Portofoliu

Nume:Stan
Prenume:Alin-Ionut
Nr. legitimatie:2/S
Specializarea: Teatru-Actorie
Institutia de invatamant:U.N.A.T.C
 Inima

De Nichita Stanescu

Bate, şi eu ştiu că bate şi vreau eu să bată.

Bate şi-o aud întruna şi nu mai vreau să bată
De fiecare dată, ca-ntâia dată.
De fiecare dată, ca ultima dată.
N-are culoare, n-are, ca miezul de piatră,
ca miezul pietrei, de-ar bătea miezul de piatră.
Nimeni n-a văzut-o niciodată.
Mint ce-i care spun c-au văzut-o vreodată...
Ea bate,şi eu ştiu că bate, şi vreau eu să bată.
O aud întruna, până nu mai vreau să bată.
Dar auzul meu şi ea sunt doar o bucată,
un singur bloc de piatră nedespicată.

Nudism
De Marin Sorescu
Car namol cu o caldare
La femeile care fac nudism.
In tinerete aveam o parere mai buna
Despre femei;
Dar trebuie sa faca cineva
Si treaba aceasta.

Ele nu se mai feresc de mine

Ma numesc "cel care aduce namol"
Si-si vad inainte de nudismul lor.
De fapt eu nici nu le mai bag in seama,
Le numesc "femeile care se inamolesc"
Si ma gandesc la ale mele.

Uneori ma apuca din senin

O pofta grozava de injurat.
Dumnezeii tai de viata
De tinerete
De batranete
De fericire
De iubire
De casatorie
De ideal.
Toti acesti dumnezei
Se prefac in namol de buna calitate.
In orice caz femeile il gasesc foarte bun
Si se ung cu el.
Mă cert cu Dumnezeu
De Luciana Stoicescu-Vaughan
Am tipat la Dumnezeu:
- Tata, ce-ai facut cu mine
De-ai uitat ca sint si eu
Printre cei creati de Tine?

N-am primit nici un raspuns.

Lacrima curge navala
Si imi vine s-o iau razna
Fara nici o socoteala.

Am trei carti si o valiza,

O umbrela si-un album,
Toata marea mea avere
Ce m-a insotit la drum.

Cind privesc in urma toate

Si la astea as da foc,
Nu mai am nimic nevoie,
Nici nevoie de noroc.

...

Dupa-o vreme oarecare

Dumnezeu imi da raspuns:
- N-am uitat cum ai crezut.
Altfel cum de-ai fi ajuns
Atit aproape de Mine
Daca totul ti-ar fi fost
Numai cald si numai bine?
Mamă
De Ana Blandiana
Mamă, întâiul meu mormânt,
Beznă fierbinte,
Cu-atâta nerăbdare prostească părăsită,
În timp ce fiecare bulgăr
Al ţărânei sale
Se-mpotrivea plecării fără rost.
Îmi vei ierta vreodată învierea,
Grăbita înviere ce mă rupea de tine
Pentru ca, din lumină în lumină,
Să mă apropie de-o altă moarte?
E tot mai frig,
Străinătatea mă pătrunde,
Pe cum mă urc se şterge drumul înapoi.
E-atâta depărtare pân' la tine,
Că s-ar putea-nălţa biserici
Să mijlocească rugile-ntre noi.
Grup
De Marin Sorescu

Traiau de mult timp impreuna

Si cam incepusera sa se repete:
El era ea,
Si ea era el,
Ea era ea
Si el era tot ea,
Ea era, nu era,
Si el era ele,
Sau cam asa ceva.

Dimineata mai ales,

Pana se alegeau bine,
Care cine mai este,
De unde si pana unde,
De ce asa si nu altminterea,
Trecea o groaza de timp,
Trecea timpul ca pe apa.

Voiau uneori chiar sa se sarute,

Dar isi dadeau seama la un moment dat,
Ca amandoi sunt ea,
Mai usor de repetat.

