Romania și Europa în sec XX

secolul scurt WWI =1914−1918

{
secolul XX celmai violent secol
secolul extremelor { WW 2=1939−1945
Războiul Rece=1946 sau 1947−1991

În România în secolul XX se dezvoltă: industria, sistemul bancar, rețeaua de comunicație și se rezolvă

problema țărănimii într-o economie predominant agrară.

Procesul înregistrat de continentul european în urma revoluției industriale are ca efect dorința de
expansiune, de găsire a unor noi spații.

Perioada interbelică începe sub auspiciile unei noi configurații teritoriale, confirmată prin tratatele
încheiate în cadrul Conferinței de Pace de la Paris. Astfel, apar noi nemulțumiri, fapt care determină noi
conflicte și încurajează promovarea ideologiilor totalitare. (democrația se restrânge, WW2)

Europa devine în perioada postbelică spațiu de dispută între cele două supraputeri; SUA și URSS. SUA
oferă ajutor statelor europene afectate de război. Planul Marshall (din 3 aprilie 1948) urmărea să
contribuie la procesul de refacere, fiind adresat tuturor țărilor europene, inclusiv URSS. Derulat pe 4 ani,
dar URSS refuză.

Astfel, Europa Occidentală depășește situația de criză si după 1950 cunoaște o perioadă de prosperitate
economică.

miracolul german, italian și francez = creșterea economică de după anul 1950

Europa de Răsărit, URSS impune regimul comunist. România preia modelul sovietic: un singur partid,
naționalizarea și colectivizarea, industrializarea forțată și centralizarea, monopolul ideologic și reprimarea
oricărei forme de opoziție.

Prăbușirea Zidului Berlinului. Republica Federală Germană – regim democratic și Republica Democrată
Germania – regim comunist. S-a prăbușit în noiembrie 1989.

Marea criză – 1929-1933 – anii nebuni – the big depression

Unitatea și diversitatea Europei

Evenimentele secolului XX au dus la apariția unor noi forme de manifestare a diversităților europene și în
același timp la ridicarea problemelor cu privire la raportul dintre acestea, dialogul intercultural, procesul
globalizare și de afirmarea a identității. „Unitate în diversitate”.

La începutul secolului XX – forma predominantă de organizare politică: monarhia. Acum monarhia e

doar în Spania, Marea Britanie, Olanda, Belgia, Luxemburg, Danemarca, Norvegia, Suedia.

Diversitate

 politică, formele de stat, regim politic, tipul de partide

 etnică
  socială

Integrarea europeană

Winston Churchill – discurs din 19 septembrie 1946 aduce în discuție ideea Europei unite. Comunismul
restrânge ideea la Europa Occidentală.

Congresul de la Haga – 700 de personalități – Consiliul Europei la Londra – activități juridice și culturale.

Franța și Germania – ideea unei forme de control a producției de cărbune și oțel. Tratatul de la Paris din
1951 (Franța, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg) – Comunitatea Europeană a Cărbunelui și
Oțelului – CECO. (parlamentul francez se opune cooperări și în domeniul militar)

Tratatul de la Roma, 1957 – desființarea vămilor, instituții comune, libera circulație a persoanelor,
politică agricolă comună – Comunitatea Economică Europeană, Piața Comună (CEE)

În același timp – Euroatom – comunitate europeană a energiei atomice.

Euroatom + CECO + CEE în 1965 = Comunitatea Europeană

1986 - Actul unic – desființarea frontierelor pentru circulația mărfurilor, persoanelor și capitularilor

1973 – Marea Britanie, Irlanda, Danemarca – din „Europa celor 6” rezulta „Europa celor 9”.

1981 – Grecia

1986 – Spania, Portugalia

1995 – Austria, Suedia, Finlanda

2004 – Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Cipru, Malta, Estonia, Letonia, Lituania, Slovenia

2007 – România, Bulgaria

2013 – Croația

1992 – tratatul de la Maastricht – stabilirea unei uniuni economice și monetare – UE

România:

 a încheiat acorduri comerciale cu CE, încă din 1967

 a semnat acord de asociere la UE în 1993
 depune cerere de aderare 1995, din decembrie 1999 Consiliu European de la Helsinki -
2000-2004) au început negocierile, 25 aprilie 2005 a semnat tratatul de aderare – 1 ianuarie
2007 aderă.
 în 2004 a fost adoptată o constituție a UE
Instituțiile UE

 Parlamentul european – ales la 5 ani: 35 parlamentari – sediul la Strasburg

 Comisia europeană – un reprezentant din fiecare țară
 Consiliul de miniștri
 Curtea Europeană de justiție
 Curtea de Conturi
 Consiliul european – alcătuit din șefi de state și guvern
 Comitetul Economic și Social
 Comitetul Regiunilor

Criterii de aderare

 democrație
 respectarea drepturilor și libertăților cetățenilor
 respectarea drepturilor și libertăților minorităților
 economie de piață

steagul cu 12 stele
Simbolurile Europei
{ monedaunică Euro
Oda Bucuriei
deviza „Unitate în Diversitate ”

Cultura română în context european

Cultura postbelică este marcată de Războiul Rece, de răspândirea modelului cultural american,
răspândirea unei culturi de masă: radio, TV, cinematograful. În România, după 1945 s-a răspândit
modelul cultural sovietic.

În 1945 a fost adoptată o nouă lege a învățământului: limba rusă a fost introdusă în scoli. S-au constituit
societăți româno-ruse. Istoria este denaturată și în timpul regimului Stalinist al lui Gheorghe Gheorghiu
Dej (1948 – 1965) se exagera rolul slavilor în formarea poporului român. Istoricul Mihail Roler a scris un
manual de istorie al României în 1948. (istorie denaturată)

În timpul regimului național comunist al lui N. Ceaușescu (1965 – 1989) se exagerează rolul dacilor în
formarea poporului român. De asemenea, se introduce cenzura. In anii 1950 apare proletarismul – un
curent cultural specific comunist care glorifică țăranul și muncitorul. În anii 1960 se constantă o
liberalizare a culturii. Se reiau legăturile culturale și economice cu Occidentul. În 1958 s-au retras trupele
sovietice.
După 1971, prin „Tezele din Iulie” se lansează o nouă revoluție culturală. Se exagerează cu cultul
personalității conducătorului. Apare fenomenul dizidenței (cei împotriva regimului):

 scriitorul Paul Goma

 istoricul Vlad Georgescu
 Ana Blandiana
 Mircea Dinescu
 Mihai Botez
 Marin Preda (Cel mai iubit dintre pământeni)

Comunismul a întrerupt sincronizarea culturii române cu cea universală. După 1989 se reiau legăturile
culturale cu occidentul.

Tradiționalism și modernism

Moderniștii sau europeniștii susțineau integrarea în civilizația europeană și adoptarea modelului

occidental. În fruntea acestei orientări a fost Eugen Lovinescu, și grupul constituit în jurul revistei și
cenaclului „Sburătorul”.

Preluarea modelelor occidentale avea la bază „sincronismul”, care nu însemna imitare ci integrare. De
partea cealaltă se aflau tradiționaliștii: Nichifor Crainic, Nae Ionescu, Lucian Blaga și grupul din jurul
revistei „Gândirea”. Ei se pronunțau pentru cultivarea specificului național – tradiția, ortodoxismul,
„valorile autentice” , lumea rurală.