Vasile(Ordeanu) Ioana-Madalina

NEUROLOGIE SI NURSING ÎN NEUROLOGIE

Neurologia = STIINTA MEDICO-BIOLOGICĂ CARE STUDIAZĂ

STRUCTURA ȘI FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS (SN) ÎN STARE NORMALĂ ȘI

ÎN STARE PATOLOGICĂ.

Cel mai important compartiment al neurologiei este neurologia clinică denumită și

neuropatologie.

Ea se ocupă cu diagnosticarea, tratamentul și profilaxia bolilor SN.

OBIECTUL DE STUDIU AL NEUROLOGIEI clinice sunt BOLILE VASCULARE

CEREBRALE ȘI ALE MĂDUVEI SPINĂRII, AFECȚIUNILE ȘI INTOXICAȚIILE SNC și
a celui periferic, TRAUMATISMELE SN, BOLILE EREDITARE ȘI DEGENERATIVE,
TUMORILE CEREBRALE ȘI MEDULARE, AFECȚIUNILE SN VEGETATIV.

La DIAGNOSTICAREA pe lângă EXAMENUL CLINIC care are o importanță

primordială, se aplică și metode suplimentare, ca PUNCȚIA LOMBARĂ CU ANALIZA
LICHIDULUI CEFALO-RAHIDIAN.

TRATAMENTUL BOLILOR SN prevede ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR,

APLICAREA METODELOR FIZIOTERAPEUTICE ȘI A CELOR ORTOPEDICE.

Neurologia clinică se dezvoltă pe baza anatomiei omului, fiziologiei, histologiei,

biochimiei, etc.

Cu timpul neurologia s-a diferențiat în:

Neurochirurgie;

Neuromorfologiei;

Neurofiziologie.
NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE

Funcționarea organismului depinde de funcțiile izolate ale diferitelor organe coordonate,

controlate și conduse de SN. Acesta coordonează activitatea tuturor organelor precum
și relațiile organismului ca întreg cu mediul extern.

Proprietatea SN de a realiza această coordonare se numește funcție integrativă.

SE DEOSEBESC:

1). SISTEM NERVOS VEGETATIV (SNV) = ( nu este un sistem autonom,

independent,) este o componentă a sistemului nervos care își poate desfășura
activitatea și independent de voință.

Activitatea sa este reglată de segmentele superioare ale SNC și în mod special de

scoarță.

SNV coordonează activitatea organelor interne:

 Bătăile inimii și presiunea sanguină;

 Distribuția sângelui;

 Frecvența mișcărilor respiratorii;

 Secreția, etc.

Cele 2 componente al SNV, simpaticul și parasimpaticul, exercită asupra fiecărui organ

acțiunea antagoniste, adică unul stimulează iar celălalt

inhibă. Ex.: excitația simpatică mărește catabolismul deci crește căldura, glicemia, în
timp ce parasimpaticul crește anabolismul.

2. SN AL VIEȚII DE RELAȚIE – alcătuit din SNC ( sistemul nervos central) și SNP

( sistemul nervos periferic).

ȚESUTUL NERVOS

- Neuronul care unitatea funcțională a SN, ce este alcătuit din: corpul celular și
prelungirile sale (tendrite, axonul).
- Nervii periferici pot fi: senzitivi sau senzoriale; motori sau vegetativi.
Dintre nervii periferici fac parte: nervii cranieni în nr. de 12 perechi și nervii rahidieni.
SISTEMUL NERVOS ESTE ALCĂTUIT DIN:
 Encefalul ( prezintă 2 emisfere cerebrale);
 Formațiunile de pe baza creierului;
 Trunchiul cerebral;
 Cerebelul;
 Măduva spinării.
3. ENCEFALUL = este format din:
 Substanța cenușie;
 Substanța albă.
Diencefalul este acătuit în principal din talamus și hipotalamus.