Atunci incepeau de spaima sa caste,

Un cascat de lana moale,
Care se putea si croseta
In felul urmator:
Una casca foarte atent
Si cealalta tinea ghemul.
Am zărit lumina
De Marin Sorescu

Am zarit lumina pe pamant

Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
Acuarelă
De Ion Minulescu

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână

Orăşenii, pe trotuare,
Merg ţinându-se de mână,
Şi-n oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână,
De sub vechile umbrele, ce suspină
Şi se-ndoaie,
Umede de-atâta ploaie,
Orăşenii pe trotuare
Par păpuşi automate, date jos din galantare.

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână

Nu răsună pe trotuare
Decât paşii celor care merg ţinându-se de mână,
Numărând
În gând
Cadenţa picăturilor de ploaie,
Ce coboară din umbrele,
Din burlane
Şi din cer
Cu puterea unui ser
Dătător de viaţă lentă,
Monotonă,
Inutilă
Şi absentă...

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână

Un bătrân şi o bătrână -
Două jucării stricate -
Merg ţinându-se de mână...
Liniste
De Lucian Blaga

Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud

cum se izbesc de geamuri razele de lună.

În piept
mi s-a trezit un glas străin
şi-un cântec cânta-n mine-un dor
ce nu-i al meu.

Se spune că strămoşii cari au murit fără de vreme,

cu sânge tânăr înca-n vine,
cu patimi mari în sânge,
cu soare viu în patimi,
vin,
vin sa-şi trăiasca mai departe
în noi
viaţa netrăita.

Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud

cum se izbesc de geamuri razele de lună.

O, cine ştie - suflete,-n ce piept îţi vei cânta

şi tu odată peste veacuri
pe coarde dulci de linişte,
pe harfă de-ntuneric - dorul sugrumat
şi frânta bucurie de viaţă? Cine ştie?
Cine ştie?
Turism
de Ion Minulescu

Şoseaua urcă spre Voineasa,

Iar Lotrul curge spre Brezoi...
O fată şi-a pierdut cămaşa
Prin fânul de curând cosit,
Şi-acum, în poarta casei, s-a proptit
Să-şi mai arate-o dată sânii goi
Şi trupul rumenit de soare
Turiştilor înfometaţi
De farmecul unei idile trecătoare
În pitorescul munţilor Carpaţi...

Aşa sunt toate fetele la munte...

În prima zi -
Oricare-ar fi -
Se lasă sărutate doar pe frunte...
A doua zi,
Până şi cele mai ursuze
Se lasă sărutate chiar pe buze...
Iar în a treia
Sau a parta zi
Se lasă duse sub un brad
Unde se-mpiedică, mai toate,
Şi leşinate-n braţe-ţi cad,
Ca nişte biete curci plouate...
Deşi - prin munţi, în fiecare vară,
La fel, turiştii urcă
Iar fetele... coboară...

Şoseaua urcă spre Voineasa

Şi Lotrul curge spre Brezoi...
Iar mirele
Şi cu mireasa
Din carul nou cu patru boi -
Un dar de ziua nunţii lor -
Zâmbesc şireţi
Şi fericiţi,
Că graţie turiştilor
Au fost uniţi
În vecii...vecilor!...
Lună în câmp
De Nichita Stanescu

Cu mâna stângă ţi-am întors spre mine chipul,

sub cortul adormiţilor gutui
şi de-aş putea să-mi rup din ochii tăi privirea,
văzduhul serii mi-ar părea căprui.

Mi s-ar părea că desluşesc, prin crenge,

zvelţi vânători, în arcuiţii lei
din goana calului, cum îşi subţie arcul.
0, tinde-ţi măna stângă catre ei

şi stinge tu conturul lor de lemn subţire

pe care ramurile i-au aprins,
suind sub luna-n seve caii repezi
ce-au rătăcit cu timpul, pe întins.

