă
pe reflecția asupra experienței
Etapa I a modelului lui David Kolb
Educatorul alege și propune o experiență concretă, în funcție de tema activității;
Experiența trebuie să comporte un element de provocare
Experiența trebuie să incite curiozitatea copiilor
Experiența trebuie să le trezească atenția
Experiența trebuie să anunțe trăirea unei aventuri
Experiența poate fi generată de un element din natură, din cartierul în care locuiesc, de o
problemă socială
Etapa I a modelului lui David Kolb
Trăirea experienței concrete și conștientizarea acestei trăiri
În pregătirea experienței, educatorul alege să implice trăirea unor emoții: bucurie, plăcere, mirare,
identificare cu situația, compasiun, dorința de împărtășire a impresiilor;
Experiența trebuie să includă momente de contact senzorial cu mediul, prin utilizarea mai multor
simțuri;
Experiența trebuie să prevadă utilizarea unor abilități precum: realizarea unui jurnal de observație,
crearea unei hărți, realizarea unei anchete, realizarea unui interviu
Experiența trebuie să includă diferite obstacole pe care copiii trebuie să le depășească
Activitatea desfășurată trebuie să aibă prevăzute momente de împărtășire a experienței
Pe parcursul acestei etape, copiii trăiesc experiența: se bucură, comentează, privesc, observă,
ascultă, ating.
Pe parcursul acestei etape, educatorii intervin doar cu întrebări de conștientizare a ceea ce trăiesc,
întrebări care îi facă pe copii să stea cu toate canalele senzoriale deschise și să nu piardă nimic din
ceea ce se petrece.
Exemple de întrebări: Ce se petrece? Ce vedeți? Ce auziți? Ce simțiți? Cum numești acest lucru?
Etapa II a modelului lui David Kolb
Pe parcursul acestei etape, copiii sunt ghidați de către educator pentru a împărtăși impresiile și
observațiile cu privire la activitatea la care au participat.
Se discută amănunțit elementele observate, detaliile care vor forma baza empirică pentru
extragerea cunoștințelor teoretice.
Se efectuează primul pas în reflectarea asupra experienței: emiterea propriei opinii și ascultarea
opiniei celorlalți.
Copiii pot constata diferențe între observațiile făcute de colegi.
Copiii pot adresa întrebări pentru clarificarea diferențelor constatate
Educatorul contribuie la „frământarea” materialului și la ajtorarea copiilor în extragerea
informațiilor din experiența propusă copiilor
Exemple de întrebări ajutătoare pe care le poate adresa educatorul:
Care a fost scopul activității noastre?
Ce v-a plăcut?
Ce nu v-a plăcut?
Ce ați observat?
Ați observat același lucru cu ceilalți copii?
Cum s-a procedat în situațiile asemănătoare?
Observația reflexivă – dezvoltă spiritul analitic, observația atentă, participativă
Etapa III a modelului lui David Kolb Similară laboratoarelor în cunoașterea
științifică

Plecând de la experiențele trăite, elevii extrag concepte, degajă cunoștințe de ordin general, extrag
elemente comune, constante ale situațiilor observate, fac legături cu situații asemănătoare,
construiesc rezumate ale observațiilor adunate, discută moduri de acțiune în situații
asemănătoare, integrează cunoștințele noi în cele anterioare.
Exemple de întrebări ajutătoare pe care le poate adresa educatorul:
Ce am învățat din ceea ce am observat?
Cum numim acest obiect (fenomen)?
Cum procedăm într-o situație asemănătoare?
Rezultate:
Material teoretic; este exact materialul pe care are cadrul didactic tendința de a-l furniza copilului
gata elaborat, prelucrat.
Dezvoltarea spiritului critic al copilului
Dezvoltarea capacității de sinteză
Dezvoltarea abilității de a raționa
Dezvoltarea capacității de a înțelege relațiile cauzale în forme adecvate vârstei lor

Etapa IV a modelului lui David Kolb


Experimentarea activă = a face cunoscut altor persoane valoarea experiențelor trăite sau în a
încerca pe teren ceea ce a înțeles
Etapă a experienței noi, desfășurată într-un plan superior, în care copilul utilizează cunoștințele
însușite.
Copiii judecă situația prin prisma elementelor învățate.
Copiii adoptă o strategie de rezolvare.
Copiii pot evalua aplicarea unei strategii.
Copiii pot anticipa rezultatele.
Exemple de întrebări ajutătoare pe care le poate adresa educatorul:
Cum rezolvăm acestă problemă?
Unde ați mai întâlnit această situație?
Cum procedăm?
Care sunt consecințele dacă procedați în acest fel?
Experimentarea activă = a face cunoscut altor persoane valoarea experiențelor trăite sau în a
încerca pe teren ceea ce a înțeles
Valențe formative ale modelului învățării experiențiale
Favorizează atașamentul față de mediu și dorința de a acționa pentru protejarea mediului
Cresc la copii stima de sine și interesul față de școală
Dezvoltă nu numai cunoștințele c și abilitățile și atitudinile
Dezvoltă la elevi o atitudine mai pozivită față de colegi, față de adulți
Creșterea autonomiei
Creșterea capacității de a realiza raționamente morale
Formarea sentimentului de responsabilitate și de competență socială