Sociologie (Medicală)

în subiect
Introducere
în cunoașterea reciprocă (socializare)
 De ce?... Studiem sociologia la medicină

 Există o serie de motive întemeiate pentru toți medicii de a poseda cunoștințe și abilități în
domeniul științelor comportamentale și sociale:
 Determinanții sociali ai sănătății. Poate cel mai important este faptul că aproximativ jumătate
din cauzele principale de morbiditate, mortalitate sau alte probleme de sănătate sunt legate de
factori sociali și de comportament.
 Schimbările demografice și culturale: (Populațiile îmbătrânesc și devin tot mai diverse cultural).
 Activitatea și interacțiunile umane. Mediul de muncă, stresul, relațiile de putere, au rol atât în
viața pacienților cât și în propriile lor vieți și oferă strategii de adaptare.
 Aceste tendințe subliniază necesitatea unor abilități și capacități sporite ale medicului în
științele comportamentale și sociale. Mai mult decât atât, competența în aceste domenii este
un element important în promovarea unei practici medicale mai umane (etica).
 Medici = sociologi/ psihologi

 Sociologia nu numai că oferă informații esențiale cu privire la contextul de sănătate și

boală, dar, foarte important, sociologia ne poate dota cu instrumente relevante pentru a
cerceta și pentru a explora lumea din jurul nostru.

 O caracteristică de forță a disciplinei Sociologie este CRITICISMUL ei care ne permite să

punem la îndoială ceea ce este considerat de la sine.

 (adevăruri relative sau probabile, teorii contradictorii care pot coexista prin plauzibilitate)
 Medici = sociologi/ psihologi
 Sănătatea și bolile sunt influențate de mai mulți factori care interacționează: biologici,
psihologici, sociali, culturali, comportamentali și economici. Științele comportamentale și
sociale pot să aporteze cunoștințe bazate pe cercetare în fiecare dintre aceste domenii, care
pot informa abordări din domeniul medical: prevenire, diagnostic, îngrijirea pacientului,
întreținere sănătate, conduită preventivă și profilaxie.

 În cadrul întâlnirii clinice, anumite competențe interacționale sunt critice pentru eficiența și
rezultatele ulterioare de îngrijire a sănătății.
 Investigarea istoricului medical,
 comunicare,
 consiliere,
 managementul comportamental
 Subiecte care conectează
Sociologia de Sănătate
 Comportamentul social și stilul de viață
 Fumatul (comportament social și stil de viață)—influențează semnificativ riscul de
cancer sau boli cronice, sau riscul de boală cardio-vasculară
 Sedentarismul (comportament social și stil de viață) – este asociat cu afecțiunile cardio-
vasculare și diabet (dar poate fi abordată și cauza sedentarismului)
 Consumul de alcool a treia cauză a mortalității în unele țări.
 Bolile legate de factori de comportament includ, printre altele, cancer, boli de inimă,
probleme de sarcină, boli pulmonare, obstructive, diabet zaharat de tip II.
 În plus față de aceste efecte adverse asupra sănătății ale comportamentelor nocive,
există o serie de factori sociali și psihologici care s-au dovedit a influența riscul de boli
cronice și de recuperare (subiect separat cu implicații economice).
 Subiecte care conectează
Sociologia de Sănătate
 Psihologia (determinată social): Factorii psihologici precum personalitatea, dezvoltarea
și parcursul personal, convingerile spirituale, așteptările, temerile, speranțele, și
experiențele din trecut, reacțiile emoționale sunt formate prin contextul social alocat
indivizilor și formează, la rândul lor, indivizii în comportamentele viitoare cu privire la
sănătate și boală.
 Factori sociali, de grup: sprijinul familiei și al prietenilor, instituții, comunități, cultură,
politică și economie, pot avea efecte profunde asupra stării de sănătate sau asupra
percepției stării de sănătate. Într-adevăr, dovezile științifice au arătat că stresul psiho-
social poate fi un factor important de risc pentru o varietate de boli.
 Teoriile care stau la baza intervențiilor comportamentale cu scopul de a modifica
cursul bolii se bazează pe ipoteze în care influențele comportamentale și psiho-sociale
pe cursul bolii pot fi modificate și pe faptul că limitarea practicilor nesănătoase va încetini
progresia bolii sau reduce reapariția (recidiva) bolii în urma tratamentului.
Arii de interacțiune(nevoi de cunoaștere)
 Interacțiuni minte-corp în sănătate și boală, se concentrează pe patru căi principale ale acțiunii bolii asupra
individului (biologice, comportamentale, psihologice și sociale). Studenții/ medicii/ practicienii trebuie să
recunoască și să înțeleagă mai multe interacțiuni complexe între aceste căi pentru a ajuta sau a nu
compromite sănătatea unui pacient.
 Comportamentul de sănătate al pacientului – concept central în sănătate – orientarea practicianului
pentru promovarea la pacient a unui comportament pentru promovarea sănătății și prevenirea bolilor.
Educarea studenților/ practicienilor despre comportamentele care prezintă un risc pentru sănătatea îi va
pregăti mai bine pentru a oferi intervenții adecvate și de a influența comportamentele pacienților.
 Rolul și comportamentul medicului (interacțiunea UMANĂ medic-pacient) aduce în sistem (și în
discuție) credințele personale medicului, care pot afecta îngrijirea pacientului, precum și satisfacția sau
bunăstarea medicului.
 Interacțiunea (profesională) Medic - pacient - se concentrează pe capacitatea de a comunica eficient,
care, după cum s-a menționat mai sus, este o componenta critică în practica medicală .
 Probleme sociale si culturale (interacțiunea cu mediul) în domeniul sănătății și de îngrijire se referă la
ce trebuie să cunoască și să facă medicii (practicienii) pentru a oferi îngrijire corespunzătoare la pacienții
care provin din diferite culturi, medii sociale, structurale și economice.
 Politica de sănătate și noțiunile de economie, includ subiectele la care trebuie expuși studenții și
practicienii pentru a înțelege sistemul de sănătate în care își vor practica meseria în cele din urmă (deși un
material suplimentar în ceea ce privește sistemul de sănătate ar trebui asimilat în anii de rezidențiat)
 Dimensiunea pacienților