Eu te privesc în ochi şi-n jur să şterg copacii

În ochii tăi cu luna mă răsfrâng
... şi ai putea, uitând, să ne striveşti în gene
dar chipul ţi-l întorn, pe braţul stâng.
Povestire
Cealalta femeie

Sotia mea mi-a recomandat sa ies cu o alta femeie.

“-Tu sti ca o iubesti!”-imi zise intr-o zi,luandu-ma prin surprindere”-Viata e
scurta,dedica-i timp”….
“-Dar eu te iubesc pe tine”,am protestat.
“-Stiu,dar o iubesti si pe Ea,deasemenea”

Cealalta femeie pe care sotia mea dorea sa o vizitez era mama mea,vaduva de niste
ani,dar serviciul si copii mei faceau ca sa o vizitez numai ocazional.In seara asta am
sunat-o ca sa o invit la cina si la film.

“-Ce s-a intamplat?Esti bine?”, m-a intrebat.

Mama mea este tipul de femeie pe care,o chemare seara tarziu,sau o invitatie
surpriza este un indiciu de veste rea.

“-Am crezut ca ar fi placut sa petrec ceva timp cu tine”,am

raspuns,”amandoi,singuri….ce parere ai?”

Reflectand un moment la asta,zise:

“-Mi-ar place foarte mult”….

Vineri,in timp ce conduceam,dupa serviciu,sa o iau,ma simteam nervos,nervozitatea

care prevede o intalnire…..Si,pentru Dumnezeu!,cand am sosit la casa ei,am vazut
ca si ea era foarte emotionata!
Ma astepta in poarta,imbracata in vechiul ei palton,isi incretise parul si imbracase o
roche cu care sarbatorise ultima aniversare de nunta,fata ei radea si iradia lumina
ca un inger.

“-Le-am spus prietenelor mele ca o sa ies cu fiul meu si au fost foarte emotionate”
imi povestea urcand in masina.

Am fost la un restaurant nu foarte elegant,dar foarte primitor,mama mea se sprijini

de umarul meu ca si cum ar fi “Prima Doamna a Natiunii”
Dup ce ne-am asezat,a trebuit sa-i citesc meniul.Ochii ei vedeau numai litere mari.
Pe la mijlocul listei,mi-am ridicat privirea spre ea,mama mea asezata pe cealalta
parte a mesei,doar ma privea,.Un suras nostalgic se vedea pe buzele ei.

“-Cand erai micut,eu eram cea care iti citea meniul,iti amintesti?”
“-Atunci,e momentul sa te relaxezi si sa-mi permiti sa-ti inapoiez favoarea”,am
raspuns.

In timpul cinei am avut o conversatie agreabila,nimic extraordinar,doar ne-am pus

la zi unul cu viata celuilalt.Am vorbit atat ca am pierdut filmul….

“-Voi iesi cu tine altadata,dar numai daca ma lasi sa te invite eu”,spuse mama mea

Cand am dus-o acasa imi parea rau ca ne desparteam,am sarutat-o,am imbratisat-

o,si i-am spus cat o iubesc.

“-Cum a fost intalnirea?” a vrut sa stie sotia mea cand m-am intors in noaptea
aceea.
“-Foarte placuta,iti multumesc”,am privit-o recunoscator,spunandu-I mult mai
mult decat mi-am imaginat”.

Cateva zile mai tarziu…..mama mea muri de infarct,totul a fost atat de rapid ca nu
am putut face nimic….