4. TRUNCHIUL CEREBRAL = este prima porțiune cuprinsă în cutia craniană în

prelungirea măduvei spinării.
Are un rol deosebit de important aflându-se între cele 2 emisfere cerebrale și cerebel,
de la acest nivel pornesc cele 12 perechi de nervi cranieni care îndeplinesc importante
funcții motorii și senzitive.
Ținând seama de importanța centrilor nervoși (respiratori, circulatori, deglutiție) a căilor
și a conexiunilor de la nivelul trunchiului cerebral, leziunile acestora produc manifestări
complexe grave și adesea mortale.
5. CEREBELUL = este așezat în FOSA POSTERIOARĂ A CUTIEI CRANIENE,
ESTE ALCĂTUIT DIN 2 EMISFERE LATERALE ( cu rol în coordonarea motorie și o
regiune mediană care contribuie în mod deosebit la menținerea echilibrului numită
VERMIS.
Este legat de NEVRAX de pedunculii cerebeloși, funcția sa principală constă în reglarea
tonusului muscular și în coordonarea mișcărilor.
6. MĂDUVA SPINĂRII = ULTIMA PORȚIUNE A SNC ESTE
ADĂPOSTITĂ ÎN CANALUL RAHIDIAN.
Se prezintă sub forma unui cilindru de substanță nervoasă care începe
de la BULB și se întinde până la L2. Este împărțită în 2 jumătăți simetrice fiind formată
din: SUBSTANȚA ALBĂ și SUBSTANȚA CENUȘIE.
LEZIUNILE MĂDUVEI PROVOACĂ GRAVE TULBURĂRI SENZITIVE
MOTORII ȘI VEGETATIVE.
La nivelul măduvei din cele 2 rădăcini anterioară (motorie) și posterioară (senzitivă) se
formează nervii rahidieni.
NERVII RAHIDIENI DAU NAȘTERE NERVILOR PERIFERICI:
 DURA MATER = este o membrană fibroasă în contact cu osul;
 Arahnoida = este o foiță subțire care căptușește fața internă a durei mater.
 PIA MATER = un țesut celular bogat vascularizat care acoperă
țesutul nervos.

PARTICULARITĂȚI DE ÎNGRIJIRE ÎN SECȚIA DE NEUROLOGIE

Sarcinile de îngrijire a bolnavilor de la secția de neurologie sunt determinate de
cazistica specifică a acestor unități spitalicești care întrunesc bolnavii cu afecțiuni
organice ale sistemului nervos precum și pe cei cu suferințe funcționale cu caracter
trecător. Bolnavii de la secțiile de neurologie sunt o ameni cu suferințe majore, cu
deficite motorii adesea cu tulburări de vorbire și de alimentație, retenție sau incontinență
urinară și de materii fecale care îi duce până în pragul sinuciderii.

1.ASIGURAREA CONDIȚIILOR DE MEDIU

Exceptând cazurile care necesită terapie intensivă, îngrijirea bolnavilor cu afectțuni ale
sistemului nervos, nu necesită condiții deosebite de cele ale bolnavilor de la secția de
boli interne. Se preferă saloane cu 2-4 paturi bine încălzite până la 20 - 22 Paturile
trebuie să fie cu un confort sporit, somiera articulată, saltele de latex sau antidecubit
deoarece aceștia pot fi imobilizați o perioadă mai lungă de timp.

2.ÎNGRIJIRILE GENERALE LEGATE DE IGIENA

CORPORALĂ.
La bolnavii fără deficit motor, toaleta este lăsată în grija lor. La cei mai gravi, dacă
starea lor permite, cu avizul medicului, pot fi scoși din pat și ajutați la toaleta zilnică.
Poziția bolnavului la pat nu poate fi standardizată, aceasta fiind dictată
de hipersensibilitatea sau din contră a lipsei de sensibilitate a unei regiuni sau a unui
membru.
Lăsarea bolnavului doar câteva ore în aceeași poziție duce la escare de decubit și
pneumonie hipostatică. Din acest motiv, alături de mobilizarea bolnavului după un plan
bine stabilit, trebuie să insistăm pentru prevenirea escarelor de decubit (mobilizarea
bolnavului, hidratarea, pudra de talc, saltele antidecubit, fricționări cu alcool diluat).