 Pacienții ca parte a sistemului de sănătate au devenit ‘’subiect activ’’ în procesul de sănătate.

De la popularizarea informației medicale și până la extensia drepturilor umane, pacienții au
dobândit un rol activ în ultimele decenii.
 Contribuția lor la sistemul de sănătate ia diferite forme: de la relațiile terapeutice (în care
sunt actanți și ‘’ajutor’’) sau în cadrul mai colectiv al asociațiilor.
 Sociologia a dezvoltat un interes amplu pentru pacienți (sau rolul lor) în sistemul de
sănătate, atât în ceea ce privește nivelul de implicare individuală cât și din perspectiva
organizațiilor.
 Dimensiunea inegalităților sociale în sănătate

 Indivizii nu sunt egali în fața morții sau a bolii. O cunoaștere mai bună a elementelor de diferențiere
contribuie la ameliorarea calității îngrijirii (la țintirea mai bună a programelor) în sănătatea publică. În
primă abordare: analiza globală a inegalităților în termeni de stratificare socială sau în termeni
geografice.
 Clarificarea diverselor tipuri de inegalități și răsfrângerea lor în prevalența expunerii la anumite
riscuri. Sociologia este importantă în descrierea inegalităților de acces și impactul strategiilor în
sănătate.
 De asemenea, abordarea din punct de vedere a populațiilor specifice, populații vulnerabile, grupuri
etnice și implicit probleme normative pentru diversele grupări și probleme de echitate și etică.
 Dimensiunea organizațională

 Introducerea inovărilor tehnologice sau organizaționale introduce schimbări în relațiile de

sistem.
 Din perspectiva sociologiei organizațiilor, unele dintre aceste relații pot fi înțelese în cadrul
formal al organizațiilor existente (servicii, filiere și ierarhii, rețele de sănătate) sau de manieră
mai mult informală, interacțiuni, conflicte, ‘’jocuri’’ între părțile interesate. Dimensiunea
organizațională nu este lipsită de probleme economice, (de studiat la disciplina economică).
 Dimensiunea instituțională

 Indiferent de nivel, problemele de sănătate sunt dezvoltate într-un mediu instituțional

definit, în care sunt asociate diverse abilități și perspective.
 Armonizarea diverselor obiective specifice, seturi de relații, pluralitate de actori
 Aceste elemente instituționale și problemele generate de ele pot fi prezentate și analizate
în mod explicit. (sociologia politică și analiza sociologică a politicilor publice)
 Dimensiunea profesională

 Pentru numeroase patologii și probleme de sănătate sunt puse în mișcare diverse relații și tipuri
profesionale (interacțiuni de ordin profesional).
 În cadrul fiecărei profesii, și între diferite profesii, chiar și în rândul profesioniștilor și profanilor
apar mai multe probleme de aptitudini, competențe și remunerare care pot solicita analize
sociologice corespunzătoare.
 sociologia profesiilor, sociologia organizațiilor și sociologia muncii, în special, studiul dimensiunii
profesionale este utilizat pentru a analiza obiectiv aceste elemente.
 Dimensiunea inovării și schimbării