Dupa putin timp am primit un plic de la restaurantul unde cinasem cu

mama.Continea o nota care spunea:

“Cina este platita anticipat,eram aproape sigura ca nu voi putea fi aici,oricum am

platit pentru tine si sotia ta…niciodata nu vei putea intelege ce a insemnat noaptea
aceea pentru mine…Te iubesc!Mama TA”

In acel moment am inteles importanta de a spune la timp te iubesc,si de a le oferii

fiintelor noastre dragi tipul,spatial pe care il merita.Nimic in viata nu este mai
important decat Dumnezeu si Familia TA,da-le timp pentru ca ei nu pot astepta.
Monolog
M-AM HOTARAT SA DEVIN PROST
De Martin Page
"Doamnelor,domnisoarelor si domnilor,intai si-ntai,dati-mi voie sa ma prezint-
Astanavis.
Sunt aici ca sa va invat sa terminati cu viata asta care ne da atat de putin si ne ia
atat de mult.
Teoria mea...teoria mea este ca e mai bine sa mori cata vreme viata nu ti-a luat inca
totul.Trebuie sa pastrezi munitii si energie pentru moarte,si sa nu ajungi acolo
complet golit,ca batranii astia acriti si nefericiti.
Prea putin ma intereseaza daca sunteti credinciosi,atei,agnostici sau diabetici,nu e
treaba mea.Eu cred unele lucruri si o sa va vorbesc despre ele,dar nu ma aflu aici ca
sa va conving sa muriti.Sunt experientele voastre, trairile voastre, optiunile voastre.
Punctul nostru comun e ca viata nu ne satisface si vrem sa terminam cu ea,atata
tot.Va voi invata cum sa va sinucideti in mod eficace,ca sa nu dati gres,intr-un mod
frumos, original.
Invatatura mea se refera la modalitatile de a te omori,nu la motive.Nu suntem o
Biserica sau o secta.In orice clipa veti putea sa plangeti,sa parasiti acest curs,sa
tipati,toate acestea aveti dreptul sa le faceti.Puteti chiar sa va indragostiti de vecinul
vostru si sa regasiti gustul pentru viata.De ce nu?Asta va va face sa petreceti clipe de
neuitat,chiar daca riscam sa ne revedem peste 6 luni.Daca,din nefericire,voi mai fi
inca aici.
Exista o cenzura impotriva sinuciderii:politica,religioasa,sociala,chiar si
naturala,caci natura vrea sa ne tina in lesa pana la capat,vrea sa hotarasca in locul
nostru.Cine hotaraste moartea oamenilor?Am delegat aceasta libertate suprema
bolii,accidentelor si crimei.Asta se numeste hazard.Dar e fals.Acest hazard e vointa
sutila a societatii,care incet-incet ne otraveste prin poluare,ne masacreaza prin
razboaie si accidente...Societatea hotaraste astfel data mortii noastre prin calitatea
alimentatiei,periculozitatea ambientului cotidian,a conditiilor noastre de munca si
de viata.
Noi nu ne alegem cum sa traim,nu ne alegem limba,tara,epoca,gusturile,nu ne
alegem viata.Singura libertate este moartea,a fi liber inseamna sa mori.
Adevarul..adevaru meu,sa fie clar,eu vorbesc despre mine,este ca sunt bolnava.Un
cancer a considerat ca trupul meu ar fi o placuta insula paradisiaca,asa ca-si petrece
aici vacantele,cu picioarele in oceanul sangelui meu.Sufar cumplit...Stiti cu totii
despre ce vorbesc.Ca sa nu ma zvarcolesc de durere,sunt obligata sa-mi fac injectii
cu morfina, sa ma indop cu calmante.Asta are un pret, pretul constiintei mele.Mai
am inca mintea intreaga,dar asta risca sa nu dureze,asa ca prefer sa ma surim,fiind
inca eu, decat sa ajung sa fiu debransata de un medic,zacand inconstienta pe un pat
de spital.Este o mica libertate,o libertate jalnica.
Daca va aflati aici este pt ca si voi aveti,fara indoiala,cancere organice sau cancere
la suflet,tumori sentimentale,leucemii amoroase si metastaze sociale care va rod.Ele
sunt cele care ne dicteaza optiunea,cu mult inainte de orice idee mareta despre
libertatea noastra.
Sa fim sinceri,daca am fi sanatosi,daca am fi iubiti asa cum meritam,luati in
seama,cu un loc bun in societate,sunt sigura ca aceasta sala ar fi goala."