3.ALIMENTAȚIA
Bolnavii de la secția de neurologie nu necesită un regim dietetic special. Alimentația
trebuie să fie mixtă, echilibrată, bogată în proteine, vitamine și săruri minerale,
hipolipidică și normocalorică. Aportul de NaCl2 îl va stabili medicul de la caz la caz.
Introducerea cantităților de alimente în organismul bolnavului, de foarte multe ori,
întâmpină greutăți.
Alimentele la acești bolnavi trebuie să fie de consistență păstoasă iar
consumul alimentelor să-l facă, numai în prezența asistentei.
Unii bolnavi se pot alimenta singuri dar și în acest caz asistenta supraveghează, însă
cei care prezintă necoordonarea mișcărilor vor trebui alimentați pozitiv.
Bolnavii nu țin minte întotdeauna ritmicitatea evacuărilor de materii fecale, de aceea
trebuie să supravegheze tranzitul intestinal.
În caz de constipație se va apela la clisme evacuatoare în niciun caz la administrare de
purgative.
Numeroși bolnavi cu deficit motor prezintă la un moment dat constipație habituală.

4. SUPRAVEGHEREA BOLNAVILOR
Bolnavii în secția de neurologie adesea sunt neliniștiți în stare de hipoexcitație sau
din contră sunt apatici, somnolenți sau obnubilați. Numeroși bonavi se instalează în
stare de comă sau după un timp de la câteva ore la zile își pierd conștiința.
Bolnavii cu afecțiuni neurologice pot prezenta trecător manifestări psihice. Astfel
bolnavii vârstnici cu afecțiuni musculare cerebrale adesea noaptea se dezorientează și
devin neliniștiți cu un comportament tulburat, de aceeia acești bolnavi necesită o
supraveghere continuă și noaptea ...
Amplasarea lor trebuie făcută în apropierea becului de orientare de la
ușa salonului.

Explorarea paraclinică a bolnavilor

Recoltările de produse biologice ptr analize de laboratot se vor face întotdeauna după
prescripția medicului ptr glicemie, lipemie, coleresteremie, analize serologice și
imunologice precum și investigații cerute de medic suplimentar ca:
- Recoltarea LCR (lichid cefalo-rahidian) ptr explorările morfofuncționale (formă, mărime
spațiere = investighează un sistem).
- Electroencefalografia = examinările radiologice ale sistemului nervos central inclusiv
CT: examen fond de ochi, examen ORL, la carre bolnavul va fi însoțit de as. med. și
transportat eventual cu fotoliu rulant sau targă.

6. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR:
 În caz de accident;
 A bolnavii cu tulburări de deglutiție administrarea se face în
soluții sau prafuri. Tabletele vor fi sfărâma .
Medicamentele de multe ori au efecte secundare neplăcute cu uscăciunea gurii lipsă de
secreție salivară, simptome ce bolnavii le transmite asistentului, iar asistentul va raporta
medicului, iar acesta din urmă va decide asupra continuării sau schimbării
medicamentelor.
 Adesea bolnavii sunt internați în faza contracturilor constituie cu articulații deformate
sau cu escare de decubit.
 Acești bolnavi văd viitorul lor fără perspective ceea ce agravează și mai mult starea
lor.
 Atitudinea asistentului poate ameliora starea psihică a bolnavului obținând
cooperarea lui în procesul de îngrijire.
 Începerea tratamentului la momentul oportun face posibilă recuperarea bolnavului cu
sechele mai ușoare sau chiar deloc.
 Masajul și gimnastica începute din timp și executate cu bolnavul .