 Progresele în tehnologie medicală și difuziunea acestor progrese

 Descoperirile în sănătate și difuziunea acestor progrese
 Ameliorarea sistemelor, reforma și reorganizarea sistemelor
 Noi materiale, noi substanțe, noi proceduri de organizare
 Nevoi de cunoaștere

 În fine pentru a fi complet, un sociolog al sănătății trebuie să

cunoască și noțiuni de istorie a sociologiei și filozofiei medicale
pentru a putea înțelege ideile în evoluția lor. (Cum a evoluat
concepția umană despre corp boală și sănătate de-a lungul secolelor
de istorie?).
 Pentru cercetători și practicieni în domeniul sociologiei este o
oportunitate de a contribui la îmbunătățirea sistemului și a
politicilor de sănătate.
 Nevoi de cunoaștere…
din perspectiva studiului

 Parcurgerea literaturii de specialitate- abordările actuale folosite de școli medicale

consacrate.
 Dezvoltarea unei liste de subiecte prioritare din științele sociale cu aplicabilitate în
sănătate.
 Aplicarea cunoștințelor în programele politicii de sănătate.
 Dezvoltarea unei culturi generale umaniste a viitorilor medici.
 Înțelegerea de către viitorii specialiști a contextului social în care își vor desfășura
activitatea profesionala.
 Înțelegerea fenomenelor sociale generate de îngrijirea stării de SĂNĂTATE;
 Constituirea unui fundament sociologic în domeniul Sănătății Publice, Medicinei Sociale și
teoriilor îngrijirii (asistență medicală);
 Teme majore ale cursului

 1. Teorii și curente în Sociologie și sociologia medicală. Construcția socială a

noțiunilor de sănătate, boală, durere, bunăstare, medicină. Interpretări, diferențe
culturale în prestarea sănătății

 2. Determinanții sociali ai sănătății.Accesul la sănătate. Grupuri vulnerabile

 3. Instituții sociale în domeniul sănătății. Relații fundamentale, instituții și

interacțiuni. Profesiuni în sănătate, relații de putere.

 4. Sănătate publică. Sistem și organizare. Politici și noțiuni de economie a sănătății

 ’’overview of sociology itself’’

Sociologia, în afară de a fi o știință este și o componentă a agendei politice, un

instrument de gestiune a guvernării și a organizării statului sau diverselor instituții, un
subiect media de maximă miză și o preocupare populară.
 (dificil de stabilit) ceea ce este distinctiv cu privire la sociologie ca disciplină și ce
este/nu este, obiect/subiect de studiu al acesteia.
 Metodologie. Metode de anchetă și dovezi care stau la baza disciplinei.
 Privire de ansamblu asupra diferitelor abordări teoretice din cadrul disciplinei
(școli, curente de gândire, autori consacrați, teme majore)
 overview of sociology itself

 Prima abordare, sociologia știința socialului. În limbajul comun, termenul de "social" și

"societate" are mai multe înțelesuri, de exemplu:
 1) Este "social" tot ceea ce este/face o problemă (sărăcie, droguri ...)
 2) ideea de societate se referă la constrângere prin existența normelor sociale (individ
opoziție / eliberare de stres colectiv);
 3) ideea de societate face trimitere la un grup specific de persoane, de exemplu, o națiune.
 Or, sociologia studiază ceea ce ‘’face probleme’’ (șomajul) – dar și ceea ce
funcționează(munca); studiază sistemele de constrângere- dar și libertatea (de
exemplu, geneza individualismului); studiază statele națiune dar și grupuri efemere,
rețele, și chiar parcursuri individuale
 ’’overview of sociology itself’’
 A doua abordare, sociologia este un punct de vedere particular asupra realității umane: sociologia
studiază ființele umane, dar în contextul în care trăiesc în grupuri. în acele grupuri, oamenii
împărtășesc rolurile in diverse maniere. Acesta este motivul pentru care ‘’ceea ce suntem este
parțial determinat de așteptările altora’’.
 Mai mult formal, putem defini două moduri complementare de constituire a obiectului în
Sociologie: 1) ca un "sistem de interacțiune", 2) ca "modele instituționalizate ale
sistemului de comportament.„
 Termenul "interacțiune" se referă la faptul că ceea ce se întâmplă între doi oameni este
produsul unei ajustări a două serii de acțiuni. Prin definirea societății ca un sistem de
interacțiune, se subliniază ideea că acesta este produsul acțiunii umane: societatea este un
produs uman.
 Termenul "instituție" pune în schimb accent pe faptul că acțiunile noastre sunt parte a unui
sistem de reguli care au existat înainte de a ne naște, și, astfel, faptul că ceea ce suntem este
parțial rezultatul acțiunilor celor care ne-au precedat,… omul este un produs social.
 Teme majore ale domeniului

 Viața comunitară (problematica colectivă)

 Sistemul de grupare și clasele sociale
 Inegalitățile care subsumează primele două problematici
 Munca și instituțiile pentru o distribuire corectă și echitabilă a resurselor
 Servicii sociale (munca în folosul comunității)
Teme în SM (aplicat la domeniu)

 Cum au evoluat conceptele și concepțiile în funcție de transformările sociale și schimbările

paradigmatice
 Inegalități, putere, stratificare și diferențiere socială
 Probleme demografice și populaționale. Epidemiologie
 Ierarhii, piețe, rețele / Privatizarea
 Organizarea sistemului și reforma sistemului
 Puterea profesională (practicianul medical în context social)
 Managementul serviciilor corelate cu sănătatea
 Probleme de gen
 Promovarea sănătății din perspectiva teoriilor sociale
 Agenda pentru cercetare și politici în domeniul sănătății
 Despre sociologie
 CW Mills ,1959 celebru tratat de Sociologie:
 Ce aduce sociologia unic în înțelegerea lumii și a oamenilor?
 Fiecare sociolog, indiferent de școala de proveniență are altă părere despre "imaginația sociologică’’,
și aproape toată lumea care a abordat un curs de sociologie a întâmpinat o versiune distinctă a
acesteia.
 FAPTE COMUNE
 legătura dintre individ și societate,
 Separare între problemele personale și probleme sociale,
 Separare între biografie și istorie,
 Separare între crize individuale și contradicțiile instituționale reprezintă viziunea de bază a disciplinei de
sociologie.
 întrebarea esențială: Care poate fi contribuția unică pe care noi, ca sociologi, o putem aduce la
înțelegerea sănătății, bolii și vindecării?
 Structura socială/ Structuralism

 Conceptul de structură socială pornește de la faptul că ansamblul social al vieții noastre

nu constă doar din însușiri întâmplătoare, ci din evenimente și acțiuni structurate. În
studiul acțiunii umane se face o distincție între scopul comportamentului – ceea ce
intenționăm să facem, să se întâmple - și consecințele neintenționale. Uneori acțiunile
întreprinse cu un anumit scop au consecințe fără legătură sau care chiar împiedică
îndeplinirea acelui scop. Sarcina sociologiei e de a studia echilibrul rezultat dintre
reproducerea socială și transformarea socială la schimbările prin care trece aceasta
 Struturalismul în științele sociale studiază structura, sistemelor sociale, relațiile care
caracterizează instituțiile și procesele sociale punând accentul pe totalitatea ca structură
socială ca relații de interdependență între elementele componente ale unui sistem social.
 Claude Lévi-Strauss
 Funcția socială/ Funcționalism

 În matematică, o funcție este o relație care asociază fiecărui element dintr-o mulțime
(domeniul) un singur element dintr-o altă (posibil din aceeași) mulțime (codomeniul).
Noțiunea de funcție este fundamentală în aproape toate ramurile matematicii și în toate
științele exacte
 Funcționalismul este o teorie a ordinii și a stabilității sau teoria echilibrului : conceptul de
stabilitate reprezintă o caracteristică definitorie a structurii și definește activități care sunt
necesare/ vitale pentru supraviețuirea sistemului. De exemplu societatea are nevoi/
cerințe funcționale fundamentale sau imperative, în cadrul careia diferitele nevoi
funcționale produc/ generează apariția unor structuri diferențiate care sunt specializate în
satisfacerea acestora sau a altora
 Auguste Comte, Talcott Parsons
 Construcția socială/ Constructivism

 Cunoaşterea nu este o reflectare a realităţii obiective ci este o construcţie socială, care

constituie însăşi realitatea instituită pentru subiect.
 Construcţia socială a realităţii o vedem ca pe un proces de “sensificare” (to create sense)
care decupează realitatea prin intermediul triadei: voinţă, cuoaştere, acţiune.
 În lipsa voinţei de a participa la co-crearea realităţii individul reacţionează la o lume de
sensuri care îi sunt străine. El nu participă la negocierea interpretării decât exercitându-şi
voinţa interpretativă (Culianu, 2004).

Notă: aceste trei curente nu sunt/reprezintă o prezentare exhaustivă a școlilor și curentelor

sociologice. Sunt doar trei exemple prezentate sumar cu titlu informativ, fiind relevante
pentru înțelegerea sociologiei din perspectiva profesiunilor medicale.
Metodologie

 Sociologie de ‘’cabinet’’
 Metodele cantitative
 Metodele calitative
 Epidemiologie (vs. Sociologie)